Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























AUTORITATILE ADMINISTRATIEI PUBLICE

administratie


AUTORITATILE ADMINISTRATIEI PUBLICE


5.1. CONSIDERATII GENERALE

Termenul de autoritate provine din latinescul "auctoritas" care deriva de la "augere" ce inseamna 'a creste ", a spori", "a consolida" .



Constitutia Romaniei, adoptata prin referendum in anul 1991, se refera in Titlul III, la autoritatile publice. Astfel, sunt cuprinse in acest titlu urmatoarele organisme, calificate de constituant drept autoritati publice:


Parlamentul (capitolul I);

Presedintele Romaniei (capitolul II);

Guvernul (capitolul III);

Autoritatile administratiei publice centrale de specialitate (capitolul V , sectiunea 1) - ministere, alte organe de specialitate din subordinea Guvernului, autoritati administrative autonome;

Autoritatile administratiei publice locale (capitolul V, sectiunea a 2-a) - consiliile locale, judetene si primarii;

Autoritatea judecatoreasca (capitolul VI) - instantele judecatoresti, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii.


 













Se observa ca fiecarei "puteri" in stat ii corespund autoritati care realizeaza sarcinile acesteia.

Astfel, sarcinile puterii legislative, de adoptare a legilor, se realizeaza de catre cele doua Camere ale Parlamentului (Camera Deputatilor si Senatul), sarcinile puterii judecatoresti, de a solutiona cu putere de adevar legal, conflictele juridice care apar in societate, se realizeaza de catre instantele judecatoresti (judecatorii, tribunale judetene si al municipiului Bucuresti, curti de apel si Curtea Suprema de Justitie), iar sarcinile puterii executive sunt realizate de Presedinte si de Guvern, acesta din urma avand conducerea generala a administratiei publice.

De-a lungul timpului, practica democratica a impus necesitatea unor autoritati la nivel central, cu sarcini de coordonare sau de control, inclusiv jurisdictional, care sa fie independente fata de Guvern, uneori chiar fata de seful statului.

Dintre acestea, unele, fie prin Constitutie, fie prin legi speciale, au fost instituite ca autoritati (de natura administrativa) dependente de Parlament, altele nu.

Autoritatile de stat care prin atributiile lor nu pot fi incadrate nici in categoria autoritatilor legislative si nici in aceea a instantelor judecatoresti, trebuie sa fie incadrate, cu tot specificul lor, in categoria autoritatilor executive, administrative, pentru ca ceea ce este esential la aceste autoritati este faptul ca intreaga lor activitate se desfasoara pe baza legii si in vederea executarii legii. Faptul ca unele din aceste autoritati prezinta anual Parlamentului rapoarte asupra activitatii desfasurate sau ca organele lor de conducere sunt desemnate de catre Parlament, nu sunt argumente care sa le schimbe natura lor juridica de autoritati administrative autonome, asa cum le numeste Constitutia in art.115 (2).

Raportandu-ne la autoritatile publice consacrate de Constitutia Romaniei, se pot retine ca autoritati administrative autonome:

. Consiliul Suprem de Aparare a Tarii;

. Curtea de Conturi;

. Avocatul Poporului;

. Consiliul Legislativ.

Mai pot fi incluse in categoria acestor autoritati, avand un statut legal: Serviciul Roman de Informatii, Banca Nationala a Romaniei, Consiliul National al Audiovizualului, s.a..

Apoi, sunt autoritati autonome locale, alese, precum consiliul judetean, consiliile locale si primarii.

Prin urmare, putem aprecia ca autoritatea administrativa reprezinta acea categorie a autoritatilor publice care are o structura stabila si o activitate continua, inzestrata cu capacitate juridica ce-i permite participarea in nume propriu, la infaptuirea puterii executive in limitele competentei legal specifice.

Din cele prezentate reiese ca notiunea de autoritate publica este mai larga decat cea de autoritate administrativa, pe care o include. De altfel, prin Decizia nr. 197/1997 a Curtii Constitutionale, s-a statuat ca in ceea ce priveste notiunea de autoritate administrativa, prevazuta de art. 1 din Legea nr. 29/1990 , aceasta a fost inlocuita cu notiunea de autoritate publica, prevazuta de art. 48 alin. 1 din Constitutie si ca notiunea de autoritate publica are o sfera mai larga decat cea de autoritate administrativa, fara a se arata de Curtea Constitutionala, sensul si sfera celor doua notiuni.

In literatura juridica , s-a sustinut si ideea ca, dimpotriva, notiunea de autoritate administrativa are o sfera mai larga decat notiunea de autoritate publica.

Din randul autoritatilor administrative, unele sunt considerate autoritati ale administratiei publice pentru ca acestea fac parte din sistemul administratiei publice.

In Constitutie se utilizeaza si notiunea de organ : in art. 58 alin. (10), chiar daca se prevede ca Parlamentul este « unica putere legiuitoare a tarii», el este calificat, mai intai, ca fiind, « organul reprezentativ al poporului roman ». De asemenea, in art. 115 se prevede ca « alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome », iar potrivit art. 116 alin. (2), Guvernul si ministerele « pot infiinta organe de specialitate in subordinea lor ». Art. 122 alin. (2), referindu-se la prefect, prevede ca acesta conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si « ale celorlalte organe centrale, din unitatile administrativ-teritoriale ».

Din analiza prevederilor constitutionale, se remarca faptul ca sunt utilizate atat notiunea de autoritate cat si cea de organ, ambele cu privire la structuri organizatorice din sfera celor trei puteri ale statului - legislativa, executiva si judecatoreasca, dar predomina dispozitiile cu privire la « autoritati », notiune care are o sfera de cuprindere mai intinsa decat cea de « organ ». Notiunea de  « organ », este utilizata numai in legatura cu unele « autoritati » statale subordonate, mai putin pentru Parlament, caz in care notiunea de organ a fost prevazuta de Constitutie, desi nu este vorba de o autoritate subordonata.


Pentru autoritatile administrative, retinem urmatoarele caracteristici :

. sunt o categorie de autoritati publice, adica forme organizatorice constituite in sistemul autoritatilor publice;

. sunt forme organizatorice stabile, ca structura si activitate, determinate de permanenta si consistenta sarcinilor ce trebuie sa le indeplineasca, ceea ce nu exclude posibilitatea incredintarii temporare de sarcini sau chiar a crearii de organe cu caracter temporar, dat fiind provizoratul sarcinilor;

. dispun de capacitate juridica cu caracter special, care le confera calitatea de a participa la raporturile juridice, respectiv aptitudinea limitata de a avea si de a exercita drepturi si, dupa caz, de a indeplini obligatii in nume propriu. Precizam ca, desi in general capacitatea confera calitatea de a participa in nume propriu la raporturile juridice ca subiect de drept, totusi, trebuie sa remarcam ca in cazul dreptului administrativ, se intalnesc organe avand competente dintre cele mai diferite (decizionala sau de executie, proprie sau delegata, principala sau auxiliara) care nu pot participa in nume propriu - ci doar in numele altora - la realizarea puterii publice;

. prin atributiile exercitate, autoritatile administrative contribuie la realizarea activitatii executive a statului, ca forma fundamentala de activitate[8] sau functie esentiala a acestuia. Din aceasta cauza, orice autoritate statala care desfasoara in subsidiar si activitati administrative - desi nu face parte din sistemul administratiei publice - precum si organele care sunt in subordinea altor categorii de "puteri" ale statului, pot sa fie totusi si autoritati administrative prin atributiile indeplinite si prin natura actelor de putere publica emise.

Locul pe care il ocupa administratia in sistemul autoritatilor publice[10] este determinat de modul de constituire, organizare si functionare, precum si de atributiile ce ii revin in realizarea sarcinilor specifice, comparativ cu celelalte puteri sau sisteme de autoritati.

Autoritatile administrative se caracterizeaza prin:

. sunt, de regula, alcatuite din persoane n 747j93h umite si, mai rar, alese in functie, spre deosebire de componentele puterii legislative (Camera Deputatilor si Senatul) alcatuite numai din persoane alese;

. functionarii acestor autoritati sunt subordonati ierarhic, fiind revocabili din functie, comparativ cu magistratii care, in cazul judecatorilor, sunt independenti in activitate si inamovibili in functie, iar procurorii dispun de stabilitate in functie;

. prin activitatea lor, autoritatile administrative asigura punerea in executare si executarea in concret a legilor, procesul activitatii executive incluzand, astfel, adoptarea sau emiterea de acte cu caracter normativ, emiterea actelor cu caracter individual, executarea si controlul indeplinirii acestora. Spre deosebire de reglementarea legislativa, cea administrativa are (de regula) un caracter secundar si derivat, intemeindu-se pe lege, neputand interveni in domenii rezervate exclusiv legislativului, cum este cazul legilor organice. Aplicarea actelor administrative individuale nu implica, spre deosebire de aplicarea judiciara a legii prin hotararea judecatoreasca, aspectul de solutionare a unui conflict dedus judecatii in urma incalcarii legii, cu putere de adevar legal sau cu autoritatea lucrului judecat, ci de executare concreta a regulilor juridice in procesul realizarii lor curente, eventual sanctionarea abaterilor contraventionale (de gravitate totusi redusa). Numai in mod cu totul exceptional, executivului i se poate incredinta prin lege judecarea unor incalcari ale legii in cadrul jurisdictiilor administrative organizate in cadrul sau.

Asadar, puterea executiva si sistemul de autoritati administrative ocupa un loc intermediar - desi pe acelasi plan sau nivel al puterii in stat.


Partile componente ale autoritatilor administrative, respectiv elementele ce le alcatuiesc structura, sunt formate din personalul acestora, mijloacele materiale si cele financiare cu care sunt inzestrate, precum si competenta de care dispun[13], dupa caz, capacitatea juridica pe care o au si o exercita.

Studiul acestor componente structurale se face atat de stiinta dreptului administrativ, mai ales sub aspectul juridic al problematicii functiei, competentei si capacitatii administrative, cat si de stiinta administratiei sub aspectul recrutarii, repartizarii si promovarii personalului, al sarcinilor autoritatilor administrative si al mijloacelor materiale din dotare, in timp ce stiinta dreptului financiar si unele stiinte economice abordeaza aspectele economico-financiare ale acestor institutii bugetare.

Sarcinile administratiei publice reprezinta obiectivele pe care aceste autoritati administrative trebuie sa le realizeze in cadrul activitatii executive pe care o desfasoara.[14]

Clasificarea sarcinilor administrative

a. Dupa natura lor[16] distingem sarcini de conducere si organizare, pe de o parte si sarcini de prestatie, pe de alta parte. Primele se realizeaza prin actiuni de organizare a executarii legilor si a altor acte, constand din emiterea de acte normative sau de prescriptii in diverse domenii de interes national sau local.

Cele din a doua categorie vizeaza sarcini privitoare la satisfacerea unor nevoi sociale concrete ale unei colectivitati sau ale membrilor ei, realizate pe cale aplicativa, concreta, individuala, fie prin acte juridice (de pilda, organizarea de servicii publice, eliberarea de autorizatii necesare efectuarii diverselor activitati private, incheierea de contracte) ori prin operatiuni administrative sau materiale (de pilda, recensamantul populatiei, vaccinarea acesteia, scolarizarea obligatorie prin invatamantul general etc.).

b. Dupa sfera lor de cuprindere distingem sarcini generale si sarcini speciale[17]. Primele se grupeaza, la randul lor, in sarcini de conceptie si sarcini de directie.

Sarcinile de conceptie vizeaza obiectivele cu caracter general de politica administrativa, incluzand sarcini de informare, de prevedere, de planificare si de organizare.

Activitatea de informare vizeaza cunoasterea nevoilor sociale reale care impun o anumita conduita administrativa, constituind baza informationala a viitoarelor decizii administrative. Informarea se realizeaza prin intermediul serviciilor de specialitate ale unei autoritati - de pilda, de informare, de studii, de sinteza etc. - si se intemeiaza pe diverse surse, cum sunt solicitarile adresate autoritatilor administratiei publice in scris sau oral (cereri, reclamatii, sesizari, propuneri etc.), pe semnalarile din presa scrisa si audio-vizuala, pe constatarile oficiale concretizate in rapoarte si referate, pe comunicarile altor autoritati, anchete sociologice etc..

Sarcinile de prevedere vizeaza anticiparea evolutiei cerintelor sociale carora administratia va trebui sa le faca fata, cum ar fi, de pilda, evolutia demografica, gradul de ocupare a populatiei, fluctuatia fortei de munca, fenomenul navetismului si migratiei demografice, constructia de locuinte etc..

Sarcinile de planificare se refera la alocarea mijloacelor materiale si financiare, precum si a resurselor umane necesare realizarii in acord cu sarcinile de prevedere. Ele tind sa concretizeze solutii in vederea realizarii obiectivelor.

Sarcinile organizatorice releva rolul ordonator al administratiei, fiind numeroase si variate, vizand atat realizarea cadrului institutional cat si a celui actional al activitatii administrative pentru infaptuirea sarcinilor ei specifice.

Sarcinile de directie ale administratiei pun in evidenta actiunea directoare sau de orientare a acesteia, asigurandu-se unitatea de comanda si de actiune executiva la cele mai diferite nivele si structuri administrative, inclusiv realizarea controlului utilizarii mijloacelor si al executarii dispozitiilor.

Sarcinile speciale sau tehnice ale administratiei se circumscriu unor obiective concrete, precis determinate, la nivelul fiecarei autoritati, iar dupa continutul lor, constau in sarcini economico-financiare, sociale, sanitare, cultural-educative si de instruire, de aparare, de reprezentare, iar dupa aria de cuprindere sunt nationale si locale.

Sarcinile economico-financiare, sociale, culturale, de invatamant se constituie in grupa sarcinilor de gestiune de nivel national sau local realizate prin intermediul serviciilor publice (invatamant, sanatate, cultura, cu institutiile aferente), cat si prin intermediul regiilor autonome (transportul feroviar, telecomunicatiile, distributia energiei electrice, termice, a gazului metan, a apei etc.).

Competenta este ansamblul activitatilor cu si fara semnificatie juridica savarsite de o autoritate in vederea realizarii atributiilor sale. In sens juridic larg, ea reprezinta activitatea (actele si faptele) cu caracter juridic, iar in sens restrans cuprinde numai ansamblul actelor juridice pe care le poate emite autoritatea in conditiile sau cazurile prevazute de lege. Cu titlu de exemplu, amintim ca Guvernul are competenta de a elabora proiecte de legi, vizand regiile autonome si societatile comerciale sau impozitul pe venituri etc., iar la nivel local se emit autorizatii administrative pentru intreprinzatori .

Competenta are urmatoarele trasaturi :

. un caracter legal, fiind prevazuta de lege sau de acte normative inferioare;

. un caracter propriu, numit si autonom sau personal, deoarece apartine numai autoritatii careia i-a fost conferita, neputand fi transmisa altei autoritati, dupa cum un organ nu se poate substitui in competenta altuia, decat in cazuri expres prevazute de lege si in mod exceptional (de pilda, in ipoteza delegarii de atributii sau a inlocuirii in functie);

. un caracter obligatoriu, ceea ce inseamna ca, de regula, exercitarea ei nu este o facultate pentru titular, de genul dreptului subiectiv, deoarece drepturile conferite autoritatii fata de celalalt subiect al raportului juridic sunt adevarate indatoriri fata de lege, autoritatea trebuind sa-si manifeste competenta, intr-un fel sau altul (chiar in cazul in care i-a fost adresata o solicitare fata de care ar avea, de pilda, un drept de apreciere legal recunoscut);

. de regula, are un caracter permanent, in sensul ca odata incredintata, este exercitata in mod continuu si neconditionat, exceptand cazurile de competenta temporara sau ale autoritatilor temporare ce au o competenta similara.

In privinta clasificarii competentei autoritatilor administrative, aceasta se face dupa diverse criterii:

Dupa continutul de cuprindere, sfera de intindere si incidenta ei, competenta poate fi materiala, teritoriala, personala si temporala.

a. Competenta materiala ("ratione materiae") este forma de competenta ce are in vedere natura raporturilor sociale intrate in campul de activitate al unei autoritati administrative. Aceasta competenta poate fi, la randul ei, generala atunci cand autoritatea care o exercita poate decide in toate problemele esentiale ale activitatii executive in ansamblul ei sau in diversele sale laturi specifice, atat la nivel national cat si la cel local, cu excluderea situatiilor in care competenta s-a atribuit expres altei autoritati, sub un anumit aspect. In aceasta categorie se cuprind Guvernul si consiliile locale.

Competenta speciala reprezinta situatia in care autoritatea poate actiona intr-un mod foarte limitat - pe ramura sau domeniu - in probleme ale activitatii administrative centrale si locale riguros determinate. In aceasta categorie intra ministerele, alte organe centrale ale administratiei publice, numeroase organe din teritoriu ale autoritatilor centrale, precum si institutii de specialitate ale administratiei publice locale.

Competenta generala nu trebuie inteleasa ca o suma aritmetica a competentelor speciale, deoarece ceea ce apartine uneia nu se poate exercita de catre cealalta, ci doar ca o rezultanta sintetizatoare necesara asigurarii unei conduceri administrative generale a intregii activitati executive in mod unitar la acelasi nivel al organizarii de stat.

b. Competenta teritoriala ("ratione loci") desemneaza limitele spatiale sau geografice in care se manifesta competenta materiala a unei autoritati publice, sens in care distingem o competenta centrala sau nationala cuprinzand intreg teritoriul statului si o competenta locala limitata la anumite portiuni din teritoriu, de regula, corespunzatoare unitatilor administrativ-teritoriale (judet, oras, comuna) sau in functie de alte criterii (de pilda, regionale C.F.R., delimitate pe criterii interjudetene).

c. Competenta personala ("ratione personae") este determinata de calitatea persoanei sau a subiectului de drept in functie de care se declanseaza incidenta actiunii normei si a autoritatii (cetatean sau strain, major sau minor, civil sau militar etc.). Astfel, in materia sanctiunilor contraventionale calitatea de militar in termen[22] este hotaratoare in privinta modului de aplicare a sanctiuni care nu se aplica de organul administrativ constatator, procesul-verbal constatator fiind trimis comandantului unitatii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, daca este intemeiat, masuri disciplinare.

d. Competenta temporala ("ratione temporis") desemneaza limitele in timp intre care o autoritate isi desfasoara activitatea. In acest sens competenta este permanenta atunci cand nu se stabilesc asemenea limite, cum este cazul majoritatii autoritatilor administrative si temporara atunci cand exista asemenea limite fixate in activitatea unui organ.

Competenta temporara nu se confunda cu autoritatile temporare si nici cu actele temporare. In acest sens, o autoritate cu activitate permanenta poate primi si competente temporare. Exista si autoritati administrative temporare, anume create pentru solutionarea unor sarcini provizorii, care au intotdeauna o competenta numai temporara, cum ar fi, de pilda, diversele comisii de recensamant, ori cele in materie electorala, care isi inceteaza activitatea la realizarea activitatilor pentru care au fost infiintate ori la data fixata prin lege.

Dupa caracterul si principiile care ii stau la baza, competenta autoritatilor administrative poate fi contencioasa sau jurisdictionala, cand ea solutioneaza un conflict, emitand un act jurisdictional, avand stabilitatea unei hotarari judecatoresti, dar mai avand si competenta nejurisdictionala, necontencioasa, sau de administratie activa si limitata la organizarea aplicarii si aplicarea in concret a legii.

Capacitatea juridica administrativa reprezinta aptitudinea conferita de lege unei autoritati publice, de regula din sfera puterii executive, de a avea drepturi si obligatii exercitate sau indeplinite in mod limitativ si in nume propriu in cadrul realizarii puterii publice.

In raport de capacitate, ca aptitudine, competenta este cea care ii determina continutul si limitele, deoarece spre deosebire de persoanele fizice care au o capacitate generala - ca aptitudine nelimitata in dobandirea drepturilor si obligatiilor de orice fel, cu exceptia interdictiilor expres prevazute - capacitatea autoritatilor publice, in cazul dat a celor administrative, este speciala, adica limitata numai la actele si faptele prevazute de lege si strict determinate de drepturile si obligatiile atribuite.

Capacitatea juridica, confera calitatea de subiect de drept, distincta de cea de simpla parte a raportului juridic, adica de a fi titularul unor anumite drepturi si obligatii care se cer a fi intrunite unei anumite autoritati - administrative in cazul dat - dar prin care aceasta se si diferentiaza de o alta autoritate publica si, cu atat mai mult, de persoanele fizice si juridice fata de care se prezinta ca un subiect calificat al raportului administrativ.

Capacitatea juridica administrativa are unele trasaturi :

. este proprie numai respectivei autoritati vazuta ca entitate administrativa distincta, in vreme ce competenta se intalneste si la nivelul structurilor sau diviziunilor interne ori al functionarilor care isi au competentele specifice atributiilor si functiilor exercitate, derivate din cele ale autoritatii din care fac parte, dar subsumate acestora;

. nu poate fi transmisa sau delegata, avand un caracter exclusiv, spre deosebire de competenta, pentru ca altfel s-ar pierde insasi calitatea de subiect de drept la care nu se poate renunta. Capacitatea juridica fiind aptitudinea de a actiona in nume propriu ca subiect, se deosebeste de competenta, care nu presupune o astfel de calitate, si de aceea poate fi exercitata si in numele altuia.

Sarcinile, atributiile, competenta si capacitatea juridica definesc statutul propriu al autoritatii publice respective.

Alaturat capacitatii juridice administrative, autoritatile administrative pot avea si alte capacitati juridice, cum sunt cele de natura civila, de dreptul muncii, ceea ce ii confera si calitatea de persoana juridica sau de subiect al raportului de drept civil sau raportului de munca, de unde si competenta de a incheia contracte civile si de munca. Nu este obligatoriu ca toate autoritatile administrative sa aiba in paralel si asemenea capacitati distincte, dar din moment ce o autoritate publica dispune de asemenea capacitati juridice neadministrative, ea trebuie sa aiba in mod obligatoriu si capacitatea juridica administrativa. Situatia contrara nu este insa obligatorie, adica faptul ca o autoritate este inzestrata cu capacitate administrativa, nu presupune ca ea sa aiba si capacitate civila sau de dreptul muncii, putand avea, de pilda, doar unele elemente ale acestora (de exemplu, poate incadra in anumite functii de executie, sau nu poate desface contractul de munca, poate incheia anumite contracte civile si pana la o anumita valoare etc.).


5.2. PRESEDINTELE ROMANIEI


Natura juridica a functiei de Presedinte al Romaniei

Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Aceste dispozitii constitutionale sunt de natura sa genereze opinii diverse, chiar o confruntare de idei, mai ales daca le raportam la alte prevederi ale Constitutiei .

Astfel, in art. 58, se arata ca 'Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman', fiind ales prin vot universal si direct.

Pe de alta parte, in art. 80 se consacra faptul ca 'Presedintele Romaniei reprezinta statul roman', alegerea sa efectuandu-se tot prin vot universal si direct.

Asadar, reprezentand statul roman si fiind ales la fel ca si Camera Deputatilor si Senatul prin vot universal si direct, Presedintele Romaniei este si el un organ reprezentativ suprem dar, dependent intr-o oarecare masura de Parlament, in sensul ca Senatul si Camera Deputatilor, intr-o sedinta comuna, pot pune sub acuzare pe Presedintele Romaniei pentru inalta tradare sau pot chiar sa-l suspende din functie, pentru incalcarea grava a Constitutiei (art. 84, pct. 1 si art. 95, pct.1 din Constitutie).

Pe de alta parte, Presedintele Romaniei poate, in anumite conditii, sa dispuna dizolvarea Parlamentului (art. 89 din Constitutie).

Este o dependenta reciproca intre doua organe reprezentative supreme, ambele ocupand cea mai inalta pozitie in stat.

O prima problema se refera la locul Presedintelui Romaniei in cadrul sistemului autoritatilor statului.

In art. 80, al.2 al Constitutiei Romaniei se arata ca Presedintele Romaniei exercita functia de mediere intre puterile statului. Astfel, s-ar putea spune ca Presedintele nu face parte din nici una din cele trei puteri (puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca), deoarece daca ar face parte din una din ele, n-ar mai putea sa fie mediator intre puterea publica din care face parte si o alta putere.

Prin urmare, se pune problema locului pe care il ocupa Presedintele in sistemul autoritatilor statului, daca tinem seama si de prevederile art. 80, al.1, din Constitutie, potrivit carora Presedintele Romaniei este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii .

Or, ca sa poata fi in mod real acest garant, Presedintele Romaniei trebuie sa exercite autoritatea statala la cel mai inalt nivel, cum de altfel si rezulta din atributiile pe care Constitutia i le confera.

O alta problema priveste raporturile dintre Presedintele Romaniei si primul-ministru al Guvernului.

Potrivit art. 99, pct. 2 din Constitutia Romaniei, unele decrete ale Presedintelui, si dintre cele mai importante, trebuie sa fie contrasemnate de catre primul-ministru. Ce se intampla in cazul in care primul-ministru refuza sa contrasemneze decretul in cauza? Constitutia nu da nici un raspuns la aceasta problema, dar, interpretand dispozitiile constitutionale, se ajunge la concluzia ca decretul respectiv nu se va putea pune in aplicare, deoarece ii lipseste un element de validitate, anume contrasemnatura primului-ministru.

Aceste prevederi ale Constitutiei credem ca stirbesc mult din autoritatea Presedintelui Romaniei, facandu-l dependent de bunavointa primului-ministru, pe care insusi Presedintele il propune in aceasta functie.

Pe de alta parte, aceste dispozitii ale Constitutiei vin in contradictie cu alte prevederi constitutionale.

Astfel, conform art. 92, pct.1 din Constitutia Romaniei, Presedintele Romaniei este comandatul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

In aceasta calitate, Presedintele Romaniei poate declara mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate si sa ia masuri in caz de agresiune armata impotriva Romaniei, pentru respingerea agresiunii.

Or, in ambele situatii, potrivit Constitutiei, decretele Presedintelui trebuie sa fie contrasemnate de catre primul-ministru.

In aceste conditii, prerogativele Presedintelui Romaniei, in calitate de comandant al fortelor armate, se dovedesc a fi pur formale, din moment ce, in exercitarea prerogativelor respective, Presedintele are nevoie de consimtamantul primului-ministru care, in ierarhia organizarii statale, ocupa o pozitie inferioara Presedintelui Romaniei.

Alegerea si validarea mandatului Presedintelui Romaniei

Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Alegerea se desfasoara in doua tururi de scrutin.

In primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care obtine cel putin jumatate plus unu din numarul voturilor alegatorilor inscrisi in listele electorale.

Daca nici unul dintre candidati nu intruneste aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin intre primii doi candidati care au obtinut cel mai mare numar de voturi in primul tur de scrutin.

In al doilea tur de scrutin este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi.

Aceeasi persoana nu poate ocupa functia de Presedinte al Romaniei decat cel mult pentru doua mandate.

Mandatul Presedintelui este de patru ani de la data depunerii juramantului si dureaza pana la depunerea juramantului de catre noul Presedinte.

Prin lege organica mandatul poate fi prelungit in caz de razboi sau de catastrofa.

Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala.

Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, urmatorul juramant:

'Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei.

Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"



Incompatibilitati si imunitati

In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid politic si nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata.

Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. El nu poate fi tras la raspundere pentru opinia exprimata in exercitarea mandatului.


Atributiile Presedintelui Romaniei

Atributii in raporturile cu Parlamentul

a) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura.

In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat doar o singura data.

Parlamentul nu poate fi dizolvat:

. in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui;

. in timpul starii de asediu;

. in timpul starii de urgenta.

b) Presedintele Romaniei adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii.

Atributii in raporturile cu electoratul

Presedintele Romaniei, dupa consultarea cu Parlamentul, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.

Atributii in raporturile cu Guvernul

Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru;

Presedintele Romaniei numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de catre Parlament;

In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului;

Presedintele Romaniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita;

Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national cu privire la politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice.

La cererea primului-ministru, poate participa la sedintele Guvernului si in alte situatii.

Presedintele Romaniei prezideaza sedinta Guvernului la care participa.

Atributii privind adoptarea de masuri exceptionale

Presedintele Romaniei poate institui starea de asediu si starea de urgenta, in intreaga tara, ori in unele localitati si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult cinci zile de la luarea acesteia.

Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept, in cel mult 48 de ore de la instituirea acestor masuri si functioneaza pe durata lor.



Atributii in domeniul apararii

Presedintele Romaniei este comandatul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;

Presedintele Romaniei poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate. In cazuri exceptionale, Presedintele poate adopta aceasta masura, dar o va supune aprobarii Parlamentului in cel mult 5 zile de la adoptare;

In caz de agresiune armata impotriva tarii, Presedintele ia masuri pentru respingerea agresiunii, pe care le aduce de indata la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Acesta este convocat in 24 de ore de la declansarea agresiunii.

Atributii in domeniul relatiilor internationale

Presedintele Romaniei incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de catre Guvern, pe care le supune spre ratificare Parlamentului in cel mult 60 de zile;

Primeste scrisorile de acreditare si rechemare a reprezentantilor diplomatici ai altor state;

La propunerea Guvernului:

. acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei;

. aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

Alte atributii:

. Confera decoratii si titluri de onoare;

. Acorda gradele de maresal, general si amiral;

. Numeste in functii publice;

. Acorda gratierea individuala.


Actele Presedintelui Romaniei

In exercitarea atributiilor ce-i revin, presedintele emite acte juridice - decrete si acte cu caracter politic - mesaje .

Decretele sunt acte juridice cu caracter normativ sau individual, avand o forta juridica inferioara Constitutiei si legilor, dar superioara actelor Guvernului.

De regula, decretele se contrasemneaza de catre primul-ministru si se publica in Monitorul Oficial, nepublicarea atragand inexistenta actului. Cele cu caracter individual se comunica celor interesati.

Trebuie sa fie contrasemnate de primul-ministru, decretele in legatura cu:

. incheierea de tratate internationale;

. acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei;

. infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice ale Romaniei;

. mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate;

. masuri in caz de agresiune armata;

. masuri privind declararea starii de asediu sau a starii de urgenta;

. conferirea de decoratii si titluri;

. acordarea gradului de maresal, general si amiral;

. acordarea gratierii individuale.

Astfel, decretele prezinta urmatoarele trasaturi distincte :

. reprezinta manifestari unilaterale de vointa in vederea producerii de efecte juridice;

. apar ca urmare a exercitarii atributiilor reglementate in Constitutie si legi;

. unele din ele se contrasemneaza de primul-ministru;

. se publica obligatoriu in Monitorul Oficial;

. au caracter executoriu.


Demiterea Presedintelui si vacanta functiei

Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare, cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie.

Presedintele Romaniei este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

In cazul savarsirii unor fapte grave, prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de catre Camera Deputatilor si Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale, Presedintele putand sa dea Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.

Propunerea de suspendare poate fi initiata de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor si se aduce imediat la cunostinta Presedintelui Romaniei.

Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui.

Vacanta functiei de Presedinte al Romaniei intervine:

. in caz de demisie;

. in caz de demitere din functie;

. in caz de imposibilitate definitiva de exercitare a atributiilor;

. in caz de deces.

In termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte.

In cazul in care Presedintele Romaniei este suspendat din functie, se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile sau de vacanta a functiei, interimatul se asigura, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor care, insa, nu pot, in aceasta calitate, sa adopte hotarari privind dizolvarea Parlamentului sau organizarea unui referendum.

Daca persoana care asigura interimatul functiei de presedinte savarseste fapte grave, prin care se incalca prevederile Constitutiei, se aplica aceleasi dispozitii constitutionale privind suspendarea si demiterea, ca si in cazul Presedintelui.

Indemnizatia si celelalte drepturi ale Presedintelui se stabilesc prin lege.




Administratia prezidentiala

Pentru exercitarea de catre Presedintele Romaniei a prerogativelor care ii sunt stabilite prin Constitutia Romaniei si alte legi, a fost organizata Administratia prezidentiala, institutie publica cu personalitate juridica.

Prin Administratia prezidentiala se inteleg serviciile publice aflate la dispozitia Presedintelui Romaniei pentru indeplinirea atributiilor sale.

Compartimentele si functiile din structura Administratiei prezidentiale, organizarea, functionarea si atributiile acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare a Administratiei prezidentiale, care se aproba de Presedintele Romaniei.

Functiile de conducere specifice din cadrul Administratiei prezidentiale sunt urmatoarele:

. consilier prezidential, cu rang de ministru;

. consilier de stat cu rang de secretar de stat.

Numirea si eliberarea din functie a consilierilor prezidentiali se face de catre Presedintele Romaniei.

Numirea si eliberarea din celelalte functii ale compartimentelor Administratiei prezidentiale se fac potrivit prevederilor Regulamentului de organizare si functionare a Administratiei prezidentiale.

Finantarea cheltuielilor de functionare a Administratiei prezidentiale se asigura de la bugetul de stat si din venituri extrabugetare.

In cadrul serviciilor Administratiei prezidentiale functioneaza:

. Departamentul de analiza politica;

. Secretariatul general, Cabinetul Presedintelui;

. Directia de protocol;

. Directia de documentare si informare.

Presedintele Romaniei stabileste numarul de posturi.


5.3. GUVERNUL ROMANIEI


Rolul si functiile Guvernului

Guvernul este autoritatea publica a puterii executive, care functioneaza in baza votului de incredere acordat de Parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice .

Guvernul are rolul de a asigura functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial in conditiile promovarii intereselor nationale.

Guvernul se organizeaza si functioneaza in conformitate cu prevederile constitutionale, avand la baza Programul de guvernare acceptat de Parlament.

Numirea Guvernului se face de Presedintele Romaniei pe baza votului de incredere acordat de Parlament si exprimat prin Hotararea Parlamentului.


Componenta Guvernului

Potrivit art. 2 al Legii nr. 90/2001, pot fi membri ai Guvernului persoanele care:

au numai cetatenia romana si domiciliul in tara;

se bucura de exercitiul drepturilor electorale;

nu au suferit condamnari penale si nu se gasesc in unul dintre cazurile de incompatibilitate.



Guvernul este alcatuit din primul-ministru si ministri. Din Guvern pot face parte si ministri-delegati, cu insarcinari speciale pe langa primul-ministru, prevazuti in lista Guvernului prezentata Parlamentului pentru votul de incredere .

Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care detine majoritatea absoluta in Parlament, ori daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului.

Programul si lista Guvernului se dezbat de catre Camera Deputatilor si Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Pe baza votului de incredere acordat de catre Parlament, Presedintele Romaniei numeste Guvernul.

Primul-ministru si ceilalti membri al Guvernului depun individual, in fata Presedintelui Romaniei, juramantul de credinta fata de tara si popor.

Guvernul in intregul sau si fiecare membru in parte isi exercita mandatul, incepand de la data depunerii juramantului.

Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu:

a) exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator;

b) exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial;

c) exercitarea de acte de comert, cu exceptia vanzarii sau cumpararii de actiuni ori alte titluri de valoare;

e) exercitarea unei functii publice in serviciul unei organizatii straine, cu exceptia acelor functii prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte.

Constatarea starii de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va dispune masurile necesare pentru incetarea acesteia.

Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma:

demisiei;

revocarii;

pierderii drepturilor electorale;

starii de incompatibilitate;

decesului;

demiterii.

Demisia din functia de membru al Guvernului se anunta public, se prezinta in scris primului-ministru si devine irevocabila din momentul in care s-a lua act de depunerea ei, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data depunerii.

Revocarea din functia de membru al Guvernului se face de Presedintele Romaniei, prin decret, la propunerea primului-ministru. Revocarea are loc in caz de remaniere guvernamentala.

In cazul in care incetarea calitatii de membru al Guvernului intervine ca urmare a demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a incompatibilitatii, a decesului si in alte situatii prevazute de lege, Presedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru, ia act de aceasta si declara vacanta functia de membru al Guvernului.

In cazul in care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sau averea sa a fost declarata, in tot sau in parte, ca fiind dobandita in mod ilicit, printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, el este demis de Presedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru.


Atributiile Guvernului

Guvernul, ca de altfel intreaga administratie publica, are sarcina de a aduce la indeplinire politica interna si externa a statului.

In vederea realizarii acestei sarcini, Guvernul exercita o serie de atributii, care pot fi grupate in doua categorii:


A. Atributii generale

. exercita conducerea generala a administratiei publice;

. asigura executarea de catre administratia publica, in acceptiunea de sistem de organe, adica in sens organizatoric, a legilor si a celorlalte dispozitii normative date in aplicarea acestora;

. conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte organe centrale precum si ale autoritatilor locale ale administratiei publice;

. asigura administrarea proprietatii publice si private a statului.


B. Atributii de specialitate

a) Atributii in domeniul normativ

. elaboreaza proiecte de legi si le supune spre adoptare Parlamentului si dezbate propunerile legislative care privesc activitatea executiva primite din partea Parlamentului;

. emite hotarari pentru organizarea executarii legilor, ordonante in temeiul unei legi speciale de abilitare si ordonante de urgenta potrivit Constitutiei;

. elaboreaza proiectul legii bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat si le supune spre adoptare Parlamentului;

. aproba strategiile si programele de dezvoltare economica a tarii, pe ramuri si domenii de activitate si le supune spre adoptare Parlamentului.

b) Atributii in domeniul economic

. aproba balanta comerciala si de plati externe, precum si planurile de incasari si plati in numerar;

. aproba programele pentru modernizarea capacitatilor de productie ce se realizeaza prin subventii de stat;

. stabileste masuri pentru introducerea si dezvoltarea mecanismelor economiei de piata, in conditiile prevazute de lege;

. asigura reorganizarea activitatii economice, potrivit cerintelor economiei de piata, precum si adoptarea masurilor de privatizare a unor activitati in conditiile stabilite de lege;

. aproba regimul preturilor si tarifelor la produsele, lucrarile si serviciile pentru care pretul si tariful se stabileste potrivit legii, de catre Guvern;

. aproba potrivit legii, amplasarea obiectivelor de investitii si scoaterea terenurilor din productia agricola ori din fondul forestier, precum si defrisarea unor suprafete impadurite, in vederea realizarii de obiective de investitii.

c) Atributii in domeniul social

. asigura realizarea politicii in domeniul social potrivit Programului de guvernare.

d) Atributii in domeniul legalitatii si apararii tarii

. asigura, apararea ordinii de drept si linistii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, in conditiile prevazute de lege;

. aduce la indeplinire masurile adoptate, potrivit legii, pentru apararea tarii, scop in care organizeaza si inzestreaza fortele armate;

. stabileste masurile de aplicare a reglementarilor legale privind apararea secretului de stat;

. organizeaza desfasurarea, in bune conditii, a alegerilor pentru Presedintele Romaniei, Parlament si autoritatile locale.

e) Atributii in domeniul relatiilor externe

. adopta masuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri si conventii internationale, care angajeaza statul roman si le inainteaza, potrivit legii, Presedintelui Romaniei;

. aproba acordurile interguvernamentale, care se vor putea semna numai din imputernicirea primului-ministru.

f) Alte atributii

. indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.

Pentru rezolvarea unor probleme din competenta sa, Guvernul poate constitui organisme cu caracter consultativ. In scopul elaborarii, integrarii, corelarii si monitorizarii de politici, Guvernul poate constitui consilii, comisii si comitete interministeriale.


Primul-ministru

Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atributiilor legale care le revin.

Primul-ministru reprezinta Guvernul in relatiile acestuia cu Parlamentul, Presedintele Romaniei, Curtea Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autoritati si institutii publice, partidele si aliantele politice, sindicatele, cu alte organizatii neguvernamentale, precum si in relatiile internationale.

Primul-ministru este vicepresedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si exercita toate atributiile care deriva din aceasta calitate.

Primul-ministru numeste si elibereaza din functie:

a) conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului;

b) secretarul general si secretarii generali adjuncti ai Guvernului, in cazul utilizarii acestor functii;

c) personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru;

d) secretarii de stat;

e) alte persoane care indeplinesc functii publice, in cazurile prevazute de lege.

Primul-ministru prezinta Camerei Deputatilor si Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului si raspunde la intrebarile ori interpelarile care ii sunt adresate de catre deputati sau senatori.

Primul-ministru poate desemna un membru al Guvernului sa raspunda la intrebarile si interpelarile adresate Guvernului de catre deputati sau senatori, in functie de domeniul de activitate ce formeaza obiectul interpelarii.

Primul-ministru contrasemneaza decretele emise de Presedintele Romaniei, in cazul in care Constitutia prevede obligativitatea contrasemnarii acestora.

In scopul rezolvarii unor probleme operative, primul-ministru poate constitui, prin decizie, consilii, comisii si comitete interministeriale.


Organizarea aparatului de lucru al Guvernului

Aparatul de lucru al Guvernului este alcatuit din aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente si alte asemenea structuri organizatorice cu atributii specifice stabilite prin hotarare a Guvernului.

Aparatul de lucru al primului-ministru este alcatuit din:

a) corpul de consilieri ai primului-ministru;

b) corpul de control al primului-ministru;

c) aparatul tehnic al corpului de consilieri;

d) cabinetul primului-ministru;

f) compartimentul cu probleme speciale;

g) compartimentul documente secrete;

h) compartimentul care asigura protocolul primului-ministru.

Guvernul are un Secretariat General condus de secretarul general al Guvernului, care poate avea rang de ministru, ajutat de unul sau mai multi secretari generali adjuncti, care pot avea rang de secretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru.

Secretariatul General face parte din aparatul de lucru al Guvernului si asigura derularea operatiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice si tehnice ale activitatii Guvernului, precum si reprezentarea Guvernului in fata instantelor judecatoresti.

Secretariatul general al Guvernului asigura, prin aparatul propriu, continuitatea derularii operatiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, constituind elementul de legatura si stabilitate al guvernarii.

Departamentul este o structura organizatorica fara personalitate juridica si fara unitati in subordine, subordonat primului-ministru, avand rolul de coordonare si sinteza in domenii de interes general, in conformitate cu atributiile Guvernului.

Departamentul este condus de un demnitar. In exercitarea atributiilor ce ii revin conducatorul departamentului emite ordine cu caracter individual.


Functionarea Guvernului

Guvernul se intalneste, de regula, saptamanal sau ori de cate ori este nevoie, la convocarea primului-ministru.

Presedintele Romaniei poate participa la sedintele Guvernului care au ca obiect probleme de interes national privind politica externa a Guvernului, apararea tarii, asigurarea ordinii publice.

In cazul in care este prezent, Presedintele Romaniei prezideaza sedinta Guvernului.

Desi prezideaza sedinta, prin aceasta Presedintele Romaniei nu devine, in acea situatie, si membru al Guvernului. Presedintele Romaniei, chiar daca prezideaza sedinta, nu participa la adoptarea hotararilor Guvernului, cand acestea sunt supuse votului membrilor Guvernului, ci doar isi exprima opinia cu privire la acele masuri.

La sedintele Guvernului pot participa ca invitati sefi de departamente, secretari de stat ce nu sunt membri ai Guvernului, precum si orice alte persoane a caror prezenta se apreciaza a fi utila, potrivit deciziei primului-ministru.

Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotarari privind ramura sau domeniul de activitate de care raspund.


Actele Guvernului

Guvernul emite doua categorii de acte:

- hotarari;

- ordonante.

Actele specifice activitatii Guvernului sunt hotararile, prin care acesta pune in executare legile adoptate de catre Parlament.

Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor, ceea ce inseamna ca nu pot cuprinde reglementari primare ale relatiilor sociale, hotararile avand un caracter secundum legem.

Constitutia Romaniei din 1991 a introdus o categorie de acte, care pana in acel moment nu au existat, si anume, ordonantele. In crearea acestei categorii de acte s-a pornit de la ideea ca Parlamentul isi desfasoara activitatea in doua sesiuni parlamentare anuale, fiecare avand o durata determinata de timp. Intre aceste sesiuni, exista o perioada de vacanta parlamentara, in intervalul careia cele doua Camere ale Parlamentului isi inceteaza activitatea.

S-a considerat ca, in aceasta perioada, cand Parlamentul nu functioneaza, ar putea sa apara necesitatea de a se adopta acte normative cu o forta juridica egala cu aceea a legilor, prin care sa se reglementeze relatiile sociale care, de regula, sunt de competenta Parlamentului.

Hotararile Guvernului, ca si ordonantele de altfel, se semneaza de primul-ministru si se contrasemneaza de catre ministrii care au obligatia punerii lor in executare.

Atat hotararile, cat si ordonantele sunt supuse obligatiei de publicare in Monitorul Oficial, cu exceptia celor cu caracter militar, care se comunica numai institutiilor interesate. Sanctiunea incalcarii obligatiei de publicare este inexistenta actului.

Prin urmare, publicarea constituie o conditie de validitate a actului, in sensul ca hotararea sau ordonanta, chiar legal adoptate sunt valabile si pot fi aplicate numai dupa indeplinirea procedurii publicarii.

Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice, procedand la ceea ce se numeste delegarea legislativa (art.114 din Constitutie).

Legea de abilitare trebuie sa stabileasca in mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage caducitatea si incetarea efectelor ordonantei.

Hotararea Guvernului si ordonanta reprezinta acte administrative care pot face obiectul controlului de legalitate pe calea Contenciosului administrativ. In cazul ordonantei, acest lucru este posibil numai pe perioada de abilitare a Guvernului, deoarece, dupa aceea intra in sfera actelor care privesc raporturile dintre Parlament si Guvern, fiind exceptate, potrivit art.2 lit. a din Legea nr.29/1990, de la competenta instantelor de contencios administrativ.

Alaturi de delegarea legislativa de ordin legal, Constitutia Romaniei reglementeaza, in art.114 alin.(4) si delegarea de ordin constitutional, care opereaza in cazul unor situatii exceptionale, in care Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.

Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.

Conditia publicitatii, prevazuta de art.107 din Constitutie se aplica si in cazul ordonantelor de urgenta.

In afara actelor adoptate de catre Guvern, primul-ministru, personal, poate adopta acte, denumite decizii, ca de exemplu, Decizia nr.44/1991, privind constituirea Comitetului interministerial pentru probleme de emigratie est-vest.


Raporturile Parlamentului cu Guvernul


Primul-ministru prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

Totodata, Guvernul si celelalte autoritati ale administratiei publice sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de catre comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora.

Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.

Guvernul si fiecare dintre membrii sai sunt obligati sa raspunda la intrebarile si interpelarile formulate de deputati sau de senatori.

Camera Deputatilor sau Senatul pot adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia cu privire la problemele ce au facut obiectul interpelarii.

Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.

Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, pot retrage increderea acordata Guvernului, prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si al senatorilor si se comunica Guvernului la data depunerii.

Motiunea de cenzura se dezbate dupa 3 zile de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna a celor doua Camere.

Guvernul se considera demis daca motiunea de cenzura este adoptata cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

In cazul in care motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului cand Guvernul isi angajeaza raspunderea.

Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.

Daca acestea sunt respinse printr-o motiune de cenzura, depusa in termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, Guvernul se considera demis, urmand sa fie desemnat un nou prim-ministru si sa fie ales un nou Guvern.

Daca motiunea de cenzura este respinsa, proiectul de lege prezentat este socotit ca fiind adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatoriu pentru Guvern.

In situatia in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate, dezbaterea acesteia se face in sedinta comuna a celor doua Camere.


Raspunderea membrilor Guvernului


Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.

Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie.

Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea acestuia din functie, de catre Presedintele Romaniei.

Cazurile de raspundere si pedepsele ce se pot aplica membrilor Guvernului sunt reglementate prin Legea responsabilitatii ministeriale nr. 115/1999, modificata prin Legea 31/2001 .


5.4. ADMINISTRATIA PUBLICA CENTRALA DE SPECIALITATE IN ROMANIA. CONSIDERATII GENERALE.


Constitutia Romaniei reglementeaza aceasta materie in Sectiunea I, a cap. V - Administratia publica, din cadrul Titlului III - Autoritatile publice (art.115-118).

In sistemul constitutional actual, administratia publica centrala de specialitate are doua componente, si anume:



administratia publica subordonata Guvernului, alcatuita din structuri administrative subordonate direct acestuia sau aflate in subordinea ministerelor;

.autoritatile administrative autonome, constituite conform art.116 alin.3 din Constitutie.



 







Administratia ministeriala desemneaza structurile administrative subordonate direct Guvernului, numite ministere sau purtand alte denumiri: agentii, departamente, oficii, comitete, consilii etc., indiferent daca cei care le conduc fac sau nu parte din Guvern (potrivit art.101 alin.(3) din Constitutie, Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica).

In Capitolul V al Titlului III din Constitutie sunt avute in vedere autoritati publice care desfasoara exclusiv o activitate de natura administrativa. Asa cum s-a aratat, Guvernul, emite pe langa acte de guvernare specifice executivului, si acte administrative, realizand administratie statala, ca dimensiune a administratiei publice.

Administratia publica centrala de specialitate se realizeaza numai ca administratie statala, iar structura acesteia cuprinde autoritati guvernamentale subordonate si autoritati autonome. Cele guvernamentale, la randul lor, se impart in doua categorii, dupa cum raporturile de subordonare fata de Guvern sunt directe sau indirecte (prin intermediul unui minister).

Oricat de multa autonomie ar avea autoritatile administrative autonome centrale, acestea fiind autoritati de stat, actele lor fac obiectul actiunii in justitie, conform dispozitiilor art. 48 din Constitutie si ale Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.


Ministerele

Ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora.

Ministerele se organizeaza si functioneaza numai in subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constitutiei si Legii nr. 90/2001.

Numarul, denumirea si competenta ministerelor nu sunt stabilite in mod expres nici prin Constitutie si nici printr-o lege cadru .

De la un guvern la altul acestea pot sa varieze, in functie de obiectivele urmarite de guvernul respectiv, de cerintele sociale pe care trebuie sa le satisfaca statul in acea perioada.

Asa de exemplu, actualul Minister al Apelor si Protectiei Mediului, intr-o perioada anterioara, era denumit Ministerul Mediului, avand organizarea si competenta corespunzatoare denumirii.

Pot sa fie create ministere prin contopirea unor ministere existente, ca de pilda, contopirea Ministerului Lucrarilor Publice si a Ministerului Transporturilor intr-un singur minister, denumit Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei sau, pot sa apara ministere noi, inexistente anterior, cum este cazul Ministerului pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie.

Ministerele si ministrii se aproba de catre Parlament, prin acordarea votului de incredere asupra Programului de guvernare si intregii liste a Guvernului, la   investitura.

Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea sau, dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere.

Ministerele au personalitate juridica si au sediul in municipiul Bucuresti.


Organizarea ministerelor

Rolul, functiile, atributiile, structura organizatorica si numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc in raport cu importanta, volumul, complexitatea si specificul activitatii desfasurate si se aproba prin hotarare a Guvernului.

In fiecare minister se organizeaza cabinetele demnitarilor, cu personal propriu, caruia nu i se aplica prevederile legii privind statutul functionarului public.

In functie de natura atributiilor, unele ministere pot avea in domeniul lor de activitate compartimente in strainatate, stabilite prin hotarare a Guvernului.

Ministerele pot infiinta in subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curtii de Conturi.

Ministerele pot avea in subordinea lor servicii publice, care functioneaza in unitatile administrativ-teritoriale.

Infiintarea sau desfiintarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, obiectul de activitate, structura organizatorica, numarul si incadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor si functiile de conducere ale acestora se aproba prin ordin al ministrului, respectiv al conducatorului organului de specialitate in subordinea caruia aceste servicii sau organe isi desfasoara activitatea.

Ministrul numeste si elibereaza din functie conducatorii organelor de specialitate din subordinea ministerului.

Conducatorii serviciilor publice descentralizate se numesc si se elibereaza din functie de catre ministru, cu avizul consultativ al prefectului.



Conducerea ministerelor

Conducerea ministerelor se exercita de catre ministri.

Ministrul reprezinta ministerul in raporturile cu celelalte autoritati publice, cu persoanele juridice si fizice din tara si din strainatate, precum si in justitie.

In exercitarea atributiilor ce ii revin ministrul emite ordine si instructiuni, in conditiile legii.

In activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai multi secretari de stat, potrivit hotararii Guvernului de organizare si functionare a ministerului. Secretarii de stat exercita atributiile incredintate de catre ministru.

Secretarul general al ministerului este functionar public de cariera, numit prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism. Acesta asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si realizarea legaturilor functionale intre structurile ministerului.

Principalele atributii si responsabilitati ale secretarului general sunt urmatoarele:

a) coordoneaza buna functionare a compartimentelor si activitatilor cu caracter functional din cadrul ministerului si asigura legatura operativa dintre ministru si conducatorii tuturor compartimentelor din minister si unitatile subordonate;

b) colaboreaza cu compartimentele de specialitate din cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu secretarii generali din celelalte ministere, precum si cu secretarii judetelor si cu directorii generali de prefectura, in probleme de interes comun;

c) primeste si transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative initiate de minister si asigura avizarea actelor normative primite de la alti initiatori;

d) transmite Secretariatului General al Guvernului proiectele de acte normative initiate de minister, pentru a fi discutate in sedinta Guvernului;

e) urmareste si asigura finalizarea actelor normative aprobate de Guvern, care au fost initiate de minister;

g) coordoneaza intregul personal al ministerului, activitatea de elaborare a politicilor de personal si principiile directoare pentru managementul de personal din cadrul compartimentelor.

Secretarul general al ministerului poate indeplini si alte insarcinari prevazute de regulamentul de organizare si functionare a ministerului ori incredintate de ministru.

In realizarea atributiilor ce ii revin, secretarul general poate fi ajutat de unul sau doi adjuncti. Secretarii generali adjuncti sunt functionari publici de cariera, numiti prin concurs sau examen.

Pe langa ministru functioneaza, ca organ consultativ, colegiul ministerului. Componenta si regulamentul de functionare a colegiului ministerului se aproba prin ordin al ministrului. Colegiul ministerului se intruneste, la cererea si sub presedintia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.


Atributiile generale ale ministrilor

Ministrii indeplinesc in domeniul lor de activitate, urmatoarele atributii generale:

a) organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legilor, ordonantelor si hotararilor Guvernului, a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici;

b) initiaza si avizeaza proiecte de lege, ordonante, hotarari ale Guvernului, in conditiile stabilite prin metodologia aprobata de Guvern;

c) actioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrata celei de dezvoltare economico-sociala a Guvernului;

d) fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul anual, pe care le inainteaza Guvernului;

e) urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului, in baza bugetului aprobat;

f) reprezinta interesele statului in diferite organe si organisme internationale, in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu alte intelegeri stabilite in acest scop, si dezvolta relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state si cu organizatii internationale ce intereseaza domeniul lor de activitate;

g) initiaza si negociaza, din imputernicirea Presedintelui Romaniei sau a Guvernului, in conditiile legii, incheierea de conventii, acorduri si alte intelegeri internationale propun intocmirea formelor de aderare la cele existente;

h) urmaresc si controleaza aplicarea conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte si iau masuri pentru realizarea conditiilor in vederea integrarii in structurile europene sau in alte organisme internationale;

i) coordoneaza si urmaresc elaborarea si implementarea de politici si strategii in domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;

j) avizeaza, in conditiile legii, infiintarea organismelor neguvernamentale si coopereaza cu acestea in realizarea scopului pentru care au fost create;

k) colaboreaza cu institutiile de specialitate pentru formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului din sistemul lor;

l) aproba, dupa caz, editarea publicatiilor de specialitate si informare.

Ministrii indeplinesc in domeniul lor de activitate si alte atributii specifice stabilite prin acte normative.

Ministrii isi indeplinesc atributiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum si prin institutiile aflate in subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor.

Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotarare a Guvernului, numeste si elibereaza din functie personalul acestuia.


Alte organe centrale de specialitate

In afara de ministere, in cadrul administratiei publice centrale functioneaza si alte organe, cu competenta de specialitate, purtand diverse denumiri, ca de exemplu:

. agentii (Agentia Romana de Dezvoltare);

. comisii (Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare);

. institute (Institutul Roman de Standardizare);

. oficii (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci);

. centre (Centrul 'Euroatlantic' Bucuresti);

. fundatii (Fundatia Culturala Romana);

. administratii (Administratia Nationala a Rezervelor Materiale);

. comitete (Comitetul National pentru Protectia Copilului);

. secretariate (Secretariatul se Stat pentru Persoane cu Handicap);

. birouri (Biroul Roman de Metrologie Legala) etc.


5.5. ADMINISTRATIA PUBLICA TERITORIALA

Prefectul

Constitutia Romaniei din anul 1991 se refera la prefect fara sa prevada o institutie cu denumirea de prefectura.

Potrivit acestei Constitutii (art.122), prefectul este un organ unipersonal, competent sa emita, in exercitarea prerogativelor sale si in conditiile prevazute de lege, pe calea unor manifestari de vointa unilaterale, acte juridice obligatorii


 





Desi organ unipersonal, asa cum se intampla in cazul celor mai multe organe de acest fel, in practica, si prefectul, pentru a-si indeplini atributiile, este incadrat intr-o structura organizatorica, formata in cea mai mare parte din functionari publici, dotata cu mijloace materiale si financiare, a carei sarcina este sa desfasoare o activitate de pregatire a masurilor luate de el sau sa contribuie la punerea lor in executare, fara ca acesti functionari sa fie investiti cu competenta de a emite ei insisi, pe cale unilaterala, acte obligatorii, in numele organului pe langa care functioneaza .

Aceasta structura organizatorica, formata dintr-un numar de servicii functionale, avand in frunte pe prefect, careia ii revine sarcina de a sta la dispozitia prefectului, in vederea indeplinirii atributiilor care ii revin conform Constitutiei si legii organice, formeaza institutia prefecturii .

Prefectura nu poate fi conceputa ca ceva separat de prefect. Ceea ce a determinat formarea, pe langa prefect si sub directa lui conducere, a unui colectiv de functionari, a fost o nevoie de ordin practic: aceea de a-i facilita indeplinirea atributiilor. Procedandu-se astfel nu s-a urmarit crearea unei institutii noi, distincta de cea consacrata de Constitutie, ci doar sa se prevada o armatura organizatorica chemata sa asigure buna desfasurare a activitatii prefectului.

Acest aparat are sarcina de a asigura indeplinirea atributiilor prefectului avand ca obiect controlul actelor autoritatilor publice locale, precum si coordonarea serviciilor publice desconcentrate ale administratiei publice centrale.

Apreciem prefectura ca fiind o institutie publica, iar prefectul organ al acesteia, prin care se manifesta autoritatea publica.

Prefecturile sunt institutii publice, conduse de prefecti. Organizarea si rolul prefecturilor se dezvolta pornind de la un personaj central, situat la confluenta actiunii politice cu cea administrativa - prefectul.

Acesta conduce serviciile prefecturii, alcatuite din functionari de cariera, ce actioneaza pentru organizarea executarii si executarea in concret a legii in realizarea competentelor prefectului, competente date pentru indeplinirea unor sarcini ale sistemului administratiei publice.

Prefectura reprezinta o componenta a administratiei statale, desconcentrata in circumscriptia administrativ-teritoriala a statului cu gradul cel mai mare de extensie - judetul.

In judetele cu suprafata intinsa, cu localitati amplasate la mari distante de resedinta judetului, prefectul poate organiza oficii prefecturale, care functioneaza in subordinea sa directa.

Oficiile prefecturale asigura indeplinirea atributiilor specifice aparatului tehnic de specialitate al prefecturii in localitatile situate in zona teritoriala aferenta. Modul de organizare a oficiului si nominalizarea localitatilor arondate acestuia se stabilesc prin ordin al prefectului. Conducerea oficiului prefectural este asigurata de un subprefect.

Conducerea operativa a aparatului tehnic de specialitate al prefecturii se exercita de catre un secretar general avand studii superioare, juridice sau administrative.

Avand in vedere rolul important de supraveghetor al respectarii legii in activitatea autoritatilor locale, putem reliefa relatiile de control in care se afla prefectul cu consiliile locale, primarii si consiliul judetean. Este vorba de un control prin delegare de autoritate si nu de unul izvorat din relatii de subordonare ierarhica.

Tinand seama de competenta generala pe care o are Guvernul de a conduce intreaga administratie publica la nivel national, putem aprecia dreptul de control de legalitate al prefectului ca expresie a relatiilor de autoritate existente intre autoritatea centrala a administratiei publice si autoritatile locale, consilii si primari. Trebuie remarcat insa ca autoritatea Guvernului asupra consiliilor locale si judetene trebuie exercitata strict in limitele legii si cu respectarea autonomiei functionale a acestora.

Asadar, la nivelul judetului ca circumscriptie administrativa a statului, se intalnesc componentele subsistemului administratiei publice statale - prefect, serviciile exterioare ale ministerelor - cu cele ale subsistemului administratiei publice locale, care realizeaza activitati de interes public local.

Legalitatea functiei de prefect rezulta din dispozitiile art.130 (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, care, in baza prevederilor art.122 din Constitutia Romaniei dispune: "Guvernul numeste cate un prefect, ca reprezentant al sau, in fiecare judet, si in municipiul Bucuresti."

Rezulta, asadar, ca prefectul este numit in functie printr-un act de autoritate, si nu ales. Singura autoritate publica abilitata sa numeasca prefectul este Guvernul si nu primul-ministru, Presedintele Romaniei sau Parlamentul.

Actul juridic prin care este numit prefectul este hotararea de Guvern, act administrativ, instrument juridic de realizare a competentelor Guvernului.

Potrivit principiului simetriei, atat numirea cat si eliberarea din functie a prefectului se efectueaza prin hotarare de Guvern, aceeasi autoritate apreciind asupra conditiilor cerute de lege si oportunitatii numirii sau eliberarii din functie.

Putem vorbi de o dubla dimensiune, politica si tehnica a prefectului.

Pe de o parte, acesta este reprezentantul "puterii", iar pe de alta parte, este depozitarul autoritatii statului in judet.

Prefectul este subordonat politic Guvernului care l-a desemnat. El este insarcinat cu punerea in aplicare a orientarilor politice ale Guvernului in functie, avand si o misiune generala de informare a Puterii Executive asupra starii judetului in care actioneaza.

Dincolo de rolul sau politic si protocolar, prefectul exercita importante atributii administrative: reprezentarea statului, mentinerea ordinii publice, controlul activitatii autoritatilor locale.

De asemenea, prefectul este singurul competent a se exprima in numele statului in fata consiliului judetean.

El poseda o competenta exclusiva pentru asigurarea ordinii publice in spatiul care excede teritoriul unui oras sau comune, iar acolo unde primarii nu isi indeplinesc atributiile legale pentru asigurarea ordinii publice, compromitand functionarea serviciilor publice si aplicarea legilor, prefectul trebuie sa se poata substitui acestora.

Conform prevederilor art. 133 (1) al Legii 215/2001, prefectul conduce activitatea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.

Autoritatea prefectului reflecta si dorinta de a instaura un echilibru intre unitatea statului si descentralizarea administratiei publice. Fata de reprezentantii alesi ai colectivitatilor locale in consilii, care dispun de largi competente administrative, prefectul reprezinta singurul interlocutor capabil sa angajeze statul si sa actioneze in numele acestuia.

In temeiul Constitutiei din anul 1991, prefectul apare in raporturile lui cu celelalte autoritati ale administratiei publice si cu administratii, in trei ipostaze diferite:

- reprezentantul Guvernului pe plan local;

Fiind strict dependent de Guvern - care il poate revoca oricand - al carui program de actiune este chemat sa-l aplice pe plan local, prefectul este recrutat pe baza fidelitatii lui fata de partidul (coalitia) de guvernare, de unde rezulta ca acesta este un functionar politic, si nu de cariera, asa cum a fost in perioada interbelica.

- conducatorul serviciilor publice ale ministerelor si celorlalte organe centrale desconcentrate in unitatile administrativ - teritoriale;

Astfel, numirea si eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate, se fac cu avizul consultativ al prefectului. In situatii bine motivate, prefectul isi poate retrage avizul acordat, propunand eliberarea din functie a conducatorilor acestora.

- autoritate de tutela administrativa, chemat sa vegheze la respectarea legii de catre autoritatile publice locale.

Ca urmare a exercitarii controlului asupra legalitatii actelor adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale sau judetene, precum si de presedintele consiliului judetean, prefectul poate ataca in fata instantei de contencios administrativ aceste acte, in termen de 30 de zile de la comunicare, daca le considera ilegale.

Prefectul, fiind strict subordonat Guvernului, apare ca un organ de desconcentrare si nu de descentralizare administrativa.

Prefectul are o misiune generala de informare, de a tine la curent Guvernul cu cerintele colectivitatilor locale din judet, cu evolutia opiniei publice, urmarind sa orienteze aceasta opinie in directia politicii si programului Guvernului.

Prefectul asigura un rol esential de comunicare intre autoritatile centrale ale statului si cetateni. El explica prin comunicate, conferinte de presa etc., politica Guvernului, masurile si reglementarile deosebite aparute si informeaza Guvernul asupra situatiei economice, sociale, culturale si administrative a judetului, inclusiv asupra realizarii programului de guvernare.

In conformitate cu prevederile art.134 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, prefectul "prezinta, anual, Guvernului, un raport asupra stadiului realizarii sarcinilor ce ii revin potrivit programului de guvernare, precum si in legatura cu controlul exercitat asupra legalitatii actelor autoritatilor administratiei publice locale."

De asemenea, prefectul reprezinta autoritatile statului la diverse ceremonii, comemorari si alte manifestari oficiale, prezentand mesaje din partea autoritatilor pe care le reprezinta.

Conform prevederilor art. 137 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001, pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin, prefectul emite ordine, cu caracter normativ sau individual.

Ordinul prefectului care contine dispozitii normative devine executoriu numai dupa ce a fost adus la cunostinta publica sau de la data comunicarii, in celelalte cazuri. De asemenea, ordinele cu caracter normativ se comunica, de indata, Ministerului Administratiei Publice care, poate propune Guvernului, in exercitarea controlului ierarhic al acestuia, anularea ordinelor emise, daca le considera ilegale sau inoportune.

In lipsa prefectului, subprefectul indeplineste atributiile ce revin acestuia.

Ca atributii proprii, subprefectul urmareste activitatea privind realizarea programului si a strategiilor guvernamentale si teritoriale, asigura organizarea si functionarea comisiei consultative de dialog social intre administratia publica, sindicate si patronat, indeplineste si alte atributii prevazute de lege, ori insarcinari date de catre Guvern.

Aparatul tehnic de specialitate al prefecturii indeplineste urmatoarele atributii principale[37]:

1. Cu privire la controlul legalitatii actelor consiliului judetean, ale consiliilor locale si ale primarilor:

a) examineaza, sub aspectul legalitatii si in termenele prevazute de lege, actele administrative ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, precum si ale presedintelui consiliului judetean si face propuneri corespunzatoare pentru restabilirea legalitatii, solicitand modificarea sau revocarea actului de catre autoritatea emitenta sau sesizand, dupa caz, instanta de contencios administrativ; actul atacat in contenciosul administrativ este suspendat de drept;



b) elaboreaza rapoarte si prezinta informari cu privire la actele controlate, la modul de organizare a executarii legilor si a altor acte normative de catre consiliile locale si judetene, de catre primari, precum si de catre presedintele consiliului judetean;

c) realizeaza procedura prealabila cu privire la actele socotite ilegale, intocmind, cu motivarea corespunzatoare, propunerile ce vor fi adresate autoritatilor emitente pentru reanalizarea actelor socotite ilegale sau, daca este cazul, intocmeste documentatia si formuleaza actiunea pentru sesizarea instantei de contencios administrativ; sustine in fata instantelor actiunile formulate;

d) asigura evidenta si pastrarea actelor transmise potrivit legii, in vederea exercitarii dreptului de control cu privire la legalitatea acestora; controleaza modul de indeplinire de catre secretarii unitatilor administrativ-teritoriale a obligatiilor ce le revin, potrivit legii, cu privire la transmiterea actelor supuse controlului;

e) conlucreaza cu compartimentele din aparatul propriu al consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, la elaborarea proiectelor de hotarari ale Guvernului care au ca obiect solutionarea problemelor de interes local.

2. Cu privire la serviciile publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale:

a) urmareste activitatea desfasurata de serviciile publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale organizate in judet, respectiv in municipiul Bucuresti, precum si activitatea unitatilor din subordinea ministerelor care nu au servicii descentralizate, a regiilor autonome de interes national si a filialelor acestora din judet, respectiv din municipiul Bucuresti; in acest scop poate solicita de la acestea informari si rapoarte;

b) urmareste modul de conlucrare dintre autoritatile administratiei publice locale si serviciile publice desconcentrate in solutionarea problemelor comunitatilor locale; elaboreaza si supune spre aprobare masuri pentru imbunatatirea acestei conlucrari si a asistentei tehnice acordate autoritatilor locale;

c) intocmeste informari cu privire la activitatea desfasurata de serviciile publice desconcentrate, semnaleaza divergentele aparute intre acestea si autoritatile administratiei publice locale si organizeaza actiuni concrete de mediere a acestora;

d) examineaza, impreuna cu serviciile publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale si cu autoritatile administratiei publice locale si judetene, stadiul de executie a unor lucrari si actiuni care se deruleaza in comun;

e) emite avizul prevazut de lege pentru numirea sefilor serviciilor publice descentralizate din judet.

3. Atributii privind activitatea Comisiei judetene consultative:

. propune spre adoptare Regulamentul de organizare si functionare a acesteia;

. prezinta propuneri privind programul de activitate al Comisiei si realizeaza lucrarile de secretariat ale acesteia, impreuna cu aparatul propriu al consiliului judetean;

. elaboreaza, anual, pe baza Programului de guvernare, programul propriu al judetului;

. difuzeaza hotararile adoptate de catre Comisie catre serviciile publice din judet ale organelor administratiei publice centrale, catre regiile autonome de interes national si sucursalele acestora.

4. Cu privire la respectarea legilor si hotararilor Guvernului, asigurarea ordinii publice si apararea drepturilor cetatenilor:

a) desfasoara actiuni de control la nivelul intregului judet cu privire la aplicarea si respectarea actelor normative, elaboreaza studii si rapoarte cu privire la aspectele constatate, precum si propuneri privind imbunatatirea starii de legalitate;

b) conlucreaza cu reprezentantii locali ai Ministerului de Interne in vederea exercitarii atributiilor de mentinere a ordinii si linistii publice si la prevenirea infractiunilor; controleaza modul in care organele locale ale Ministerului de Interne isi indeplinesc obligatia legala de a acorda sprijin, la solicitarea primarilor, pentru mentinerea ordinii publice si combaterea infractiunilor pe teritoriul localitatilor din judet; in acelasi scop conlucreaza cu reprezentantii locali ai Ministerului Apararii Nationale si ai Serviciului Roman de Informatii;

c) organizeaza, impreuna cu primarii, actiuni de cunoastere si de interpretare corecta a legii;

d) urmareste modul de indeplinire a masurilor dispuse de prefect, ca sef al apararii civile din judet; se ingrijeste de elaborarea si supunerea spre aprobare a propunerilor privind acordarea de catre Guvern a unor ajutoare umanitare de prima urgenta constand in bunuri, produse si bani, in scopul protectiei populatiei in situatii exceptionale, determinate de calamitati naturale, epidemii, incendii sau alte fenomene periculoase.

5. Cu privire la realizarea Programului de guvernare:

a) elaboreaza, pe baza Programului de guvernare, programe proprii ale judetului de dezvoltare economico-sociala pe o perioada de 4 ani, cu consultarea larga a autoritatilor publice locale si a specialistilor de prestigiu din judet, precum si a conducerilor serviciilor publice desconcentrate;

b) anual elaboreaza Planul de actiuni pentru realizarea obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare si in programul propriu al judetului;

d) contribuie la organizarea aplicarii programelor si strategiilor guvernamentale sau ministeriale cu privire la restructurarea sectoriala, privatizare, aprovizionarea populatiei cu produse de baza si combustibili, protectia consumatorilor, precum si pentru dezvoltarea prestarilor de servicii;

e) realizeaza documentarea necesara si elaboreaza, pe baza acesteia, raportul anual privind starea generala economico-sociala a judetului, care se inainteaza, potrivit legii, Guvernului prin Ministerul Administratiei Publice; elaboreaza informari cu privire la activitatea serviciilor publice desconcentrate, pe care le va prezenta autoritatilor administratiei publice judetene si ministerelor de resort.

6. Cu privire la integrarea europeana:

a) elaboreaza, impreuna cu delegatii presedintelui consiliului judetean si pe baza consultarii autoritatilor locale si a serviciilor publice desconcentrate, propuneri privind indeplinirea sarcinilor ce revin judetului din Programul national de integrare europeana;

b) urmareste modul de aplicare in activitatea proprie si a celorlalte autoritati din judet a prevederilor cuprinse in Planul de actiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004;

c) elaboreaza informari privind activitatea desfasurata si stadiul aplicarii in judet a masurilor de integrare;

d) urmareste ca proiectele de hotarari ale Guvernului, initiate la nivel judetean, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, sa fie in concordanta cu legislatia europeana in materie si cu acordurile si conventiile organismelor europene, semnate si ratificate de Romania;

e) acorda consultanta si asistenta autoritatilor administratiei publice locale cu privire la elaborarea proiectelor acordurilor de colaborare, cooperare, asociere sau infratire, precum si cu ocazia aderarii, in conditiile legii, la acorduri si conventii internationale.

7. Cu privire la controlul gestiunii bunurilor:

a) urmareste modul de aplicare de catre autoritatile administratiei publice locale a prevederilor legale referitoare la intocmirea inventarelor bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale;

b) acorda sprijin pentru corecta intocmire a inventarului si pentru medierea eventualelor neintelegeri dintre autoritatile administratiei publice, pe de o parte, si ministere si alte organe centrale, pe de alta parte; acorda sprijin la elaborarea proiectului de hotarare a Guvernului;

c) dupa adoptarea de catre Guvern a hotararii privind atestarea apartenentei bunurilor de interes judetean sau local participa la predarea-preluarea patrimoniului cuvenit fiecarei unitati administrativ-teritoriale si urmareste inregistrarea acestuia in evidente;

d) urmareste si controleaza evidentierea riguroasa a miscarii bunurilor din patrimoniul public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si legalitatea trecerii acestor bunuri din domeniul public in domeniul privat si evidentierea corecta a acestei operatiuni.

8. Cu privire la alesii locali:

a) elaboreaza, pe baza datelor statistice oficiale, proiectul de ordin privind stabilirea numarului de consilieri locali si judeteni si il supune spre aprobare prefectului;

b) asigura indeplinirea, in conditiile legii, a atributiilor ce revin prefectului in domeniul organizarii si desfasurarii alegerilor locale, parlamentare si prezidentiale;

c) acorda sprijin primarilor pentru indeplinirea atributiilor ce le revin din legile electorale;

d) intocmeste graficul de convocare a consiliilor locale in sedinta de constituire;

e) efectueaza verificarile necesare, intocmeste documentatia si elaboreaza propunerile pentru sesizarea Guvernului in vederea dizolvarii, in conditiile legii, a unor consilii locale sau a consiliului judetean, pentru suspendarea din functie a unor consilieri sau primari ori pentru demiterea unor primari; elaboreaza propunerile pentru organizarea noilor alegeri;

f) participa la activitatea comisiilor de examinare a candidatilor inscrisi la examen sau concurs pentru ocuparea unor posturi vacante de secretari ai unor unitati administrativ-teritoriale; intocmeste documentatia necesara in vederea emiterii de catre prefect a ordinului de numire in functie a celor declarati castigatori; urmareste modul de indeplinire de catre secretarii comunelor, oraselor, municipiilor si al judetului a atributiilor de comunicare a actelor si face propunerile corespunzatoare.

9. Alte atributii:

a) participa la efectuarea lucrarilor de secretariat ale comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor; elaboreaza proiectele de ordin privind atribuirea in proprietate a unor terenuri; verifica si solutioneaza contestatiile si prezinta concluzii in legatura cu operatiunile de stabilire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri; sustine in fata instantelor actiunile formulate in aplicarea legii;

b) elaboreaza si fundamenteaza proiectele de ordin ale prefectului, avand ca obiect stabilirea de masuri cu caracter tehnic sau de specialitate;

c) exercita, din insarcinarea ministrului administratiei publice, singur sau impreuna cu reprezentantii acestuia, actiuni de indrumare si control, punctuale, complexe sau tematice, cu privire la modul de exercitare de catre primari a atributiilor delegate.

Prefectul poate stabili prin ordin si alte sarcini pentru aparatul tehnic de specialitate, in vederea indeplinirii in cele mai bune conditii a atributiilor ce i-au fost conferite prin reglementarile legale.

Comisia judeteana consultativa

Potrivit art. 145 (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti se organizeaza o comisie consultativa.

Din Comisia judeteana consultativa fac parte prefectul, presedintele consiliului judetean, subprefectul, vicepresedintii consiliului judetean, secretarul general al prefecturii, secretarul general al judetului, primarul municipiului resedinta de judet, primarii oraselor si comunelor din judet, sefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale organizate la nivelul judetului, sefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean, conducatorii regiilor autonome de interes judetean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes national si ai societatilor nationale din judetul respectiv, precum si conducatorii altor structuri organizate in judet.

Comisia se convoaca de catre prefect si presedintele consiliului judetean, o data la doua luni sau ori de cate ori este necesar.

Lucrarile comisiei consultative sunt conduse prin rotatie de prefect si de presedintele consiliului judetean .

Secretariatul comisiei este asigurat de 2 functionari din aparatul propriu al prefectului si de 2 functionari din aparatul propriu al consiliului judetean.

Comisia dezbate si isi insuseste programul anual orientativ de dezvoltare economica si sociala al judetului, pa baza Programului de guvernare acceptat de Parlament.

Aceasta comisie se vrea in conceptia Legii 215/2001 o autoritate de coordonare a agentilor centrali cu agentii locali administrativi: deci prefectura si consilii judetene. Numai ca asa cum este reglementata, comisia este nefunctionala, neavand dreptul sa emita in nume propriu o dispozitie, o decizie .

Pentru dezbaterea si elaborarea unor solutii operative, precum si pentru informarea reciproca cu privire la principalele actiuni ce urmeaza a se desfasura pe teritoriul judetului, se constituie in fiecare judet un comitet operativ-consultativ, format din prefect si presedintele consiliului judetean, subprefect si vicepresedintii consiliului judetean, secretarul general al prefecturii, secretarul general al judetului si primarul municipiului resedinta de judet.

Comitetul se intruneste saptamanal iar sedintele acestuia sunt conduse prin rotatie de prefect, presedintele consiliului judetean si, respectiv, primarul general al municipiului Bucuresti.


Serviciile publice teritoriale ale autoritatilor centrale

Ministerele si alte autoritati de specialitate ale administratiei publice centrale pot avea si servicii, care isi desfasoara activitatea in unitatile administrativ-teritoriale, deci la nivel local sau servicii care functioneaza in afara tarii.

Astfel, Ministerul Finantelor are, ca servicii publice in teritoriu, directii generale ale finantelor publice in judete si in municipiul Bucuresti, in subordinea carora functioneaza administratiile finantelor publice municipale, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, orasenesti si comunale.

Ministerul Culturii are inspectorate pentru cultura si culte in judete si in municipiul Bucuresti.

Ministerul de Interne are inspectorate judetene de politie, in subordinea carora functioneaza sectii de politie in localitati.

Ministerul Apararii Nationale are inspectorate judetene de protectie civila.

Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor are inspectorate silvice si cinegetice judetene, directii generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene, oficii de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol judetene.

Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei are inspectii teritoriale, in judete, pentru constructii, lucrari publice, servicii rutiere judetene.

Ministerul Educatiei si Cercetarii are inspectorate scolare judetene.

Ministerul Sanatatii si Familiei are in subordine directii sanitare judetene, inspectorate judetene de sanatate publica.

Ministerul Tineretului si Sportului are directii judetene pentru tineret si sport.

Comisia Nationala pentru Statistica are directii judetene de statistica.

Oficiul Concurentei are inspectorate judetene pentru concurenta.

Oficiul pentru Protectia Consumatorilor are oficii judetene pentru protectia consumatorilor.

Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie are oficii judetene de cadastru, geodezie si cartografie.

In strainatate, au servicii Ministerul Afacerilor Externe (misiuni diplomatice si oficii consulare), iar Ministerul Turismului are birouri de informare turistica in diferite state.

O anumita precizare trebuie facuta in legatura cu prefectul.

Prefectul nu poate fi inclus in categoria serviciilor publice ale organelor administratiei centrale in unitatile administrativ-teritoriale.

Potrivit actualelor reglementari, Guvernul numeste cate un prefect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.

Prefectul este reprezentantul Guvernului si conduce serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei centrale organizate in unitatile administrativ-teritoriale.

Cu toate acestea, s-ar putea face o anumita asemanare intre serviciile publice din teritoriu ale organelor centrale si prefect.

Astfel, in timp ce serviciile publice in unitatile administrativ-teritoriale ale organelor administratiei centrale realizeaza pe plan local, in aceste unitati, anumite atributii ale autoritatii administrative in subordinea careia se afla, prefectul infaptuieste, pe plan local, anumite atributii ale Guvernului, in sensul ca exercita conducerea serviciilor publice in teritoriu, dupa cum Guvernul exercita la nivel national, al intregii tari, conducerea generala a administratiei publice.


5.6. ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA


Potrivit art. 2 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:

. autonomie locala;

. descentralizarea serviciilor publice de interes local;

. alegerea autoritatilor administratiei publice locale;

. legalitatii;

. consultarea cetatenilor in problemele locale de interes deosebit.

Autonomia locala este numai administrativa si financiara.

Autonomia locala se refera la organizarea, functionarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului sau judetului .

Ea reprezinta dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a rezolva si de a gestiona, potrivit legii, in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, in interesul colectivitatilor locale, pe care le reprezinta.

Exercitarea autonomiei locale nu poate aduce atingere caracterului de stat national si unitar al Romaniei.

Prin colectivitate locala se intelege totalitatea cetatenilor din unitatea administrativ- teritoriala.

Autoritatile administratiei publice centrale nu intervin in domeniile care nu tin de competenta lor exclusiva, decat in cazul in care obiectivele actiunii nu pot fi realizate de catre autoritatile administratiei publice locale, din cauza fie a dimensiunilor, fie a efectelor pe care le-ar putea produce.

Dupa cum se arata in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice de drept public, avand deplina capacitate. Ele poseda un patrimoniu si au dreptul ca, in limitele legii, sa aiba initiative in toate domeniile, cu exceptia celor care sunt date in mod expres in competenta altor autoritati publice.

In comune, orase si municipii, potrivit art. 21 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala sunt:

. consiliile locale, ca autoritati deliberative;

. primarii, ca autoritati executive .

Atat consiliile locale, cat si primarii se aleg, in conditiile prevazute de lege.

Consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din unitatile adminitrativ-teritoriale in care functioneaza.

In fiecare judet se alege un consiliu judetean, care coordoneaza activitatea consiliilor locale in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

In relatiile dintre administratia publica locala si cea judeteana nu exista raporturi de subordonare. Aceste relatii se intemeiaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor de interes comun.

Pentru asigurarea autonomiei locale, autoritatile administratiei publice din comune, orase si judete dispun de un buget propriu de venituri si cheltuieli si au dreptul, sa perceapa impozite si taxe locale, in conditiile legii.

Problemele de interes deosebit din unitatile administrativ-teritoriale se pot supune, in conditiile legii, aprobarii locuitorilor, prin referendum local.

Intre prefect si autoritatile administrative locale nu exista raporturi de subordonare, dar prefectul exercita controlul asupra legalitatii actelor autoritatilor administratiei publice locale, putand sa le atace, in fata instantei de contencios administrativ, in cazul in care considera necesar.

Actul atacat este suspendat de drept.

Prefectul raspunde, conform legii, la cererea autoritatilor administratiei publice locale, in cazul in care, instanta de contencios administrativ stabileste ca actul acestora a fost atacat in mod abuziv sau cu rea-credinta.


Alegerea autoritatilor administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale

Consiliile judetene si consiliile locale sunt alese pe baza scrutinului de lista, in timp ce primarii sunt alesi pe baza scrutinului uninominal.

Alegerile se desfasoara pe circumscriptii electorale. Pentru consiliile locale, circumscriptia electorala o constituie comuna, orasul, municipiul, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, iar pentru consiliile judetene circumscriptia electorala este judetul.

Propunerile de candidati pentru consilieri si pentru primari se fac pe circumscriptii electorale.

Pentru primari, circumscriptia electorala este aceeasi ca si pentru consiliile locale.

Candidaturile se depun de catre partidele si aliantele politice legal constituite. Se pot depune si candidaturi independente.






Consiliul local este o autoritate colegiala a administratiei publice locale, aleasa in vederea solutionarii problemelor de interes local ale comunei, orasului sau municipiului.

Aceasta autoritate delibereaza asupra intereselor specifice ale colectivitatilor locale si hotaraste, in limitele legii, cu privire la modul de realizare a acestora, fara vreun amestec din partea autoritatilor administratiei publice judetene sau altor autoritati.

Consiliile locale, asa cum au rezultat ele din alegeri, sunt responsabile, in exclusivitate de modul de gestionare a acestor interese.

Raspunderea lor politica este numai de ordin electoral, pentru ca ele sunt inzestrate cu competenta specifica administratiei locale, pentru a decide asupra modului de solutionare a problemelor administrative ale colectivitatii locale. Autonomia acestor autoritati colegiale rezida in autoorganizarea acestora, sub toate aspectele. Ele receptioneaza cererile si informatiile din mediul local si adopta hotarari privitoare la administrarea treburilor publice locale.

In privinta alegerii consiliilor locale si a primarilor, este necesar sa subliniem ca legislatia in vigoare a adoptat solutia alegerii prin vot direct a ambelor autoritati ale administratiei locale. Formula cea mai utilizata, pe plan european, o constituie alegerea directa a consilierilor municipali, iar din randul acestora este desemnat primarul.

In conditiile in care legitimitatea consiliului local si a primarului este aceeasi, neacceptandu-se formula alegerii indirecte a primarului, este firesc ca legiuitorul sa stabileasca relatiile dintre cele doua autoritati.

Pe aceasta baza, in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 se precizeaza ca organul deliberativ il constituie consiliul local, iar cel executiv este primarul. Calitatea primarului de organ executiv deriva atat din faptul ca el este cel care raspunde de aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local, cat si din faptul ca el este cel care trebuie sa puna in practica dispozitiile privitoare la realizarea in colectivitatile umane de baza a dispozitiilor legii si a celorlalte acte normative.

Consiliile locale sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, direct, egal, secret si liber exprimat. Numarul consilierilor variaza intre 9 si 31, in functie de populatia comunei, orasului sau municipiului, exceptie facand municipiul Bucuresti, unde numarul consilierilor este de 55.

Consiliile locale sunt alese pe baza reprezentarii proportionale, in cadrul unui scrutin de lista.

Pentru a fi ales in consiliul local, candidatul trebuie sa indeplineasca unele conditii stabilite de Constitutie si de Legea privind alegerile locale (Legea nr. 70/1991). Conditiile de eligibilitate sunt cumulative si privesc:

. cetatenia romana;

. calitatea de alegator;

. varsta de cel putin 23 ani, pana in ziua alegerilor, inclusiv;

. domiciliul in unitatea administrativa pentru al carui consiliu local candideaza;

. nu pot fi alesi cei carora, potrivit art. 37, alin. 3 din Constitutia Romaniei, le este interzisa asocierea in partide politice si anume: judecatorii Curtii Constitutionale, avocatul poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii, precum si alte categorii de functii stabilite prin lege organica;

. sa nu fie condamnat prin hotarare judecatoreasca definitiva pentru abuzuri in functii politice, juridice sau administrative, pentru incalcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infractiuni intentionate, daca nu a fost reabilitat.

Pentru candidatii independenti, depunerea candidaturii este conditionata si de prezentarea unei liste de sustinatori. Numarul sustinatorilor se determina prin impartirea numarului ce reprezinta unu la suta din totalul alegatorilor la numarul de consilieri ce urmeaza a fi alesi in consiliul local respectiv. Acest numar nu poate fi mai mic de 50.


Conditiile de eligibilitate trebuie indeplinite la data depunerii candidaturii in alegeri, mai putin varsta care poate fi implinita pana in ziua alegerilor, inclusiv.

In cazul in care un candidat indeplineste conditiile de eligibilitate si devine consilier, el trebuie sa se supuna si regulilor privitoare la incompatibilitati, pentru exercitarea mandatului in consiliul local.

Potrivit Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 (art. 30), calitatea de consilier este incompatibila cu :

. functia de prefect si subprefect;

. calitatea de functionar in aparatul propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice centrale si locale; calitatea de functionar public in aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean, al prefectului, al serviciilor publice de interes local sau judetean, al serviciilor publice descentralizate (corect desconcentrate) ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale ; calitatea de angajat in cadrul autoritatilor administratiei publice locale respective sau in cadrul aparatului propriu al prefectului din judetul respectiv ;

. functia de manager sau membru in consiliul de administratie al regiilor autonome ori de conducator al societatilor comerciale infiintate de consiliile locale sau de consiliile judetene ;

. calitatea de primar;

. calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si cele asimilate acestora.

Alte incompatibilitati se pot stabili prin lege .

Persoana care a obtinut in alegeri calitatea de consilier si se afla intr-o stare de incompatibilitate poate opta intre a fi consilier sau a-si pastra calitatea care il face incompatibil cu exercitarea mandatului de consilier. In cazul in care consilierul nu renunta la functia sau calitatea care il face incompatibil cu exercitarea acestui mandat, el isi poate pierde aceasta calitate in urma hotararii luate de majoritatea consilierilor.

In urma alegerilor, prefectul procedeaza la convocarea consiliului in sedinta de constituire, in termen de 20 zile de la alegeri . Acest termen este un termen de recomandare, constituirea consiliilor putand avea loc si dupa implinirea acestuia.

Prima sedinta este legal constituita daca sunt prezenti consilierii in proportie de cel putin doua treimi. Atunci cand aceasta majoritate nu este intrunita la prima convocare, va avea loc o noua sedinta care se va tine, de drept, 3 zile mai tarziu.

Sedinta de constituire are ca scop validarea mandatelor consilierilor, de fapt o autovalidare, la care participa cei alesi pentru a constata legalitatea alegerii fiecarui consilier si inexistenta unor incompatibilitati.

O comisie constituita in acest sens - comisia de validare - propune consiliului validarea sau invalidarea mandatelor in functie de indeplinirea conditiilor de eligibilitate, si de confirmarea faptului ca alegerea nu s-a produs prin frauda electorala.

Mandatele de consilier sunt validate cu votul deschis al majoritatii consilierilor prezenti la sedinta si ele sunt supuse controlului judecatoresc, in regimul contenciosului administrativ, sub conditia justificarii unui interes de catre cel care contesta legalitatea hotararii.

Consiliile locale sunt legal constituite dupa validarea mandatelor a cel putin doua treimi din membrii acestora.

Durata mandatului consiliului local este de 4 ani, dar acesta poate inceta inaintea implinirii acestui termen.

In conditiile in care legea nu prevede data la care termenul de 4 ani incepe sa curga, consideram ca poate fi dedusa din interpretarea sistematica a legii.

Astfel, potrivit art. 31 al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, constituirea consiliilor locale se face in termen de 20 zile de la data alegerilor. Cu toate acestea chiar legea admite, in cazul neintrunirii cvorumului de doua treimi, convocarea de drept a unei noi sedinte, 3 zile mai tarziu, pentru a carei constituire legala este necesara aceeasi majoritate calificata. In aceste conditii, consiliile locale se pot constitui la date diferite, care nu pot fi luate in calcul ca termene de referinta pentru determinarea mandatului de 4 ani. Pe de alta parte, art.7 al Legii nr.70/1991, privind alegerile locale, precizeaza ca data alegerilor se stabileste cu cel putin 45 zile inaintea votarii.

Din coroborarea acestor texte legale, rezulta ca legiuitorul a inteles sa stabileasca drept data care se ia in calcul pentru determinarea mandatului consiliului local, cea de a 20-a zi care urmeaza alegerilor locale generale si nu o data ulterioara rezultata din intarzierile ce se pot naste in procesul constituirii consiliilor locale.

De altfel, consiliile locale pot fi dizolvate daca ele nu se intrunesc timp de 3 luni consecutiv sau nu au adoptat, in 3 sedinte ordinare consecutive, nici o hotarare, ceea ce presupune organizarea de noi alegeri, chiar in cursul mandatului de 4 ani.

In aceste conditii, consideram ca mandatul consiliilor locale nu este dependent de data efectiva a inceperii mandatului unui consiliu local, care la randul sau este legata de data validarii mandatelor a cel putin doua treimi dintre membrii consiliului, ci de data stabilita de lege pentru constituirea consiliilor locale.

Spre deosebire de mandatul consiliului local, mandatul consilierului se exercita dupa constituirea legala a consiliului, respectiv la data depunerii juramantului. Incetarea mandatului de consilier poate avea loc[45] :

. la data incheierii mandatului consiliului, la 4 ani;

. inaintea incheierii acestui termen,

. in caz de dizolvare a consiliului;

. la data demiterii acestuia la propunerea prefectului, prin hotarare a Guvernului;

demisie;

. incompatibilitate;

. pierdere a drepturilor electorale;

. schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ-teritoriala;

. imposibilitatea exercitarii mandatului pe o perioada mai mare de 6 luni consecutiv, cu exceptia cazului suspendarii mandatului in situatia arestarii preventive;

. constatarea, dupa validarea mandatului, ca alegerea s-a facut prin frauda electorala sau prin orice alta incalcare a Legii privind alegerile locale;

. condamnarea, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de libertate;

. punerea sub interdictie judecatoreasca;

. lipsa nemotivata de la 3 sedinte ordinare consecutive ale consiliului ;

. in caz de deces.

Hotararea Guvernului privind demiterea consilierului este supusa procedurii contestatiei conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 (inclusiv recursului gratios sau recursului ierarhic).

Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 este consecventa in principiul potrivit caruia consiliile locale pot decide in orice problema de interes local, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor autoritati publice.

Dincolo de aceasta regula generala, inscrisa in Legea administratiei publice locale, legiuitorul a tinut sa precizeze cateva atributii care tin in exclusivitate de autonomia locala, ele neputand fi transmise altor autoritati ale administratiei publice.

Astfel, legea prevede printre atributiile consiliului local dreptul acestuia de a alege viceprimarii, aprobarea statutului comunei sau al orasului si a Regulamentului de functionare a consiliului, pe baza unor norme orientative emise de Guvern. Fidela principiului autonomiei locale, legea prevede ca autoritatea deliberativa a comunei sau a orasului asigura autogestionarea acestuia prin buget, prin gestionarea personalului si administrarea domeniului public si privat al comunei sau orasului .

Consiliul local, exercitand conducerea prin buget a treburilor publice locale, este cel care aproba bugetul local, coreland veniturile si cheltuielile acestuia, in functie de posibilitatile pe care le are la dispozitie. Ca atare, fiecare consiliu local este indreptatit sa stabileasca dimensiunile serviciilor si structura acestora, numarul de personal si statutul acestuia, in functie de complexitatea sarcinilor administrative si de posibilitatile financiare de care dispune.

Atat solutionarea treburilor publice, cat si asigurarea unui nivel superior al veniturilor bugetare sunt, insa, dependente de modul in care consiliul local actioneaza in domeniul administrarii patrimoniului comunei sau orasului. In aceasta directie, consiliile locale sunt titulare ale dreptului de a administra domeniul public si domeniul privat al comunei sau al orasului. Ele gestioneaza serviciile publice locale prin institutii si agenti economici (regii autonome si societati comerciale) de interes local, infiintate prin hotarari proprii si exercita in conditiile legii si controlul asupra activitatii acestora.

In acumularea unor noi surse de venituri pentru bugetele locale, consiliile comunelor si oraselor sunt abilitate de lege sa decida asupra asocierii cu alte consilii locale, precum si cu agenti economici din tara sau din strainatate, in scopul realizarii si exploatarii unor lucrari de interes comun.

Aceste atributii ale consiliului local urmeaza a fi coroborate cu dispozitiile legale privitoare la atributiile primarului, care exercita drepturile si asigura indeplinirea obligatiilor ce revin comunei sau orasului in calitate de persoana juridica.

Alaturi de aceste functii economice si financiare exercitate in administrarea treburilor publice locale, consiliile comunelor si oraselor sunt responsabile pentru respectarea regulilor economiei de piata in unitatile administrativ-teritoriale, asigurand libertatea comertului si a concurentei loiale, fiind implicate, in egala masura, in apararea ordinii publice, in respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

Consiliile locale, dand expresie calitatii colectivitatilor locale de persoane juridice de drept public exercita, totodata, autoritatea publica in limitele teritoriale ale unitatilor administrativ-teritoriale.


Functionarea Consiliilor Locale

Potrivit art. 40(1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, consiliile locale lucreaza in sedinte ordinare lunare, convocate de primar. Aceste sedinte sunt conduse de un presedinte ales pe o perioada de cel mult 3 luni.

Primarul, sau cel putin o treime din numarul membrilor consiliului pot cere convocarea unei sedinte extraordinare . Sedintele ordinare se convoaca cu cel putin 5 zile inainte de data tinerii acestora, iar cele extraordinare cu cel putin 3 zile inainte de aceeasi data. Consilierii sunt invitati la sedinta in scris, precizandu-se ordinea de zi, ora si locul de desfasurare a sedintei. Concomitent, ordinea de zi se aduce la cunostinta populatiei, asigurandu-se exercitarea dreptului persoanelor interesate de a participa la aceste sedinte.

Conform prevederilor art. 43(1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, sedintele consiliilor locale sunt publice, cu exceptia cazurilor in care consilierii decid, cu majoritatea voturilor celor prezenti, ca aceasta sa se desfasoare cu usile inchise. Ca atare, de regula, la sedintele consiliilor locale pot lua parte persoanele interesate.

Potrivit art. 54 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, la aceste sedinte pot participa, fara drept de vot, prefectul, presedintele consiliului judetean, reprezentantii acestora, parlamentari, ministrii, precum si alti invitati.

Cvorumul cerut de lege pentru desfasurarea legala a sedintei este intrunit daca este prezenta majoritatea consilierilor.

In exercitarea atributiilor sale, consiliul adopta hotarari (art. 46(1)), cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului cere o alta majoritate. Adoptarea hotararilor se face prin vot deschis sau prin vot secret, dupa cum decide consiliul.

Potrivit dispozitiilor art.46(2), hotararile privitoare la contractarea de imprumuturi, in conditiile legii, administrarea bugetului public si privat al comunei sau orasului, participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala sau zonala sau de cooperare transfrontaliera, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor, amenajarea teritoriului si asocierea sau cooperarea cu alte autoritati publice, cu organizatii neguvernamentale, persoane juridice romane sau straine, se adopta cu votul majoritatii calificate de doua treimi din numarul consilierilor in functie.

Hotararile cu caracter individual, cu privire la persoane, vor fi luate, intotdeauna, prin vot secret, cu exceptiile prevazute de lege.

Hotararile consiliului local se semneaza de catre presedintele sedintei si se contrasemneaza, pentru legalitate, de catre secretarul unitatii administrativ-teritoriale.

Hotararile cu caracter individual se comunica persoanelor interesate, iar cele cu caracter normativ devin obligatorii numai dupa aducerea lor la cunostinta publica. In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna.

In vederea asigurarii reprezentarii autentice a intereselor colectivitatilor locale, sunt exclusi de la deliberarea si adoptarea hotararilor consilierii care, fie direct, fie prin sot, sotie sau rude pana la gradul IV inclusiv, au un interes patrimonial in problema supusa dezbaterii

In exercitarea mandatului, consilierii sunt in serviciul colectivitatii locale. Acestia au obligatia sa organizeze periodic intalniri cu cetatenii si sa acorde audiente. De asemenea, au obligatia de a prezenta un raport anual de activitate, care va fi facut public prin grija secretarului. Consilierii raspund solidar pentru activitatea consiliului local sau, dupa caz, in nume propriu, pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului, precum si pentru hotararile pe care le-au votat.

Pentru a se asigura reprezentarea unitara a intereselor locale, Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 prevede ca locuitorii satelor, care nu au consilieri alesi in consiliile locale, vor fi reprezentati la sedintele de consiliu de catre un delegat satesc, ales de catre o adunare sateasca, constituita din cate un reprezentant al fiecarei familii.

Consiliul local poate fi dizolvat in cazul in care a adoptat, intr-un interval de cel mult sase luni, cel putin trei hotarari care au fost anulate de catre instanta de contencios administrativ, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.

Dizolvarea consiliului local poate avea loc prin hotarare a Guvernului, la propunerea motivata a prefectului, bazata pe hotararile definitive ale instantei de judecata.

Dizolvarea consiliului poate fi contestata de cei interesati in fata instantei de contencios administrativ, fara a se recurge la procedura prealabila ceruta de Legea nr.29/1990.

In masura in care hotararea Guvernului nu este anulata, se trece la organizarea de noi alegeri, fara a se depasi 30 zile de la ramanerea definitiva a hotararii data in contencios, cu exceptia unor situatii exceptionale.

De asemenea, in cazul in care, consiliul nu se intruneste timp de trei luni consecutiv sau nu a adoptat nici o hotarare in 3 sedinte ordinare consecutive, precum si in situatia in care numarul consilierilor se reduce sub jumatate plus unu si nu se poate completa prin supleanti, acesta se considera dizolvat de drept.


Primarul este autoritatea executiva a colectivitatilor locale care indeplineste, in acelasi timp, si rolul de reprezentant al statului in unitatea administrativ-teritoriala in care este ales. In fiecare comuna, oras si municipiu se alege prin vot direct un primar, iar in municipiul Bucuresti un primar general. Se aleg primari si in sectoarele municipiului Bucuresti, care se afla in relatii de subordonare fata de primarul general al municipiului Bucuresti. Potrivit art. 61 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, in activitatea sa, primarul este ajutat de unul sau doi viceprimarii care sunt alesi, dintre consilieri, de consiliul local pentru un mandat de 4 ani, mandat care este egal cu cel al consiliului local.

Alegerea primarului are loc in conditiile stabilite de Legea nr.70/1991 privind alegerile locale. Pentru functia de primar, alegerile se desfasoara in circumscriptiile electorale organizate pentru alegerea consiliilor locale si sub conducerea acelorasi instante electorale.

Alegerea primarului se face in cadrul unui scrutin uninominal, in doua tururi de scrutin.

Conditiile de eligibilitate pentru functia de primar sunt circumscrise calitatii de cetatean roman (excluzandu-se dubla cetatenie) cu domiciliul pe teritoriul circumscriptiei electorale, varsta de 23 ani. Sunt exceptati de la dreptul de a candida in alegeri militarii activi, judecatorii si procurorii, persoanele condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva pentru abuzuri in functii politice, juridice sau administrative, pentru incalcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infractiuni intentionate, in masura in care nu au fost reabilitate, precum si persoanele care au incheiat contracte cu administratia locala pentru executarea de lucrari, prestari de servicii ori de furnizare.

Incompatabilitatile functiei de primar sunt similare cu cele ale functiei de consilier local, la care se adauga:

. orice functie de conducere din cadrul societatilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar majoritar, ori din cadrul societatilor nationale, companiilor nationale sau regiilor autonome ;

. orice alte activitati sau functii publice, cu exceptia functiilor didactice si a functiilor din cadrul unor fundatii ori organizatii neguvernamentale .

Potrivit art. 72 (2) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, mandatul primarului poate inceta inainte de termen in caz de

. demisie;

. incompatibilitate;

. schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ-teritoriala;

. imposibilitatea exercitarii mandatului pe o perioada mai mare de 6 luni consecutiv, cu exceptia cazului suspendarii mandatului in situatia arestarii preventive;

. constatarea, dupa validarea mandatului, ca alegerea s-a facut prin frauda electorala sau prin orice alta incalcare a Legii privind alegerile locale;

. condamnarea, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de libertate;

. punerea sub interdictie judecatoreasca;

. pierdere a drepturilor electorale ;

. cand, in exercitarea atributiilor ce ii revin prin lege, a emis trei dispozitii cu caracter normativ intr-un interval de trei luni, care au fost anulate de instanta de contencios administrativ, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila;

. in caz de deces;

. ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat in conditiile legi i.

Demiterea primarului se poate face prin hotarare a Guvernului, la propunerea prefectului, in conditiile legii. Ca si in cazurile de dizolvare a consiliului local, demiterea primarului este supusa controlului judecatoresc, hotararea Guvernului putand fi atacata in fata instantei de contencios administrativ, fara a fi necesara efectuarea procedurii prealabile ceruta de lege. Pana la alegerea unui nou primar sau pe timpul suspendarii din functie a acestuia, in virtutea ordinului prefectului, ca urmare a unei anchete judiciare, atributiile primarului se indeplinesc de catre un viceprimar desemnat de consiliu.

Suspendarea din functie a primarului poate fi dispusa de catre prefect numai la cererea motivata a instantei de judecata sau a Parchetului, in cazul arestarii preventive.

Atributiile primarului sunt dependente de calitatea acestuia de reprezentant al statului in unitatea administrativ-teritoriala in care este ales. Primarul asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei, ale legilor si ale celorlalte acte normative emise de autoritatile statale. In aceeasi calitate, primarul indeplineste functia de ofiter de stare civila si conduce serviciile de stare civila si de autoritate tutelara .

In calitate de reprezentant al statului in comuna sau orasul in care a fost ales, primarul indeplineste sarcini ce-i revin din actele normative privitoare la recensamant, la organizarea si desfasurarea alegerilor, la aducerea la cunostinta cetatenilor a legilor.

Primarul poate solicita, inclusiv prin intermediul prefectului, in conditiile legii, concursul sefilor serviciilor publice descentralizate (corect desconcentrate) ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, daca sarcinile ce ii revin nu pot fi rezolvate prin aparatul propriu de specialitate.

Atunci cand actioneaza ca autoritate executiva a administratiei locale, primarul trebuie sa asigure executarea hotararilor consiliului local. Totodata, primarul este abilitat de lege sa faca propuneri consiliului local cu privire la organizarea referendumului local, la reglementarile locale privitoare la urbanism si amenajarea teritoriului, la proiectul de statut al personalului, numarul de personal si salarizarea acestuia. In aceeasi calitate, primarul este abilitat de lege sa exercite atributii specifice in materie de buget local, ordine si liniste publica, salubritate, drumuri publice si circulatie rutiera, conducere a serviciilor publice locale si administrare a bunurilor comunei sau ale orasului, prevenire si limitare a urmarilor unor situatii exceptionale .

In conformitate cu prevederile art. 71(1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, in exercitarea atributiilor sale, primarul emite dispozitii, care sunt acte administrative supuse contenciosului administrativ. Unele din actele sale nu imbraca insa acest caracter si sunt supuse fie regulilor dreptului muncii (actele privitoare la angajarea unor functionari pe baza de contract de munca), fie celor specifice altor ramuri ale dreptului privat.

Astfel, primarul, in calitatea sa de reprezentant al persoanei juridice (comuna sau orasul), incheie acte juridice supuse regulilor dreptului civil sau comercial, care nu intra sub incidenta contenciosului administrativ.

In toate cazurile de invalidare sau de incetare a functiei primarului inainte de termen se organizeaza noi alegeri, in termen de cel mult 60 zile de la aparitia situatiei respective, acest termen putand fi prelungit numai in situatii exceptionale.


Viceprimarul - rol, atributii

Comunele, orasele si municipiile au cate un primar si un viceprimar; municipiile resedinta de judet au cate un primar si 2 viceprimari, alesi in conditiile legii. Viceprimarii nu pot fi in acelasi timp si consilieri.

Potrivit art. 61 (3) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, pe toata durata mandatului de primar si de viceprimar, contractul de munca al acestora la institutiile publice, la regiile autonome sau la societatile comerciale cu capital majoritar de stat se suspenda.

Consiliul local alege, din randul membrilor sai, pe viceprimar, cu votul secret al majoritatii consilierilor in functie. Schimbarea din functie a acestuia se poate face de catre consiliul local, la propunerea motivata a unei treimi din numarul consilierilor sau a primarului, prin hotarare adoptata cu votul a doua treimi din numarul consilierilor in functie.

Principalele atributii ale viceprimarului, delegate acestuia de catre primar sunt :

indruma si supravegheaza activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale;

controleaza igiena si salubritatea localurilor publice si a produselor alimentare puse in vanzare pentru populatie, cu sprijinul organelor de specialitate;

asigura repartizarea locuintelor sociale, pe baza hotararii consiliului local;

exercita controlul asupra activitatii din targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractii si ia masuri pentru buna functionare a acestora;  

asigura intretinerea drumurilor publice din comuna sau din oras, implantarea semnelor de circulatie, desfasurarea normala a traficului rutier si pietonal;

raspunde de inventarierea si administrarea bunurilor care apartin domeniului public si domeniului privat al comunei sau orasului;

. ia masuri pentru controlul depozitarii deseurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizarii malurilor cursurilor de apa din raza comunei sau orasului, precum si pentru decolmatarea vailor locale si podetelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari;

organizeaza evidenta lucrarilor de constructii din localitate si pune la dispozitia autoritatilor administratiei publice centrale rezultatele acestor evidente.

Primarul are o serie de atributii ce nu pot fi delegate viceprimarului, dupa cum urmeaza :

asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei si ale legilor tarii, ale decretelor Presedintelui Romaniei, ale hotararilor Guvernului, ale actelor emise de ministere si alte autoritati ale administratiei publice centrale, ale hotararilor consiliului judetean;

asigura aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local. In cazul in care apreciaza ca o hotarare a acestuia este ilegala, in termen de 3 zile de la data luarii la cunostinta sesizeaza pe prefect;

poate propune consiliului local consultarea populatiei, prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit si, pe baza hotararii consiliului, ia masuri pentru organizarea acestei consultari;  

prezinta consiliului, anual sau ori de cate ori este necesar, informari privind starea economica si sociala a comunei sau a orasului in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, precum si informari asupra modului de aducere la indeplinire a hotararilor consiliului local;

intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune aprobarii consiliului;



exercita functia de ordonator principal de credite;

ia masuri pentru prevenirea si limitarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, impreuna cu organele specializate ale statului. In acest scop, poate mobiliza si populatia, agentii economici si institutiile publice din comuna sau din oras, acestea fiind obligate sa execute masurile stabilite in planurile de protectie si interventie elaborate pe tipuri de dezastre;

asigura ordinea publica si linistea locuitorilor, prin intermediul gardienilor publici si cu ajutorul jandarmeriei, politiei, pompierilor si apararii civile, care au obligatia sa raspunda solicitarilor sale, in conditiile legii;

ia masurile prevazute de lege cu privire la desfasurarea adunarilor publice;

ia masuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentatiilor sau a altor manifestari publice care contravin ordinii de drept ori atenteaza la bunele moravuri, la ordinea si linistea publica;

emite avizele, acordurile si autorizatiile prevazute de lege;

Avand in vedere presiunea solicitarilor la nivelul administratiei publice, varietatea problematicii, precum si timpul redus alocat deciziei la nivelul administratiei, este de dorit ca primarul sa exercite acele atributii care ii sunt stabilite exclusiv prin lege, urmand ca celelalte atributii sa fie exercitate prin delegare, tocmai pentru a exista o fluenta in ceea ce priveste solutionarea problemelor ivite.


Fiecare comuna, oras si subdiviziune administrativ-teritoriala a municipiului are un secretar salarizat din bugetul local (Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, art. 83).

Secretarul unitatii administrativ-teritoriale este functionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. In mod exceptional, in functia de secretar al comunei poate fi numita si o persoana cu alte studii superioare sau cu studii liceale, atestate prin bacalaureat. Secretarul nu poate fi membru al unui partid sau al unei formatiuni politice, sub sanctiunea eliberarii din functie. Secretarul nu poate fi sot, sotie sau ruda de gradul intai cu primarul sau cu viceprimarul.

Conform prevederilor art. 84 (2) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001Concursul sau examenul se organizeaza de catre primar, potrivit legii, in termen de 30 de zile de la data la care postul a devenit vacant. Din comisia de concurs sau de examinare vor face parte:

. primarul;

. secretarul general al prefecturii;

. secretarul general al judetului;

. doi reprezentanti ai consiliului local respectiv.

Ordinul de numire se emite in termen de cel mult 10 zile de la primirea rezultatului concursului sau examenului.

Secretarul se bucura de stabilitate in functie si se supune regulilor cuprinse in statutul functionarului public.

Eliberarea din functie a secretarului, precum si sanctionarea disciplinara a acestuia, se fac de catre prefect, numai la propunerea consiliului local, adoptata cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie, la initiativa primarului sau a unei treimi din numarul consilierilor, pe baza concluziilor reiesite din desfasurarea unei cercetari administrative.

Secretarul indeplineste, urmatoarele atributii principale :

- participa in mod obligatoriu, la sedintele consiliului local;

- coordoneaza compartimentele si activitatile cu caracter juridic, de stare civila, autoritate tutelara si asistenta sociala din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local;

- avizeaza proiectele de hotarari ale consiliului local, asumandu-si raspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnand hotararile pe care le considera legale;

- avizeaza pentru legalitate dispozitiile primarului;

- urmareste rezolvarea corespondentei in termenul legal;

- asigura indeplinirea procedurilor de convocare a consiliului local si efectuarea lucrarilor de secretariat;

- pregateste lucrarile supuse dezbaterii consiliului local;

- asigura comunicarea catre autoritatile, institutiile si persoanelor interesate, a actelor emise de catre consiliul local sau de catre primar, in termen de cel mult 10 zile, daca legea nu prevede altfel;

- asigura aducerea la cunostinta publica a hotararilor si dispozitiilor cu caracter normativ;

- elibereaza extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului, in afara celor cu caracter secret stabilit potrivit legii;

- legalizeaza semnaturi de pe inscrisurile prezentate de parti si confirma autenticitatea copiilor cu actele originale, in conditiile legii;

Secretarul indeplineste si alte atributii prevazute de lege sau incredintate de catre consiliul local sau de catre primar. De asemenea, poate coordona si alte servicii ale aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, stabilite de primar.


Conform art. 121 din Constitutie, consiliul judetean reprezinta o autoritate a administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 defineste consiliul judetean ca autoritate a administratiei publice judetene, consacrand in mod implicit, regula potrivit careia judetul este o colectivitate locala, intermediara intre orase si comune, pe de o parte, si stat, pe de alta parte. Aceasta colectivitate locala dispune de propria sa administratie, aleasa in conditiile legii.

Consiliile judetene sunt compuse din consilieri, numarul acestora fiind determinat de lege, in functie de numarul populatiei: 31 in cazul judetelor cu o populatie de pana la 350.000 locuitori, 33 in cel al judetelor al caror numar de locuitori se situeaza intre 350.000 si 500.000 de locuitori, 35 in cel al caror numar de locuitori se situeaza intre 500.000 si 650.000 si 37 in judetele cu peste 650.000 locuitori.

Alegerea consilierilor judeteni are loc prin vot direct, in conditiile Legii nr.70/1991, republicata.

Atributiile consiliului judetean sunt legate de exercitarea functiei de coordonare a activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

Pentru realizarea acestei functii, consiliul judetean are atributii privitoare la organizarea si conducerea serviciilor publice judetene, adoptarea de programe si prognoze de dezvoltare economico-sociala a judetului, stabilirea orientarilor generale in domeniul urbanismului si amenajarii teritoriale, administrarii domeniului public si privat al judetului, asigurarea construirii, intretinerii si modernizarii drumurilor de interes judetean si drumurilor de legatura cu judetele vecine, reorganizarea regiilor autonome de interes judetean .

Consiliul judetean alege, dintre consilieri, presedintele si vicepresedintele consiliului judetean, adopta regulamentul consiliului, aproba statutul personalului din serviciile publice judetene, organigramele si numarul de personal al acestora.

De asemenea, consiliul judetean adopta bugetul judetean si stabileste impozite si taxe judetene, precum si taxe speciale pe timp limitat, in conditiile legii.

Atributiile economice ale consiliului judetean se completeaza cu dreptul acestuia de a hotari asupra infiintarii de institutii si agenti economici de interes judetean, dobandirea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat si de servicii publice de interes judetean, precum si participarea cu bunuri si capital la societatile comerciale, pentru realizarea de lucrari si servicii de interes judetean.

Consiliile judetene numesc si elibereaza din functie conducatorii agentilor economici de sub autoritatea lor, le controleaza activitatea si instituie norme orientative pentru regiile autonome sau pentru societatile comerciale pe care le infiinteaza.

Atributiile consiliilor judetene se extind si in domeniul social, stiintific, cultural-artistic, sportiv si in probleme referitoare la tineret, asigurand conditii institutionale sau materiale in aceste domenii. Ele exercita si alte atributii stabilite de lege, cum ar fi atribuirea de denumiri de strazi, piete si pentru alte obiective de interes local.

In principiu, mandatul consiliului judetean este de 4 ani, consilierii exercitandu-si atributiile de la data depunerii juramantului pana la intrunirea noului consiliu judetean desemnat in urma alegerilor generale pentru consiliile judetene.

Consiliul judetean se intruneste o data la doua luni, in sedinte ordinare, si ori de cate ori este necesar in sedinte extraordinare. Convocarea consiliului se face prin intermediul secretarului general al judetului, cu cel putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare si cu cel putin 3 zile inaintea sedintelor extraordinare. Sedintele extraordinare se convoaca la cererea presedintelui, a cel putin o treime din numarul membrilor sai sau la solicitarea prefectului, adresata presedintelui consiliului judetean, in cazuri exceptionale.

Convocarea se face in scris la domiciliul consilierului si se consemneaza in procesul-verbal al sedintei. Invitatia la sedinta va preciza data, ora, locul desfasurarii si ordinea de zi a sedintei.

In exercitarea atributiilor sale, consiliul judetean emite anumite hotarari, care sunt acte administrative supuse contenciosului administrativ, fie de catre prefect, fie de catre persoanele interesate.

Potrivit art. 113(1), consiliul judetean alege dintre membrii sai, pe toata durata exercitarii mandatului, un presedinte si doi vicepresedinti. Astfel, in virtutea legii, presedintele consiliului judetean asigura executarea hotararilor consiliului, exercita atributiile ce revin judetului in calitate de persoana juridica, sprijina activitatea institutiilor si a regiilor autonome de interes judetean, precum si alte atributii stabilite de lege sau de consiliul judetean.

Atributiile firesti ale presedintelui consiliului judetean sunt legate de calitatea sa de ordonator principal de credite: intocmirea proiectului de buget si a contului de inchidere a exercitiului bugetar, numirea si eliberarea din functie a personalului administratiei publice judetene, cu exceptia secretarului, precum si prezentarea de rapoarte consiliului cu privire la starea si activitatea administratiei judetului sau cu privire la starea economica a judetului.

In exercitarea atributiilor prevazute de lege, presedintele consiliului judetean emite dispozitii cu caracter individual, ele fiind supuse controlului judecatoresc, fie in baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, fie in baza normelor dreptului comun.


Secretarul general al judetului

Secretarul general al judetului este functionar public de conducere, intrand astfel, sub incidenta Legii 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul general se bucura de stabilitate in functie. El nu poate fi membru al unui partid sau al unei formatiuni politice, sub sanctiunea eliberarii din functie.

Conform art. 120 (2) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, numirea secretarului general al judetului se face de catre Ministerul Administratiei Publice, la propunerea presedintelui consiliului judetean, potrivit legii.

Numirea se face pe baza de concurs sau examen. Concursul va fi organizat de catre presedintele consiliului judetean, in termen de 45 de zile de la data la care postul a devenit vacant. Din comisia de examinare fac parte:

. presedintele sau unul din vicepresedintii consiliului judetean;

. un reprezentant al Ministerului Administratiei Publice;

. secretarul general al prefecturii;

. doi reprezentanti ai consiliului judetean.

Dispozitia de numire se emite in termen de cel mult 10 zile de la primirea propunerii.

Eliberarea din functie a secretarului general, precum si sanctionarea disciplinara a acestuia, se fac de catre Ministerul Administratiei Publice, numai la propunerea consiliului judetean, adoptata cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie, la initiativa presedintelui acestuia sau a unei treimi din numarul consilierilor, pe baza concluziilor reiesite din desfasurarea unei cercetari administrative.

Secretarul general indeplineste aceleasi atributii ca si secretarul primariei, dar in raport cu consiliul judetean si presedintele acestuia.





Asa cum a reiesit, dispozitiile privitoare la consiliile locale si la primar, cu exceptia celor referitoare la atributii, se aplica si consiliilor judetene si presedintelui acestuia, iar secretarului consiliului judetean ii sunt aplicabile prevederile cu privire la secretarul comunei si al orasului. Unele atributii revin atat consiliilor judetene, cat si consiliilor locale.

Astfel, atat consiliile judetene cat si consiliile locale:

. au dreptul sa hotarasca stabilirea legaturilor de colaborare, asociere si infratire a unitatii administrativ-teritoriale cu unitati, asociatii administrativ-teritoriale similare din strainatate, in scopul promovarii unor interese comune;

. au dreptul sa hotarasca aderarea la asociatii internationale care reunesc autoritati ale administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune, proiectul de acord fiind comunicat prefectului judetului respectiv si Ministerului Afacerilor Externe, pentru consultare;

. au dreptul sa hotarasca stabilirea legaturilor de colaborare si asociere cu comercianti din tara sau din strainatate, in scopul realizarii unor proiecte de interes public.

Un anumit specific in ceea ce priveste administratia locala prezinta municipiul Bucuresti.

Astfel, administratia publica a municipiului Bucuresti se realizeaza de Consiliul General al Municipiului Bucuresti si de consiliile locale ale sectoarelor acestuia, Primarul general al municipiului Bucuresti si primarii sectoarelor.

Hotararile Consiliului General al Municipiului Bucuresti si dispozitiile primarului general sunt obligatorii pentru consiliile si primarii sectoarelor.

Pe de alta parte, consiliile sectoarelor nu pot exercita anumite atributii care revin, de regula, consiliilor locale, in timp ce alte atributii le pot exercita numai pe baza unei hotarari a Consiliului General al municipiului Bucuresti.

Primarul general si primarii sectoarelor se intrunesc cel putin o data pe luna, la convocarea primarului general, pentru a analiza modul cum sunt aduse la indeplinire hotararile Consiliului General si dispozitiile primarului general. La sedinta participa si prefectul municipiului Bucuresti.




Bunurile

Potrivit prevederilor art. 121 al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, unitatile administrativ-teritoriale dispun de un patrimoniu alcatuit din:

. bunurile imobile si mobile apartinand domeniului public de interes local sau judetean;

. bunurile imobile si mobile apartinand domeniului privat de interes local sau judetean;

. drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial.

Domeniul public de interes local sau judetean este alcatuit din bunurile care, prin natura lor sau potrivit dispozitiilor legale, sunt de folosinta sau de interes public si nu au fost declarate de interes national.

Bunurile domeniului public de interes local sau judetean cuprind:

. terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public local sau judetean;

. pietele;

. retelele stradale;

. parcurile publice;

. cladirile si monumentele de interes public local sau judetean;

. padurile si lacurile care nu apartin domeniului public de interes national;

. alte bunuri dobandite de unitatea administrativ-teritoriala.

Domeniul privat al comunelor, oraselor si judetelor este alcatuit din bunuri imobile si mobile, altele decat cele care apartin domeniului public, aflate sau intrate in proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale, prin modalitatile prevazute de lege .

Donatiile si legatele de bunuri cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, dupa caz, al consiliului judetean, cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor acestora.

Bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.

Bunurile apartinand domeniului privat sunt supuse dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel.

Bunurile, atat cele din domeniul public, cat si cele din domeniul privat, sunt supuse unei inventarieri anuale.

Potrivit prevederilor art. 125 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, consiliile locale si consiliile judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public, de interes local sau judetean, sa fie date in administrarea regiilor autonome si institutiilor publice, sa fie concesionate ori inchiriate.

Consiliile locale si consiliile judetene hotarasc, de asemenea, cu privire la cumpararea si vanzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judetean.

Vanzarea, concesionarea, inchirierea si utilizarea in sistem de leasing a acestor bunuri se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii.

Consiliile locale si consiliile judetene pot da in folosinta gratuita, pe termen limitat, imobile din patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale, societatilor si institutiilor de binefacere sau de utilitate publica, recunoscute ca persoane juridice si serviciilor publice de interes local, in scopul indeplinirii unor activitati care satisfac cerinte ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.

Instrainarea bunurilor apartinand domeniului privat al unitatii administrativ-teritoriale, schimburile de terenuri, delimitarea sau partajarea bunurilor aflate in indiviziune cu proprietari privati, renuntarile la drepturi sau recunoasterea de drepturi in favoarea tertelor persoane se fac pe baza de expertiza, insusita de consiliu.


Lucrarile publice

Consiliile locale si cele judetene pot hotari infiintarea unor societati comerciale, asociatii, agentii si pot organiza alte activitati, in scopul executarii unor lucrari de interes local sau judetean, cu capital social constituit din aportul consiliilor si al altor persoane juridice si fizice.

Lucrarile de constructii si reparatii, de interes public, se executa pe teritoriul unitatilor administrativ-teritoriale, in baza de documentatii tehnico-economice, avizate sau aprobate, dupa caz, de consiliul local, ori de consiliul judetean .

Documentatiile de urbanism si amenajarea teritoriului se elaboreaza si se aproba potrivit legii.

Lucrarile se atribuie spre executie in baza licitatiei organizate in conformitate cu legea, cu respectarea documentatiei tehnico-economice aprobate si in limita sumelor aprobate prin bugetul local sau judetean, dupa caz.


Aplicatii:

. Ce intelegeti prin autoritati publice? Care sunt caracteristicile acestora?

. Precizati caracteristicile autoritatilor administrative.

. Ce intelegeti prin competenta? De cate feluri este aceasta? Care sunt caracteristicile acesteia?

. Care este relatia intre sarcini, atributii si competenta?

. Enumerati trasaturile capacitatii administrative.

. Precizati atributiile Presedintelui Romaniei in raport cu Parlamentul.

. Precizati cazurile de vacanta a functiei de Presedinte al Romaniei.

. Explicati rolul motiunii de cenzura.

. Comentati afirmatia "Guvernul este parlamentar prin origine si guvernamental prin functie".

. In componenta Guvernului intra:

. primul-ministru;

. primul-ministru, ministrii si alti membrii stabiliti prin lege organica;

. ministrii.

. Hotararile Guvernului Romaniei:

. reglementeaza primar relatii sociale;

. solutioneaza situatii exceptionale;

. organizeaza executarea legilor.

. Motivati raspunsul.

. Precizati incompatibilitatile functiei de membru al Guvernului.

. In ce consta delegarea legislativa?

. Caracterizati ordonanta ca act juridic al Guvernului. Care este procedura adoptarii acesteia?

. Hotararea de Guvern de numire a unui prefect, poata fi atacata in contencios administrativ?

. Care sunt modalitatile prin care Guvernul poate reglementa primar relatii sociale? Comentarii. Exemplificari.

. Prezentati raspunderea Guvernului, felurile acesteia si procedura angajarii.

. Cum se manifesta permanenta si continuitatea administratiei publice in activitatea Guvernului Romaniei? Exemplificati cu prevederi constitutionale.

. Precizati deosebirile dintre un minister si o autoritatea administrativa autonoma?

. Care sunt atributiile prefectului?

. Care este rolul prefectului?

. Ce reprezinta prefectura?

. Ce reprezinta oficiile prefecturale?

. In ce consta statutul autonom al consiliilor locale ?

. Care sunt relatiile dintre consiliul local si judetean ?

. Care sunt relatiile intre consiliul local si primar ?

. In ce consta calitatea de organ deliberativ a consiliului local ?

. Care este componenta consiliilor locale ?

. Ce conditii trebuie sa indeplineasca o persoana pentru a dobandi calitatea de consilier ?

. Care sunt incompatibilitatile functiei de consilier local ?

. Cine convoaca consiliul in sedinta de constituire ?

. Care sunt atributiile consiliului local ?

. Caracterizati sedintele consiliilor locale la care ati participat.

. Care este modalitatea de adoptare a hotararilor consiliilor locale ?

. Care este temeiul excluderii de la sedintele consiliului local a consilierilor care, fie direct, fie prin sot, sotie sau rude pana la gradul IV inclusiv, au un interes patrimonial in problema supusa dezbaterii ?

. Care sunt atributiile consiliului judetean ?

. Cine conduce consiliul local ? Dar consiliul judetean ?

. Care sunt atributiile consiliului judetean ?

. Care sunt relatiile dintre prefect, consiliul local si cel judetean ?

. Primarul este organ deliberativ sau executiv?

. Care sunt atributiile primarului?

. Care sunt atributiile ce pot fi delegate viceprimarului?

. Care este temeiul delegarii de competente catre viceprimar?

. Care sunt relatiile dintre primar si viceprimar?

. Care sunt conditiile pentru ca o persoana sa poata deveni primar?

. De ce este necesar ca secretarul unitatii administrativ-teritoriale sa aiba calitatea de functionar public?

. Cine desemneaza secretarul comunei, orasului sau municipiului? Dar secretarul general al judetului?

. Cine numeste in functie secretarul unitatii administrativ-teritoriale ?

. Care sunt atributiile secretarului unitatii administrativ-teritoriale?

. Care sunt relatiile dintre primar si secretar? Dar dintre secretar si consiliul local?






A se vedea si S. Cristea, Notiunea de autoritate publica, in Revista Studii de Drept Romanesc, Ed. Academiei Romane, nr. 1-2/1997, p. 19 si urm


Al.Negoita, Stiinta administratiei, op.cit. p.55 si urm.

I.Iovanas, op.cit., p.122-124; T.Draganu, Actele de drept administrativ, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1959, p.108-114; A.Iorgovan, op.cit., p.66-67.

R.Ionescu, op.cit., p.110-112; I.Iovanas, op.cit., p.123-125; A.Iorgovan, op.cit., p.68-69 Al.Negoita, op.cit, p.66-68, 106-107.

Art.44 din Legea nr.32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

R.Ionescu, op.cit., p.145 si urm.

Constitutia Romaniei, art.80

Brezoianu Dumitru, Drept administrativ roman, Ed. Lucretius, Bucuresti 1997

A se vedea I. Vida, op. cit., p. 38-40

A se vedea I. Vida, op. cit., p. 68 si urm., I. Santai, op. cit., p.135

M. Nedelcu, Drept administrativ, Fundatia Europeana Nicolae Titulescu, Craiova, 2000

Legea nr. 47/11 iulie 1994, privind organizarea si functionarea Presedintiei Romaniei, modificata prin OUG nr. 1/2001, publicata in M. Of. Nr. 12 din 10.01.2001

Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, publicata in M.Of. nr. 164 din 4.02.2001

Conform HPL nr. 39/2000, actualul Guvern are un numar de 24 de ministrii si 2 ministrii delegati.

Legea 255/2001,publicata in M.Of.nr. 266 din 23/05/2001, privind reorganizarea si functionarea Secretaritului General al Guvernului

Publicata In Monitorul Oficial nr. 116 din 7/03/2001

Actualul Guvern cuprinde urmatoarele ministere:

Ministerul Afacerilor Externe (HG nr. 284, publicata in M.Of. nr. 100 din 27.02.2001), Ministerul Integrarii Europene (HG nr. 14, publicata in M.Of. nr. 16 din 10.01.2001), Ministerul Finantelor Publice (HG nr. 18, publicata in M.Of. nr. 15 din 10.01.2001), Ministerul Justitiei (HG nr. 212, publicata in M.Of. nr. 59 din 5.02.2001), Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (HG nr. 16, publicata in M.Of. nr. 13 din 10.01.2001), Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale (HG nr. 4, publicata in M.Of. nr. 14 din 10.01.2001), Ministerul Industriei si Resurselor (HG nr. 19, publicata in M.Of. nr. 17 din 10.01.2001), Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (HG nr. 12, publicata in M.Of. nr. 16 din 10.01.2001), Ministerul Apelor si Protectiei Mediului (HG nr. 17, publicata in M.Of. nr. 14 din 10.01.2001), Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei (HG nr. 3, publicata in M.Of. nr. 14 din 10.01.2001), Ministerul Turismului (HG nr. 24, publicata in M.Of. nr. 16 din 10.01.2001), Ministerul pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie (HG nr. 15, publicat in M.Of. nr. 13 din 10.01.2001), Ministerul Educatiei si Cercetarii (HG nr. 23, publicata in M.Of. nr. 18 din 11.01.2001), Ministerul Culturii si Cultelor (HG nr. 28, publicata in M.Of. nr. 16 din 10.01.2001), Ministerul Sanatatii si Familiei (HG nr. 22, publicat in M.Of. nr. 16 din 10.01.2001), Ministerul Tineretului si Sportului (HG nr. 6, publicata in M.Of. nr. 14 din 10.01.2001), Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor (HG nr. 20, publicata in M.Of. nr. 102 din 28.02.2001), Ministerul Administratiei Publice, Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul pentru Relatia cu Parlamentul (HG nr. 10, publicata in M.Of. nr. 14 din 10.01.2001), Ministerul pentru Privatizare. Cu exceptia ministrilor, conducatori ai ministerelor amintite, componenta Guvernului este completata cu Ministrul Coordonator al Secretariatului General al Guvernului, Ministrul delegat - negociator sef al Romaniei la UE si Ministrul delegat la Ministerul Educatiei si Cercetarii.

A se vedea si Iulian M. Nedelcu, op.cit., p.183

H.G. nr. 9/2001 privind reorganizarea si functionarea prefecturilor, publicata in M.Of. nr. 18 din 11.01.2001

H.G. nr. 9/2001 privind reorganizarea si functionarea prefecturilor, publicata in M.Of. nr. 18 din 11.01.2001


Art. 146, Legea 215/2001

A se vedea Ioan Alexandru, "In Legea administratiei publice locale, e loc . de mai bine", interviu aparut in revista Palatul deJustitie, serie noua, nr. 6/2001, p. 5

Constitutia Romaniei, art.101, pct.1.

Potrivit art. 4 (2) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

Dupa cum am aratat, acest lucru nu modifica natura juridica a acestor autoritati, ele ramanand autoritati administrative.

Potrivit art. 30 (3) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

Potrivit art. 31 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

Potrivit art. 38 (1), 57, 58, 60 (1), al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

Atributiile consiliilor locale sunt prevazute in art. 38 al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

Potrivit art. 40 (2) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

Potrivit art. 62 al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

Art. 73 al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

A se vedea art. 69 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

A se vedea art. 69 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, privind atributiileprimarului

A se vedea prevederile art. 70 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

A se vedea art. 70 (3) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

A se vedea art. 85 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

A se vedea prevederile art. 104 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

A se vedea art. 123 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001

A se vedea art. 128 (1) al Legii administratiei publice locale nr. 215/2001





Document Info


Accesari: 2372
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )