Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































RASPUNDEREA ADMINISTRATIVA

administratie












ALTE DOCUMENTE

Aspecte privind circulatia juridica a terenurilor in Romania
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publ
Fisa de post - Conducator Auto
Conditii tehnice si comerciale specifice produselor audiovizuale
ACORD DE CONSULTARE A BAZEI DE DATE A CENTRALEI RISCURILOR BANCARE
RAPORT privind operatiunile cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro, indiferent d
ACCEPTARE DE DONATIE
Guvernul Romaniei - Ministerul Finantelor Publice - Oficiul de Plati si Contractare Phare
Pentru a inmatricula autovehiculul ai nevoie de urmatoarele documente:
BAREM PENTRU EVALUAREA DOSARELOR DE CONCURS

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ

1. Consideratii generale



Răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale constând în complexul drepturilor si obligatiilor conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a producerii unor fapte ilicite si care constituie cadrul în care se aplică si se execută sanctiunile juridice menite să asigure restabilirea ordinii de drept. Raspunderea juridica administrativa, în urma încălcării normelor de drept administrativ, poate fi: răspunderea administrativ-disciplinară, răspunderea administrativ-contraventională si răspunderea administrativ-patrimonială.

2. Răspunderea administrativ-disciplinară

2.1. Notiune si trăsături caracteristice

Răspunderea administrativ-disciplinară este "situatia juridică care constă în complexul de drepturi si obligatii conexe, continut al raporturilor juridice sanctionatorii, stabilite, de regulă, între un organ al administratiei publice sau, după caz, un functionar public, si autorul unei abateri administrative[1]. Trăsăturile caracteristice răspunderii administrativ-disciplinare sunt: intervine, de regulă, ca urmare a încălcării unui raport de drept administrativ; presupune, în mod obligatoriu, vinovătia făptuitorului; subiect activ este întotdeauna o autoritate publica, de regulă, un organ al administratiei publice; subiecte pasive pot fi  atât persoane juridice, cât si persoane fizice. Cele mai frecvente situatii de angajare a raspunderii administrativ-disciplinare se întâlnesc în cazul functionarilor publici. Răspunderea administrativ-disciplinară a functionarilor publici se angajează atunci când acestia nu-si îndeplinesc obligatiile ce decurg din calitatea lor de functionari publici, învestiti printr-un act administrativ; sanctiunile aplicabile nu pot fi privative de libertate;

2.2. Abaterea disciplinară si sanctiunea disciplinară

abaterea disciplinară, adica încălcarea cu vinovătie de către functionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduită profesională si civică prevăzute de lege. Poate consta în neîndeplinirea (o inactiune) sau îndeplinirea necorespunzătoare (o actiune) a obligatiilor în raporturile de drept administrativ. În cazul functionarilor publici, constituie abateri disciplinare: întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; neglijenta repetată în rezolvarea lucrărilor; absente nemotivate de la serviciu; nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitătii lucrărilor cu acest caracter; manifestări care aduc atingere prestigiului autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea; refuzul de a îndeplini atributiile de serviciu; încălcarea prevederilor legale referitoare la îndato 20320r172u riri, incompaibilităti, conflicte de interese si interdictii stabilite prin legi pentru functionarii publici s.a. Legislatia noastră nu admite cumulul sanctiunilor disciplinare (în sensul că pentru o abatere disciplinară, chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu, se poate aplica numai o singură sanctiune disciplinară), însă, permite cumulul sanctiunilor de natură diferită (disciplinară si penală, disciplinară si materială), dacă fapta săvârsită are relevantă pe plan disciplinar, penal si material, în acelasi timp. La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârsită, gradul de vinovătie si consecintele abaterii, comportarea generală în serviciu a functionarului public, precum si de existenta în antecedentele acestuia a altor sanctiuni care nu au fost radiate, în conditiile prevăzute de lege. Sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate functionarilor publici sunt următoarele: a) mustrarea scrisă intervine în cazurile în care functionarii publici săvârsesc o primă abatere disciplinară, fără intentie, încălcând o normă ce reglementează atributiile de serviciu sau o anumită regulă de comportare în unitate, neaducând si neputând să aducă vreo pagubă materială acesteia; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni reprezintă o sanctiune disciplinară cu caracter precumpănitor patrimonial, determinată de comiterea unor abateri disciplinare care au avut drept consecintă producerea unor pagube materiale unitătii în care este încadrat functionarul public; c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în functia publică pe o perioadă de 1-3 ani se aplică acelor functionari care repetă, cu intentie, abateri grave de la ordinea disciplinară din unitate, aducându-i acesteia prejudicii deosebite, în împrejurări si cu antecedente disciplinare ce indică un grad ridicat de periculozitate; d) trecerea într-o functie inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, se aplică pentru abateri cu un grad foarte ridicat de periculozitate si eventual, grave prejudicii cauzate unitătii; e) destituirea din functie este măsura sanctionatoare extremă, cu caracter de exceptie, care se ia numai atunci când continuarea raportului juridic de functiune cu functionarul public care a săvârsit o abatere disciplinară nu mai este posibilă si care are ca efect direct încetarea raportului de serviciu al celui în cauză. Ea se aplică functionarilor care, cu intentie, săvârsesc o abatere gravă sau încalcă în mod repetat obligatiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate.

2.3. Constatarea abaterilor si aplicarea sanctiunilor disciplinare   

Constatarea săvârsirii unei abateri disciplinare de către  un functionar public se poate face din oficiu sau ca urmare a sesizării făcute de un alt functionar public, de un organ al administratiei publice, de un alt organ de stat sau de un cetătean oarecare. Procedura propiu-zisă de constatare a faptei ce constituie abatere disciplinară, denumită si cercetare prealabilă, începe prin dispozitia dată de conducătorul institutiei privind cercetarea cauzelor si împrejurărilor procedurii încălcării obligatiilor de serviciu. De regulă, cercetarea o face seful ierarhic al functionarului care a săvârsit abaterea, însă aceasta poate fi încredintată si unuia cu o functie superioară sau oricărui salariat desemnat în acest scop.  Procedura presupune: ascultarea functionarului public care a comis abaterea disciplinară; verificarea motivatiei acestuia; analiza împrejurărilor în care a fost comisă fapta ilicită; clarificarea cauzelor determinante; luarea în considerare a antecedentelor disciplinare; stabilirea gravitătii faptei; precizarea consecintelor acesteia, inclusiv a eventualelor pagube aduse institutiei; încheierea unui proces-verbal de ascultare sau de refuz a persoanei vinovate de a da relatii în legătură cu abaterea disciplinară pe care a săvârsit-o; consemnarea rezultatelor cercetării într-un referat sau raport de cercetare care, atunci când este cazul, se încheie cu propunerea de aplicare a unei anumite sanctiuni disciplinare.  Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârsite si după audierea functionarului public în cauză.

 

 

 

 



 

 

3. Răspunderea administrativ-contraventională

3.1. Contraventia -definitie, trăsături si continut

Constituie contraventie fapta săvârsită cu vinovătie, stabilită si sanctionată prin lege, ordonantă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Trăsăturile caracteristice care rezultă din definitia contraventiei sunt următoarele: fapta este săvârsită cu vinovătie; fapta este stabilită si sanctionată prin lege sau alte acte normative expres prevăzute de legea-cadru. Legea sanctionează faptele săvârsite cu oricare dintre formele vinovătiei prevăzute de dreptul comun: intentia (directă sau indirectă) ori culpa (prin usurintă sau neglijentă). În cazul persoanelor juridice de drept public, stabilirea vinovătiei se face în functie de competenta stabilită prin lege (drepturi si obligatii). Vinovătia persoanei juridice de drept privat se determină în functie de atitudinea reprezentantului legal, fată de atributiile care revin societătii comerciale (organizatiei, fundatiei etc.) respective, prin actul legal de constituire (Statutul). Pericolul social al contraventiei este mai redus decât în cazul infractiunii. Continutul constitutiv al contraventiei are în vedere: obiectul juridic, latura obiectivă, subiectele si latura subiectivă[2]. Obiectul juridic al unei contraventii este valoarea socială si relatiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt vătămate sau periclitate prin fapte prevăzute de lege. Latura obiectivă a contraventiei poate consta într-o actiune, într-o inactiune  sau din fapte comisiv-omisive. Urmările unei fapte contraventionale pot lua forma unor prejudicii materiale sau pot crea o stare de pericol pentru anumite valori sociale. Între faptă si urmarea vătămătoare trebuie să existe un raport de cauzalitate. Subiect activ al răspunderii contraventionale este întotdeauna autoritatea care este împuternicită să tragă la răspundere pe cei care încalcă anumite dispozitii legale. Avem în vedere statul, mai precis o autoritate de stat sau a autonomiei locale, persoana juridică de drept privat care realizează, în conditiile legii, un serviciu public si este învestită cu atributii în acest sens, precum si agentul constatator-persoană fizică ce are o împuternicire în acest sens, potrivit legii, desi nu detine o functie publică. Subiect pasiv al răspunderii contraventionale este persoana fizica sau juridica care a săvârsit contraventia. Pentru a răspunde administrativ-contraventional, persoana fizică trebuie să aibă împlinită vârsta de 14 ani. Fapta săvârsită de un minor sub 14 ani nu constituie contraventie, iar între 14 si 18 ani minorul poate fi sanctionat, însă minimul si maximul sanctiunii se reduc la jumătate din minimul si maximul amenzii stabilite de actul normativ pentru fapta săvârsită. Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la prestarea unei activităti în folosul comunitătii. Latura subiectivă a contraventiei constă în vinovătia făptuitorului, adică în atitudinea sa psihică fată de faptă si de urmările acesteia. Fapta prevăzută ca fiind contraventie se sanctionează indiferent de forma vinovătiei făptuitorului, chiar dacă este săvârsită fără intentie, exceptând cazurile când prin actul normativ se dispune altfel.

3.2. Cauzele care înlătură caracterul contraventional al faptei

Cauzele care înlătură caracterul contraventional al faptei sunt acele stări, situatii sau împrejurări a căror existentă face imposibilă realizarea uneia dintre trăsăturile esentiale ale contraventiei-vinovătia, conducând la inexistenta acesteia. În conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 180/2002, caracterul contraventional al faptei este înlăturat în cazul următoarelor situatii: legitima apărare; starea de necesitate; constrângerea fizică sau morală; cazul fortuit; iresponsabilitatea; betia involuntară completă; eroarea de fapt; infirmitatea, dacă are legătură cu fapta săvârsită. Nu răspunde contraventional nici minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani . Toate aceste cauze înlătură caracterul ilicit (în cazul de fată, contraventional) al faptei comise si în acelasi timp are ca efect si exonerarea făptuitorului de răspunderea contraventională, desi fapta a fost comisă. Prescriptia este si ea o cauză care înlătură răspunderea contraventională si implicit caracterul ilicit (contraventional) al faptei.

3.3. Sanctiunile contraventionale

3.3.1. Generalităti

Actuala reglementare cadru, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor face atât distinctia între cele două principale categorii ale sanctiunii disciplinare (principale si complementare). A) Sanctiunile contraventionale principale, sunt următoarele: a - avertismentul; b - amenda contraventională; c - prestarea unei activităti în folosul comunitătii; B) Sanctiunile contraventionale complementare sunt: a - confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii; b - suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activităti; c - blocarea contului bancar; d - suspendarea activitătii agentului economic; e - închiderea unitătii; f - retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activităti de comert exterior, temporar sau definitiv; g - desfiintarea lucrărilor si aducerea terenului în starea initială.

3.3.2. Sanctiunile contraventionale principale

Avertismentul constă în atentionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârsite, însotită de recomandarea de a respecta dispozitiile legale si se aplică numai în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Amenda contraventională este sanctiunea specifică ce se aplică contravenientului, care constă într-o sumă de bani pe care trebuie să o plătească, având un cuantum determinat între o limită minimă si una maximă, în functie de gradul de pericol social al faptei săvârsite. Amenda are caracter administrativ. Sumele rezultate din amenzi contraventionale, se fac venit la bugetul de stat, cu exceptia celor provenite din amenzile aplicate în temeiul hotărârilor autoritătilor publice deliberative locale sau judetene, care se fac venit la aceste din urmă bugete.

Prestarea unei activităti în folosul comunitătii. Actualele reglementări înlocuiesc, în toate cazurile, sanctiunea închisorii contraventionale, cu cea a prestării unei activităti în folosul colectivitătii. Sanctiunea prestării unei activităti în folosul comunitătii se aplică de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârsită fapta contraventională. Instanta de judecată primeste procesul-verbal de la agentul constatator (când acesta apreciază că sanctiunea amenzii nu este îndestulătoare) în termen de cel mult 48 de ore de la întocmire, pentru aplicarea sanctiunii corespunzătoare. Această sanctiune se aplică prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă si se pune în executare de instanta care a pronuntat-o. O copie de pe dispozitivul hotărârii, însotită de mandatul de executare emis în acest scop, se comunică primăriei si unitătii de politie în a cărei rază teritorială îsi are domiciliul contravenientul, precum si contravenientului. Consiliul local stabileste prin hotărâre, domeniile serviciilor publice si locurile în care contravenientii vor presta activităti în folosul comunitătii. Potrivit prevederilor legii speciale, aceste activităti pot fi prestate în următoarele domenii: întretinerea parcurilor si drumurilor, păstrarea curăteniei si igienizarea localitătilor, desfăsurarea de activităti în folosul căminelor pentru copii si bătrâni, al orfelinatelor, spitalelor, scolilor, grădinitelor.  Primarul căruia îi revine obligatia să aducă la îndeplinire mandatul de executare, stabileste de îndată continutul activitătii ce urmează să fie prestată de contravenient, conditiile în care acesta execută sanctiunea, precum si programul de lucru. Supravegherea executării acestei sanctiuni se asigură de către persoanele împuternicite de primarul localitătii si de politisti anume desemnati de unitatea de politie. În situatia în care, cu rea-vointă, contravenientul nu se prezintă la primar pentru luarea în evidentă si executarea sanctiunii, se sustrage de la executarea sanctiunii după începerea activitătii sau nu îsi îndeplineste îndatoririle ce îi revin la locul de muncă, judecătoria, la sesizarea primarului, a unitătii de politie sau a conducerii unitătii la care contravenientul avea obligatia să se prezinte si să presteze activitatea în folosul comunitătii, poate înlocui această sanctiune cu sanctiunea amenzii. Legea nu admite căi de atac împotriva hotărârii instantei judecătoresti prin care s-a dispus această sanctiune contraventională. Există posibilitatea de a se face plângere numai împotriva măsurilor luate cu privire la continutul activitătii prestate, la conditiile în care se realizează precum si la modul în care se exercită supravegherea.




3.3.3. Sanctiunile contraventionale complementare

Persoana împuternicită să aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. În toate aceste situatii, confiscarea este caracterizată ca o măsură de sigurantă sau o sanctiune contraventională complementară care, de regulă, însoteste sanctiunea principală. În procesul-verbal încheiat, agentul constatator trebuie să descrie bunurile supune confiscării si să ia măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mentiunile corespunzătoare în actul de constatare. Atunci când bunurile supuse confiscării nu se găsesc în natură, cum ar fi spre exemplu un bun furat si vândut altei persoane neidentificate, contravenientul este obligat la plata în lei a contravalorii acestora. Agentul constatator este obligat să identifice proprietarul bunurilor confiscate si dacă acestea apartin altei persoane decât contravenientul, va mentiona în procesul-verbal, dacă este posibil, datele personale a proprietarului sau va preciza motivele pentru care nu a fost posibilă identificarea acestuia. Suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activităti: suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe timp de 1-3 luni are loc în cazul săvârsirii uneia din contraventiile prevăzute de art. 40 din Decretul nr. 328/1966, cu modificările ulterioare; retragerea ori anularea autorizatiei reprezintă sanctiuni complementare ce pot fi aplicate o dată cu sanctiunea amenzii, în situatia săvârsirii cu intentie sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia din contraventiile stabilite de art. 104 din Legea nr. 52/1994 privind valorile si bursele de valori. Închiderea unitătii este o sanctiune contraventională complementară care se aplică atunci când se constată încălcări grave ale normelor reglementate de actele normative si a celor de convietuire socială. Astfel, în domeniul comercial si al alimentatiei publice si în general, ori de câte ori se prestează un serviciu public pe baza unei autorizatii prealabile, se poate aplica sanctiunea retragerii autorizatiei de functionare sau a suspendării ori opririi activitătii întregii unităti, a unei sectii sau a unor instalatii[3]. Oprirea activitătii întregii unităti pentru o perioadă nelimitată o putem considera ca o închidere a acesteia si apreciem că are loc atunci când se dispune retragerea autorizatiei de functionare. Suspendarea activitătii agentului economic, luând spre exemplificare, tot cazul unui local public, se poate dispune pe o perioadă cuprinsă între 10 si 30 de zile pentru săvârsirea unor contraventii prevăzute de Legea nr. 61/1991 si poate să apară ca o sanctiune complementară la sanctiunea principală a amenzii contraventionale. Blocarea contului bancar se referă la dreptul societătilor bancare de a proceda la închiderea contului unei persoane juridice, în caz de abateri repetate. Retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activităti de comert exterior, temporar sau definitiv, este o sanctiune contraventională complementară prevăzută pentru prima dată de o lege-cadru în materie. Cazurile si modalitătile de aplicare sunt cele reglementate de normele speciale din domeniul comertului exterior. Desfiintarea lucrărilor si aducerea terenului în starea initială este prevăzută ca sanctiune complementară în domeniu, atât de legea-cadru, cât si de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea constructiilor (modificată) ca act normativ cu caracter special. Aceasta lege prevede ca o dată cu aplicarea amenzii, se dispune oprirea executării lucrărilor sau desfiintarea contractului nelegal realizate, pentru încadrarea în prevederile autorizatiei sau readucerea terenurilor la starea initială, după caz, pentru contraventiile constatate în conditiile acestui act normativ.

3.4. Procedura contraventională

3.4.1. Constatarea contraventiei

Constatarea contraventiei se face printr-un proces-verbal încheiat de persoanele prevăzute în actul normativ care stabileste si sanctionează contraventia, denumite în mod generic , agenti constatatori. agentul constatator este persoana desemnată prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, cu competenta de a constata săvârsirea unei fapte ilicite, care se încadrează în această categorie, într-un anumit domeniu de activitate. Procesul-verbal de constatare a contraventiei, trebuie să cuprindă: data si locul unde a fost încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de muncă al contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârsită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitătii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctionează contraventia; indicarea societătii de asigurări în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se depune plângerea. Când contravenientul este o persoană juridică: denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare ale persoanei care o reprezintă. Procesul verbal de constatare a contraventiei este un act administrativ prin care se individualizează fapta ilicită si contravenientul, si nu un act administrativ jurisdictional[4]. Lipsa uneia dintre elementele pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal, considerate de lege esentiale, atrage nulitatea actului respectiv (care se constată din oficiu) si se referă la: numele, prenumele si calitatea agentului constatator; numele si prenumele contravenientului, persoană fizică; lipsa denumirii si a sediului, în cazul persoanei juridice; fapta săvârsită; data comiterii acesteia; semnătura agentului constatator; obiectiunile contravenientului cu privire la continutul actului de constatare. Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator si de contravenient, iar dacă acesta din urmă nu se află de fată, refuză sau nu poate să semneze, se va face mentiune despre această împrejurare, confirmată de cel putin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde si datele de identitate si semnătura martorului. Prin lege se interzice ca un alt agent constatator să aibă calitatea de martor. Procesul-verbal poate fi încheiat si în lipsa unui martor, însă se vor mentiona în mod obligatoriu motivele care au condus la această împrejurare. Gresita încadrare a faptei nu atrage nulitatea procesului-verbal[5]. Procesul-verbal se întocmeste în două exemplare, originalul se retine de agentul constatator, iar copia se remite contravenientului. 

3.4.2. Aplicarea sanctiunilor contraventionale

  Dacă agentul constatator aplică si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si înstiintarea de plată se înmânează contravenientului, pe bază de semnătură de primire (făcându-se mentiune în acest sens, în procesul-verbal). În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia (si a înstiintării de plată) se face de către agentul constator în termen de cel mult o lună de la data încheierii. Comunicarea procesului-verbal si a înstiintării de plată se face prin postă, cu aviz de primire sau prin afisare la domiciliul persoanei fizice sau la sediul persoanei juridice contraveniente; operatiunea de afisare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel putin un martor. Dacă actul  normativ de stabilire a contraventiilor mentionează în mod expres o asemenea posibilitate, contravenientul poate achita pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ; plata se face la CEC sau la trezoreria finantelor publice si are drept consecintă încetarea oricărei urmăriri. Termenul general de aplicare a amenzilor contraventionale (6 luni) curge de la data săvârsirii faptei, cu exceptia contraventiilor continue, când se ia în calcul data constatării faptei.

3.4.3. Căile de atac împotriva actelor de sanctionare a contraventiilor

Exercitarea căii de atac împotriva actelor de sanctionare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunii, constă în plângerea care se poate face împotriva procesului-verbal întocmit, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, după caz, de către contravenient, dar si de partea vătămată ori persoana căreia îi apartin bunurile confiscate (alta decât contravenientul). Plângerea suspendă executarea. În toate cazurile, plângerea se depune la organul din care face parte agentul constatator si va fi însotită de copia procesului-verbal. Acest organ este obligat să primească plângerea si să elibereze depunătorului o dovadă în acest sens. Plângerea, împreună cu dosarul cauzei, se trimite de îndată judecătoriei în a cărei circumscriptie teritorială a fost săvârsită contraventia, care este obligată să o solutioneze cu precădere. Judecătoria fixează termen de judecată, fără a depăsi 30 de zile si dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati, a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea cauzei, precum si a societătii de asigurări mentionată în proces-verbal, dacă fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie. După ce verifică dacă plângerea a fost introdusă în termen, instanta ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate prezente, administrează orice alte probe necesare pentru verificarea legalitătii si temeiniciei procesului-verbal si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite si a măsurii confiscării. Hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la sectiunea de contencios administrativ a tribunalului, motivele de recurs putând fi sustinute si oral în fata instantei. Recursul suspendă executarea hotărârii.



3.4.4. Executarea sanctiunilor contraventionale

Procesul-verbal neatacat în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, precum si hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a solutionat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Avertismentul se consideră executat prin atentionarea orală a contravenientului prezent la constatarea si sanctionarea faptei ilicite sau prin comunicarea procesului-verbal în celelalte cazuri. Amenda contraventională este pusă în executare de către organul din care face parte agentul constatator (atunci când nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, în termenul prevăzut de lege) sau instanta judecătorească (în celelalte cazuri). Procesul-verbal de constatare sau, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoresti prin care s-a solutionat plângerea constituie titluri executorii. În concret, executarea se face asupra veniturilor sau a celorlalte bunuri ale contravenientului, în conditiile prevederilor legale privind executarea silită a creantelor bugetare, după cum urmează: în cazul persoanelor fizice, prin retinerea din salariu pentru contravenientul salariat sau prin înfiintarea sechestrului asigurător asupra bunurilor si procedura vânzării acestora dacă cel în cauză nu este salariat; în situatia persoanelor juridice, prin decontare bancară. 

4. Răspunderea administrativ -patrimonială

4.1. Principii generale

Principii constitutionale care se referă la răspunderea pentru daunele aduse persoanelor fizice si juridice de către stat, autorităti publice sau functionari publici sunt : statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârsite în procesele penale; autoritătile publice răspund patrimonial pentu pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, cu posibilitatea introducerii în cauză a functionarului vinovat de încălcarea legii; functionarul public împotriva căruia s-a formulat personal actiunea în justitie, răspunde solidar cu autoritatea publică administrativă pentru pagubele produse în conditiile precizate.

4.2. Conditii specifice aplicabile răspunderii administrativ -patrimoniale

Răspunderea administrativ-patrimonială poate interveni numai în cazul în care sunt întrunite următoarele conditii specifice:  a) existenta unui act administrativ ilegal (sau a refuzului nejustificat de a satisface o cerere privitoare la un drept). Actiunea în justitie împotriva administratiei publice nu este posibilă decât pentru un act reclamat a fi ilegal, instanta judecătorească fiind singura în măsură să confirme sau nu această presupunere. Totodată, actiunea pentru repararea materială ori morală a unui prejudiciu nu este posibilă decât în situatia în care paguba respectivă se dovedeste în instantă că a fost creată în aceste împrejurări. Nu poate fi stabilită răspunderea administrativ-patrimonială în conditiile în care prejudiciul a fost cauzat printr-un act administrativ exceptat de la procedura contenciosului administrativ ; b) existenta unui prejudiciu. În cazul admiterii plângerii, instanta va dispune si în legătură cu daunele materiale si morale solicitate ; c) raportul de cauzalitate între actul administrativ si prejudiciu. Cercetarea si analiza legăturii cauzale reprezintă o operatie pe care o întreprinde instanta de judecată care are obligatia să constate dacă, obiectiv, actul administrativ ilicit a favorizat producerea prejudiciului reclamat ; d) culpa autoritătii publice.



[1] Antonie Iorgovan, Op. cit., 2002, p. 362.

[2] Ioan Santai, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. III, Sibiu 1998, pp. 103-104.

[3] Mircea Preda, Op. cit. P. 221.

[4] I. Iovănas, Consideratii teoretice cu privire la răspunderea administrativă, Teză de doctorat, Cluj-Napoca, p. 222.

[5] Mircea Preda, Op. cit., p. 226.













Document Info


Accesari: 20144
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )