Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ADOPTAREA ACTELOR DE DREPT ADMINISTRATIV

administratie












ALTE DOCUMENTE

GHIDUL SOLICITANTULUI- MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE sI LOCUINŢELOR
Cerere de inventariere a bunurilor succesorale
Fisa de post - Administrator baze de date
INSTRUCTIUNI de completare a formularului 205 "Declaratie informativa privind impozitul retinut pe veniturile cu regim de retinere la sursa, pe b
Asigurarile sociale de stat in Romania
Fisa de post Director Comercial
Proces verbal SCOATERE DIN FUNCTIUNE a mijloacelor fixe
Actiune in granituire
Semnificatia coloanelor din tabelul de mai jos este urmatoarea:
Obtinerea Dreptului de Practica Profesionala

ADOPTAREA  ACTELOR



                  DE  DREPT  ADMINISTRATIV

          Reglementarile relatiilor sociale prin lege si prin alte acte normative se realizeaza cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului romānesc.

          Actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica īn conformitate cu prevederile Constitutiei Romāniei, cu dispozitiile Legii nr.24/2000  modificata si completata prin Legea nr.189/2004, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, precum si cu principiile ordinii de drept.

         

1. ACTUL ADMINISTRATIV. NOŢIUNE

 

          Actul administrativ este considerat ca fiind principala forma de realizare a activitatii executive, ca principalul mijloc prin care se procedeaza la organizarea executarii si executarea īn concret a actelor normative.

Actul administrativ reprezinta principalul act juridic care intervine īn activitatea autoritatilor administratiei publice. Fiind un act juridic, actul administrativ, este o manifestare de vointa facuta īn scopul de a produce efecte juridice proprii, adica de a  da nastere , a modifica sau a stinge raporturi juridice.

          Īn doctrina juridica s-au exprimat mai multe opinii cu privire la actul administrativ, majoritatea autorilor oferind definitii īn functie de trasaturile acestor acte, astfel: "actele de drept administrativ sunt acte juridice unilaterale emise īn cadrul activitatii executive de organe de stat īn calitatea lor de subiecte special investite cu atributii de realizare a puterii de stat[1]" ;

"actele de drept administrativ sunt acte juridice unilaterale emise īn cadrul activitatii executive de autoritati publice īn calitatea lor de subiecte special investite cu atributii de realizare a puterii de stat[2]".

"actele administrative sunt manifestari de vointa unilaterale , prin care organele adminisratiei publice se manifesta ca subiecte e drept speciale, investite cu atributii de putere publica "3

Este de retinut ca actele administrative sunt acte juridice unilaterale ce provin de la autoritatile publice,sunt emise īn cadrul si pentru realizarea activitatii executive si dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice de drept administrativ.

Actele normative se elaboreaza īn functie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publica competenta sa le adopte.

Categoriile de acte normative si normele de competenta privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constitutie si prin celelalte legi.

Actele normative date īn executarea legilor, ordonantelor sau a hotarārilor Guvernului se emit īn limitele si potrivit normelor care le ordona 4.

Actul administrativ, īndeosebi cel cu caracter normativ, este rezultatul unui proces rational care porneste de la sesizarea necesitatii adoptarii sau emiterii lui si continua colectarea  informatiilor  necesare , prelucrarea  acestora , alegerea  variantei  optime,  adoptarea(emiterea) actului si aplicarea acestuia.


2. TRĂSĂTURILE  ACTULUI ADMINISTRATIV

In sens formal-material, desprindem urmatoarele trasaturi ale actului administrativ 5 :

a) Actul administrativ este forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice. Prin aceasta trasatura evocam genul proxim al actului administrativ - formele concrete de activitate ale organelor administratiei publice. Actul administrativ ne apare, ca una din formele cu semnificatie juridica prin care organele administratiei publice īsi realizeaza competenta, implicit sarcinile. Actul administrativ este, īnsa, forma cea mai importanta, aceasta datorita unor aspecte de natura calitativa - forta efectelor juridice pe care le produce - si nu unor aspecte de natura cantitativa - ponderea pe care o ocupa.

Administratia publica este, īn esenta ei, o activitate juridica, ea presupune, īn final, modificarea raporturilor juridice existente prin nasterea unor noi drepturi si obligatii sau,dupa caz, prin stingerea celor care exista. De unde necesitatea ca faptul juridic ce sta la baza  acestor noi situatii juridice, determinānd incidenta dreptului obiectiv ( a actului juridic normativ) "la speta" , la rāndul sau trebuie sa fie un act juridic. De aici necesitatea, pentru exigentele unui stat de drept, a normelor cu caracter procedural legate de elaborarea, modificarea sau anularea actului juridic, īn speta a actului administrativ, si nu a operatiunilor administrative.    

 Orice administratie, locala, departamentala sau nationala. Generala sau speciala, ne apare ca o tesatura de circuite cibernetice, asezate unele īn altele, dar semnificatia juridica a acestor circuite este diferita, elementul central fiind legat de tot ceea ce presune adoptarea si aplicarea actului administrativ.

______________________________________

 5 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ,vol.II,editia a III-a,Ed.All Beck Bucuresti,2002

Ponderea  actului administrativ īn sfera formelor de activitate ale organelor administratiei publice variaza dupa cum ne plasam la un nivel ierarhic sau altul  al organizarii administratiei publice, respectiv dupa cum este vorba de un organism de ramura sau de domeniu.

 La organele de la baza sistemului organizarii administratiei publice au o pondere mai mare operatiunile si faptele materiale, iar pe masura ce urcam spre organele din vārful organizarii - Presedintele Romāniei si Guvernul - ponderea acestora scade īn favoarea actelor juridice, īn principal a actului administrativ.

b) Actul administrativ este  o vointa juridica unilaterala.

Prin aceasta trasatura se urmareste, pe de o parte, includerea actului administrativ īn sfera actelor juridice, iar pe de alta parte, delimitarea actului administrativ de operatiunile tehnico-administrative, respectiv de operatiunile tehnico-productive. Ca atare, actul administrativ ne apare ca fiind exteriorizarea vointei interne a unui organ al administratiei publice de a produce īn mod direct efecte juridice, adica de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii.

Pentru a fi īn prezenta actului administrativ trebuie īntrunite toate conditiile care sunt cerute de teoria generala a dreptului pentru un act juridic. Rezulta ca un act administrativ, de vreme ce, īn esenta, cuprinde o manifestare de vointa juridica, nu poate avea semnificatia unei rugaminti, a unei pareri sau a unui sentiment.

c) Actul administrativ este emis numai īn realizarea puterii publice. 

Aceasta trasatura deosebeste actul administrativ de alte acte juridice cu caracter unilateral ale organelor administratiei publice. Din aceasta trasatura rezulta, totodata, obligativitatea actelor administrative si  executarea lor din oficiu,  aspecte, tratate de unii autori drept trasaturi de sine-statatoare. Actele administrative nu sunt orice manifestari unilaterale de vointa ale organului administratiei publice, ci ele concretizeaza numai vointa acestor organe ca subiecte īn raporturile juridice ce presupun exercitiul autoritatii publice, vointa de a da nastere, a modifica sau stinge drepturi si obligatii, īn regim de putere publica.

Caracterul actului administrativ de a fi emis īn realizarea puterii publice  nu trebuie confundat cu caracterul general al oricarui act juridic, anume susceptibilitatea de a fi executat prin forta de constrāngere a statului.

Forta de constrāngere a statului intervine pentru a se īnfrānge o rezistenta a subiectelor de drept, pe cānd actul administrativ intervine pentru a da nastere, a modifica si a stinge drepturi si obligatii īn exercitiul autoritatii de stat sau, dupa caz, al unitatii administrativ-teritoriale.

d) Actul administrativ are un regim juridic specific, īn centrul caruia se afla Legea contenciosului administrativ (Legea nr.554/2004).

Aceasta trasatura a actului administrativ ne ajuta sa deosebim actul administrativ, care este emis īn special de organele administratiei publice, de actele de autoritate specifice altor categorii de organe .

                     Indiferent cum privim administratia īn sfera activitatii publice, ca scop sau ca mijloc, ea nu este singura activitate publico-statala, iar actul administrativ nu este singurul act de autoritate, dar este singurul act de autoritate atacat īn contenciosul administrativ. Chiar si actele administrative care nu pot forma obiectul unei actiuni, fiind exceptate, au atare statut pentru ca tot Legea Contenciosului administrativ īl prevede. Asa se explica de ce regimul consacrat de Legea contenciosului administrativ, īn consonanta, evident, cu principiile Constitutiei, devine un element  obligatoriu al demersului teoretic de delimitare a trasaturilor actului administrativ, ca specie a actului juridic.                             

3. CATEGORII  DE  ACTE  ADMINISTRATIVE

Actele administrative pot fi grupate īn diverse categorii, dupa anumite criterii, aceasta grupare prezentānd importanta teoretica si practica.

Cele mai importante criterii de clasificare a actelor normative sunt 6:

___________________

6 Mircea Preda -Tratat elementar de Drept administrativ romān, Ed. Lumina Lex Bucuresti,1996,pag.103

a) Dupa natura juridica , acestea pot fi :

n     acte administrative de autoritate , care se adopta sau se emit de catre o autoritate publica - legislativa, executiva, judecatoreasca - īn mod unilateral, pe baza si īn vederea executarii legii, īn scopul nasterii, modificarii, sau stingerii unor raporturi juridice;

n     acte administrative de gestiune, acestea se īncheie de serviciile publice administrative cu persoanele fizice si juridice si privesc buna gestionare a domeniului  public al statului sau al unitatii administrativ - teritoriale.

Aceste acte sunt bilaterale, cuprinzānd doua manifestari de vointa (a serviciului public si a unei persoane fizice sau juridice).

n     actele administrative jurisdictionale, acestea se emit, īn mod unilateral de organele de jurisdictie administrativa anume abilitate de lege si solutioneaza conflicte aparute īntre servicii publice si particulari.

b) Dupa competenta materiala pot exista:

n     acte administrative cu caracter general, acestea se adopta sau se emit de autoritatile administratiei publice care au competenta materiala generala. Din aceasta categorie fac parte: decretele Presedintelui Romāniei, hotarārile si ordonantele Guvernului , hotarārile consiliilor judetene si cele a consiliilor locale, unele ordine ale prefectilor si unele dispozitii ale primarilor;

n     actele administrative de specialitate, acestea sunt emise de organele de specialitate ale administratiei publice centrale si ale administratiei publice locale. Din aceasta categorie fac parte ordinele si instructiunile emise de ministri si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte acte emise de acestia, cum ar fi : regulamente, īndrumari, circulare, norme metodologice, precum si cele emise de conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

c) Dupa competenta teritoriala, actele administrative pot fi:

n     actele administrative adoptate sau emise de organele administratiei publice centrale (decretele Presedintelui Romāniei , hotarārile si ordonantele Guvernului, ordinele si instructiunile ministrilor si ale conducatorilor celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale). Acestea produc efecte pe īntreg cuprinsul tarii;

n     acte administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale (hotarāri ale consiliilor judetene si locale, dispozitiile primarilor, ordinele prefectilor, precum si actele emise de conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale). Aceste acte produc efecte īn limitele unitatii administrativ-teritoriale īn care functioneaza autoritatile care le emit.

d) Dupa gradul de īntindere al efectelor juridice, actele administrative sunt :

n     acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general si impersonal (Decrete ale Presedintelui Romāniei, hotarāri si ordonante ale Guvernului, instructiuni, regulamente si altele asemenea ale ministrilor si ale conducatorilor celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, hotarārile consiliilor judetene si locale, precum si ordinele prefectilor si unele dispozitii ale primarilor);

n     acte administrative individuale, care produc efecte numai catre persoane fizice sau juridice determinate. Din aceasta categorie pot face parte: decretele emise de Presedintele Romāniei, ordinele ministrilor si ale conducatorilor celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, actele emise de conducatorii serviciilor publice descentralizate, ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si cele emise de presedintele consiliului judetean si de catre primar.

n     acte cu caracter intern ( care la rāndul lor pot fi normative sau individuale)

e) Dupa natura efectelor juridice pe care le produc:

n     acte administrative care acorda drepturi  impersonale si generale sau individuale ;

n     acte administrative care  constata existenta unui drept.

f) Dupa autoritatea care le emite actele administrative sunt:

n     acte administrative emise de autoritatile administratiei publice. Din aceasta categorie fac parte toate actele administrative emise de autoritatile administratiei publice central 414r173e e si locale cu competenta materiala generala sau speciala, precum si cu competenta teritoriala centrala ori locala;

n     acte administrative adoptate de Parlament;

n     acte administrative emise de instantele judecatoresti;

n     acte administrative emise de institutiile publice;

n     acte administrative emise de regiile autonome.

g) Dupa perioada de timp īn care produc efecte juridice:

n     acte administrative permanente (produc efecte juridice de la intrarea īn vigoare si pāna la abrogare);

n     acte administrative temporar (care produc efecte juridice numai pentru o anumita  perioada de timp).

4. REGIMUL JURIDIC AL ACTELOR  DE  DREPT  ADMINISTRATIV

4.1. Legalitatea si oportunitatea actelor  administrative

          Regimul juridic al actelor de drept administrativ reprezinta un ansamblu de reguli ce guverneaza formarea, modificarea si desfiintarea respectivelor acte 7.

          Actele de drept administrativ sunt supuse regimului juridic administrativ, avānd īn acest sens un regim juridic propriu, distinct de a altor acte juridice. Acest regim se manifesta cu privire la legalitatea actelor de drept administrativ, forta lor juridica si forta lor probanta, mod de intrare īn vigoare, de executare si de īncetare a efectelor juridice. Astfel, actele respective, dispun de prezumtia de legalitate, sunt obligatorii si se pun direct īn executare. Se evidentiaza caracterul lor de acte de putere sau de autoritate prin opozitie, de exemplu cu, actele juridice civile, ale caror efecte  vizeaza, de regula, numai partile participante la regimul juridic respectiv.

               Un act normativ (o hotarāre a Guvernului) ramāne un act de drept administrativ chiar daca reglementeaza raporturi civile, natura sa juridica fiind distincta de faptul ca el constituie un izvor al dreptului civil. Un act individual de drept administrativ poate genera si raporturi juridice de alta natura fara ca aceste raporturi, de cu totul alta factura, sa-i modifice natura juridica proprie.

                Actul de drept administrativ, ca act juridic nu se confunda cu īnscrisurile materiale sau ''actele'' constatatoare ale manifestarilor de vointa producatoare de efecte juridice. Numeroase acte de drept administrativ trebuie sa īndeplineasca īn mod imperativ cerinta formei scrise, astfel īncāt existenta actului juridic este conditionata de īnsasi existenta īnscrisului a carui lipsa antreneaza inexistenta respectivei manifestari de vointa.

   7 Ioan Santai, op.cit.pag.30-31

          Īnscrisurile doveditoare emanante de la administratie nu reprezinta acte de drept administrativ. Cu toate acestea ele au o anumita semnificatie juridica, acordata de lege, īn sensul ca pot conditiona valabilitatea actelor juridice civile, administrative, la care se refera, a unor operatiuni tehnico-materiale, fie servesc ca mijloace de proba pentru stabilirea existentei acelor acte, fapte juridice sau operatiuni pāna la dovada contrara sau pāna la īnscrierea īn fals.

Prin legalitatea actelor administrative īntelegem conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu actele normative care au o forta juridica superioara.

4.2. Relatia legalitate - oportunitate īn doctrina romāneasca interbelica.

scoala de drept public din perioada interbelica trata problema " puterii discretionare " , ca o problema fireasca a "puterii executive" 8. Plecāndu-se de la cele doua activitati distincte ale "puterii executive"  activitatea de guvernare si activitatea administrativa , s-a conturat teza dupa care prima activitate se realizeaza prin acte de guvernamānt, iar cea de-a doua prin acte administrative de autoritate, care  pot fi si acte administrative de autoritate discretionare. Īn pofida formularilor din Constitutia din 1923, art.107 alin. final, dar mai ales a celor din Legea privind contenciosul administrativ din 23 decembrie l925 (art.2), autorii din perioada interbelica au facut distinctie īntre actele de guvernamānt si actele administrative de autoritate discretionare, desi ambele categorii erau evocate prin expresia " puterea discretionara  a executivului" sau prin expresia puterea de apreciere a executivului.

Atunci cānd se analiza puterea discretionara se facea distinctie īntre :      "a) chestiunile de oportunitate si b) chestiunile de legalitate" ; īn cazul activitatii administrative "executivul" avea puterea discretionara de a exprima oportunitatea (care era mai mare sau mai mica , dupa natura actului), dar nu si legalitatea actelor

__________________                                                                                                                                    8 Antonie Iorgovan ,Tratat de drept administrativ,vol.II,ed.III-a,Ed.All Beck Bucuresti,2002

sale, pe cānd īn cazul actelor de guvernamānt "puterea executiva" avea caderea de a aprecia nu numai chestiunile de oportunitate, dar si chestiunile de legalitate. Mai exact se sustinea ca numai puterea de apreciere a organului de decizie se manifesta liber, atunci cānd era vorba de un act administrativ de autoritate  discretionar, adica puterea de a cāntari si evalua utilitatea masurilor ce trebuie luate, momentul (de a le lua acum sau mai tārziu) etc., toate aceste acte, īnsa, erau "supuse ordinii legale".  Īn cazul actului administrativ discretionar (spre deosebire de actul de guvernamānt) , " instanta judecatoreasca este competenta sa examineze daca conditiile si formalitatile cerute de lege sunt īndeplinite, aca faptele constatate de administratie sunt exacte sau bine apreciate, caci ceea ce este discretionar este numai libertatea de decizie a administratiei , care poate sa faca sau sa nu faca actul ".

               4.3. Concluzii cu privire la jurisprudenta romāneasca actuala

               Litera si spiritul Constitutiei noastre, necesitatea penetrarii institutiilor europene democratice si īn practica instantelor de contencios administrativ din tara noastra ne īndreptatesc sa sustinem ca, indiferent cum privim oportunitatea īn raport cu legalitatea, judecatorul de contencios administrativ are dreptul sa verifice daca administratia publica nu a actionat abuziv, contrar interesului public,asa cum rezulta acesta din legea pe care se īntemeiaza actul administrativ atacat. O atare solutie teoretica se justifica īn dreptul nostru administrativ actual prin noua sa baza constitutionala, dupa care administratia publica este chemata fie sa aplice legea, fie sa presteze servicii publice, īn limitele legii.

               Pentru o buna ordine juridica, acest drept va trebui īnscris expres īn Legea contenciosului administrativ, ceea ce nu īnseamna ca el nu exista din īnsusi textul Constitutiei. Pāna la modificare legii contenciosului administrativ nimic nu opreste ca judecatorul sa invoce direct testele constitutionale , precum si principiile acestora. A judeca altfel īnseamna a promova o teorie lipsita de baza reala, nu numai cu privire la raporturile dintre administratia activa si instantele de contencios administrativ.

5. ACTUL   ADMINISTRATIV   DE    AUTORITATE

    5.1. Cerintele de legalitate

Conditiile de legalitate a actelor administrative de autoritate sunt 9:

- actele sa fie adoptate sau emise de catre autoritatile sau persoanele competente din punct de vedere material si teritorial si īn limitele acestei competente:

          - continutul actului administrativ sa fie conform cu  continutul legii īn baza caruia a fost emis;

- actele sa corespunda scopului urmarit de lege;

- actele sa fie adoptate sau emise īn forma specifica a actelor administrative si cu respectarea procedurii prevazute de lege.  

          Competenta īn adoptarea (emiterea) actului reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor ce revin unei autoritati a administratiei publice sau unui functionar public pentru realizarea carora poate adopta sau emite acte juridice administrative 10.

    9 Mircea Preda , Op. cit., pag.105

     10  Mircea Preda , Op.cit.,  pag.105

          Competenta adoptarii sau emiterii de acte administrative este conferita prin lege si este strāns legata de o anumita functie. Aceasta ia nastere odata cu functia respectiva si exista chiar daca aceasta functie nu este ocupata de o persoana.

          Competenta poate fi: personala, materiala si teritoriala.      

          Competenta personala (calitatea persoanei) determina īn mica masura si īn putine cazuri competenta organului administratiei publice care  adopta sau emite actul.

 Asa este, cazul militarilor care au savārsit o fapta contraventionala, situatie īn care solutionarea plāngerii īmpotriva procesului-verbal de constatare si aplicare a sanctiunii, ca si punerea īn executare a acestuia se fac de catre comandantul unitatii militare, nu de catre instanta de judecata, ca īn cazul celorlalte persoane.

          Competenta materiala determina īn mare masura dreptul unei autoritati a  administratiei  publice  de a  adopta  sau  emite  un  act  administrativ. Niciodata o  autoritate cu competenta materiala speciala nu va putea adopta sau emite un act administrativ din alt domeniu de activitate. Chiar si o autoritate cu competenta materiala generala nu va putea adopta sau emite decāt acele acte administrative pentru care este abilitata prin lege, īn vederea exercitarii atributiilor ce īi sunt conferite.

          Competenta teritoriala revine autoritatiilor locale, īntrucāt autoritatiile centrale pot actiona valabil pe īntreg teritoriul tarii. Deoarece autoritatile locale au o competenta teritoriala limitata la unitatea administrativ-teritoriala respectiva ele nu vor putea emite acte ale caror efecte sa se produca si sa fie obligatorii pentru subiectii de drept din alte unitati administrativ - teritoriale .

Īn  dreptul  administrativ  nu  exista  un  principiu  pe  baza  caruia  sa  se

determine competenta teritoriala a organului de a adopta sau a emite actul, legea fiind aceea care indica pentru fiecare caz īn parte organul competent. Sub acest aspect, īn unele cazuri, competenta teritoriala este determinata de domiciliul persoanei (īnscrierea īn listele electorale), īn altele, de locul savārsirii actiunii sau inactiunii (cazul faptelor contraventionale), ori de locul situarii bunului (emiterea autorizatiei de construire a locuintei).

          Competenta adoptarii sau emiterii unui act administrativ fiind stabilita prin lege, constituie īn acelasi timp un drept si o obligatie a celui caruia īi este conferita.

          Pe de alta parte , exercitarea unor atributii si adoptarea ori emiterea, īn acest scop, a unor acte administrative, cu nerespectarea competentei personale, materiale sau teritoriale atrage, de regula, nulitatea actelor respective. Atunci cānd incompetenta este determinata de calitatea persoanei sau de competenta materiala ori teritoriala, ea īmbraca, de regula, forma de "abuz de putere" sau "uzurpare de putere" si sanctioneaza īn conformitate cu prevederile legii penale, īn afara sanctiunii de anulare a  actului administrativ emis cu nerespectarea regulilor de competenta.

          Din faptul ca īn toate cazurile competenta deriva din lege rezulta si o caracteristica a sa si anume ca potrivit careia autoritatile sau functionarii publici care o detin nu pot, de regula, sa renunte la ea, nu o pot tranzactiona, adica sa o īncredinteze altei autoritati sau altui functionar.

          Cu toate acestea, pentru a se asigura continuitatea exercitarii competentei , si pentru buna functionare a serviciului public mai ales īn situatiile īn care titularul ei ar fi īn imposibilitatea sa o faca, legea prevede si posibilitatea suplinirii si delegarii competentei.

          Suplinirea īn exercitarea competentei consta īn īnlocuirea titularului acesteia cu alta persoana pe timpul cānd acesta nu o poate exercita. O asemenea suplinire este o suplinire de drept īn considerarea legii, legea prevazānd o asemenea posibilitate. Spre exemplu un ministru, un prefect, un primar este suplinit īn exercitarea functiei pe care o detine de adjunctul sau pe perioada absentei.

          Delegarea de competenta consta īn desemnarea de catre o autoritate sau persoana a unei alte autoritati sau persoane care sa exercite anumite atributii ce revin titularului competentei. Frecvent, aceasta institutie de drept administrativ se foloseste īn raporturile dintre un organ deliberativ si unul executiv de acelasi nivel, organul executiv exercitānd, īntre doua īntruniri ale organului deliberativ, numai atributiile pe care acesta din urma i le-a delegat.

          Prin urmare, ceea ce deosebeste institutia suplinirii de cea a delegarii competentei priveste, īn principal, sfera atributiilor transmise altui subiect de drept: īn cazul suplinirii acest transfer se refera la toate atributiile titularului competentei, īn timp ce īn cazul delegarii transferul se refera numai la anumite atributii, expres stabilite si pentru care titularul delegarii este, de regula, tinut sa dea socoteala titularului competentei, care īi poate aproba sau nu actele emise īn exercitarea atributiilor delegate.

          Īn exercitarea competentelor, īn practica se īntālnesc anumite raporturi īntre organe din ramuri si domenii de activitate diferite sau din aceleasi ramuri si domenii, ori īn cadrul aceluiasi organ īntre structuri organizatorice distincte. Asa este cazul subordonarii organelor din domeniile sanatatii, īnvatamāntului, agriculturii, competentei organelor administratiei publice din domeniul finantelor,  īn materie de finante, sau al subordonarii competentelor unui minister fata de competentele Guvernului, ori a subordonarii organului executiv fata de competentele organului deliberativ al administratiei publice.

          Īn literatura de specialitate se vorbeste si despre "concursul de competente" īn adoptarea aceluiasi act administrativ, deosebindu-se concursul de competente "īn forma directa" si concursul de competente "īn forma indirecta". Concurs de competente īn forma directa este atunci cānd actul administrativ este adoptat sau emis prin acordul mai multor organe ale administratiei publice din domenii si ramuri de activitate diferite. Concursul de competente īn forma indirecta poate īmbraca modalitatea ''avizului conform'' de catre un alt organ al actului emis sau ''aprobarii ulterioare" a acestui act.

          5.2 Conformitatea cu legea a continutului actelor administrative.

          Nu este suficient ca actul administrativ sa fie adoptat sau emis de organul competent si cu respectarea formei ceruta de lege, ci este necesar ca si continutul sau sa fie īn conformitate cu prevederile legale. Aceasta conformitate cu legea se analizeaza īn raport cu fiecare din elementele componente, structurale ale normelor juridice cuprinse īn act - ipoteza, dispozitie, sanctiune. Desigur ca efectuarea acestei analize este un proces unitar care , se face pentru toate normele cuprinse īn actul administrativ si cu privire la toate elementele componente ale acestora.

          Neconformitatea cu legea a continutului actului administrativ poate sa prevada unul sau altul din elementele structurale ale normei juridice ,sau toate aceste elemente. Astfel, neconformitatea actului administrativ cu ipoteza unei norme juridice poate consta, pe de o parte īn aceea ca organul administratiei publice competent sa adopte sau sa emita acel act nu īl adopta (emite), desi conditiile prevazute īn ipoteza normei juridice exista īn fapt sau organul administratiei publice adopta (emite actul administrativ), desi conditiile prevazute īn ipoteza normei juridice lipsesc īn fapt.  

          Neconformitatea continutului actului administrativ cu dispozitia cuprinsa īn norma juridica din lege poate īmbraca diverse aspecte si anume: organul administratiei publice nu aplica dispozitia legala la raportul social respectiv , sau aplica o alta dispozitie legala decāt cea care trebuie aplicata, ori aplica dispozitia corespunzatoare dar o aplica contrar adevaratului ei īnteles.

          Neconformitatea sau sanctiunea poate consta fie īn aplicarea prin actul administrativ a unei sanctiuni neprevazute de lege, ori a unei sanctiuni mai mari sau mai mici decāt limitele (generale si speciale) prevazute de lege.

          Cāt priveste conformitatea actelor administrative cu scopul legii, ca o alta conditie de legalitate a acestor acte, mentionam, mai īntāi, ca scopul legii reprezinta rezultatul pe care legiuitorul doreste sa-l realizeze prin reglementarea respectiva. Actul administrativ derivānd din lege si fiind emis tocmai īn vederea executarii legii nu poate avea un alt scop, o alta finalitate. Daca nu raspunde acestei cerinte, actul administrativ este considerat ca fiind ilegal. Cu alte cuvinte, scopul actului administrativ este prestabilit de lege si actul trebuie sa se conformeze acestuia, chiar si atunci cānd organului administratiei publice i se confera o anumita initiativa sau apreciere īn adoptarea (emiterea) unor acte administrative.

Alta conditie de legalitate a actului administrativ priveste forma acestuia, adica modalitatea īn care se exprima vointa juridica cuprinsa īn act. Din acest punct de vedere precizam ca actul administrativ se redacteaza īn limba romāna si, de regula, īn forma scrisa.

 Īn privinta elaborarii actului administrativ īn limba romāna este de retinut ca īn unitatile administrativ-teritoriale īn care minoritatile nationale au o pondere īnsemnata, hotarārile se aduc la cunostinta cetatenilor īn limba acestora.

Forma scrisa a actului administrativ este necesara din mai multe considerente si anume:

- pentru a se cunoaste continutul exact al actului;

          - pentru a se putea executa īntocmai;

          - pentru a se putea dovedi, īn caz de litigiu, existenta si efectele pe care trebuie sa le produca actul respectiv;

          - pentru a se putea controla daca s-au respectat conditiile de legalitate.

 La actele cu caracter normativ, forma scrisa este obligatorie, fiind o conditie de validitate a acestora. La actele administrative individuale, desi ele se fac, de regula, tot īn forma scrisa, aceasta nu constituie o conditie de valabilitate a acestor acte decāt īn cazurile stabilite de lege.

          Conditiile de forma ce trebuie īndeplinite de actele administrative pot fi īmpartite īn doua mari categorii: conditiile de forma exterioara, a caror nerespectare atrage anulabilitatea actului si conditii de ordin tehnic, a caror nerespectare nu atrage anulabilitatea actului.

          Din prima categorie  amintim:

n     lipsa denumirii autoritatii administratiei publice care a adoptat sau emis actul;

n      lipsa datei la care a fost adoptat (emis) si eventual lipsa datei intrarii sale īn vigoare (cānd aceasta este ulterioara) celei la care a fost adus la cunostinta, neaplicarea sigiliului (stampilei) emitentului;

n     lipsa semnaturii conducatorului autoritatii emitente;

n      lipsa numarului actului.

Din cea de a doua categorie fac parte:

n     modalitatile referitoare la redactarea actului īn termeni simpli si precisi, structurarea lui interna (capitole, sectiuni, articole, aliniate);

          Īn completarea cerintelor de legalitate a actelor administrative mai precizam ca pentru ca acestea sa fie valabile si sa se aplice trebuie sa fie actuale si oportune. Actualitatea si oportunitatea reprezinta o deplina concordanta īn cadrul si īn limitele legii, īntre sarcinile organelor administratiei si prevederile actului.

          Oportunitatea presupune dreptul de apreciere al organului administrativ , īn cursul organizarii si executarii legii , prin care se asigura exercitarea atributiilor legale īn timp optim, cu cheltuieli minime si folosind mijloacele care corespund cel mai bine scopului legii.

          Īn exercitarea acestui drept de apreciere pe care īl are īn baza legii, organul administratiei publice, este posibil ca acesta sa ia o masura neoportuna sau ca o masura deja luata sa devina neoportuna. Īn aceste īmprejurari, actul administrativ, desi legal , va fi neactual sau neoportun.

          Din acest motiv, actele administrative fiind supuse controlului pot fi analizate atāt din punct de vedere al legalitatii cāt si al oportunitatilor lor.

          Pentru unele acte administrative legea prevede si conditia contrasemnarii lor de catre cei care au obligatia de a asigura punerea lor īn executare , nerespectarea acestei cerinte ducānd la nulitatea actului . Este cazul unor decrete emise de Presedintele Romāniei, care trebuie contrasemnate de primul-ministru, precum si a hotarārilor si ordonantelor Guvernului, care trebuie contrasemnate de ministrii care au obligatia sa le puna īn executare.

 

6.  PROCEDURA  ADOPTĂRII  sI  EMITERII  ACTULUI ADMINISTRATIV  DE  AUTORITATE

 

Procedura adoptarii actelor administrative cuprinde mai multe activitati desfasurate de functionarii autoritatilor publice care adopta actul si ai altor autoritati publice care colaboreaza cu acestea. Toate aceste activitati pot fi grupate īn trei faze 11:

-         activitati pregatitoare adoptarii actului administrativ

    _______________

    11 Mircea Preda, Op.cit.pag.111

n     activitati concomitente adoptarii  actului administrativ

n     activitati posterioare adoptarii actului administrativ.

6.1  Activitati pregatitoare adoptarii actului administrativ.

          Īn activitatea autoritatilor administratiei publice de organizare a executarii legii si de executare īn concret a acesteia, necesitatea adoptarii de acte administrative decurge, īn unele situatii, din īnsasi prevederile legii, legea prevazānd ca pentru realizarea unor actiuni se vor adopta acte administrative de catre autoritatile administratiei publice.

          Īn alte cazuri, autoritatile administratiei publice adopta din oficiu si din proprie initiativa, ori la sesizarea altor organe, astfel de acte, fara sa existe o sarcina expresa īn acest sens, cuprinsa īntr-o dispozitie a legii.

          si īntr-un caz si īn celalalt, autoritatile administratiei publice desfasoara o vasta activitate de pregatire a actului īn acest scop realizeaza o serie de operatiuni de documentare si prelucrare a datelor si informatiilor menite a fundamenta actul administrativ.

          Īn vederea adoptarii actului administrativ, mai ales cānd acesta are carecter normativ, se efectueaza o serie de operatiuni cum sunt: evidente si date statistice, referate, rapoarte, informari, dari de seama, avize, autorizatii.

          Culegerea si prelucrarea informatiilor reprezinta practic, activitatea care are cea mai mare pondere īn desfasurarea etapei de pregatire a actului administrativ, īntrucāt informatiile culese stau la baza elaborarii solutiilor cuprinse īn act.

          La elaborarea proiectului de act administrativ trebuie avute īnsa īn vedere si respectarea unor conditii de tehnica juridica, referitoare la redactarea proiectului si la forma sa exterioara.

          Textul trebuie sa fie clar, precis si corect redactat , pentru a nu produce confuzii si interpretari diferite īn aplicarea sa concreta.

          Stilul folosit īn redactare sa fie imperativ, iar continutul bine sistematizat, structurat īn parti, capitole, sectiuni, paragrafe, articole, alineate.

          Īntelesul unor notiuni si termenii utilizati sa fie precizat, daca este cazul, īn chiar continutul actului, evitāndu-se notiunile cu mai multe īntelesuri.

          Actele administrative trebuie sa aiba un antet, care cuprinde denumirea autoritatii care īl adopta (emite), un titlu scurt, un preambul, īn care, de obicei, se arata pe scurt scopul actului administrativ si temeiul juridic pe baza caruia este emis. Urmeaza cuprinsul actului, iar la sfārsit numarul de ordine, data emiterii, localitatea. Īn locul unde este indicata functia celui ce emite actul se va aplica semnatura sa, precum si stampila autoritatii emitente.

          Dupa elaborarea proiectului de act administrativ, cu respectarea cerintelor de tehnica juridica, acesta este transmis spre avizare autoritatilor abilitate īn acest sens, carora, de regula, le revin si unele sarcini īn asigurarea aplicarii actului administrativ.

          Avizele sunt opinii ale unei autoritati a administratiei publice, solicitate de o alta autoritate a administratiei publice īn legatura cu o anumita problema asupra careia autoritatea care īl solicita urmeaza sa se pronunte prin emiterea unui act administrativ.

Avizele reprezinta opinii pe care un organ administrativ le solicita īntr-o  anumita problema pentru a putea decide īn deplina cunostinta de cauza. Avizele sunt forme necesare īn procedura de elaborare a actelor administrative si sunt solicitate īn cazul unor probleme pentru a caror rezolvare justa este utila si cunoasterea opiniilor de specialitate , denumite īn literatura si " recomandari  " . Avizul nu se confunda cu " preavizul " care reprezinta anuntarea prealabila a masurii desfacerii unilaterale a contractului de munca la un anumit termen interior intrarii ei īn vigoare, perioada īn care raportul juridic de munca se mentine .

Dupa subiectele de la care sunt solicitate, avizele pot fi : avize interne, provenind chiar e la organul emitent al actului juridic sau de la o structura interna a acestuia si avize externe cānd emana de la un alt organ decāt cel care urmeaza sa emita actul juridic.

Dupa treapta ierarhica pe care se situeaza organul ce le emite, avizele pot proveni de la organe inferioare , egale sau  superioare ca pozitie ierarhica fata de organul care le-a solicitat.

Dupa modul de conformare al organului solicitat fata de opinia exprimata, avizele se īmpart īn :

- Avize facultative , atunci cānd organul care emite actul administrativ are dreptul (facultatea) de a hotarī sa ceara parerea altui organ si daca a cerut-o, are facultatea sa tina sau nu cont de aceasta parere. Adoptarea sau emiterea actului fara acest aviz nu are nici o consecinta īn planul validitatii lui;

- Avize consultative, atunci cānd organul care emite sau adopta actul administrativ are obligatia sa le solicite altui organ, dar nu este obligat sa se conformeze acestora. Nesolicitarea si neobtinerea acestui aviz duce la nulitatea actului administrativ, īntrucāt nu se respecta o cerinta prevazuta de lege.

                - Avize conforme, atunci cānd organul care emite actul administrativ are atāt obligatia de a le solicita, cāt si de a se conforma acestor avize. Īn aceasta situatie , actul administrativ emis nu poate fi contrar continutului avizului, īn schimb, organul competent sa emita actul, daca nu este de acord cu continutul avizului, poate sa renunte la dreptul de a mai emite actul administrativ respectiv.  

Trasaturile comune ale acestor forme procedurale sunt urmatoarele :



 - reprezinta forme prealabile actelor juridice ;

 - se emit numai la solicitarea unor organe ;

 - se pot emite de catre organe decizionale ori consultative, de catre functionari de decizie sau functionari lipsiti de acest drept ;

 - ca urmare a emiterii avizului organul nu este obligat sa emita actul juridic pentru care a solicitat avizul ;

 - retragerea ulterioara a avizului nu influenteaza valabilitatea actului administrativ emis ( īn afara de cazul īn care organul emitent al actului juridic nu mai respecta conditiile initial prevazute īn avizul conform ) ;

                - efectele juridice se produc ca urmare a emiterii actului juridic si nu ca urmare a emiterii avizului .

                Avizele se emit de regula, īn forma scrisa. Īn unele opinii avizele consultative si cele conforme se reunesc īn categoria avizelor obligatorii datorita trasaturilor comune, respectiv obligativitatea solicitarii lor.

                 Īn reglementarile juridice este prezent avizul unic ,  care are ca scop asigurarea operativitatii si a simplificarii activitatii de pregatire a actelor normative, īn cadrul caruia toate autoritatile de stat interesate, precum si Consiliul Legislativ, īsi vor exprima, īntr-un singur document, punctul de vedere comun, iar īn caz de divergente se va arata opinia separata. Avizul unic se defineste ca reprezentānd punctul de vedere comun al organelor care avizeaza proiectul de act normativ, format ca urmare a conlucrarii pe baza programului legislativ si a planurilor de masuri, īnca din faza de documentare prealabila si de conceptie, continuata īn toate celelalte etape astfel īncāt proiectul sa fie, īn momentul avizarii rezultatul unei activitati coordonate a organelor care-l avizeaza si a celor care au sarcina de a-l elabora. Organele de avizare vor examina proiectele de acte normative, īn principal, prin prisma specialitatii pe care o desfasoara, exprimāndu-si acordul prin aviz unic.

          Avizele pot fi solicitate de la un organ subordonat sau de la un organ ierarhic superior, deoarece punctul de vedere al acestui organ nu poate fi "facultativ" pentru organul din subordine, care este obligat "sa se conformeze" acestui punct de vedere. De aceea un asemenea punct de vedere al organului ierarhic superior īmbraca  forma unei autorizari pentru organul subordonat.

          Avizele, indiferent de categorie, nu produc prin ele īnsele efecte juridice, desi fara avizul conform, actul administrativ nu este valabil.

          Īn alte cazuri, pentru adoptarea sau emiterea actului administrativ legea prevede acordul (prealabil, concomitent sau posterior) al altui organ. Acest acord este o manifestare de vointa a organului stabilit de lege prin care acesta īsi da consimtamāntul la adoptarea sau emiterea actului , organul emitent neputānd actiona fara acest consimtamānt.

          Deosebirea dintre "acordul prealabil" si avizele facultative si consultative consta īn aceea ca īn cazul avizelor, organul emitent poate stabili masuri contrare continutului din aviz, īn timp ce īn cazul "acordului prealabil" astfel de masuri nu pot fi stabilite. "Acordul prealabil" se aseamana īn continut si efecte cu "avizul conform", dar nu se confunda cu acesta īntrucāt acest aviz, desi precede emiterea actului, nu produce el īnsusi efecte. Acordul prealabil produce el īnsusi efecte juridice cu conditia ca, prin continutul sau, sa concorde cu manifestarea de vointa a organului care emite actul administrativ.

          De regula,  organul al carui acord prealabil se cere este un organ ierarhic superior celui care adopta sau emite actul, ori este un organ care se situeaza cel putin pe o treapta similara organului care urmeaza sa adopte sau sa emita actul.

          Īn alte cazuri, legea conditioneaza emiterea actului administrativ de "aprobarea" sau  "confirmarea", ori "autorizarea" din partea altui organ. Aceste aprobari, confirmari sau autorizari nu creeaza prin ele īnsele raporturi juridice. Raporturile iau nastere numai prin actul administrativ de baza si numai dupa īndeplinirea acestei cerinte, care am putea spune ca este o cerinta de legalitate a acestui act, īntrucāt īn lipsa acesteia actul administrativ adoptat sau emis nu va produce efecte juridice.

 

6.2.  Activitati concomitente emiterii actului administrativ

 

          Dupa ce, īn prima faza s-au strāns datele si informatiile necesare fundamentarii actului administrativ, s-a elaborat proiectul acestuia si s-au obtinut avizele necesare , se trece īntr-o noua faza - cea a adoptarii (emiterii) propriu-zise a actului. si īn aceasta faza se realizeaza o serie de activitati, unele din ele strict reglementate de lege, care au ca finalitate adoptarea ori emiterea actului administrativ.

          Etapa adoptarii sau emiterii actelor administrative de catre organele colegiale, respectiv unipersonale, reprezinta momentul īn care vointa se manifesta īn scopul producerii efectelor juridice. Ea se realizeaza īn diverse modalitati, astfel, īn cazul organelor unipersonale momentul emiterii este marcat de semnarea īnscrisului constatator al actului juridic, iar īn cazul organelor colegiale, adoptarea are loc īn cadrul sedintei prin mecanismul votului. Etapa adoptarii se poate diviza īn cazul organelor colegiale, īn cel putin trei faze: dezbaterea, deliberarea si votarea. Etapa adoptarii este guvernata de importante formalitati procedurale concomitente adoptarii deciziei si ulterioare adoptarii acesteia, necesare asigurarii valabilitatii ei sau punerii īn executare.

 

6.3. Dezbaterea

          Dezbaterea este activitate de evaluare a propunerilor cuprinse īntr-un proiect de act īn baza unei confruntari de idei īn cadrul careia se evidentiaza avantajele si dezavantajele solutiilor preconizate. Forma organizatorica a dezbaterii īn cadrul organelor colegiale este sedinta care reprezinta o reuniune de doua sau mai multe persoane ce alcatuiesc īmpreuna un organ si a caror reunire are un anumit scop. sedintele se clasifica īn mai multe categorii, īn rāndul carora un loc important īl ocupa sedintele decizionale, reuniuni īn cadrul carora se adopta hotarāri. Pentru desfasurarea lor corespunzatoare trebuie īndeplinite o serie de masuri cu caracter organizatoric, care intervin īn etapa de pregatire a sedintei (stabilirea ordinii de zi, a participarii, a datei ,locului si duratei de desfasurare preconizate), īn etapa de desfasurare (reguli privind deschiderea sedintei, organele de lucru, modul de dezbatere si votare) si īn etapa de finalizare (care cuprinde masuri de redactare a hotarārilor, īnregistrarea si comunicarea acestora).

          Dezbaterea propriu-zisa este precedata de prezentarea īn cadrul sedintei a unor materiale documentare, cum ar fi referatele serviciilor de specialitate, expunere de motive, proiectul de act juridic, avizele. Referatele, cele mai obisnuite materiale, cuprind o prezentare rezumativa a documentatiei, a datelor esentiale si a masurilor ce se impun a fi luate. De regula, referatul si proiectul de act se expun de catre membrii organului colegial sau de serviciile de specialitate ale aparatului propriu. Pe marginea materialelor au loc discutii īn cadrul carora se pot face propuneri (amendamente) la proiectul dezbatut. Īn timpul dezbaterii prin confruntarea de idei se cristalizeaza pozitia fiecarui participant, ceea ce īi va influenta modul de deliberare si hotarārea finala.                           

          Adoptarea actelor administrative de catre autoritatile deliberative, colegiale, se face, īn urma analizei īn cadrul sedintei de lucru, la care trebuie sa participe, de regula, majoritatea membrilor acestor autoritati. Īn cadrul sedintei se prezinta Nota de fundamentare si proiectul actului īntocmit, care se supun dezbaterii. Participantii la dezbateri pot fi de acord cu proiectul, pot propune modificarea lui, ori pot arata ca nu este nevoie de o reglementare īn problema respectiva.

                   6.4. Deliberarea

          Deliberarea ca proces finalizat prin adoptarea unei hotarāri, apartine mai mult domeniului proceselor psihice interne, atāt īn cazul hotarārilor organelor unipersonale cāt si īn cazul organelor colegiale12. Īn mod practic nu exista un cadru organizatoric distinct, chiar si īn cadrul organelor colegiale, care sa delimiteze deliberarea de dezbatere, īntrucāt procesul de formare a convingerilor proprii are loc pe parcursul īntregii dezbateri.

          Īn cazul organelor colegiale fiecare participant la dezbatere opteaza, din considerente specifice asupra unui proiect sau variante si asupra unor amendamente. Procedura de deliberare a fiecarui participant difera īn ceea ce priveste structura demonstratiei sale, alegerea si ordonarea argumentelor, modul si momentul de prezentare. Alegerea unei variante din mai multe, are loc īn baza unei aprecieri comparative a variantelor propuse sub aspectul diferitilor factori, indicatori de  eficienta, prin  aprecierea  unor  efecte  posibile  ca  aparitie, dar  cu respectarea cadrului legal care delimiteaza posibilitatile de optiune.

          Īn marea majoritate a cazurilor exista mai multe alternative care se ofera alegerii, pentru aceeasi problema, dar ele sunt limitate ca numar. Astfel, nu se iau īn considerare alternative imposibil de realizat, sau cele cu caracter antisocial sau ilegal. Dintre alternative se aleg numai cele posibile ca realizare, prin mijloacele de care dipune organul, iar dintre acestea se aleg numai cele admisibile, care includ la rāndul lor o serie de alternative preferabile la nivelul fiecarui individ.

          Fiecare participant va alege o anumita alternativa īn concordanta cu hotarārea pe care si-a format-o īn baza analizei comparative a mai multor variante, atunci cānd acestea exista. Īntregul grup de rezultate individuale, format īn baza optiunii proprii a fiecarui membru al organului colegial, se transforma īntr-un rezultat

______________________

       12 Ioan Santai,Op.cit.117

final colectiv, īn baza a doi factori si anume suma rezultatelor individuale si influenta determinata a normelor legale ,inclusiv a celor de procedura īn baza carora se adopta optiunea generala sau actul final.

                   6.5. Votarea

          Votarea reprezinta operatiunea prin care se manifesta cu efecte juridice vointa organului colegial prin adoptarea actului juridic. Vointa pe care o cuprinde decizia se manifesta īn realizarea puterii de stat si se afla numai la nivelul persoanelor care au drept de vot deliberativ si nu un drept de vot consultativ sau care sunt lipsite de acest drept. Astfel, secretarul consiliului local participa de drept la sedintele consiliului, fara drept de vot.

          Manifestarea vointei implica raspunderea autorilor pentru decizia luata. Vointa trebuie sa se bazeze pe īntelegere, pe cunoasterea faptelor reale si sa corespunda rezultatelor deliberarii. Elementele care pot anihila fuziunea fireasca dintre īntelegere si vointa sunt:

          - ignorarea rezultatelor deliberarii, ca urmare a existentei unor interese straine, prin īncalcarea normelor de drept, astfel īncāt vointa nu reflecta convingerea subiectului;                 

- insuficienta deliberare si cunoastere a problemei, astfel īncāt opinia formata poate sa fie superficiala sau contradictorie ceea ce īmpiedica formarea unei optiuni temeinic fundamentate si a unei opinii unitare.                                                                  Dupa deliberari, proiectul actului se supune la vot, asa cum a fost prezentat sau cu modificarile propuse. Supunerea la vot a proiectelor trebuie sa se faca īn ordinea efectuarii propunerilor, īn afara de cazul īn care prin īnsasi regulamente se prevede o alta ordine sau aceasta este fixata la īnceputul dezbaterii, de catre organul de conducere a dezbaterilor. Īn privinta votarii, de regula se supun la vot propunerile care se exclud īn mod reciproc si care se refera la aceeasi materie, deoarece prin adoptarea uneia īn mod ferm se exclude cealalta propunere, cāt si posibilitatea repetarii inutile a votului. Operatiunea votarii poate fi prin vot secret sau prin vot nesecret. Proiectul supus votarii  daca īntruneste numarul legal de voturi  este aprobat.

          Unele acte normative cuprind dispozitii care stabilesc atāt quorumul necesar pentru ca deliberarile organului colegial sa fie valabile, cāt si majoritatea ce trebuie īntrunita pentru adoptarea actului.

          6.6. Quorumul

 Quorumul reprezinta numarul de membrii care trebuie sa fie prezenti pentru adoptarea actului, raportat la totalul membrilor autoritatii care īl adopta. La organele unipersonale, deci atunci cānd emiterea actului administrativ este īn competenta unei singure persoane, problema quorumului si a majoritatii necesare nu se pune. Aceasta problema se pune numai la organele colegiale. De regula, pentru ca actul sa fie adoptat īn mod legal, se cere prezenta majoritatii membrilor; īn alte cazuri se prevede prezenta a 3/4din numarul membrilor . 

          Īn ce priveste majoritatea necesara a se īntruni pentru adoptarea actului administrativ, īn unele cazuri se prevede majoritatea absoluta (din numarul celor prezenti, iar īn alte situatii din numarul total al membrilor organului) sau majoritatea calificata (doua treimi din numarul celor prezenti sau, īn alte cazuri, din numarul total al membrilor organului colegial).

          Īn ce priveste motivarea actului administrativ, acesta nu este, īn general, obligatorie, īn sensul de a fi īncorporata īn īnsusi actul administrativ, decāt la actele administrative jurisdictionale. Faptul ca legea nu prevede expres obligatia de motivare a actului administrativ de autoritate nu īnseamna ca acesta nu trebuie motivat. De aceea, de regula actele administrative de autoritate, individuale si mai ales cele normative sunt adoptate pe baza unei "Note de fundamentare", care sintetizeaza īntreaga activitate care precede adoptarea (emiterea) actului administrativ respectiv, temeiurile de fapt si de drept care impun necesitatea adoptarii sau emiterii lui.

          Procedura emiterii actului de catre o singura persoana este mai simpla decāt cea folosita de organele colegiale, īntrucāt nu presupune nici existenta unui quorum si nici o anume "majoritate".

7. ACTIVITĂŢI  POSTERIOARE  EMITERII  ACTULUI ADMINISTRATIV

          Dupa analizarea proiectului de act administrativ de catre autoritatea deliberativa si aprobarea lui cu votul majoritatii absolute sau calificate, dupa caz, actul administrativ se considera adoptat 13.

          Pentru ca acesta sa-si produca efectele juridice mai sunt necesare o serie de activitati care converg spre acest scop.

          Mai īntāi,actul este prezentat pentru semnare conducatorului organului administrativ  respectiv. Īn unele cazuri legea prevede cerinta contrasemnarii actului administrativ.

          Prevederile Constitutiei precizeaza ca decretele emise de Presedintele Romāniei īn exercitarea unor atributii se contrasemneaza de catre primul-ministru. Aceste atributii sunt cele care privesc: īncheierea tratatelor internationale negocia

ministru. Aceste atributii sunt cele care privesc: īncheierea tratatelor internationale negociate de Guvern; acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romāniei , precum  si   īnfiintarea , desfiintarea   sau  schimbarea   rangului  misiunilor

_________________

      13 Mircea Preda, Op.cit.pag.116

diplomatice; declararea mobilizarii partiale sau generale a fortelor armate; luarea masurilor pentru respingerea agresiunii armate īndreptata īmpotriva tarii; instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta; conferirea decoratiilor si titlurilor de onoare; acordarea gratierii individuale.

          De asemenea, hotarārile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de primul-ministru si se contrasemneaza de ministri care au obligatia punerii lor īn executie.

          Dupa semnare, actul administrativ este stampilat si transmis serviciului care se ocupa cu evidenta actelor, īn vederea īnregistrarii, multiplicarii, comunicarii sau publicarii si pastrarii  sale. Numarul de īnregistrare va fi numarul actului. Aceste operatii sunt cerinte deosebit de importante de care depind uneori nasterea ,modificarea sau stingerea unor drepturi si obligatii.

          7.1. Comunicarea.

 Comunicarea este operatia prin care actul administrativ este transmis persoanei sau organului interesat. Necesitatea comunicarii este prevazuta de regula īn cazul actelor administrative individuale si a actelor administrative jurisdictionale. Īn multe cazuri prevede ca, de la data comunicarii se nasc anumite drepturi si obligatii.

          Īn cazul actelor administrative cu caracter normativ legea prevede obligatia publicarii lor, adica aducerea la cunostinta tuturor subiectilor de drept, prin tiparire īn Monitorul Oficial, prin afisarea īntr-un loc public, sau prin alte mijloace de difuzare. Cerinta publicarii acestor acte care produc efecte juridice pentru subiectii determinati generic, este impusa de principiul potrivit caruia "nimeni nu poate invoca īn apararea sa necunoasterea legii".

          Uneori legea prevede publicarea chiar si a unor acte individuale (exemplu: actele de schimbare a numelui pe cale administrativa, de acordarea sau renuntarea la cetatenie). O asemenea cerinta īnsa nu are relevanta asupra momentului intrarii īn vigoare a actului respectiv. Ea este impusa mai mult de necesitati de ordin practic, de imposibilitatea de a se face comunicarea la o masa mare de cetateni.

          8. APLICAREA  ACTULUI  ADMINISTRATIV  DE  AUTORITATE

               

 Dupa adoptare si comunicare (publicare) actul administrativ trebuie sa fie aplicat, īntrucāt a fost emis tocmai īn acest scop.

          Īn principiu, actele administrative se aplica de la intrarea lor īn vigoare, producānd efecte juridice pentru viitor. Intrarea īn vigoare a actelor administrative are loc, de regula, de la data adoptarii (emiterii) lor, daca īnsusi actul nu prevede o data ulterioara pentru intrarea īn vigoare.

          Desi actele administrative produc, de regula, efecte numai pentru viitor, sunt situatii cānd acestea produc efecte si pentru trecut, au deci un caracter retroactiv. Asa este cazul actelor administrative prin care se constata drepturi care au existat īnainte de emiterea actului, precum si al actelor administrative cu caracter jurisdictional care, rezolvānd un litigiu, constata tot existenta unor drepturi si obligatii din momentul ivirii litigiului.

          Actul administrativ se aplica din oficiu, adica nu are nevoie de "autorizarea" altui organ pentru a fi pus īn executare, asa cum se īntāmpla cu hotarārile judecatoresti, care trebuie sa fie investite cu formula executorie.

          Aceasta trasatura a actului administrativ deriva din faptul ca, fiind elaborat īn executarea legii, este considerat, pe de o parte, ca fiind act autentic, adica o emanatie a organului abilitat īn acest scop de lege, iar pe de alta parte, ca datele pe care le cuprinde sunt conforme cu realitatea. Cu alte cuvinte, actele administrative, se bazeaza pe o prezumtie de autenticitate si veridicitate.

          Avānd aceasta forta juridica, executarea actelor administrative are loc, de regula, de buna voie de catre persoanele fizice si juridice carora li se adreseaza. Atunci cānd executarea de buna voie nu se realizeaza, organul administratiei publice poate trece la executarea silita, adica la obligarea subiectilor de a avea conduita prescrisa. Aceasta īnsa se face ca solutie extrema si numai īn conditiile prevazute de lege.

          Īn unele situatii si conditii, anume reglementate de lege, aplicarea actului administrativ poate fi īntrerupta temporar sau definitiv. Īn aceste īmprejurari putem invoca suspendarea, revocarea si anularea actului administrativ.

          8.1. Suspendarea

          Prin suspendare se īntelege situatia īn care un act administrativ, fara a fi desfiintat, nu se mai aplica īn mod temporar si provizoriu. Suspendarea unui act administrativ poate fi determinata de mai multe motive :

- legalitatea actului este contestata de o persoana fizica sau juridica;                          - este necesar ca actul sa fie pus de acord cu actele administrative emise ulterior de organul ierarhic superior;                                                                                                                           

                - aplicarea actului nu este oportuna, pentru motive care au un caracter trecator.                                                             

                Suspendarea poate fi hotarāta fie de organul emitent al actului, fie de catre organul ierarhic superior.

          Īn alte cazuri, pe baza unor dispozitii legale exprese , unele acte administrative pot fi suspendate de catre instantele judecatoresti sau suspendarea intervine de drept, pe baza prevederilor exprese ale legii īn acest sens.

          Deoarece suspendarea este ,de regula, o masura luata pentru a da organului competent posibilitatea si timpul necesar deliberarii asupra  legalitatii actului administrativ efectele suspendarii īnceteaza fie prin anularea actului, fie prin repunerea lui īn vigoare , ca urmare a stabilirii legalitatii lui.

          Desigur ca, atunci cānd suspendarea actului administrativ s-a facut pe motiv de neoportunitate, ea va īnceta de drept la sfārsitul perioadei pentru care a fost hotarāta sau ,daca nu a fost stabilita o perioada, suspendarea va īnceta atunci cānd au disparut īmprejurarile care au determinat-o.

8.2. Revocarea

          Revocarea actului administrativ este un principiu de baza īn activitatea organelor administratiei publice. Revocarea presupune retragerea actului de catre īnsusi organul care l-a emis. Ea poate sa aiba caracter obligatoriu, cānd este prevazuta expres de lege sau este dispusa de organul ierarhic superior. Īn celelalte cazuri are caracter facultativ.

          Sunt supuse revocarii atāt actele administrative normative cāt si cele individuale. Īn cazul celor individuale sunt si exceptii, si anume: actele administrative jurisdictionale, si cele prin care s-au creat drepturi subiective īn favoarea unor persoane, nu sunt revocabile.

          Īn aceeasi categorie de acte administrative nerevocabile pot fi incluse si cele care au fost realizate material. Asa este cazul unei autorizatii de construire a unei locuinte; din moment ce locuinta a fost executata īn baza autorizatiei legal eliberata, organul administratiei publice care a emis-o nu mai are posibilitatea sa o revoce.

          Irevocabilitatea actelor administrative jurisdictionale deriva din trasaturile lor specifice si anume:               

- prin ele se solutioneaza litigii īntre doua parti;                  

- emiterea actului se face dupa o procedura speciala caracterizata prin faptul ca organul emitent nu se sesizeaza din oficiu, iar procedura elaborarii se bazeaza pe contradictorialitate;

- actul administrativ jurisdictional trebuie motivat;      

          - actul administrativ jurisdictional se bucura de stabilitate mai mare;                        -  emitentul nu mai poate reveni asupra actului sau.  

          Actul administrativ este revocabil numai pāna īn momentul īn care a intrat īn circuitul civil, īn ordinea juridica a statului, dupa acest moment el nemaiputānd fi retractat de cel care l-a adoptat.

          Cāt priveste irevocabilitatea actului administrativ care a dat nastere unui drept subiectiv este de precizat ca el nu este irevocabil pentru ca are ca obiect de drept subiectiv, ci are caracter ca urmare a faptului ca dreptul subiectiv este īn asa masura protejat de lege īncāt organul administratiei publice care a atribuit prin actul sau acest drept nu mai are competenta de a-l desfiinta prin retractarea actului administrativ.

          De retinut este si faptul ca exceptiile de irevocabilitate a unor acte administrative se refera numai la aspectele care privesc oportunitatea acestora nu si legalitatea lor.

          Actul de revocare se emite dupa aceleasi reguli care au fost avute īn vedere la emiterea actului revocat, cu exceptia cazurilor cānd, dupa ce actul a fost emis, au intervenit reguli noi care modifica procedura de elaborare pentru aceste acte. Īn aceasta situatie, actul administrativ va fi revocat cu respectarea noilor norme procedurale.

          Īn ceea ce priveste efectele revocarii este de precizat ca atunci cānd revocarea este facuta pe motiv de ilegalitate a actului, ea produce efecte nu numai pentru viitor ci si pentru trecut si anume din momentul adoptarii sau emiterii actului. Aceasta nu īnseamna ca revocarea pentru ilegalitatea actului duce la stergerea tuturor consecintelor sale. Ceea ce se desfiinteaza si pentru trecut sunt numai efectele sale juridice, consecintele sale de fapt fiind o realitate.

          Atunci cānd revocarea actului se face pe motiv de oportunitate, actul de revocare produce efecte numai pentru viitor, efectele juridice produse pentru trecut ramānānd pe deplin valabile.

          Īn timp ce revocarea sau retractarea actului administrativ priveste actul īn īntregul sau, modificarea acestuia se refera numai la unele elemente, la unele prevederi din act. Modificarea actului poate fi facuta fie de autoritatea care a emis actul, fie de autoritatea ierarhic superioara acesteia, ori atunci cānd legea prevede, de instanta de judecata competenta.

          Modificarea actelor administrative cu caracter normativ se realizeaza printr-un act de acelasi nivel si cu respectarea aceleiasi metodologii de tehnica legislativa.

          Modificarea actelor administrative produce efecte numai pentru viitor, efectele produse pāna la data modificarii ramānānd neschimbate.

          8.3. Anularea

          Anularea actelor administrative este masura luata de organul ierarhic superior celui care a adoptat actul sau de instanta de judecata prevazuta de lege, care face sa īnceteze efectele juridice ale acestui act, iar daca acestea nu s-au produs face sa nu se mai produca.

          Aceasta masura se ia īn situatia īn care actul administrativ  de autoritate, normativ sau individual, a fost adoptat sau emis cu nerespectarea cerintelor de legalitate sau cu īncalcarea unor norme care privesc ocrotirea unui interes general.

          Guvernul, este organul ierarhic superior care anuleaza actele ministrilor si a conducatorilor celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, precum si actele administrative emise de prefecti.

          Competenta instantelor judecatoresti de a anula actele administrative revine instantelor de contencios administrativ, reglementata prin dispozitiile Legii nr.29/1990 si instantelor judecatoresti de drept comun stabilita prin Codul de procedura civila, dar si de alte legi care le confera acest drept.

          Efectele juridice ale actului administrativ anulat, care sunt produse pāna la data anularii ramān valabile numai daca anularea nu a fost determinata de faptul ca actul a fost adoptat sau emis cu nesocotirea cerintelor prevazute de lege, situatie īn care vor fi anulate si efectele juridice produse pāna la anulare.

          Anularea partiala a unui act administrativ este posibila, numai daca partea din act care a fost anulata nu are o legatura organica si intriseca cu celelalte dispozitii din act, care pot avea o existenta de sine statatoare si se pot aplica īn forma īn care au fost adoptate chiar si īn lipsa celor care au fost anulate, astfel, organul competent trebuie sa ia masura anularii totale a actului administrativ, ori aceasta masura intervine implicit, prin imposibilitatea aplicarii partii din act care nu a fost anulata expres.

          Aplicabilitatea actelor administrative poate īnceta īn situatii cum sunt: efectele īn vederea carora a fost emis sau produs; perioada de timp pentru care a fost emis a expirat; cauzele care au determinat emiterea sa au fost īnlaturate; cel care a solicitat emiterea actului a renuntat la cerere sau a decedat; autoritatea care a emis actul a dispus īncetarea aplicabilitatii lui, acesta echivalānd, practic cu o retractare.

9.  PRINCIPIILE  PROCEDURII  ADMINISTRATIVE

 

          Prin procedura administrativa se īntelege modul īn care sunt create, modificate sau stinse raporturi de drept administrativ sau modalitatea de adoptare (emitere) a actelor administrative si de aplicare a acestora 14.

          Principiile de baza ale procedurii administrative sunt :

9.1. Principiul necontradictorialitatii.

          Acest principiu deriva din faptul ca actul administrativ este un act unilateral de vointa , nu presupune acordul unor parti, cu interese contradictorii, ca īn procedura judecatoreasca. Contradictorialitatea are aplicatie numai īn procedurile administrative speciale, īncheiate cu emiterea unui act de jurisdictie, dar si aici are unele trasaturi specifice.

          9.2. Principiul nepublicitatii

          Potrivit acestui principiu organele administratiei publice nu sunt obligate prin lege sa actioneze īn fata celor ce vor sa asiste la desfasurarea activitatii lor. Sarcina lor principala nu este de a rezolva litigii, ci de a executa legea si celelalte acte juridice ale organelor statului. Din aceasta cauza īn administratie  procurarea datelor si stabilirea considerentelor necesare pentru adoptarea sau emiterea actului administrativ nu se face prin dezbateri publice, ci īn interiorul organului administratiei publice respectiv si aproape exclusiv īn scris, nu oral. Principiul publicitatii īsi  gaseste aplicarea numai īn procedurile administrative jurisdictionale .

14  Mircea Preda, Op.cit.pag.123

          9.3. Principiul indisponibilitatii.

          Dupa cum se cunoaste, procedura judecatoreasca este reglementata īn general dupa principiul disponibilitatii, potrivit caruia partile au posibilitatea de a dispune de obiectul procesului si de mijloacele de aparare. Acest principiu presupune dreptul de a porni actiunea civila si īn cāteva cazuri pe cea penala, de a determina limitele apararii judiciare, dreptul de a renunta la actiune , dreptul de a ataca hotarārea judecatoreasca.

          Īn procedura administrativa exista principiul indisponibilitatii, deoarece subiectele raportului de drept administrativ nu sunt parti si nu se afla īn litigiu; deci ele nu au posibilitatea de a dispune de crearea, modificarea, stingerea si executarea raporturilor administrative. De asemenea, īn general, organele administrative sunt obligate prin normele juridice sa actioneze īntr-un anumit sens, sa realizeze atributiile lor, neputānd sa dispuna asupra realizarii sau nerealizarii raportului administrativ. Organele administratiei publice au īnsa īn unele cazuri posibilitatea , atunci cānd le este data prin lege , sa aprecieze necesitatea emiterii unui act administrativ.

          Principiul disponibilitatii īsi gaseste aplicarea, īntr-o masura oarecare, īn procedura actelor administrative jurisdictionale, ca si īn exercitarea recursului īmpotriva activitatii organelor administratiei publice .

9.4. Principiul egalitatii īn fata autoritatilor administratiei publice.

          Acest principiu deriva din egalitatea tuturor cetatenilor īn fata legii. Dreptul de aparare īn procedura administrativa este reglementat chiar mai pe larg decāt īn procedura judecatoreasca, cuprinzānd dreptul de sesizare si de recurgere la caile administrative de atac , pe care le are oricine si oricānd, putānd īntrebuinta toate mijloacele probatorii si īn orice faza a producerii, nu numai direct, ci si prin mandatar, inclusiv un avocat.

          9.5. Principiul sesizarii din oficiu

          Una din trasaturile administratiei publice este aceea de a fi spontana si operativa. Ca organe ce trebuie sa execute legea si sa organizeze executarea ei de catre ceilalti, organele administratiei publice sunt obligate, prin normele de organizare si functionare, sa se sesizeze din oficiu, sa actioneze din propria lor initiativa.

          Prin exceptie, īn unele cazuri, procedura administrativa se declanseaza nu numai din oficiu ci mai ales, pe baza unei sesizari din partea celor interesati. Este vorba, īn general, de procedurile administrative jurisdictionale.

          Unele particularitati īmbraca sesizarea autoritatilor administratiei publice de catre celelalte autoritati ale statului. Astfel, īn ce priveste sesizarea de catre autoritatea legislativa, este de precizat ca, fata de o asemenea sesizare, organele administratiei publice sunt obligate sa-i dea curs. Aceste sesizari se fac, de regula, īn timpul sedintelor Parlamentului, cānd se analizeaza diferite probleme si aspecte ale activitatii organelor administratiei publice.

          Īn ce priveste sesizarea de catre alte autoritati ale administratiei publice, este de precizat ca atunci cānd este facuta de organele ierarhic superioare, ea este obligatorie īn executare.

          Dar organele administratiei publice pot fi sesizate si de alte autoritati ale administratiei publice, fata de care nu sunt subordonate  aceste sesizari nu sunt obligatorii īn executare.

          Sesizarea poate porni si de la organele administratiei publice subordonate. Nici aceste sesizari nu sunt obligatorii īn executare pentru organele superioare, care le pot da curs sau nu.

          Īn ceea ce priveste sesizarea organelor administratiei publice de catre instantele judecatoresti, codurile de procedura civila si penala nu contin texte care sa prevada obligatia instantelor judecatoresti ca, atunci cānd constata nereguli īn activitatea organelor administratiei publice, sa sesizeze organele competente.

          Sesizarea organelor administratiei de catre alte persoane fizice sau juridice, constituie un aspect al participarii acestora la activitatea organelor administratiei publice. Aceste sesizari nu sunt obligatorii, dar problemele cuprinse īn reclamatiile si propunerile lor sunt un material informativ si documentar important īn activitatea autoritatilor administratiei publice.

          10.  ACTUL ADMINISTRATIV DE GESTIUNE

 

Aceasta categorie de acte administrative sunt actele pe care le īncheie un serviciu public cu o persoana fizica sau juridica si au ca obiect gestionarea bunurilor mobile si imobile apartinānd domeniului public al statului ori al judetului, municipiului , orasului sau  comunei  15.

          Un act administrativ poate fi socotit "de gestiune" daca sunt īndeplinite doua conditii importante.

          1. sa fie adoptat sau emis de o autoritate publica, indiferent daca aceasta este a statului sau este o autoritate publica autonoma, reprezentativa a colectivitatilor din unitatile administrativ-teritoriale;

          2. autoritatea publica sa se manifeste ca persoana juridica civila īn emiterea actului.

_____________________

15 Mircea Preda, Op.cit.125

          Deosebirile dintre actul administrativ de gestiune si contractul civil consta īn:

- principalele drepturi si obligatii ale partilor din actul administrativ de gestiune sunt stabilite de serviciul public , īn timp ce īn contractul civil acestea se stabilesc de ambele parti de comun acord;

- īn cazul actului administrativ de gestiune serviciul public īsi alege pe celalalt partener, īn timp ce īn contractele civile ambele parti se aleg reciproc;

- serviciul public poate rezilia, īn mod unilateral, actul administrativ de gestiune, fara sa suporte daune, īn timp ce, īn cazul contractului civil partea care īl reziliaza este obligata sa suporte daunele. Deosebirile dintre actul administrativ de gestiune si actul administrativ de autoritate pot fi rezumate la urmatoarele:

- actele administrative de gestiune sunt acte bilaterale, se īncheie īntre doua parti, īn timp ce actele administrative de autoritate sunt acte unilaterale, exprimānd vointa celui care l-a adoptat sau emis.

- actele administrative de gestiune cuprind drepturi si obligatii pentru ambele parti, īn timp ce actele administrative de autoritate determina nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, ori recunoasterea sau suspendarea unor drepturi pentru persoane fizice sau juridice;

- executarea actelor administrative de gestiune este asigurata, īn principal, prin clauza penala si despagubirile pentru neexecutare sau executare necorespunzatoare, īn timp ce executarea actelor administrative de autoritate se asigura de puterea publica a statului;

- actele administrative de gestiune nu pot fi modificate sau revocate decāt īn conditiile stabilite de parti si cu acordul lor, īn timp ce actul administrativ de autoritate poate fi modificat sau revocat īn mod unilateral, de catre cel care l-a emis;

- actele administrative de gestiune nu sunt supuse controlului de legalitate din partea instantelor de contencios administrativ, eventualele litigii nascute din acestea fiind de competenta instantelor judecatoresti de drept comun, īn timp ce actele administrative de autoritate sunt supuse controlului de legalitate al instantelor de contencios administrativ.

Gestionarea bunurilor apartinānd domeniului public poate avea īn vedere vānzarea-cumpararea de produse, executarea de lucrari, prestarea de servicii, concesionarea ori īnchirierea de bunuri.

 Actele administrative de gestiune sunt numite si contracte administrative. Sunt numite contracte īntrucāt sunt acte bilaterale; sunt numite administrative deoarece partile nu stau pe picior de egalitate ca īn contractele civile, ci una din parti - serviciul public - stabileste principalele clauze ale actului, inclusiv cazurile de reziliere unilaterala a actului la care cealalta parte poate sau nu sa adere. Īn aceste acte serviciul public īsi alege partenerul de regula prin licitatie publica.

Din partea serviciului public, actul administrativ de gestiune se poate īncheia de catre: ministri si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ori de persoanele īmputernicite de acestia, īn acest scop, si de presedintii consiliilor judetene si primarii comunelor si oraselor sau persoanele īmputernicite de acestia.

Acte administrative de gestiune pot īncheia si conducatorii institutiilor publice si a regiilor autonome.

Cealalta parte a actului administrativ poate fi orice persoana fizica sau juridica , romāna sau straina, care participa la licitatie si adera la prevederile caietului de sarcini.

Īncheierea actului administrativ de gestiune se face, de regula, prin licitatie publica care se organizeaza fie de serviciul public, fie de un agent specializat.

Procedura licitatiei este prevazuta prin norme juridice. Ea cuprinde mai multe faze si anume :

- lansarea obiectului licitatiei prin publicare īn Monitorul Oficial si īn publicatii de mare tiraj, cu precizarea formei licitatiei si a datei pāna la care se primesc ofertele . Formele licitatiei sunt: licitatie publica deschisa, fara precalificare; licitatie publica deschisa cu precalificare; licitatie publica restrānsa ori selectiva; īncredintare directa;                  

-  depunerea ofertelor , īn plic īnchis si a taxei de participare;

- deschiderea , analizarea si compararea ofertelor;           

- adjudecarea de catre comisia de licitatie a ofertei celei mai convenabile si comunicarea rezultatului catre toti ofertantii;

- īncheierea contractului (a actului administrativ de gestiune) ;                                   - restituirea garantiei depusa ofertantilor necāstigatori.     

Litigiile nascute din modul de executare a obligatiilor rezultānd din actele administrative de gestiune sunt de competenta instantelor judecatoresti de drept comun, nu a celor de contencios administrativ.

          Cele mai frecvente acte administrative de gestiune sunt: contractul de concesiune, contractul de achizitii publice, de īnchiriere de active sau bunuri, de executare de lucrari si prestari de servicii.

11.  ACTUL ADMINISTRATIV JURISDICŢIONAL

          Actul administrativ juridictional este actul juridic emis de un organ cu atributii jurisdictionale, anume abilitat de lege, care functioneaza īn cadrul sau pe lānga o autoritate a administratiei publice si care solutioneaza pe baza unei anumite proceduri , un conflict juridic īn care una din parti este un serviciu public administrativ 16.

          Ceea ce caracterizeaza acest act sunt urmatoarele trasaturi:

- este un act emis numai de autoritati ale administratiei publice anume abilitate de lege cu aceasta competenta;

-  poate fi emis numai īn situatiile expres prevazute de lege;

-  are ca scop solutionarea unor litigii īn care una din parti este un serviciu public;

- emiterea lui se face pe baza unei proceduri speciale care include si principiile independentei autoritatii care īl emite fata de partile aflate īn conflict, precum si de cel al contradictorialitatii;

- este exceptat de la principiul revocabilitatii actelor administrative;

- poate fi atacat īn contencios administrativ general, dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale;

Actul administrativ jurisdictional se deosebeste de actul administrativ de autoritate prin urmatoarele:

- actul administrativ jurisdictional este, īn toate cazurile, un act cu caracter normativ;

- actul administrativ jurisdictional este emis numai īn baza cererii partii interesate, īn timp ce actele administrative de autoritate pot fi adoptate sau emise si din oficiu;

    16 Mircea Preda, Op.cit.pag.128

- actul administrativ jurisdictional este emis numai īn baza cererii partii interesate, īn timp ce actele administrative de autoritate pot fi adoptate sau emise si din oficiu;

- fiecare dintre cele doua categorii de acte sunt emise pe baza unei proceduri proprii, stabilite de lege;

- actul administrativ jurisdictional nu poate fi revocat de cel care l-a emis, īn timp ce actul administrativ de autoritate poate fi retractat de emitent;

- actul administrativ jurisdictional nu creeaza ci numai constata drepturi, fiind declarativ nu translativ de drepturi, īn timp ce actul administrativ de autoritate naste, modifica ori stinge drepturi si obligatii ori transfera drepturi si obligatii.

Īn raport cu actul administrativ de gestiune, desi ambele sunt acte cu caracter individual si irevocabile sunt multe elemente care le deosebesc, astfel:

- actul administrativ jurisdictional se pronunta īntr-un conflict juridic, īn timp ce actul administrativ de gestiune este rezultatul aderarii de buna voie a "particularului" la propunerile formulate de serviciul public;

- actul administrativ jurisdictional este un act unilateral, īn timp ce actul administrativ de gestiune este un act bilateral;

- actul administrativ jurisdictional se pronunta la sesizarea partii interesate, īn timp ce actul administrativ de gestiune se īncheie īn urma aprobarii contractarii printr-un act administrativ de autoritate;

- īmpotriva actului administrativ cu caracter jurisdictional se pot folosi caile de atac prevazute de lege, la organele competente din acelasi sistem, īn timp ce nemultumirile rezultate din executarea actului administrativ de gestiune se rezolva de instantele judecatoresti de drept comun.

Actele administrative cu caracter jurisdictional se deosebesc si de hotarārile judecatoresti, chiar daca si unele si celelalte rezolva un conflict juridic, se pronunta dupa o prealabila sesizare a celui interesat si pe baza unei proceduri bazate pe contradictorialitate. Aceste deosebiri constau īn:

- actul administrativ cu caracter jurisdictional este "opera" unui organ administrativ, īn timp ce hotarārile judecatoresti se pronunta de organe din sistemul autoritatilor judecatoresti;

- procedura elaborarii hotarārilor judecatoresti este minutios reglementata de lege, īn timp ce procedura emiterii actelor cu caracter jurisdictional este reglementata mai sumar, completāndu-se de regula, cu normele dreptului comun, ale procedurii judecatoresti.

12. CONTRACTUL  DE  ACHIZIŢIE  PUBLICĂ. NOŢIUNE

 

Potrivit  Ordonantei de Urgenta nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a  contractelor

de concesiune de servicii, contractul de achizitie publica17  - este contractul care include si categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art.229 alin.(2), cu titlu oneros, īncheiat īn scris īntre una sau mai multe autoritati contractante, pe de o parte, si unul sau mai multi operatori economici, pe de alta parte, avānd ca obiect executia de lucrari, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.




____________________________

17Ordonanta de urgenta nr.34/2006, privind atribuirea contractelor de achizitie publica,a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii

12.1. Trasaturile contractului de achizitie publica

Contractul de achizitie publica are urmatoarele trasaturi :

a) este un contract sinalagmatic, īntrucāt da nastere unor obligatii reciproce īntre parti, adica atāt īn sarcina autoritatii contractante , cāt si a operatorului economic ;

b) este un contract cu titlu oneros, īntrucāt fiecare parte urmareste obtinerea unei contraprestatii prin īncheierea contractului ;

c) este un contract solemn, īntrucāt se īncheie īn forma scrisa, īntre una sau mai multe  autoritati contractante si unul sau mai multi operatori economici ;

d) este un contract comutativ, īntrucāt īntinderea prestatilor fiecarei parti este certa si poate fi apreciata chiar īn momentul īncheierii contractului.

 

12.2. Principiile contractului de achizitie publica :

 Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achizitie publica sunt:

 a) nediscriminarea ;

b) tratamentul egal ;

c) recunoasterea reciproca ;

d) transparenta ;

e) proportionalitatea ;

f) eficienta utilizarii fondurilor publice ;

g) asumarea raspunderii.

Autoritatea contractanta are obligatia de a respecta  principiile īn relatia cu operatorii economici interesati sa participe la procedura de atribuire.

 

12.3. Tipuri de contracte de achizitie publica

Contractele de achizitie publica sunt 18:

                     1) contracte de lucrari .

Contractul de lucrari este acel contract de achizitie publica care are ca obiect :    

a)  fie executia de lucrari legate de una dintre activitatile: ( lucrari de organizare a santierelor si de pregatire a terenurilor; lucrari de foraj si sondaj experimentale ; lucrari de constructii de cladiri si lucrari de geniu civil ; lucrari de constructie a cailor de comunicatii terestre si constructii destinate sportului ; sau executia unei constructii ; lucrari de constructii hidrotehnice ;  lucrari de instalatii si izolatii ; lucrari de ipsoserie ; lucrari de tāmplarie si dulgherie ; lucrari de vopsitorie, zugraveli si montari de geamuri , etc.) sau executia unei constructii ;

b) fie atāt proiectarea, cāt si executia de lucrari legate de una dintre activitatile  : ( lucrari de organizare a santierelor si de pregatire a terenurilor ; lucrari de constructii complete sau partiale si lucrari de geniu civil ;   lucrari de instalatii si izolatii  ; lucrari de finisare ; īnchirierea de utilaje de constructii si demolare cu operator ) sau atāt proiectarea, cāt si executia unei lucrari ;

_________________

 18 Ordonanta de urgenta nr.34/2006 privind atribuirea contractelor  de achizitie publica,a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii,publicata īn Monitorul Oficial al Romāniei nr.418/2006

c) fie realizarea prin orice mijloace a unei constructii care corespunde necesitatii si obiectivelor autoritatii contractante, īn masura īn care acestea nu corespund prevederilor lit.a si lit.b.

2) contracte de furnizare

 Contractul de furnizare este acel contract de achizitie publica, altul decāt contractul de lucrari, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumparare, inclusiv īn rate, īnchiriere sau leasing, cu sau fara optiune de cumparare.

Contractul de achizitie publica ce are ca obiect principal furnizarea de produse si, cu titlu accesoriu, operatiuni/lucrari de instalare si punere īn functiune a acestora este considerat contract de furnizare

Contractul de achizitie publica ce are ca obiect principal furnizarea de produse si, cu titlu accesoriu, operatiuni/lucrari de instalare si punere īn functiune a acestora este considerat contract de furnizare.

3) contracte de servicii

Contractul de servicii este acel contract de achizitie publica , altul decāt contractul de lucrari sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii.

Contractul de achizitie publica care are ca obiect principal prestarea unor servicii si, cu titlu accesoriu, desfasurarea unor activitati  (lucrari de organizare a santierelor si de pregatire a terenurilor ; lucrari de constructii complete sau partiale si lucrari de geniu civil ; lucrari de instalatii si izolatii; lucrari de finisare ; īnchirierea de utilaje de constructii si demolare cu operator) este considerat contract de servicii.

Contractul de achizitie publica care are ca obiect atāt furnizarea de produse, cāt si prestarea de servicii este considerat :

a) contract de furnizare, daca valoarea estimata a produselor este mai mare decāt valoarea estimata a serviciilor prevazute īn contractul respectiv ;

b) contract de servicii, daca valoarea estimata a serviciilor este mai mare decāt valoarea estimata a  produselor prevazute īn contractul respectiv.

12.4. Autoritati contractante

Este autoritate contractanta  19:

a) oricare organism al statului - autoritate publica sau institutie publica - care actioneaza la nivel central ori la nivel regional sau local ;

b) oricare organism de drept public, altul decāt o autoritate publica sau institutie publica, cu personalitate juridica, care a fost īnfiintat pentru a satisface nevoi de interes general fara caracter comercial sau industrial si care se afla cel putin īn una dintre urmatoarele situatii :

- este finantat, īn majoritate, de catre o autoritate contractanta (autoritate publica sau institutie publica) sau de catre un alt organism de drept public ;

- se afla īn subordinea sau este supusa controlului unei autoritati contractante (autoritate publica sau institutie publica care actioneaza la nivel central ori la nivel regional sau local) sau unui alt organism de drept public ;

- īn componenta consiliului de administratie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumatate din numarul membrilor acestuia sunt numiti de catre o autoritate contractanta (autoritate publica sau institutie publica care actioneaza  la  nivel  central  ori  la  nivel  regional  sau  local)  sau  de  catre  un  alt

________________________

19 Ordonanta de urgenta nr.34/2006,privind atribuirea contractelor  de achizitie publica,a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii

organism de drept public ;

c) oricare  asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante  ( autoritate publica sau institutie publica care  actioneaza  la nivel  central  ori la  nivel regional sau local sau organism de drept public cu personalitate juridica, care a fost īnfiintat pentru a satisface nevoi de interes general fara caracter comercial sau industrial ) ;

d) oricare īntreprindere publica ce desfasoara una sau mai multe dintre activitati īn sectoarele de utilitate publica ( apa,energie,transport, posta), atunci cānd aceasta atribuie contracte de achizitie publica sau īncheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati ;

e) oricare alte  subiecte de drept, care desfasoara una sau mai multe dintre activitatile (apa,energie,transport,posta), īn baza unui drept special sau exclusiv, acordat de o autoritate competenta, atunci cānd aceste atribuie contracte de achizitie publica sau īncheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati.

12.5. Procedurile de atribuire

Procedurile de atribuire a contractului de achizitie publica sunt :

a) licitatie deschisa, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta .

Procedura de licitatie publica se desfasoara, de regula, īntr-o singura etapa. Autoritatea contractanta are dreptul de a decide organizarea unei etape suplimentare  de licitatie electronica, caz īn care are obligatia de a anunta aceasta decizie īn anuntul de participare si īn documentatia de atribuire. Īn cazul īn care valoarea estimata a contractului de achizitie publica este mai mare decāt echivalentul īn lei a 125.000 euro, perioada cuprinsa īntre data transmiterii anuntului de participare spre publicare īn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si data limita de depunere a ofertelor trebuie sa fie de cel putin 52 de zile.

Īn cazul īn care  autoritatea contractanta a publicat un anunt de intentie referitor la contractul de achizitie publica ce urmeaza sa fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada cuprinsa īntre data transmiterii anuntului de participare spre publicare īn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si data limita de depunere a ofertelor, pāna la 36 de zile. Īn cazul īn care anuntul de participare este transmis īn format electronic, spre publicare īn Jurnalul Oficial al uniunii Europene, perioada cuprinsa īntre data transmiterii anuntului de participare spre publicare īn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si data imita de depunere a ofertelor se poate reduce cu 7 zile.

Orice operator economic interesat are dreptul de a solicita si de a obtine documentatia de atribuire. Autoritatea contractanta are obligatia de a pune documentatia de atribuire la dispozitia operatorului economic cāt mai repede posibil, īntr-o perioada care nu trebuie sa depaseasca 4 zile de la primirea unei solicitari din partea acestuia.

Orice operator economic interesat are dreptul de a solicita clarificari privind documentatia de atribuire. Autoritatea contractanta are obligatia de a raspunde, īn mod clar, complet si fara ambiguitati , cāt mai repede posibil, la orice clarificare solicitata, īntr-o perioada care nu trebuie sa depaseasca, de regula, 3 zile lucratoare de la primirea unei astfel de solicitari din partea operatorului economic. Autoritatea contractanta are obligatia de a deschide ofertele la data si locul indicate īn anuntul de participare.

b) licitatie restrānsa, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura, urmānd ca numai candidatii selectati sa aiba dreptul de a depune oferta .

Procedura de licitatie restrānsa se desfasoara, de regula, īn doua etape :

1) etapa de selectare a candidatilor, prin aplicarea criteriilor de selectie ;

2) etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidatii selectati, prin aplicarea criteriului de atribuire .

Autoritatea  contractanta are dreptul de a decide organizarea unei etape suplimentare e licitatie electronica, caz īn care are obligatia de a anunta aceasta decizie īn anuntul de participare si īn documentatia de atribuire.

Licitatia restrānsa se initiaza prin transmiterea spre publicare, a unui anunt de participare prin care se solicita operatorilor economici interesati depunerea de candidaturi.

Orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura  pentru prima etapa a procedurii de licitatie restrānsa. Autoritatea contractanta are dreptul de a limita numarul de candidati care vor fi selectati pentru a depune oferta, cu conditia sa existe un numar suficient de candidati disponibili. Atunci cānd selecteaza candidatii, autoritatea contractanta are obligatia de a aplica criterii obiective si nediscriminatorii, referitoare numai la capacitatea tehnica si economico-financiara. Autoritatea contractanta are obligatia de a indica īn anuntul de participare criteriile de selectie si regulile aplicabile,numarul minim al candidatilor pe care intentioneaza sa-i selecteze si, daca este cazul, numarul maxim al acestora.

Numarul minim al candidatilor indicat īn anuntul de participare nu poate fi mai mic de 5. Numarul de candidati selectati dupa prima etapa a licitatiei restrānse trebuie sa fie cel putin egal cu numarul minim indicat īn anuntul de participare.

Īn cazul īn care numarul candidatilor care īndeplinesc criteriile de selectie este mai mic decāt numarul minim indicat īn anuntul de participare, autoritatea contractanta are dreptul :

- fie de a anula procedura de licitatie restrānsa ;

- fie de  a continua procedura de licitatie restrānsa numai cu acei candidati care īndeplinesc criteriile solicitate īn masura īn care umarul acestora este, totusi, suficient pentru a asigura o concurenta reala. Autoritatea contractanta are obligatia de a transmite concomitent o invitatie de participare la etapa a  doua a procedurii de licitatie restrānsa tuturor candidatilor selectati.

Invitatia de participare trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii:

- referinte privind anuntul de participare publicat ;

- data limita stabilita pentru depunerea ofertelor ;

- adresa la care se transmit ofertele ;

-  limba sau limbile īn care trebuie elaborata oferta ;

- data deschiderii ofertelor ;

- daca este cazul, precizari referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie sa le prezinte īn scopul verificarii declaratiilor sau completarii documentelor, prezentate la prima etapa pentru demonstrarea capacitatii tehnice si economico-financiare.

Orice candidat selectat are dreptul de a solicita clarificari privind documentatia de atribuire. Autoritatea contractanta are obligatia de a transmite raspunsurile - īnsotite de īntrebarile aferente - catre toti candidatii selectati, luānd masuri pentru a nu dezvalui identitatea celui care a solicitat clarificarile respective.

Autoritatea contractanta are obligatia de a deschide ofertele la data si locul indicate īn invitatia  de participare.

c) dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura si prin care autoritatea contractanta conduce un dialog cu candidatii admisi, īn scopul identificarii uneia sau mai multor solutii apte sa raspunda necesitatilor sale, urmānd ca pe baza solutiei/solutiilor, candidatii selectati sa elaboreze oferta finala .

Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de dialog competitiv pentru atribuirea unui contract de achizitie publica daca se īndeplinesc, īn mod cumulativ, urmatoarele conditii :

- contractul īn cauza este considerat a fi de complexitate deosebita ;

- aplicarea procedurii de licitatie deschisa sau restrānsa nu ar permite atribuirea  contractului de achizitie publica īn cauza.

Procedura de dialog competitiv se desfasoara īn trei etape :

1) etapa de preselectie a candidatilor ;

2) etapa de dialog cu candidatii admisi īn urma preselectiei, pentru identificarea solutiei/solutiilor apte sa raspunda necesitatilor autoritatii contractante si īn baza careia/carora candidati vor elabora si vor depune oferta finala ;

3)  etapa de evaluare a ofertelor finale depuse.

Dialogul competitiv se initiaza prin transmiterea spre publicare, a unui anunt de participare prin care se solicita operatorilor economici interesati depunerea de candidaturi.

Autoritatea contractanta are obligatia de a indica īn anuntul de participare criteriile de preselectie si regulile aplicabile, numarul minim al candidatilor pe care intentioneaza sa īi preselecteze si, daca este cazul, numarul maxim al acestora. Numarul minim indicat īn anuntul de participare nu trebuie sa fie mai mic de 3. Numarul de candidati admisi īn cea de-a doua etapa a dialogului competitiv trebuie sa fie cel putin egal cu numarul minim indicat īn anuntul de participare.

 Autoritatea contractanta are obligatia de a transmite, concomitent, o invitatie de participare la etapa a doua a procedurii de dialog competitiv tuturor candidatilor admisi. Invitatia de participare trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii :

- referinte privind anuntul de participare publicat ;

- adresa la care va avea loc dialogul si data lansarii acestuia ;

-  limba/limbile īn care se va derula dialogul ;

- daca este cazul, precizari referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie sa le prezinte īn scopul verificarii declaratiilor sau completarii documentelor, prezentate īn prima etapa pentru demonstrarea capacitatii tehnice si economico-financiare.

Autoritatea contractanta deruleaza dialogul cu fiecare candidat admis, īn parte. Īn cadrul acestui dialog se discuta optiunile referitoare la aspectele tehnice,montaje financiare, mod de rezolvare a unor probleme legate de cadrul juridic, precum si orice alte elemente ale viitorului contract, astfel īncāt solutiile identificate sa corespunda necesitarilor obiective ale autoritatii contractante.

Pe durata dialogului, autoritatea contractanta are obligatia de a asigura aplicarea principiului tratamentului egal fata de toti participantii. Īn acest sens, autoritatea contractanta nu are dreptul de a furniza informatii īntr-o maniera  discriminatorie, care ar putea crea unuia/unora dintre participanti un avantaj suplimentar īn raport cu ceilalti.

Invitatia de depunere a ofertei finale trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii :

-         referinte privind anuntul de participare publicat ;

-         data limita stabilita pentru depunerea ofertelor ;

-         adresa la care se transmit ofertele ;

-         limba sau limbile īn care trebuie elaborata oferta ;

-         data deschiderii ofertelor ;

 -   daca este cazul, precizari referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie sa le prezinte īn scopul verificarii declaratiilor sau completarii documentelor, prezentate īn prima etapa pentru demonstrarea capacitatii tehnice si economico-financiare.

                Autoritatea contractanta are dreptul de a solicita ofertantului identificat ca a depus cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere economic sa reconfirme anumite elemente ale ofertei sau anumite angajamente asumate īn cadrul acesteia.

d) negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractanta deruleaza consultari cu candidatii selectati si negociaza clauzele contractuale, inclusiv pretul, cu unul sau mai multi dintre acestia.

Negocierea poate fi :

                    1) negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare

Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare numai īn urmatoarele cazuri :

- atunci cānd, īn urma aplicarii licitatiei deschise, licitatiei restrānse sau a dialogului competitiv, au fost depuse numai oferte inacceptabile sau neconforme. Aplicarea procedurii de negociere īn acest caz este posibila numai dupa anularea procedurii initiale de licitatie deschisa, licitatie restrānsa sau dialog competitiv si numai daca cerintele initiale prevazute īn documentatia de atribuire nu sunt modificate substantial ;

- īn situatii exceptionale, temeinic motivate, atunci cānd natura lucrarilor/produselor/serviciilor sau riscurile implicate de executarea/livrarea/ prestarea  acestora nu permit o estimare initiala globala a pretului viitorului contract de achizitie publica ;

- atunci cānd serviciile care urmeaza sa fie achizitionate, īndeosebi serviciile financiare, sau serviciile intelectuale, cum ar fi cele care implica proiectarea lucrarilor, sunt de asa natura īncāt caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu precizia pe care o impune atribuirea unui contract de achizitie publica prin aplicarea licitatiei deschise sau licitatiei restrānse ;

- atunci cānd lucrarile ce urmeaza a fi executate sunt necesare exclusiv īn scopul cercetarii stiintifice, experimentarii sau dezvoltarii tehnologice, si numai daca acestea nu se realizeaza pentru obtinerea unui profit si nici nu urmaresc acoperirea costurilor aferente.

Orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura pentru a participa la procedura de negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare.

Autoritatea contractanta are obligatia de a indica īn anuntul de participare criteriile de preselectie si regulile aplicabile, numarul minim al candidatilor pe care intentioneaza sa īi preselecteze si, daca este cazul, numarul maxim al acestora. Numarul de candidati preselectati trebuie sa fie cel putin egal cu numarul minim indicat īn anuntul de participare. Īn cazul īn care numarul candidatilor care īndeplinesc criteriile de preselectie este mai ic decāt numarul minim indicat īn anuntul de participare, autoritatea contractanta are dreptul :

-                   fie de a anula procedura de negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare ;

-                   fie de a continua procedura de negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare numai cu acei candidati care īndeplinesc criteriile solicitate, īn masura īn care numarul acestora este totusi suficient pentru a asigura o concurenta reala.

Autoritatea contractanta deruleaza negocieri cu fiecare candidat preselectat īn parte. Īn cadrul negocierilor se determina toate aspectele tehnice, financiare si juridice ale viitorului contract. Autoritatea contractanta deruleaza negocieri pāna la identificarea si stabilirea, pe baza criteriilor de atribuire, a celei mai avantajoase propuneri de oferta din punct de vedere economic. Autoritatea contractanta are obligatia de a solicita candidatului de la care, īn urma negocierilor, a obtinut cea mai avantajoasa propunere de oferta din punct de vedere economic, sa reconfirme rezultatul negocierilor, prin depunerea unei oferte finale.

Ofertantul nu are dreptul ca, prin oferta finala, sa aduca modificari elementelor stabilite īn procesul de negociere.

               2) negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare .

Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare numai īn urmatoarele cazuri :

a) atunci cānd, īn urma aplicarii licitatiei deschise sau restrānse, nu a fost prezentata nici o oferta sau au fost prezentate numai oferte necorespunzatoare, datorita faptului ca acestea sunt complet irelevante īn raport cu obiectul contractului. Aplicarea procedurii de negociere īn acest caz este posibila numai dupa anularea procedurii initiale de licitatie deschisa sau licitatie restrānsa si numai daca cerintele initiale prevazute īn documentatia de atribuire nu sunt modificate substantial ; autoritatea contractanta are, īn acest caz, si obligatia de a transmite o informare catre Comisia Europeana, daca aceasta informare este solicitata ;

b) atunci cānd, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protectia unor drepturi de exclusivitate, contractul de achizitie publica poate fi atribuit numai unui anumit operator  economic ;

c) ca o masura strict necesara, atunci cānd perioadele de aplicare  a licitatiei deschise, a licitatiei restrānse sau a negocierii cu publicarea prealabila a unui anunt de participare nu pot fi respectate din motive de extrema urgenta, determinate de evenimente imprevizibile si care nu se datoreaza sub nici o forma unei actiuni sau inactiuni a autoritatii contractante. Autoritatea contractanta nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioada mai mare decāt cea necesara, pentru a face fata situatiei de urgenta care a determinat aplicarea procedurii de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare ;

d) atunci cānd produsele e urmeaza a fi livrate sunt fabricate exclusiv īn scopul cercetarii stiintifice, experimentarii, studiilor sau dezvoltarii tehnologice, si numai daca acestea nu se realizeaza pentru obtinerea unui profit si nici nu urmaresc acoperirea costurilor aferente ;

e) atunci cānd este necesara achizitionarea, de la furnizorul initial, a unor cantitati suplimentare de produse destinate īnlocuirii partiale sau extinderii echipamentelor/instalatiilor livrate anterior, si numai daca schimbarea furnizorului initial ar pune autoritatea contractanta īn situatia de a achizitiona produse care, datorita caracteristicilor tehnice diferite de cele deja existente, determina incompatibilitati sau dificultati tehnice sporite de operare si īntretinere ;

f) atunci cānd produsele sunt cotate la bursa de marfuri, iar achizitia acestora se realizeaza prin operatiuni pe piata de disponibil ;

g) atunci cānd produsele pot fi achizitionate  īn conditii deosebit de avantajoase, de la un operator economic care īsi lichideaza definitiv afacerile, de la un judecator-sindic care administreaza afacerile unui operator economic īn stare de faliment sau lichidare, printr-un aranjament cu creditorii unui operator economic īn stare de faliment sau lichidare ori printr-o alta procedura similara cu cele anterioare, reglementata prin lege ;

d) atunci cānd, ca urmare a unui concurs de solutii, contractul de servicii trebuie sa fie atribuit, conform regulilor stabilite initial,concurentului cāstigator sau unuia dintre concurentii cāstigatori ai concursului respectiv, īn acest din urma caz, autoritatea contractanta avānd obligatia de a transmite invitatie la negocieri tuturor concurentilor cāstigatori ;

e) atunci cānd este necesara achizitionarea unor lucrari sau servicii suplimentare/aditionale, care nu au fost incluse īn contractul initial, dar care datorita unor circumstante neprevazute au devenit necesare pentru īndeplinirea contractului īn cauza, si numai daca se respecta, īn mod cumulativ, urmatoarele conditii :

- atribuirea sa fie facuta contractantului initial ;

- lucrarile sau serviciile suplimentare/aditionale nu pot fi, din punct e vedere tehnic  si economic, separate de contractul initial fara aparitia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractanta sau, desi separabile de contractul initial, sunt strict necesare īn vederea īndeplinirii acestuia ,

- valoarea cumulata a contractelor atribuite pentru lucrari si servicii suplimentare/aditionale nu depaseste 50 % din valoarea contractului initial ;

f) atunci cānd, ulterior atribuirii unui contract de lucrari sau de servicii, autoritatea contractanta īsi propune sa achizitioneze noi lucrari, respectiv noi servicii, care sunt similare lucrarilor sau serviciilor achizitionate prin atribuirea contractului initial si numai daca se respecta, īn mod cumulativ, urmatoarele conditii:

- atribuirea se face contractantului initial, iar noile lucrari, respectiv noile servicii, constau īn repetarea unor lucrari sau servicii similare celor prevazute īn contractul atribuit initial si sunt conforme cu cerintele prevazute īn caietul de sarcini elaborat cu ocazia atribuirii respectivului contract ;

- contractul de lucrari/servicii initial a fost atribuit prin procedura de licitatie deschisa sau restrānsa ;

- valoarea estimata a contractului initial de lucrari/servicii s-a determinat prin luarea īn considerare inclusiv a lucrarilor/serviciilor similare care pot fi achizitionate ulterior ;

- autoritatea  contractanta  are  dreptul  de a aplica aceasta procedura īntr-un interval care nu poate depasi 3 ani de la atribuirea contractului initia.

e) cererea de oferte, respectiv procedura simplificata prin care autoritatea contractanta solicita oferte de la mai multi operatori.

Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai īn cazul īn care valoarea estimata, fara TVA, a contractului de achizitie publica este mai mica decāt echivalentul īn lei al urmatoarelor praguri :

-         pentru contractul de furnizare : 40.000 euro ;

-         pentru contractul de servicii : 40.000 euro ;

-         pentru contractul de lucrari : 250.000 euro

Cererea de oferte se initiaza prin publicarea īn SEAP a unei invitatii de participare la procedura de atribuire. Invitatia de participare cuprinde urmatoarele informatii :

-         data limita stabilita pentru primirea ofertelor ;

-         adresa la care se transmit ofertele ;

-         limba sau limbile īn care trebuie elaborata oferta ;

                   - daca se solicita īndeplinirea unor criterii minime de calificare, mentionarea acestora ;

                -   o scurta descriere a obiectului contractului de achizitie publica ce urmeaza sa fie atribuit ;

-     modul de obtinere a documentatiei de atribuire

Īn cazul īn care documentatia de atribuire este accesibila direct prin mijloace electronice, autoritatea contractanta are obligatia de a include īn invitatia de participare informatii privind modul de accesare a documentatiei respective. Operatorul SEAP are obligatia de a publica invitatia de participare si, daca este cazul, documentatia de atribuire , īn cel mult o zi de la primire. Autoritatea contractanta are obligatia de a transmite invitatia de participare cu cel putin 12 zile īnainte de data limita de depunere a ofertelor.

Autoritatea contractanta are obligatia de a deschide ofertele la data si locul indicate īn invitatia de participare. Autoritatea contractanta are obligatia de a anula procedura de cerere de oferte daca, īn urma transmiterii invitatiei de participare, nu au fost depuse cel putin doua oferte corespunzatoare.

f) concursul de solutii

Autoritatea contractanta are dreptul de a organiza un concurs de solutii, respectiv o procedura prin care  achizitioneaza, īn special īn domeniul amenajarii teritoriului, al proiectarii urbanistice si peisagistice, al arhitecturii  sau īn cel al prelucrarii datelor, un plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurentiale, de catre un juriu, cu sau fara acordarea de premii.

 Documentatia de concurs trebuie sa cuprinda cel putin :

- informatii generale privind autoritatea contractanta ;

                 - instructiuni privind date limita care trebuie respectate si formalitati care trebuie īndeplinite īn legatura cu participarea la concurs ;

                 - cerintele minime de calificare pe care autoritatea contractanta a hotarāt sa le solicite, precum si documentele care urmeaza sa fie prezentate de concurenti pentru dovedirea īndeplinirii cerintelor respective ;

- ansamblul cerintelor de baza carora concurentii urmeaza sa elaboreze si sa prezinte proiectul ;

- cuantumul premiilor care urmeaza sa fie acordate, īn cazul īn care concursul este organizat ca o procedura independenta ;

- angajamentul autoritatii contractante de a īncheia contractul de servicii cu cāstigatorul sau cu unul dintre cāstigatorii concursului respectiv, īn cazul īn care concursul este organizat ca parte a unei alte proceduri de atribuire a contractului de servicii ;

- informatii detaliate si complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor cāstigator/cāstigatoare.

Concursul de solutii se initiaza prin publicarea unui anunt de participare prin care solicita operatorilor economici interesati depunerea de proiecte.

Autoritatea contractanta are obligatia de a lua masurile necesare pentru ca schimburile de mesaje, comunicarile si arhivarea informatiilor sa se realizeze īntr-o astfel de maniera īncāt sa asigure integritatea si confidentialitatea deplina a tuturor informatiilor comunicate de concurenti. Autoritatea contractanta are dreptul de a realiza o selectie preliminara a concurentilor, utilizānd īn acest sens criterii clare,obiective,nediscriminatorii, care trebuie sa fie precizate īn mod explicit īn documentatia de concurs. Īn cazul īn care concurentilor li s-a solicitat o anumita calificare profesionala, atunci cel putin o treime din numarul membrilor juriului trebuie sa aiba acea calificare sau una echivalenta.

Proiectele trebuie sa fie prezentate anonim, acest anonimat urmānd a fi pastrat pāna īn momentul īn care juriul a adoptat o decizie sau a formulat o opinie. Juriul are obligatia de a evalua proiectele depuse exclusiv īn baza criteriilor de evaluare indicate īn anuntul de concurs. Juriul are obligatia de a elabora procese-verbale complete ale discutiilor derulate.

Autoritatea contractanta are dreptul de a achizitiona direct produse, servicii sau lucrari, īn masura īn care valoarea achizitiei nu depaseste echivalentul īn lei a 5000 euro pentru fiecare achizitie de produse, serviciu sau lucrare. Achizitia se realizeaza pe baza de document justificativ.

Autoritatea contractanta are obligatia de a atribui contractul de achizitie publica, de regula, prin aplicarea procedurilor de licitatie deschisa sau licitatie restrānsa. Orice autoritate contractanta are dreptul de a aplica procedurile de atribuire a contractului de achizitie publica si prin utilizarea mijloacelor electronice.

Guvernul are dreptul de a stabili prin hotarāre obligatia anumitor autoritati contractante de a aplica procedurile de atribuire a unor contracte de achizitie publica numai prin utilizarea mijloacelor electronice. Guvernul are dreptul de a aproba prin hotarāre proiectarea si implementarea unui sistem centralizat la nivel national de achizitionare specializata a anumitor produse, servicii sau lucrari de la sau prin unitati de achizitii centralizate.

Unitatea de achizitii centralizata este o autoritate contractanta, care:

a) achizitioneaza īn nume propriu produse si/sau servicii, care sunt sau pot fi destinate unei/unor altor autoritati contractante;

b) atribuie contracte de achizitie publica sau īncheie acorduri-cadru, īn numele si pentru o alta/alte autoritati contractante.

Autoritatea contractanta are obligatia de a asigura garantarea protejarii acelor informatii pe care operatorul economic le precizeaza ca fiind confidentiale, īn masura īn care, īn mod obiectiv, dezvaluirea acestor informatii are prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, īn special īn ceea ce priveste secretul comercial si proprietatea intelectuala.

12.6.  Modalitati speciale de atribuire a contractului de achizitie publica

Modalitatile speciale de atribuire a contractului de achizitie publica sunt urmatoarele :

a) acordul cadru

Autoritatea  contractanta  are  obligatia  de  a  īncheia  acordul-cadru, de

regula prin aplicarea procedurilor de licitatie deschisa sau licitatie restrānsa.

Autoritatea contractanta nu are dreptul de a utiliza īn mod abuziv sau impropriu acordurile -cadru, astfel īncāt sa īmpiedice, sa restrānga sau sa distorsioneze concurenta.

Autoritatea contractanta nu are dreptul de a stabili ca durata unui acord-cadru sa depaseasca mai mult de 4 ani, decāt īn cazuri exceptionale si pe care le poate justifica īn special prin obiectul specific al contractelor ce urmeaza a fi atribuite īn baza acordului-cadru respectiv. Contractele care se atribuie īn baza unui acord-cadru nu pot fi īncheiate decāt īntre autoritatea/autoritatile contractante si operatorul/ operatorii economici, care sunt parte a acordului respectiv.

Autoritatea contractanta are obligatia de a stabili operatorul economic sau, dupa caz, operatorii economici care vor fi parte a acordului-cadru respectiv, prin aplicarea criteriilor de selectie si atribuire.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īncheie acordul-cadru cu un singur operator economic, atunci acordul respectiv trebuie sa prevada cel putin :

a) obligatiile pe care operatorul economic si le-a asumat prin propunerea tehnica ;

b) pretul unitar pe care operatorul economic l-a prevazut īn propunerea financiara si pe baza caruia  se va determina pretul fiecarui contract atribuit ulterior.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īncheie acordul-cadru cu mai multi operatori economici, numarul acestora nu poate fi mai mic de 3, īn masura īn care exista un numar suficient de operatori economici care au īndeplinit criteriile de calificare si selectie si care au prezentat oferte corespunzatoare. Īn cazul īn care autoritatea contractanta īncheie acordul-cadru cu mai multi operatori economici, atunci acordul respectiv trebuie sa prevada cel putin :

                  - obligatiile pe care fiecare dintre operatorii economici si le-au asumat prin propunerea tehnica ;

- pretul unitar pe care fiecare operator economic l-a revazut īn propunerea  financiara .

Autoritatea contractanta are dreptul de a atribui contracte de achizitie publica subsecvente unui acord-cadru īncheiat cu mai multi operatori economici :

- fie fara reluarea competitiei ;

- fie prin reluarea competitiei īntre operatorii economici semnatari ai acordului-cadru .

Autoritatea contractanta are obligatia de a relua competitia respectānd urmatoarea procedura :

- pentru fiecare contract ce urmeaza a fi atribuit, autoritatea contractanta consulta īn scris operatorii economici semnatari ai acordului-cadru respectiv ;

- autoritatea contractanta fixeaza un termen limita suficient pentru prezentarea ofertelor, īn acest sens avānd obligatia de a tine cont de aspecte precum complexitatea obiectului si timpul necesar pentru transmiterea ofertelor ;

- ofertele de prezinta īn scris, iar continutul lor ramāne confidential pāna cānd termenul limita stipulat pentru deschidere a expirat ;

- autoritatea contractanta atribuie fiecare contract ofertantului care a prezentat  cea mai buna oferta, pe baza criteriului de atribuire precizat īn documentatia īn temeiul careia  a fot īncheiat acordul cadru.

b) sistemul de achizitie dinamic

Autoritatea contractanta are dreptul de a utiliza un sistem de achizitie dinamic  numai pentru achizitia unor produse de uz curent, ale caror caracteristici general disponibile pe piata satisfac nevoile autoritatii contractante.

Autoritatea contractanta are dreptul de a utiliza īn mod abuziv sau impropriu sistemul de achizitie dinamic astfel īncāt sa īmpiedice, sa restrānga sau sa distorsioneze concurenta. Este interzisa solicitarea de taxe operatorilor economici interesati sau, participantilor la sistemul de achizitie dinamic.

Autoritatea contractanta nu are dreptul de a stabili ca durata unui sistem de achizitie dinamic sa depaseasca mai mult de 4 ani, decāt īn cazuri exceptionale, temeinic justificate. Autoritatea contractanta are obligatia de a respecta regulile procedurii de licitatie deschisa la toate fazele sistemului de achizitie dinamic.

Īn scopul lansarii sistemului dinamic de achizitie si atribuirii contractelor de achizitie publica  īn cadrul acestui sistem, autoritatea contractanta are obligatia de a utiliza numai mijloace electronice, respectānd totodata prevederile referitoare la regulile de comunicare si transmitere a ofertelor. Atunci cānd lanseaza un sistem de achizitie dinamic, autoritatea contractanta are obligatia :

- de a publica un anunt de participare īn care se  precizeaza clar faptul ca pentru atribuirea contractului/contractelor de achizitie publica se utilizeaza un sistem dinamic de achizitie, precum si adresa de Internet la care documentatia de atribuire este disponibila ;

- de a indica īn caietul de sarcini, alaturi de caracteristicile produselor care urmeaza sa fie achizitionate si informatiile relevante privind caracteristicile sistemului utilizat, echipamentul electronic folosit, posibilitati si instructiuni de accesare ;

- de a permite prin mijloace electronice, īncepānd cu momentul publicarii anuntului de participare si pāna la īnchiderea sistemului de achizitie dinamic, accesul nerestrictionat, direct si complet la continutul documentatiei de atribuire.

Dupa lansarea sistemului de achizitie dinamic si pe īntreaga perioada de existenta a acestuia, autoritatea contractanta are obligatia de a permite oricarui operator economic interesat sa depuna o oferta orientativa, cu scopul de a fi admis īn sistem. Dupa finalizarea verificarii, autoritatea contractanta are obligatia de a informa ofertantul cu privire la admiterea lui īn sistemul de achizitie dinamic sau, dupa caz, asupra deciziei de respingere a ofertei orientative.

Īn scopul atribuirii contractelor de achizitie publica prin sistemul dinamic de achizitie publica, autoritatea contractanta are obligatia de a publica, pentru fiecare contract īn parte, un nou anunt de participare simplificat, prin care toti operatorii economici interesati sunt invitati sa depuna oferte orientative.

Autoritatea contractanta are obligatia de a stabili o data limita de depunere a ofertelor orientative, care nu trebuie sa fie mai devreme de 15 zile de la data publicarii anuntului de participare simplificat. Autoritatea contractanta are obligatia de a invita toti ofertantii admisi īn sistemul dinamic de achizitie sa depuna o oferta ferma pentru contractul de achizitie publica care urmeaza sa fie atribuit, stabilind īn acest sens o data limita pentru depunere.

Autoritatea contractanta are obligatia de a atribui contractul de achizitie publica ofertantului care prezinta cea mai avantajoasa oferta ferma pe baza aplicarii criteriilor de atribuire stabilite īn anuntul de participare publicat cu ocazia lansarii sistemului de achizitie dinamic.

c) licitatia electronica

Autoritatea contractanta are dreptul de a utiliza licitatia electronica īn urmatoarele situatii :

- ca o etapa finala a licitatiei deschise, a licitatiei restrānse, a negocierii cu publicarea prealabila a unui anunt de participare, sau a cereri de oferte, īnainte de atribuirea contractului de achizitie publica, si numai daca specificatiile tehnice au fost definite cu precizie īn caietul de sarcini ;

- la reluarea competitiei dintre operatorii economici care au semnat un acord-cadru ;

- cu ocazia depunerii ofertelor ferme īn vederea atribuirii unui contract de achizitie publica prin utilizarea unui sistem de achizitie dinamic .

Autoritatea contractanta are obligatia de a anunta decizia de utilizare a licitatiei electronice īn anuntul de participare si īn documentatia de atribuire. Autoritatea contractanta nu are dreptul de a utiliza īn mod abuziv sau impropriu licitatia electronica astfel īncāt :

- sa īmpiedice, sa restrānga sau sa distorsioneze concurenta ;

- sa modifice obiectul contractului de achizitie publica, astfel cum a fost acesta prevazut īn anuntul de participare si īn documentatia de atribuire.

Atribuirea contractelor de servicii si de lucrari, care presupun prestatii intelectuale cum ar fi consultanta, proiectare si altele asemenea, nu pot face obiectul licitatiei electronice. Atunci cānd intentioneaza sa utilizeze licitatia electronica, autoritatea contractanta are obligatia de a include īn cadrul informatiilor si urmatoarele precizari :

- elementele ofertei care vor face obiectul procesului repetitiv de ofertare, cu conditia ca respectivele elemente sa fie cuantificabile si sa poata fi exprimate īn cifre sau procente ;

- informatiile care urmeaza a fi puse la dispozitie ofertantilor īn cursul licitatiei electronice si momentul cānd aceste informatii vor fi disponibile ;

- informatiile relevante privind procesul licitatiei electronice ;

- conditiile īn care ofertantii vor avea dreptul sa liciteze, cu referire īn special la diferentele minime care, daca este cazul, vor fi solicitate pentru licitarea noilor oferte ;

- informatiile relevante referitoare la echipamentul electronic folosit, conditiile tehnice si modalitatile concrete de realizare a conectarii.

Autoritatea contractanta are obligatia de a invita toti ofertantii care au depus oferte corespunzatoare sa prezinte preturi noi si/sau, dupa caz, valori noi ale elementelor ofertei. Invitatia se transmite pe cale electronica, simultan, tuturor ofertantilor respectivi. Autoritatea contractanta nu are dreptul de a īncepe licitatia electronica mai devreme de doua zile lucratoare dupa data la care au fost trimise invitatiile.



Īn cadrul licitatiei electronice, procesul repetitiv de ofertare se refera :

- fie numai la preturi, īn cazul īn care criteriul de atribuire este pretul cel mai scazut ;

- fie la preturi si/sau la elemente ale ofertei, dupa cum au fost prevazute īn documentatia de atribuire, īn cazul īn care criteriul de atribuire este oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic.

Licitatia electronica se desfasoara īn mai multe runde succesive. Īn cursul   fiecarei runde a licitatiei electronice, autoritatea contractanta are obligatia de a  comunica instantaneu  tuturor ofertantilor cel putin informatiile necesare acestora pentru a-si determina, īn orice moment, pozitia pe care o ocupa īn clasament. Pe parcursul efectuari rundelor de licitare, autoritatea contractanta nu are dreptul de a dezvalui identitatea ofertantilor.

Licitatia electronica se finalizeaza printr-una sau printr-o combinatie a urmatoarelor modalitati :

a) la un moment precis stabilit īn prealabil si comunicat ofertantilor īn invitatia de participare ;

b) dupa un numar de runde de licitare al caror calendar de desfasurare a fost precis stabilit īn prealabil si comunicat ofertantilor īn invitatia de participare

c) atunci cānd nu se mai primesc preturi si/sau valori noi care īndeplinesc cerintele cu privire la diferentele minime impuse.

 Autoritatea contractanta are obligatia de a atribui contractul de achizitie publica pe baza rezultatului obtinut īn urma finalizarii licitatiei electronice.

 

12.7. Reguli de estimare  a valorii contractului de achizitie publica

Autoritatea contractanta are obligatia de a estima valoarea contractului de achizitie publica pe baza calcularii si īnsumarii tuturor sumelor platibile pentru īndeplinirea contractului respectiv , fara taxa pe valoarea adaugata, luānd īn considerare orice forme de optiuni si, īn masura īn care acestea pot fi anticipate la momentul estimarii, orice eventuale suplimentari sau majorari ale valorii contractului.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta a prevazut,  posibilitatea de acordare a unor premii/prime pentru candidati/ofertanti, atunci determinarea valorii estimate a contractului de achizitie publica trebuie sa includa si valoarea premiilor/primelor respective.

Valoarea estimata a contractului de achizitie publica trebuie sa fie determinata īnainte de initierea procedurii de atribuire a contractului respectiv. Aceasta valoare trebuie sa fie valabila la momentul transmiterii spre publicare a anuntului de participare sau, īn cazul īn care procedura de atribuire  nu presupune publicarea unui astfel de anunt, la momentul transmiterii invitatiei de participare.

Īn cazul īn care, prin atribuirea contractului de furnizare, autoritatea contractanta īsi propune sa dobāndeasca produse care necesita si operatiuni/lucrari de instalare si punere īn functiune, atunci valoarea estimata a acestui contract trebuie sa includa si valoarea estimata a operatiunilor/lucrarilor respective.

Īn cazul īn care, la data estimarii valorii contractului de furnizare, autoritatea contractanta nu are īnca stabilita modalitatea de dobāndire a produselor, respectiv, cumparare, inclusiv īn rate, īnchirieri sau leasing, cu sau fara optiune de cumparare, atunci valoarea estimata a acestui contract trebuie sa fie considerata ca fiind egala cu cea mai mare dintre valorile ce corespund fiecarui mod de dobāndire a produselor.

In cazul īn care, la data estimarii valorii contractului de furnizare, autoritatea contractanta a stabilit modalitatea de dobāndire a produselor, respectiv prin cumparare īn rate, prin īnchiriere sau prin leasing cu sau fara optiune de cumparare, atunci metoda de estimare variaza īn functie de durata contractului respectiv, astfel:

a) daca durata contractului este stabilita si este mai mica sau egala cu 12 luni, atunci valoarea estimata trebuie calculata prin īnsumarea tuturor ratelor platibile pe īntreaga durata a contractului respectiv;

b) daca durata contractului este stabilita si este mai mare de 12 luni, atunci valoarea estimata trebuie calculata prin īnsumarea valorii totale a ratelor platibile pe īntreaga durata a contractului respectiv, la care se adauga si valoarea reziduala estimata a produselor la sfārsitul perioadei pentru care s-a īncheiat contractul;  

c) daca contractul se īncheie pe o durata nedeterminata sau daca durata acestuia nu poate fi determinata la data estimarii, atunci valoarea estimata trebuie calculata prin multiplicarea cu 48 a valorii ratei lunare platibile.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa atribuie un contract de furnizare care trebuie reīnnoit īntr-o perioada data, atunci estimarea valorii acestui contract trebuie sa aiba ca baza de calcul :

a) fie valoarea totala a tuturor contractelor de furnizare similare, atribuite īn ultimele 12 luni, ajustata daca este posibil, cu modificarile previzibile ce pot surveni īn urmatoarele 12 luni īn privinta cantitatilor achizitionate si valorilor aferente.

 b) fie valoarea estimata totala a tuturor contractelor de furnizare similare

care se anticipeaza ca vor fi atribuite īn urmatoarele 12 luni, īncepānd din momentul primei livrari.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa atribuie un contract de servicii pentru  care nu se poate anticipa pretul total al prestatiei, dar este posibila estimarea unui tarif mediu lunar, atunci metoda de estimare variaza īn functie de durata contractului respectiv, astfel :

a) cānd durata contractului este stabilita si nu depaseste 48 de luni, atunci valoarea estimata trebuie calculata avānd īn vedere īntreaga durata a contractului ;

b) cānd durata contractului nu poate fi determinata sau depaseste 48 de luni, atunci valoarea estimata trebuie calculata multiplicānd valoarea lunara cu 48.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa achizitioneze servicii de asigurare, atunci valoarea estimata a acestor contracte de servicii se calculeaza pe baza primelor de asigurare ce urmeaza a fi platite, precum si a altor forme de remuneratii aferente serviciilor respective.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa achizitioneze servicii bancare sau alte servicii financiare, atunci valoarea estimata a acestor contracte de servicii se calculeaza pe baza taxelor, comisioanelor, dobānzilor si a oricaror alte forme de remuneratii aferente serviciilor respective.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa achizitioneze servicii de proiectare, urbanism, inginerie si alte servicii tehnice, atunci valoarea estimata a acestor contracte de servicii se calculeaza pe baza onorariilor ce urmeaza a fi platite si a oricaror alte forme de remuneratii aferente serviciilor respective.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa achizitioneze lucrari pentru care urmeaza sa puna la dispozitie executantului materiale, utilaje, echipamente tehnologice sau orice alte amenajari si dotari necesare executiei lucrarilor, atunci valoarea estimata a respectivului contract de lucrari trebuie sa includa atāt costul lucrarii care urmeaza sa se execute, cāt si valoarea totala a facilitatilor.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa īncheie un acord-cadru, atunci valoarea estimata se considera a fi valoarea maxima estimata, fara TVA, a tuturor contractelor de achizitie publica ce se anticipeaza ca vor fi atribuite īn baza acordului cadru respectiv, pe īntreaga sa durata.

Īn cazul īn care autoritatea contractanta īsi propune sa utilizeze un sistem de achizitie dinamic, atunci valoarea estimata se considera a fi valoarea maxima estimata, fara TVA, a tuturor contractelor de achizitie publica ce se anticipeaza ca vor fi atribuite prin utilizarea sistemului de achizitie dinamic respectiv, pe īntreaga sa durata.

 

13. ELABORAREA sI ADOPTAREA ACTELOR AUTORITĂŢILOR PUBLICE LOCALE

          Cadrul legal īn ceea ce  priveste activitatea legislativa a autoritatilor publice locale, este asigurat prin prevederile Constitutiei Romāniei, a Legii nr.215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/2006 privind administratia publica locala si a capitolului IX din Legea nr.24/2000 modificata si completata prin Legea nr.190/2004, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

          Actele normative ale autoritatilor publice locale, se emit si se adopta pentru reglementarea unor probleme de interes local, īn limitele stabilite prin Constitutie, prin Legea administratiei publice locale si prin alte legi specifice ale domeniilor de activitate vizate prin actul normativ initiat.

          Actele administratiei publice locale, si anume a Consiliilor locale, judetene, si Consiliul general al municipiului Bucuresti se numesc potrivit Legii nr.215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/2006, HOTĂRĀRI,  cele ale primarilor DISPOZIŢII, iar cele emise de prefectii judetelor ORDINE.

          Fata de aceasta determinare data de legiuitor, actele administratiei publice locale vor trata, īn mod distinct, norme tehnice de legiferare.

 

12.1.  HOTĂRĀREA:

 

Este actul juridic prin care autoritatea deliberativa a unitatii teritorial-administrative (Consiliile locale, Consiliile judetene si Consiliul general al municipiului Bucuresti) se exprima ca manifestare a vointei deliberative si pentru īndeplinirea atributiilor stabilite prin lege.

          Adoptarea unui asemenea act este rezultatul unui proces rational, impus de prevederile unui act normativ, urmare a obligativitatii aplicarii unor dispozitii exprese a unei legi, data si īn competenta materiala si teritoriala a consiliilor locale, dar si din oficiu, din propria initiativa ori la sesizarea altor organe.

          Īn toate cazurile, organul administratiei publice desfasoara o activitate de pregatire a actului decizional, realizānd o documentare si o prelucrare a datelor necesare temeinica, pe baza careia se fundamenteaza actul administrativ numit de legiuitor  "HOTĂRĀRE".

          Pentru asigurarea unei fundamentari tehnice si legale a initiativei conducatorului unitatii administrative, materializata printr-un proiect de horarāre īn conformitate cu prevederile  Legii nr. 215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/2006 20, aceasta va fi īnsotita de un raport de specialitate  al compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului. Īn completarea dispozitiilor imperative cerute de normele tehnice de legiferare , se impune  ca pentru dezbaterea initiativei de pe ordinea de zi sa existe avizul comisiei de specialitate al consiliului local sau judetean.

          Pentru ca procesul de adoptare sa aiba eficienta este nevoie a se asigura informarea din timp a membrilor consiliului local sau judetean, īn concret, ai celor din comisiile de specialitate cu problemele ce se vor dezbate, punāndu-le la dispozitie īntreaga documentatie pe care se fundamenteaza initiativa legislativa a primarului pentru a se putea asigura, astfel, participarea propriuzisa la dezbateri si nu doar o aderare la opinia initiatorului ( primar sau consilier ) .

          Este necesar a se asigura la dezbateri o atmosfera democratica, care implica libertatea exprimarii opiniei cu privire la problemele asupra carora urmeaza a se hotarī si nu doar  o adeziune neconditionata la parerea conducatorului unitatii administrativ-teritoriale.

          Tehnica emiterii actelor normative, īntrevede si alte cerinte, cum ar fi: corelarea diferitelor prevederi ale hotarārii initiate īntre ele si pe de alta parte corelarea acestora cu alte hotarāri adoptate anterior. Pentru a evita inadvertentele īntre prevederile diferitelor acte normative de acest gen, este necesar a se prevedea abrogarea sau modificarea celor care nu mai corespund noilor realitati.

          De asemenea, initiativa legislativa materializata prin proiectul de hotarāre trebuie sa fie realizabila, ceea ce presupune ca trebuie sa fie asigurate, prin datele cuprinse īn raportul compartimentului de specialitate, conditiile materiale necesare punerii īn aplicare.

________________________

20 art.45 Legea nr.215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/2006 privind administratia publica locala

          Sub aspectul procedural, pentru adoptarea efectiva a actului normativ, serviciul de specialitate competent din cadrul administratiei publice, pe baza materialului documentar asigurat de catre compartimentul de specialitate, īntocmeste  Nota de fundamentare  iar īn cazul hotarārilor adoptate de catre consiliile judetene, delegatia permanenta asigura īntocmirea tuturor documentelor ce stau la baza notei de fundamentare a proiectului de hotarāre.

          Īn nota de fundamentare care sta la baza emiterii actului normativ se sintetizeaza īntreaga activitate care precede emiterea actului administrativ respectiv, temeiurile de fapt si de drept, care impun necesitatea emiterii lui.

          Īn ceea ce priveste proiectul de act normativ trebuie sa fie clar, precis si corect redactat, pentru a nu produce confuzii si interpretari diferite. Prin modul de exprimare, actul normativ trebuie sa asigure dispozitiilor sale un caracter obligatoriu. Pentru respectarea prevederilor legale a proiectului de hotarāre, secretarul orasului sau al judetului īsi asuma raspunderea avizānd aceste proiecte, īn dreapta paginii partea de jos.

          Normele tehnice privind adoptarea unei hotarāri, impun conform Legii nr. 215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286 / 2006 , īntrunirea majoritatii simple (jumatate plus unu din numarul consilierilor prezenti). Īn cazul hotarārilor privind administrarea domeniului public sau privat al unitatii administrativ-teritoriale, organizarea si dezvoltarea urbanistica, amenajarea teritoriului, asocierea cu alte institutii publice sau agenti economici din tara si din strainatate, acestea se adopta cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor īn functie, iar īn cazul hotarārilor care privesc bugetul precum si cele prin care se stabilesc impozitele si taxele locale, acestea se adopta cu votul majoritatii consilierilor locali īn functie 21.

          Consiliul poate stabili ca unele hotarāri sa fie adoptate prin vot secret, iar

______________________

21 art.46 Legea 215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/2006

cele privitoare la persoane, vor fi luate īntotdeauna prin vot secret .

          Proiectul de hotarāre, denumit īn literatura juridica "act administrativ" trebuie sa aiba un antet, care cuprinde denumirea organului emitent, īn speta, consiliul local sau consiliul judetean, un numar de ordine si un titlu scurt, dar la subiect, un preambul īn care se arata scopul actului administrativ si temeiul juridic pe  baza  caruia  este  emis, din  Legea nr.215/2001  modificata  si  completata  prin Legea nr. 286 / 2006, sau dupa caz din alt act normativ pe care se bazeaza initiativa legislativa.

 Cuprinsul actului poate fi, dupa amploarea initiativei, redactat cu un articol sau mai multe articole.

          Jos, īn stānga se mentioneaza data si localitatea emiterii actului normativ.

          Actul administrativ supus dezbaterii Consiliului local si care īn conditiile legii, īntruneste quorumul necesar adoptarii, este investit ca hotarāre a consiliului local si se semneaza de persoana desemnata īn conditiile legii si anume, presedintele de sedinta, purtānd de asemenea sigiliul consiliului local al orasului.

          Īn cazul hotarārilor adoptate de consiliul judetean, acestea vor fi semnate de catre presedintele consiliului judetean sau de vicepresedintele care a condus sedinta si se contrasemneaza de catre secretar.

          Aceste operatii formeaza normele de tehnica legislativa, importanta respectarii lor fiind deosebit de mare deoarece de ele depinde uneori nasterea, modificarea sau stingerea unor drepturi sau obligatii.

          Īn cazul hotarārilor adoptate de Consiliul general al municipiului Bucuresti,  se urmeaza aceiasi procedura legala, ca si īn cazul hotarārilor adoptate de catre Consiliile locale, acestea fiind obligatorii pentru toate sectoarele municipiului Bucuresti.

                     13.2.  DISPOZIŢIA :

 

Īn exercitarea atributiilor sale ,primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai dupa ce au fost aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate 22.

          Activitatea executiva a administratiei publice locale este īncredintata, potrivit prevederilor Legii nr.215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/ 2006, autoritatii executive a primarului si ea se desfasoara si se exercita numai īn domeniul administrativ.

          Calitatea conferita primarului, de Legea administratiei publice locale, de reprezentant al localitatii, atāt īn relatiile cu persoanele fizice sau juridice, cāt si īn justitie, atrage obligatia acestei autoritati executive, de a satisface interesele generale ale colectivitatii locale, dar si pe cele individuale, operativ, eficient, drept urmare, legiuitorul  l-a abilitat sa emita dispozitii.

          Dispozitiile emise de primar, sunt acte juridice ce exprima o vointa manifestata unilateral, si produc īn mod direct efecte juridice, au caracter de actualitate si sunt obligatorii pe īntreg teritoriu administrativ al localitatii pe care o reprezinta .

          Din punct de vedere al normelor tehnice legislative, dispozitia, ca si celelalte acte administrative, trebuie sa īndeplineasca conditiile de forma si fond, deci sa fie emise īn cadrul competentei sale materiale si teritoriale, īn baza si īn conditiile legii, corespunzator scopurilor acesteia.

___________________

22 art.71,alin.1 din Legea 415/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/2006

          De asemenea, acestea trebuie sa aiba un continut clar, masuri concrete, cu o redactare simpla si neechivoca.

          Īn activitatea organelor administratiei publice de executare a legii, īn concret, necesitatea manifestarii vointei unilaterale, decurge din prevederile legii, dar si din proprie initiativa, sau chiar la sesizarea altor organe.

          Īn toate cazurile, aparatul propriu al autoritatii adminiatrativ-teritoriale, desfasoara o activitate de pregatire a actului decizional, realizānd īn acest scop, activitati, operatiuni de documentare si de prelucrare a datelor si informatiilor, pe baza carora, se fundamenteaza actul administrativ.

          Referatul este actul scris, utilizat īn pregatirea actului decizional al autoritatii executive, si reflecta operatiunea administrativa prezentata mai sus.

          Referatul este īntocmit pe probleme, de catre compartimentul de resort din cadrul aparatului propriu de specialitate, īn scopul informarii primarului, cuprinzānd date concrete, temeiul de drept al actiunii vizate si propuneri.

          Referatul elaborat se supune aprobarii autoritatii executive, care īn situatia īnsusirii opiniilor din acesta, īl aproba, si se va emite actul numit DISPOZIŢIE .

          Aceasta trebuie sa aiba un antet, care cuprinde denumirea organului emitent, īn speta, primarul localitatii, un numar de ordine si un titlu scurt, dar la subiect, un preambul, īn care se arata scopul actului administrativ si temeiul juridic pe baza caruia este emis, din Legea nr.215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/ 2006 privind administratia publica locala, si dupa caz alt act normativ pe care se bazeaza initiativa legislativa.

          Cuprinsul actului emis de primar poate fi redactat cu un articol sau mai multe articole, mentionāndu-se jos, īn stānga paginii, data si localitatea emiterii actului normativ, semnatura primarului, purtānd de asemenea sigiliul primariei orasului.

          Aceste operatiuni formeaza normele de tehnica legislativa, importanta respectarii lor fiind deosebit de mare, deoarece de ele depinde uneori nasterea, modificarea sau stingerea unor drepturi sau obligatii.

 

13.3.  ORDINUL :

Pentru īndeplinirea atributiilor ce īi revin, prefectul emite ordine cu caracter normativ sau individual, īn conditiile legii 23.

Ordinele emise de prefect sunt acte juridice ce exprima o vointa manifestata unilateral, si produc īn mod direct efectele juridice, au un caracter de actualitate si sunt obligatorii pe īntreg teritoriul administarativ al judetului.

Din punct de vedere al normelor tehnice legislative, ordinul ca si celelalte acte administrative, trebuie sa īndeplineasca conditiile de forma si fond, deci sa fie emise īn cadrul competentei sale materiale si teritoriale, īn baza si īn conditiile legii, corespunzator scopurilor acesteia.

De asemenea, acestea trebuie sa aiba un continut clar, masuri concrete, cu o redactare simpla si neechivoca.

Īn activitatea organelor administratiei publice de executare a legii, īn concret, necesitatea manifestarii vointei unilaterale, decurge din prevederile legii, dar si din proprie initiativa, la sesizarea altor organe, la propunerea serviciilor de specialitate din cadrul Prefecturii, sau a propunerilor consiliilor locale de pe raza administrativ-teritoriala a judetului.

Īn toate cazurile, aparatul propriu al autoritatii administrativ-teritoriale, desfasoara o activitate de pregatire a actului decizional, realizānd īn acest scop, activitati, operatiuni de documentare si de prelucrare a datelor si informatiilor, pe baza carora, se fundamenteaza actul administrativ.

_____________________

23  art.137,alin.1 din Legea nr.215/2001 modificata si completata prin Legea nr.286/2006

Ordinele care stabilesc masuri cu caracter tehnic si de specialitate sunt contrasemnate de catre conducatorii serviciilor de specialitate care au fost consultati īn prealabil.

Din punct de vedere al redactarii , un ordin trebuie sa contina antetul care cuprinde denumirea organului emitent, un titlu scurt, un preambul īn care se arata scopul actului administrativ si temeiul juridic pe baza caruia este emis, poata sa cuprinda unul sau mai multe articole, trebuie sa contina data si localitatea emiterii, numarul actului, semnatura prefectului si sigiliul prefecturii judetului.

Conform prevederilor Legii nr.215/2001 modificata si completata prin Legea nr. 286/2006, toate actele normative emise sau adoptate de catre autoritatile administratiei publice locale devin executorii odata cu aducerea la cunostinta publica prin afisare sau publicare (īn cazul actelor cu dispozitii normative) sau de la data comunicarii 24.

Reglementarile cuprinse īn hotarārile consiliilor locale si ale consiliilor judetene, precum si cele cuprinse īn ordinele prefectilor sau īn dispozitiile primarilor nu pot contraveni unor prevederi din acte normative de nivel superior.

_____________________

24 art.138, alin.1 din Legea nr.286/2006

14. CONTROLUL  JUDECĂTORESC  ASUPRA

ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

          Contenciosul administrativ īn sens formal-procesual se defineste ca fiind activitatea instantei de judecata, īntemeiata pe prevederi speciale,de a solutiona un conflict determinat de īncalcarea legii sau, dupa caz, si vatamarea unui drept legal ori interes legitim printr-o masura sau atitudine administrativa provenita de la o autoritate publica si prin care se urmareste anularea respectivei masuri sau obligarea la o masura executiva solicitata ori īnlaturarea unei aparari procesuale īntemeiate pe un comportament administrativ vatamator, acordāndu-se, dupa caz, daune materiale sau/si morale.

          Īn sens organic-functional contenciosul administrativ reprezinta totalitatea sistemului instantelor judiciare investite special cu solutionarea īncalcarile de lege savārsite de autoritati publice prin masuri si atitudini administrative vatamatoare.

          14.1. Trasaturi ale contenciosului administrativ

 

          Īn contenciosul romān actual se disting urmatoarele trasaturi :

- existenta litigiului solutionat de instante judecatoresti de drept comun īn temeiul unor prevederi speciale;

- cauza litigiului consta īn īncalcarea legii sau/si  vatamarea dreptului subiectiv sau de interes legitim  printr-un act administrativ sau o atitudine executiva de nesolutionare īn termen a unei cereri privind un drept sau refuzul nejustificat de a da curs unei astfel de solicitari;

-   obiectul litigiului īl reprezinta anularea masurii administrative contestate sau obligarea la o masura executiva, dupa caz, acordarea de despagubiri sau/si de daune morale;

- una din partile īn litigiu este autoarea masurii contestate avānd calitatea de autoritate publica ce exercita, īn principal sau īn secundar, atributii de putere executiva.

 

14.2. Caracteristicele generale ale controlului judecatoresc asupra administratiei publice

 

          Controlul judecatoresc se desfasoara asupra celor mai diferite aspecte ale complexei activitati executive a statului. El vizeaza formele concrete ale acestei activitati cum sunt actele juridice, operatiunile tehnico-materiale si fapte material-juridice. Fiecare din aceste forme beneficiaza de norme juridice specifice care reglementeaza īntr-un anumit mod solutionarea litigiului respectiv dedus judecatii. Astfel litigiile de natura civila si comerciala se solutioneaza dupa regulile dreptului civil sau comercial, iar litigiile de munca dupa normele dreptului muncii etc.

          Litigiile de natura administrativa, desi distincte de litigiile avānd o alta natura juridica, intra, sub aspect procesual, īn categoria litigiilor civile, īn sensul larg al notiunii, prin opozitie cu cauzele penale, ceea ce nu īnseamna ca ele nu se diferentiaza de litigiile civile propriu-zise.

          1. O prima caracteristica a controlului judecatoresc de contencios este aceea ca se exercita numai asupra actelor administrative si a faptelor asimilate acestora cu excluderea operatiunilor tehnico-materiale, a altor acte si fapte juridice deoarece vizeaza cenzurarea acelor manifestari de vointa prin care organul apare numai ca subiect de drept special investit cu atributii de realizare a puterii de stat si nu ca persoana juridica de drept privat.

          2. Controlul judecatoresc se desfasoara asupra tuturor autoritatilor administrative centrale, teritoriale si locale.

          3. Controlul judecatoresc vizeaza verificarea legalitatii actelor si faptelor administrative, nefiind un control de oportunitate.

          4. Controlul judecatoresc nu are un caracter exclusiv, nefiind singura forma de control asupra administratiei, ci el face parte din cadrul , mai general, al controlului de stat, fiind o componenta de baza a controlului jurisdictional exercitat asupra administratiei si de alte organe jurisdictionale administrative, precum Curtea de Conturi.

          5. Controlul judecatoresc este ulterior adoptarii sau executarii actului administrativ, īntrucāt verifica legalitatea unor masuri viitoare, putānd fi si anterior sau concomitent fata de momentul executarii masurii pe care, dupa caz, o suspenda sau o desfiinteaza.

          6. Controlul judecatoresc al actelor administrative nu este un control de plina jurisdictie īn sensul ca instanta de judecata, desi poate suspenda sau anula actul administrativ ori, dupa caz, poate dispune īnlaturarea vatamarii sau repararea prejudiciului, ea nu va putea totusi emite actul legal sau masura necesara, neputāndu-se substitui īn atributiile organului administrativ, drepturile ei incluzānd doar posibilitatea de anulare a actului administrativ, de obligare la masuri administrative si de reparare a prejudiciului.

          7. Controlul judiciar asupra actelor administrative este un control īn baza competentei generale de verificare a legalitatii oricarui act administrativ, cu exceptiile legale si a competentei speciale privind verificarea anumitor acte administrative si fapte determinate.

          8. Controlul judecatoresc se desfasoara īn baza unei proceduri specifice, cu caracter jurisdictional, bazata pe contradictorialitatea dezbaterilor si independenta judecatorilor, declansata de sesizarea instantei de judecata de catre partea vatamata īn drepturile sau interesele sale printr-un act sau fapt administrativ.                          

9. Controlul judecatoresc asupra actelor si faptelor administrative are un caracter susidiar, ceea ce indica posibilitatea ca īn prealabil alte autoritati de stat , ale puterii legislative sau ale administratiei, sa poata verifica legalitatea masurii contestate, controlul judiciar ramānānd ultima solutie posibila la care se recurge dupa utilizarea fara succes a procedurii administrative prealabile.

          Controlul judecatoresc direct al actelor administrative se face īn temeiul Legii contenciosului administrativ , care reprezinta noul cadru juridic general īn temeiul caruia instantele judecatoresti sunt competente sa cenzureze activitatea acelor organe ale puterii executive, care prin actele si faptele lor vatama drepturi recunoscute de lege persoanelor fizice si juridice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

            

                                CUPRINS

1.   Actul Administrativ. Notiune...............................................................1

2.   Categorii de acte administrative.........................................................3

3.   Categorii de acte administrative.........................................................5

4.   Regimul juridic al actelor de drept  administrativ................................9

4.1.Legalitatea si oportunitatea actelor administrative..............................9

4.2.Relatia legalitate - oportunitate īn doctrina romāneasca interbelica.10

4.3.Concluzii cu privire la jurisprudenta romāneasca actuala..................11

                    5.   Actul administrativ de autoritate.........................................................12 

5.1.Cerinte de legalitate...........................................................................12

5.2.Conformitatea cu legea a continutului actelor administrative.............16

6.   Procedura adoptarii si emiterii actului administrativ de autoritate......19

6.1.Activitati pregatitoare adoptarii actului administrativ..........................20

6.2.Activitati concomitente emiterii actului administrativ..........................25

6.3.Dezbaterea........................................................................................25

6.4.Deliberarea........................................................................................27

6.5.Votarea..............................................................................................28

6.6.Quorumul...........................................................................................29

7.   Activitati posterioare emiterii actului administrativ..............................30

7.1.Comunicarea......................................................................................31

8.   Aplicarea actului administrativ de  autoritate .....................................32

8.1.Suspendarea......................................................................................33

8.2.Revocarea..........................................................................................34

8.3.Anularea.............................................................................................36

9.   Principiile procedurii administrative....................................................38

9.1.Principiul necontradictorialitatii...........................................................38

9.2.Principiul nepublicitatii........................................................................38

9.3.Principiul indisponibilitatii....................................................................39

9.4.Principiul egalitatii īn fata autoritatilor administratiei publice..............39

9.5.Principiul sesizarii din oficiu...............................................................40

                  10.   Actul administrativ de gestiune...........................................................41

                  11.   Actul administrativ jurisdictional..........................................................44

                  12.   Contractul de achizitie publica. Notiune..............................................47

                  12.1.Trasaturile contractului de achizitie publica........................................48

                  12.2.Principiile contractului de achizitie publica..........................................48

                  12.3.Tipuri de contracte de achizitie publica...............................................49

                   12.4.Autoritati contractante........................................................................51

                   12.5.Procedurile de atribuire......................................................................52

                 

                   12.6.Modalitati speciale de atribuire a contractului de achizitie publica.....66

                   12.7.Reguli de estimare a valorii contractului de achizitie publica.............73

                   13.   Elaborarea si adoptarea actelor admistratiei publice locale..............76

                   13.1.Hotarārea..........................................................................................77

                   13.2.Dispozitia...........................................................................................81

                   13.3.Ordinul prefectului.............................................................................84

                   14.   Controlul judecatoresc asupra administratiei publice........................86

                   14.1.Trasaturi ale contenciosului administrativ..........................................86

               14.2.Caracteristicile generale ale controlului judecatoresc asupra                  

                       administratiei publice......................................................................87

                                  BIBLIOGRAFIE :

1. Tudor Draganu , Formele concrete de activitate ale organelor statului socialist romān, Editura stiintifica Bucuresti - 1965 ;

2. Ioan Santai, Drept administrativ si stiinta administratiei, Vol.II, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007 ;

3. Mircea  Preda, Tratat elementar de drept administrativ romān, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1996 ;

4. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.II, editia a III-a, Editura All Beck, Bucuresti 2005 ;

5. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol.I, editia a II-a actualizata, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca,1997 ;

6. Anton Trailescu, Tratat elementar de drept administrativ, Editura All Beck, Bucuresti 2002 ;

7. Legea nr.24/2000, modificata si completata prin Legea nr.189/2004 ;

8. Legea nr.215/2001, modificata si completata prin Legea nr.286/2006 ;

9. Ordonanta de urgenta nr.34/2006 



[1] Tudor Draganu, Formele concrete de activitate ale organelor  statului socialist romān,Ed.Stiin tifica , Bucuresti ,1965 p.234-240

[2] Ioan Santai , Drept administrativ si stiinta administratiei ,  Vol.II ,Ed. Risoprint ,Cluj-Napoca,2004

3 Rodica Narcisa Petrescu,Drept administrativ,vol I,editia a 2-a actualizata,Ed.Cordial Lex,Cluj-Napoca 1997

4 Legea 24/2000 modificata si completata prin Legea nr.189/2004












Document Info


Accesari: 12295
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )