Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Asociatia Dramatica Americana:

arta cultura












ALTE DOCUMENTE

Rezumat estetica fotografica
VOI SUNTETI ARTISTUL SI ARTA
ANSAMBLUL PANDELASUL
Sculptura bizantina
CLASICISMUL
Budhismul - Teorii asupra inceputurilor
Cultura muzicala romaneasca in prima jumatate a secolului al XIX-lea
Note privind unele incorectitudini de traducere
ARTA GREACA
Relatia dintre Dramaturg si Public in optiunea tematita a dramaturgiei. Binomul Dramaturg - Public in spectacologie.

Asociatia Dramatica Americana:

Infiintata in 1910 pentru a organiza auditii cu noile productii dramatice autohtone, pentru a le promova, in acest fel, publicului, cat si pentru o ridicare a "bunului gust" a; publicului, pentru a-l invata sa aprecieze scrierile dramatice de valoare. Asociatia Dramatica Americana a fost constituita ca un organism de formare a opiniei publice si de aparare impotriva unor false valori in Teatrul Modern American.



Institutul Dramatic American:

Din 1736, incep sa apara primele productii teatrale in Statele Unite, asa precum am dezbatut deja.

Este o urmare fireasca a studiilor literare pe care oamenii de cultura din patura sociala superioara Americana, incep sa o realizeze, in special in Scoli de renume din Europa. Asta nu insemana insa ca T 353c23d eatrul American va avea o evolutie rapida si distrugatoare. Ca orice evolutie fireasca, ea isi cere un timp de pornire, un timp de gestatie si un timp de explozie. Dat fiind ca abea in inceputul secolului XX va fi realizata prima scoala de dramaturgie Americana, intelegeti ca o perioada de gestatie normala dureaza undeva peste 150 de ani. in ceea ce priveste evolutia unui stil de teatru, de arta sau al unui stil de viata in cursul istoric al unui popor. Minuni sociale nu se intampla cu bruschete, ci cu o pregatire temeinica, ce duce, la un moment dat - eventual dupa 150 de ani - la un salt calitativ. Asta cu o conditie Traseul acelui popor sa fie in sensul bun

1904-05: asadar in inceputul secolului XX, George Pierce Baker[1](NOTA) infiinteaza un curs de dramaturgie la Universitatea din Radcliffe si mai tarziu, chiar la Harvard University.

Cele mai cunoscute 47 de piese de teatru englezesti, au inceput sa fie extrem de folosite pe scenele Americane, incepand cam din 1913.

In inceputul Sec. XX au fost atrasi inspre Universitatea de Dramaturgie Americana o multime de tineri studenti eminenti, care au si devenit, ulterior, promotorii Teatrului American Contemporan pentru urmatorii 40 de ani. Vorbim acum de inceputurile lui Eugene O'Neal, Thornton Wilder, Tennessee Wiliams, Arthur Miller.

In 1925, Scoala Americana de Dramaturgie a fost mutata de la Harvard la Yale si de acolo a aparut noua generatie de scriitori si dramaturgi, "invatati" sa practice dramaturgia la cel mai inalt nivel artistic. Inafara de Harvard si Radcliffe, au aparut alte programe asemanatoare in Universitati din Columbia, Carnegie, Universitatea din Pennsylvania si Wisconsin. Practic, oamenii de cultura Americani au procedat cu dramaturgii sec. XX, bazandu-se pe un principiu extrem de pragmatic, inspirati de economia de piata si de marketing-ul, ce nici nu aparuse inca in concept.

Au realizat ca publicul avea nevoie de piese americane, nationale, care sa cuprinda spiritul natiunii tinere si pentru ca nu aveau acest "PRODUS" l-au "INVENTAT". Si pentru ca este un popor serios, cand isi propune un scop de atins. au "INVENTAT" un "PRODUS" competitiv, bine facut, si de larg consum, atat pentru Piata interna cat si pentru distributie Internationala.

Scoala de dramaturgie Americana, demonstreaza tocmai aceasta "libertate' de gandire, de fapt o modalitate de a forma scriitori fara ca acestia sa-si astepte harul. Seamana putin, daca dorim sa fim rautaciosi, cu fabrica de poezie a lui GOG din romanul omonim al lui Pappini(Nota subsol). Dar. in cazul dramaturgiei americane, aceasta metoda de a scrie pe structuri dramatice simple, povesti cunoscute de publicul larg, a dat roade extraordinare, formand o adevarata pleiada de tineri dramaturgi americani.

Pornind de la Eugene O'Neil, in acel inceput al secolului XX capacitatea de a scrie piese de teatru incepe sa fie studiata ca materie de curs in Universitatile de litere din Statele Unite. Desi in antagonism cu principiile europene, americanii isi continua studiul si foarte bine fac. Caci in urma acestor cursuri, apar scriitori ce acum au devenit deja clasici: Tenesee Williams, Thornton Wilder, Arthur Miller, Wendy Wasserstein, Neil Simon.




Sunt scriitori care au dus mai departe spiritul American, spiritul literaturii lor nationale si prin forta si talentul lor, au atins spiritul universal.

Principiul prin care numai cei chemati de zei sunt asteptati, prin situatii extraordinare sa creeze, incepea sa fie inlocuit cu altul, extrem de bine motivat.

Erau alesi un grup de tineri educati, carora le erau predate in cadrul Universitatii, structuri dramaturgice. Pe aceste structuri ei trebuiau sa dezvolte situatii de viata in piese scrise de ei.

Evident, multi nu reuseau sa depaseasca semnul acestor structuri. Dar este tot atat de adevarat ca astfel au aparut, precum am spus: Tennessee Wiliams, Wilder, Miller, si mai tarziu, Tony Kushner, David Mamet, Paula Vogel, LaBute, etcdand sens acestui nou stil de a chema arta dramatica prin structuri logice, ci nu a te lasa pierdut in asteptarea inspiratiei.

Principiul pe care mergeau ei, era acela al dezvoltarii unor structuri dramaturgice verificate de europeni, si de aplicarea pe aceste structuri, a oricaror subiecte dramatice Cel care incearca sa rupa aceste structuri este Saroyan, care scrie din placerea de a comunica Spirit pur oriental Si este taxat de critica literara imediat, motiv pentru care va transforma scenariul respectiv in roman.

In schimb, ceilalti isi invata lectiile si isi formeaza piesa pe structuri date. Desigur, dincolo de aceste structuri analititce, deosebirea dintre dramaturgi va fi data de ritmul, sufletul si emotia cu care vor sti sa manipuleze aceste date exacte, inspre a transmite mesajul dramatic inspre spectator.Pe de alta parte, insa, acest sistem in care poti scrie despre orice, daca: respecti structura, are conflict dramatic, are punct culminant, are un final surprinzator, sau moralizator si. mai ales, are public - ajunge sa dea, asa cum vom analiza mai tarziu, piese despre ORICE. Piese despre iubiri neintelese, despre tensiuni sociale, despre neintelegeri familiale, dar si piese despre molestari ale copiilor, despre pederasti, homosexuali, lesbiene si despre alte exceptii ale comportamentului uman, pe care atat dramaturgia, cat si o parte din publicul american, doresc sa ne faca sa le consideram o normalitate. Speram din tot sufletul ca publicul sa stie sa discearna intre "Ce e rau si Ce e bine"(Nota subsol) si sa vada in aceasta bogatie de teme doar partea pozitiva a actiunii si sa o poata refuza pe aceea negativa, searbada, calpa si uneori si aflata sub semnul snobismului.

De-a lungul timpului au existat atat de multi artisti despre care s-a auzit deabea dupa ce parasisera existenta fizica, incat, societatea a realizat ca este important sa formeze un fel de "pepiniera" a artistilor, din orice domeniu. Se merge astfel pe principiul "Multi chemati, putini alesi". Cei care nu vor reusi sa treaca de probe, de praguri, de situatiile specifice fiecarei arte, vor pleca mai departe in viata inconjurati doar de cunostiinte in plus. Dar, evident, dintre ceilalti, cei care pot sa faca si isi doreau sa faca dar nu aveau unde sa demonstreze, vor fi mult mai multi. Oricum mai multi decat erau in momentul in care lasai doar soarta sa decida asupra destinului artistic al unui Om.

Practic ei stiau ca nu aveau sanse sa descopere mai multi Shakespeare. Dar aveau sanse marite ca sa-l descopere pe un tanar talentat ce ar fi putut promite, inainte sa se piarda pentru o alta meserie.Era o scoala de teatru de descoperire, asa cum la noi in tara se facea la un moment dat pentru tinerii actori, care erau racolati chiar din perioada liceului, daca erau simtiti de mari maestri ai scenei, ca au potential artistic.



[1]












Document Info


Accesari: 995
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )