Proiect de licenta STIINTE ECONOMICE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE - Analiza aprovizionarii cu materii prime si materiale

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

Proiect de licenta

Analiza aprovizionarii cu materii prime si materiale

[1] tehnico-materiala, in forma sa cea mai generala, repre­zinta deci procesul de asigurare a productiei materiale cu mijloacele de productie necesare.

Privind din punctul de vedere al economiei nationale, aprovizionarea tehnico-materiala, ca proces economic, exprima unitatea dialectica dintre activitatea de aprovizionare si cea de desfacere a mijloacelor de productie. Aprovizionarea si desfacerea sunt cele doua laturi ale unuia si aceluiasi proces economic.

Asadar, aprovizionarea tehnico-materiala nu este un scop in sine, ea este menita sa asigure largirea si perfectionarea necontenita a productiei, pe baza tehnicii celei mai noi in vederea satisfaceri cat mai depline a nevoilor mereu crescande ale societatii.

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale unui profit cat mai mare

In literatura de specialitate, ca si in practica economica, sunt utilizati frecvent termeni ca: achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au insa o semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita. Astfel, 'achizitionarea' reprezinta o actiune de angajament financiar 'de cumparare' a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile economice, devenind relativ uniforme). In raport cu achizitionarea, 'aprovizionarea' are un continut mai larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a activitatii de aprovizionare, este precedata, de exemplu, de actiunile de identificare a nevoilor, de stabilire a dimensiunii acestora si a momentelor de satisfacere (care declanseaza emiterea cererii sau a comenzii), fiind urmata apoi de negocierea conditiilor de furnizare, de aducere efectiva a resurselor materiale etc. 'Asigurarea materiala si cu echipamente tehnice' se apreciaza in general ca termen similar notiunii de 'aprovizionare ; in practica economica de specialitate asigurarea are o sfera de cuprindere mai extinsa, aceasta incluzand atat aprovizionarea, cat si actiunea de completare a bazei materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii (interne) ale intreprinderii (ne referim la resursele care se consuma intr-o anumita proportie sau integral in aceeasi intreprindere in care se si produc: SDV, anumite forme de energie, diferite piese, subansamble, materiale noi si refolosibile). In sfarsit 'alimentarea' reprezinta o actiune de finalizare a procesului de aprovizionare (sau de asigurare) prin trecerea in consum a resurselor materiale aduse - sosite de la furnizori sau fabricate chiar in intreprinderea consumatoare. Alimentarea se desfasoara, deci, in interiorul unitatii economice prin trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare - consum in concordanta cu programele elaborate in prealabil. Alimentarea se incadreaza in sistemul logistic intern al unitatii, care cuprinde fluxul de resurse, sistemul de transport intern si cel informational decizional.

Terminologia folosita in literatura economica de specialitate din unele tari anglofone sau din Franta pentru definirea conceptului de aprovizionare materiala se rezuma, in general, la notiunile: 'cumparare' si 'aprovizionare' (achat si approvisionnement in literatura franceza, purchasing si procurement in cea anglofona). Uneori se apeleaza si termenul de 'logistica', iar in contextul sistemelor integrate de productie de tip JAT la cel de 'gestiunea fluxurilor materiale'. Interpretarea continutului acestor termeni este, in multe cazuri, diferita de la autor la autor, cu mentiunea ca vest-europenii si nord-americanii acorda mai mica atentie continutului semantic al termenilor, accentul fiind asezat pe evidentierea 'imaginii' pe care doresc sa o transmita. De exemplu, H.Lewis si W.England definesc termenul de 'cumparare' ca un act comercial care cuprinde identificarea nevoilor, alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii de tranzactionare si urmarire a comenzilor pana la livrarea acestora'. Printr-o definitie de acest gen se extinde artificial sfera de cuprindere a termenului de cumparare in raport cu continutul real al actului in sine.

In acelasi sens, S.Heinritz exprima termenul 'a cumpara' prin obiectivele pe termen scurt care trebuie sa le indeplineasca activitatea de asigurare materiala in raport cu consumul, astfel: 'se defineste functia de cumparare prin activitatea de procurare a materialelor de calitatea si in cantitatea dorita, la momentul dorit, la un pret bun si de la o sursa buna. Prin aceasta definitie se asigura de asemenea o sfera mai extinsa actiunii de cumparare .

In sfarsit, sunt si autori care definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul de 'logistica'. Printr-o asemenea viziune se integreaza aprovizionarea materiala in activitatea de ansamblu a intreprinderii, sfera de cuprindere a logisticii fiind mai extinsa.

In ceea ce priveste 'gestiunea fluxurilor materiale', aceasta se incadreaza in termenul general de asigurare materiala care defineste aria completa de cuprindere a intregului proces de formare si gestiune a bazei materiale si de echipamente tehnice al intreprinderii.

Managementul aprovizionarii reprezinta un concept unitar complex caruia ii este propriu o structura extinsa de activitati componente, care au in vedere, ca elemente de ansamblu, problemele de conducere-coordonare, previziune-programare-contractare, de organizare, antrenare, derulare efectiva, de urmarire-control, analiza si evaluare.

Managementul aprovizionarii - componenta a functiunii comerciale a intreprinderii asigura echilibrul intre necesitatile si disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat de o unitate economica. Principalul 'obiectiv' al activitatii de aprovizionare se concretizeaza in asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resurse materiale si tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un cost minim.

marimea medie a unui lot de aprovizionare (qm) calculata pe baza relatiei:

qm = Sni x qmi

corelatia dintre evolutia stocuri lor si cifra de afaceri;

nivelul stocurilor;

situatia stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare etc.

Existenta stocurilor cu miscare lenta sau a celor fara miscare obliga la masuri care sa le elimine in perioadele imediat urmatoare. Acest lucru se poate realiza prin folosirea lor ca inlocuitori la fabricarea produselor cerute pe piata, iar daca nu este este posibil acest lucru, se vor disponibiliza si vinde catre agentii economici care au nevoie de ele.

Unul din_indicatorii ce evidentiaza efectele actiunilor de diminuare a stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare este „ponderea detinuta de aceste stocuri in total stocuri de materii prime si materiale”. Reducerea ponderii atesta ca s-au luat masuri de diminuare a lor si deci de reducere a capitalului imobilizat prin intermediul stocuri lor fara miscare sau cu miscare lenta.

[6] si materialelor de baza si auxiliare, isi pune Aamprenta, in mod direct pe cantitatea de produse si semifabricate destinate pietei.

DQa Qa – Qa

DSi = Si – Si

DSf = Sf – Sf

DPr Pr – Pr cand se programeaza pierderi:

DPr = - Pr pentru materiale ce au pierderi programate.

Q cs

5. Influenta consumului specific:

Dcs = Q(cs – cs sau Dcs = Cm Cm

Q cs Q cs cs

Data intrarii

Cantitatea aprovizionata - kg

D

T

Total

Din tabelul nr. 3 se observa ca in anul 2007 , cantitatea aprovizionata cu otel a fost mai insemnata in lunile februarie, aprilie, mai, august si decembrie, iar in timpul intre doua aprovizionari a fost mai insemnat in lunile aprilie si noiembrie.

Cantitatea medie aprovizionata si intervalul mediu intre doua aprovizionari pentru cei trei ani se calculeaza astfel:

Tabelul nr. 4

Lotul mediu si intervalul mediu de timp

Data intrarii

Cantiatea aprovizionata

- kg - 2007

g 2006

g (2007)

Il

q *

(kg)

q **

(kg)

Total

g 2006 – ponderea efectiva pentru fiecare interval de timp in 2006

g 2007 – ponderea efectiva pentru fiecare interval de timp in 2007

Il – indicele cantitatii aprovizionate (2007 fata de 2006)

q* - cantitatea aprovizionata recalculata

q** - cantitatea in contul ritmicitatii in 2006 pe fiecare interval

q* = g2006 x Il

q** = min (g2006,q*)

Comparand ponderea cantitatii aprovizionate efectiv in 2006 cu ponderea cantitatii aprovizionate efectiv in 2007, se observa ca in cadrul niciunei perioade de timp aceste ponderi nu prezinta aceleasi valori, rezultand caracterul neuniform al activitatii de aprovizionare cu otel.

a) Coeficientul de ritmicitate se calculeaza cu ajutorul datelor din tabelul nr. 16 dupa formula:

Kr = Sq**

Sg2006 920.000

Cantitatea aprovizionata – kg -

D

D2

Total

l

coeficientul de valiatie

pentru anul 2007

coeficientul de variatie

a)     cifra de afaceri

e)     rata profitului

DR = Sq1(√ pm - pmo) x 100

Ct1

Ct1 – costuri totale ale unitatii in perioada curenta

C1 – costurile in perioada curenta pe unitatea de aprovizionare

Tabel nr. 25

Situatia aprovizionarii cu otel 2007/2006

Piata in cadrul careia, auditul extern se va concentra pe examinarea particularitatilor pietei cum ar fi : caracteristicile de ansamblu ale pietei, cererea pietei, oferta acesteia, preturile si conditiile de piata etc.

Concurenta se refera la: principalii concurenti, aparitia unor noi concurenti, profitabilitatea ramurii.

Concluziile auditului intern sunt prezentate sub forma punctelor forte si slabiciunilor intreprinderii.

Ca puncte forte pot fi mentionate: experienta intreprinderii in aprovizionarea materiilor prime si materialelor necesare desfasurarii activitatii in bune conditii si in fabricarea sau/si distribuirea produselor sale, tehnologia avansata utilizata de intreprindere, notorietatea marcii, pozitia de lider pe piata tinta etc.

In functie de particularitatile intreprinderii, printre slabiciuni se inscriu: dificultatile financiare ale firmei, imaginea nefavorabila a produselor de pe piata; raportul calitate/pret nesatisfacator, lipsa unei politici de marketing clare si eficiente, costurile de productie mari; fluctuatiile de personal.

Sinteza auditului extern va permite indicarea ocaziilor favorabile si a pericolelor mediului extern. Astfel, ca oportunitati sunt considerate: absenta unor concurenti directi in cazul lansarii pe piata a unui produs inovativ, ritmul rapid de dezvoltare a pietei, existenta unui potential nevalorificat pe anumite piete externe, incheierea unor acorduri de protejare reciproca a investitiilor.

In privinta factorilor negativi ai mediului extern, intreprinderea se poate confrunta cu urmatoarele amenintari: aparitia unor concurenti redutabili; procesul inflationist din economie, cresterea cotelor de piata ale concurentilor directi etc.

Efectuarea unei analize de tip SWOT este punctul de plecare pentru formularea unor obiective adecvate situatiei intreprinderii si relatiilor sale cu mediul extern.

In vederea imbunatatirii activitatii de aprovizionare cu resurse materiale se au in vedere urmatoarele.

Auditarea furnizorilor inainte de intocmirea contractelor economice. Acestea se refera la evaluarea aptitudinii de calitate a furnizorului vizat, analiza organizarii strategiei la evaluarea aptitudinii de calitate a furnizorului, realizarea de expertize a calitatii produsului pe fluxul de fabricatie, precum si de livrare, examinarea calificarii personalului furnizorului pe structuri profesionale, categorii de pregatire, varsta, conceptia tehnica, tehnico-economica si organizatorica a produselor de fabricatie sau industrializarea produselor;

Evitarea stocurilor pre mari care pot constitui un real dezavantaj, deoarece capitalul imobilizat, determina cresterea costurilor de fabricatie care are efect si asupra calitatii si fiabilitatii produselor. Pot apare dezechilibre intre ritmul consumului si nivelul stocurilor, se pierde controlul acestora. In acest fel apar stocuri fara miscare sau miscare lenta care au consecinte asupra activitatii firmei;

Introducerea ]n cadrul contractelor economice a unor clauze in care sa se prevada in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale, plata unor compensatii;

Imbunatatirea sistemului de expediere a materiilor prime si materialelor de la depozitul central catre celelalte depozite pentru a nu aparea stagnari ale activitatii de productie din lipsa materiilor prime;

Alegerea unor furnizori cat mai apropiati de unitate pentru a elimina cheltuielile de transport care nu sunt necesare

Alegerea unor sisteme moderne de aprovizionare in detrimentul sistemelor de aprovizionare traditionale.

Sistemele de aprovizionare sunt intr-o continua perfectionare, dintre sistemele moderne de aprovizionare amintim:

aprovizionarea in conditiile asumarii riscurilor;

aprovizionarea participativa;

aprovizionare in sistem mixt;

aprovizionare in retea de parteneriat;

aprovizionarea – centru de asigurare medicala.

aprovizionarea cu materii prime si materiale de calitate superioara, deoarece o calitate mai buna a materiilor prime duce la o calitate mai buna a produsului finit;

folosirea cu o eficienta cat mai inalta a resurselor materiale o constituie procesul accentuat de modernizare a structurii productiei, a tehnologiei folosite in realizarea productiei;

introducerea inlocuitorilor, a substiuentilor pentru reducerea continua a resurselor materiilor prime si materialelor.

Introducerea si extinderea proceselor de fabricatie moderne, aplicarea unor tehnologii care asigura un consum cat mai redus de materiale, utilizarea completa a materiilor prime si materialelor intrate in productie.

CONCLUZII

Cea mai mare parte dintre managerii firmelor romanesti, considera ca infiintarea unui compartiment de marketing, angajarea de personal specializat, competent, precum si efectuarea periodica a unei analize de marketing privind firma este o cheltuiala in plus si mult timp pierdut. Poate aceasta este cauza care duce la o activitate nerentabila, costisitoare si chiar daunatoare intregii activitatii economice. Organizarea, implementarea si controlul activitatii de marketing in cadrul firmei, pot asigura obtinerea unor rezultate maxime, cu costuri minime.

Cred ca este necesar, ca orice firma, sa-si desfasoare activitatea pe baza unui plan, sa-si stabileasca obiectivele si strategiile ce vor fi aplicate si sa efectueze periodic o analiza de situatie a activitatii, care ii va permite sa stabileasca care este situatia reala a firmei si ce trebuie facut pentru a-si atinge scopurile propuse.

Concluzia la care am ajuns, este ca includerea, este ca includerea in organigrama societatii a unui compartiment de marketing specializat, ar permite atingerea performantelor dorite in termenele stabilite si cu eforturi minime.

Este esential ca marketingul sa nu fie considerat autonom in intreprindere, ci in cadrul unui proces de afaceri integrat. Multe firme nu se gandesc la o examinare a politicii lor de marketing decat atunci cand lucrurile merg rau, adica destul de tarziu.

Consider ca, societatea nu si-a pus problema auditului marketingului, pentru ca abia acum devin receptive la optica de marketing, la ceea ce inseamna planificarea, organizarea, strategii, tehnici, control, etc.

In Romania, avem nevoie de manageri cu perspective largi, in prezent si in viitor, care trebuie sa reflecteze profund asupra pozitiei actuale a firmei, asupra directiei spre care aceasta se indreapta si asupra motivelor pentru care se indreapta acolo. Cred ca auditul de marketing poate facilita mult aceasta reflectare.

Cred ca este necesar a se avea in vedere relatiile concurentiale, datorita faptului ca pe piata nationala exista un aflux de produse straine, si de asemenea, calitatea produselor oferite sub marca romaneasca.

Multe persoane din conducerea firmei vad marketingul doar ca un mijloc de vanzare si promovare si sustine ca punctul de plecare al activitatii firmei nu este consumatorul, ci produsele deja existente care trebuie vandute.

Concluzia este, ca daca managerii ar reusi sa vada in marketing o sansa spre prosperitatea firmei, primul pas spre adoptarea de catre firma a unei optici de marketing, ar fi deja facut.

Singura propunere, pe care imi permit sa o adresez firmei, este aceea de a incerca sa inteleaga si rolul marketingului in activitatea desfasurata si nu de a vedea in el un obstacol generator de cheltuieli suplimentare, ci faptul ca p activitate riguros planificata si controlata va aduce un succes garantat.

Bibliografie

Nicolae Fulgeanu – Economia, organizarea si planificarea aprovizionarii tehnico-materiale si desfacerii, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti 1983;

D.Margulescu – Analiza economico-financiara a intreprinderii, Tribuna economica, 1994;

Pana Ioan – Analiza economico-financiara a intreprinderii, Ed. Universitatii din Pitesti, 2003;

Spataru L – Analiza economico-financiara. Instrument al managementului intreprinderii. Ed. Economica, Bucuresti, 2004;

Stanescu C, Isfanescu A; Baicus A. – Analiza economico-financiara, Ed. Economica, Bucuresti, 1986.

Carstea Ghe. – Asigurarea si gestiunea resurselor materiale, Ed. Economica, Bucuresti, 2000;

Fundatura N. – Economia, organizarea si planificarea aprovizionarii tehnico-materiale si desfacerii, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1998;

Petcu Monica – Analiza economica-financiara a agentilor economici, Ed. Economica, Bucuresti, 2003;

Pana Ioan, Pana Florica – Analiza economico-financiara a agentilor economici, Ed. Reprograph Craiova 2001;