Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Ateneul roman - Edificiu-simbol al culturii naționale

arta cultura












ALTE DOCUMENTE

Fotografie de exterior
Subiect, Compozitie, Fotografie
Portul polular din zona Tarii Oltului
Cum sa facem oamenii sa arate bine in fotografii
NATURA SI IMPORTANTA JOCULUI CA FENOMEN DE CULTURA
RASCOALA IN ASTURII - Piesa in patru acte
FESTIVALUL NATIONAL DE TEATRU LA BUCURESTI
ARTELE SPECTACOLULUI - Actorie
PROIECT PENTRU OBTINEREA ATESTARII COMPETENTEI PROFESIONALE - Importanta pregatirii tehnice si artistice in dansul sportiv

Ateneul român

Edificiu-simbol al culturii naționale, Ateneul Român, construit în inima Bucurestilor în urma cu 120 de ani (1886-1888), a devenit exponentul arhitectonic și spiritual nu doar al unui oraș, al unei Capitale, ci al unei națiuni.



Aici au conferentiat marile personalitați și savanți ai României, aici au concertat toți consacrații și tinerii artiști profesioniști ai țarii, aici au urcat pe podium multe formații și soliști de nivel mondial, aici s-au lansat - în prima audiție - capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici s-au organizat primele expoziții ample, retrospective de pictura și sculptura ale maeștrilor artei plastice naționale, aici s-au perindat regi și regine, oameni politici și oaspeți de seama de peste hotare spre a participa la evenimente de importanța naționala și universala - într-un cuvânt, la Ateneul Român s-au petrecut momente de anvergura istorica ce s-au înscris în cartea de aur a poporului nostru.

Puțini știu astazi ca Palatul Ateneului Român s-a cladit cu banii dintr-o subscripție publica, în urma organizarii unei loterii naționale (500.000 de bilete în valoare de un leu), apelul adresat cetațenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societații Ateneul Român, sunând ca o chemare populara, printr-un slogan de-a dreptul comic și banal: "Dați un leu pentru Ateneu!". Ideea apelului s-a transformat - surprinzator - într-o lecție de unitate, de trezire a conștiinței naționale. Conceputa de arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile științifice și indicațiile lui Alexandru Odobescu, revizuite și completate de un manunchi de specialiști români (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundațiilor deja existente din Gradina Episcopiei ce urmau sa serveasca ridicarii unui. circ. Inspirat din vechile temple grecești, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce susține un fronton triunghiular. La parter, impresionantul hol din marmura înglobeaza cele 12 coloane dorice de susținere a salii de concerte. Patru scari monumentale în spirala de tip baroc din marmura de Carrara, desfașurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legatura cu sala și anexele (birouri, sali de repetiții, cabine pentru soliști și dirijor etc.). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter și doua rânduri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o loja centrala) ofera o vizibilitate perfecta din orice colț și o audiție impecabila. Perfecțiunea sunetului se datoreaza imensei cupole (bogat decorata) care "absoarbe" fondul instrumental și vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberație catre auditori, cu întreaga gama de armonice pâna la cele mai fine culori timbrale și nuanțe. Se pare ca acustica excepționala a cavitații sonore, proprii Ateneului Român, aplasat sala printre cele mai reușite construcții de acest gen nu doar din Europa, ci din întreaga lume. Fresca, evocând istoria poporului român în 25 de episoade, realizata timp de cinci ani de catre pictorul Costin Petrescu, orga instalata în 1939 în urma ajutorului material al lui George Enescu, numeroasele îmbunatațiri tehnice produse dupa cutremurele de pamânt și bombardamentul din 1944, de la sfârșitul celui de al doilea razboi mondial, dar mai ales modificarile din 1966-1967 (introducerea aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, largirea avanscenelor etc.) au transformat Ateneul Român într-un complex arhitectural singular în centrul Capitalei. De peste o jumatate de veac, a devenit sediul Filarmonicii "George Enescu", iar din 1958 "Cartierul general" al Festivalurilor Internaționale "George Enescu".




Leagan de lansare a muzicienilor români, de la Enescu și Lipatti, Clara Haskil, Cella Delavrancea la Ion Voicu, Lola Bobescu, Radu Aldulescu, George Georgescu, Dimitrie Dinicu, Eduard Wachmann, Alfonso Castaldi, Ionel Perlea, D.G. Kiriac, Constantin Silvestri, Elena Teodorini, D. Popovici-Bayreuth, Zina de Nori, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Iosif Conta, Cristian Mandeal, Erich Bergel, Horia Andreescu, Valentin Gheorghiu, Antonin Ciolan, Ion Nonna Otescu, Mircea Basarab, Mihai Brediceanu, Egizio Massini etc. Ateneul Român a oferit melomanilor bucureșteni întâlnirile de neuitat cu Pietro Mascagni, Vincent d'Indy, Richard Strauss, Béla Bartók, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Maurice Ravel, Felix Weingartner, Hermann Scherchen, Erich Kleiber, Pierre Monteux, Clemens Krauss, Hermann Abendroth, Vaclav Talich, Herbert von Karajan, Carl Böhm, Wilhelm Bakhaus, Claudio Arrau, Marguerite Long, Wilhelm Kempff, Henryk Szeryng, Alfred Cortot, Arthur Rubinstein, Pierre Fournier, Zino Francescatti, Jacques Thibaud, Pablo Casals, Walter Gieking, David Oistrah, Yehudi Menuhin, Monique de la Bruchollerie, Mstislav Rostropovici, Leonid Kogan, Ruggiero Ricci, Daniil Shafran, Dmitri Bashkirov, Christian Ferras, Nikita Magaloff, Sviatoslav Richter etc.

Templu al artei și culturii românești, Ateneul Român ramâne, la cei 120 de ani, nu doar o cladire de patrimoniu universal, reprezentativa ca arhitectura pentru România și Balcani (cu trimitere la antichitatea greceasca), ci și un simbol de tradiție spirituala a unui popor. Iar daca fundația circulara inițiala, nicicând nu a fost visata de fondatori, arhitecți și constructori ca forma ideala pentru un monument arhitectonic (au existat glasuri în epoca ce au criticat soluția tehnica insolita), iata ca timpul a harazit urmașilor culturii vechii Dacii sa devina o scena turnanta nu doar a istoriei, ci și a artei în contextul Europei. "Calare" pe trei secole (fundația ecvestra s-a dovedit bazaltica), Ateneul Român și-a deschis larg porțile unor spirite universale luminate, ce și-au dat întâlnire la București, spre a se înfrați cu autohtonii meleagurilor de la gurile Dunarii. Deși ctitorii au visat ca toate artele surori sa-și afle locul sub cupola acestui for cultural, totuși se pare ca puțini și-au dat seama ca acustica naturala excepționala a salii ofera doar muzicii un climat de afirmare plenara, singulara, devenind casa parinteasca pentru marile personalitați și talente ale lumii. A concerta pe podiumul Ateneului Român din București echivaleaza astazi în arta lirica cu apariția pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din inima Capitalei, zidit în urma cu 120 de ani, s-a transformat în "cartea de vizita" nepieritoare a României contemporane.

Gal Silviu Adrian

XII-C













Document Info


Accesari: 1906
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )