Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Cultura

arta cultura












ALTE DOCUMENTE

ARTELE SPECTACOLULUI - Actorie
Analiza principalelor situatii comice din Tartuffe
ARTA BIZANTINA
Mutatii si cautari teatrale postbelice
MANIERISMUL
RENASTEREA
Lista temelor propuse pentru referat la seminarul de \"Cultura si Civilizatie\"
CULTURA INALTA SI CULTURA POPULARA. CULTURA ALTERNATIVA, CONTRACULTURA, SUBCULTURA. HEGEMONISM CULTURAL
INTRODUCERE IN TEORIA CULTURII. DEFINITII ALE CONCEPTULUI DE CULTURA. PERSPECTIVA HETEROGLOSICA A ANTROPOLOGIEI CULTURALE
Ion Andreescu - Iarna la Barbizon

 

Din perspectiva traditiei antropologice, "cultura" se refera in primul rând la cunostinte -toate lucrurile pe care noi le stim si care ne ajuta sa ne comportam corespunzator intr-o comunitate, pentru a construi instrumentele, obiectele, etc., unei comunitati, pentru 555d36f a recunoaste experienta din acel mediu a membrilor comunitatii, pentru a citi si a-i manipula pe altii din interiorul comunitatii si asa mai departe.




Mai mult, cunostintele sunt lucruri pe care noi le-am invatat fara a ni se preda in mod deschis si explicit. Cunostintele sunt in grade variate sistematic - in unele cazuri chiar impresionante -, dar noi nici macar nu am fost invatati despre sisteme relevante si, mai important, nu suntem nici macar constienti de sistem. Dovada acestei sistematizari sta in susceptibilitatea unor parti din cultura care leaga modelingul formal. Gradele variate cu care diferitele parti ale culturii pot fi modelate formal, totusi, si variabilitatea cu care diferite parti sunt impartite, sugereaza ca, in sine, cultura nu formeaza un sistem inchegat, ci e mai degraba o congregare larga a componentelor de diferite feluri, asta inseamna ca nu este formata din ce stie unul sau altul, ci din ce noi, ca grup ( apartinând unei comunitati sau alteia ) nu numai stim, dar pe ce ne bazam ( fie implicit , fie explicit ) adica pe cunostintele altora.

Faptul ca lucrurile despre care vorbim variaza de la o comunitate la alta inseamna ca nu poate fi, cel putin in sensul simplu sau direct, innascut .Asta nu inseamna ca nu exista fundamente biologice in cunostintele noastre si in invatarea noastra, ci ca sistemele actuale cunoscute sunt de mai multe ori substantial si semnificativ variabile de la o comunitate la alta, in moduri in care s-au dovedit a fi greu de dedus sau simulat. Din aceasta perspectiva atunci, nu se poate remarca nici o opozitie intre biologie si cultura , dar se poate  afirma, se poate  pretinde ca propria nostra cultura isi are radacinile in biologia noastra.

Daca aceste cunostinte nu sunt innascute, atunci trebuie sa fie invatate .Daca ele sunt complexe, sistematice si flexibile, atunci nu pot fi invatate folosind o metoda de memorare simpla sau mecanica, ci trebuie invatate ca un sistem productiv, si anume, ca ceva ce poate fi prezentat ca un set de baze axiomatice relativ mic din care sistemul poate fi dedus. Daca exista cineva care nu crede intr-un fel de minte superorganica ( eu, unul nu cred!), atunci problema este ca sistemul colectiv nu poate fi niciodata observat direct, nici de catre " nativi " , nici de catre sociologi; poate fi vazut numai indirect, in reprezentarea sa interna a ceea ce fiecare din noi a format - sau, mai bine zis, chiar si mai indirect, in produsele reprezentarilor noastre interne separate.

De când noi, separat si impreuna, apartinem diferitelor comunitati care se suprapun una cu cealalta in ceea ce priveste varietatea gradelor din contextul relevant, scopul sau membrii, din moment ce in orice situatie data, o varietate a acestor comunitati , determina intrarea in joc a gradelor variate, noi ( ca sociologi sau "nativi ) nu avem nici o modalitate automata prin care sa conectam o actiune observata sau comportament cu o anumita comunitate relevanta cultural sau rama de referinta.

Aceasta suprapunere a membrilor comunitatii noastre inseamna ca nici unul din noi nu este, simplu sau intrinsec, un membru sau reprezentant al unei comunitati particulare sau specifice.

Având in vedere natura de invatare a culturii si absenta unor experiente directe ale acesteia, este subanteles - mai mult sau mai putin separat si individuala de catre fiecare dintre noi - din experienta noastra de observare si interactionare cu cei din jur. Intelegerea nostra fata de comunitatile diferite cu care fiecare din noi experimenteaza legaturi, este subinteleasa in mod similar - de la modelele de repetitie, de la simtul nostru de dezvoltare a ceea ce este logic si ce determina evenimentele dintr-o comunitate. Aceasta din urma inseamna ca intelegerea noastra  a culturii este intotdeauna o munca in progres - niciodata completa, terminata sau inchisa .

Se poate observa ca daca, in sine, cultura exista numai in reprezentarile noastre separate de ea, si daca aceste reprezentari depind de experienta noastra, se modifica, atunci cultura devine numai un fel de epifenomen. Realitatea sa -si forta sa - nu sta numai in orice fel de experienta independenta si obiectiva, ci, in loc, sta in ( si numai in ) actiunile noastre ca si cum ar fi avut o asemenea existenta. Atunci , ceea ce o face sa functioneze este gradul in care reprezentarile noastre separate a comunitatilor relevante si a regularitatilor culturale relevante care au legatura unele cu altele . Dar acesta  legatura depinde de gradul in care noi avem experiente similare si formulam inferentele de la ele. Din moment ce experientele din care noi suntem cunoscuti a face asemenea inferente pot varia clar intr-o multitudine de modalitati aparent irelevante, asemanarile operative in perceperea si cognitia clara trebuie sa depinda, in parte, de modelele impartite ale perceptiei , cognitiei si inferentei .

Acest punct de vedere despre cultura deriva in feluri importante de la punctul de vedere al limbajului predata pentru  prima  data de Sanssure ( fondatorul structurilor lingvistice moderne ) desi s-a pierdut de multi stucturalisti care l-au urmat. Este un punct de vedere care a interactionat mai ales cu sociologia lui Durkeim. Ofera  o perspectiva particulara asupra cum ar trebui intelese "reprezentarile colective " si cum ar trebui conceptualizata munca cadru in care " proprietatile in dezvoltare " ale societatii sunt asteptate sa devina cunoscute.

Analogul culturii, in limbaj, este gramatica. In cazul organizarii stricte a limbajului, lingvistii pot arata faptul ca noi ne comparam ca si cum am avea in  minte un set de reguli pe care le urmam ( in unele modalitati ) cu mare rigoare . Dar aceste reguli ( codul din spatele mesajelor noastre ) nu sunt niciodata experimentate direct de vorbitori, mai ales de vorbitorii care invata limba nativa. In loc de asta, fiecare din noi sugereaza propria reprezentare a regulilor lingvistice pe care le experimentam in comunicarea cu altii si pe care le folosim pentru a ne construi discursurile. Incercam sa imitam noi forme, sa le generalizam pe cele intelese si sa le remodelam pe cele care nu functioneaza; acest proces de construire e ghidat de unele predispozitii innascute, dar in mintea multora, exisa mult mai putine predispozitii specifice decât vorbite ( de exemplu, Chomsky). In orice caz, in limbaj, o zona a experientei sociale  care este importanta pentru noi, formam rapid reprezentatii riguroase a unor structuri complexe, in care structurile  implicate variaza intr-un  mod impresionant de la limba unei comunitati la alta.

Dintr-o perspectiva, am putea considera limbajul ca fiind doar un element particular al culturii --sistemul particular din interiorul congregatiei care ne ajuta sa construim, sa intelegem si sa interpretam discursurile.

Diferenta dintre limbaj si cultura este aceea ca limbajul nu formeaza un sistem -un sistem suficient de inchegat pentru a se lasa caracterizat in mod formal, precis si matematic - in timp ce cultura este o congregare mai larga, despre care am vorbit mai sus.

Notiunea de "congregare " este o modalitate de a spune ca, luata ca intreg, cultura este nu orice fel de sistem legat si indisolubil, ci este o colectie de elemente care pot sa mareasca sau sa micsoreze gradele sau care pot fi modificate sau schimbate cu alte elemente comparabile din alte sisteme - dupa cum spunea Lowie " un lucru format din zderente si petice ", o colectie de piese structurale specializate, unite impreuna pentru a face un soi de tesatura intreaga. Limbajul nu e singurul sistem bine structurat in cadrul acestei " tesaturi " culturale desi este cu siguranta cel mai mare, distinct si complex; sistemele asemanatoare, variatele sisteme folk de ferme si comert, conversatii ale comportamentului conducatorilor pe autostrada si aspecte ale sistemelor religioase sunt alte exemple.

Perspectiva lui Durkheim sugereaza ca natura sociala a limbajului nu e doar o chestiune de impartire, dar e ceva mult, mai profund si mai important din  punct de vedere sistematic. Astfel, in cazul in care cultura reprezinta cunostintele despre cum sa facem lucrurile importante pentru noi, atunci trebuie sa luam de asemenea in considerare faptul ca nu avem cu totii aceleasi cunostinte. Exista totusi o divizie a muncii intelectuale in societate; fiecare din noi stie lucruri diferite de ceea ce stiu cei din jurul nostru.(si aceste lucruri sunt atat sistematice cat si utile ). In acelasi timp, impartind aceeasi cultura , inseamna ca noi, intr-o cultura, avem de asemenea multe cunostinte comune - mai ales cunostinte ce leaga si contextualizeaza piesele diferite si care  ne permit, când este necesar sau dezirabil, sa le substituim una cu cealalta. Putem de asemenea vedea ca gradul cunostintelor noastre comune cu oricare altele specifice, gradul complementaritatii directe a legaturilor cunostintelor cu alte cunostinte specifice si gradul in care cunostintele noastre sunt irelevante pentru alte cunostinte specifice. Toate acestea sunt variabile si relative fata de conexiunile dintre noi si societate. De notat este faptul ca nu impartirea e ceea ce leaga cunostintele noastre individuale separate si le uneste intr-un singur sistem cultural. Este vorba de modelul inter-relational si complementaritatea legaturilor dintre cunostintele indivizilor dintr-un sistem social, care inseamna un sistem cultural.

Durkheim a acordat o atentie deosebita locului ocupat de limbaj - ca fiind o instanta de excelenta a reprezentarii colective,  mai recent, in primul rând lingvistica structurala ( versiunea Bloomfield) si in al doilea rând lingvistica transformational- generativa, au jucat un rol similar, mai ales in antropologie. Diferentele dintre sarcinile si constrângerile functionale nu au fost totusi analizate destul .

Ceea ce se sugereaza este faptul ca modul in care e construita cultura ar trebui sa fie considerat ca fiind un sistem de cognitie distributiva si ca intelegerea culturii si rolul sau sunt cele care asigura si ne ofera o perspectiva analitica folositoare asupra descentralizarii societatii complexe.

Rolul culturii

            Pâna acum am vazut ce este cultura, dar acum vom incerca sa aflam ce face si cum o face.societatea umana si societatea mamiferelor in general, este mult mai diferita de modelul unei societati ca un musuroi de furnici, asa cum spunea Douglas Hofstadter. Furnicile lui Hofstadter impart acelasi set de obiective generale structurate genetic si un singur plan. Spre deosebire, cunostintele si comportamentul oamenilor, evident, nu sunt atat de strâns guvernate de structurile genetice. Uneori cultura a fost propusa ca un inlocuitor pentru planul genetic specific acestor insecte - cel putin in discursuri ( altele decât ale lui Hofstadter) . Dar aceasta ecuatie emite o diferenta esentiala, care noua ni se pare aparenta in contemplarea propriei noastre culturi: membrii societatii umane nu impart cu totii acelasi set de obiective in directia caruia ca ne indreptam impreuna; in loc de asta , fiecare dintre noi incercam sa ne atingem scopurile noastre individuale, fie intr-un mod altruist sau egoist. Ne straduim sa atingem aceste obiective vis-ŕ-vis de alti indivizi, dar si vis-ŕ-vis de diferitele colectivitati de care apartinem .Totusi, acesta nu este un razboi hobbesian al tuturor impotriva tuturor. Ca indivizi noi putem sa ne straduim sa cooperam unul cu celalalt, sa scufundam identitatile nostre individuale si obiectivele noastre intr-o constructie sociala mai larga - sau putem sa ne straduim sa concuram si sa depasim sinele. Avem potentialul si abilitatea nu numai sa adresam perceptiile nostre individuale si simtul de sine sfârsiturilor noastre individuale, dar de asemenea, daca vrem , putem sa le adresam sarcini de a intelege sau de a empatiza cu ceilalti .

Autorul...vede cultura ca pe un sistem care coordoneaza societatea umana, dar percepe aceasta coordonare ca fiind foarte diferita de modelul musuroiului de furnici . Nu ne ofera un set de instructii sau reguli despre ce ar trebui sa facem, dar ne ofera un instrument, un vocabular al obiectivelor, categoriilor de obiecte si actiuni si, in fine, modalitati de a tranforma sau citi filmele, atitudinile, dorintele si placerile, linii schematice si povestiri care leaga toate aceste lucruri, si asa mai departe. Fiecare dintre noi, ca individ , foloseste aceste cunostinte culturale sau "capitalul" nu numai pentru a ne atinge sfârsitul individual, ci pentru a primi atitudini si raspunsuri din partea celorlalti, pentru a negocia obiectivele comune, pentru a introduce cooperarea, pentru a  ne apara rezistenta, pentru a obtine sprijin emotional si aprobare, etc.

 

 

 

 

 

 

Cultura ca si cognitie distribuita

 

            Cultura

Din perspectiva traditiei antropologice , "cultura" se refera in primul rând la cunostinte -toate lucrurile pe care noi le stim si care ne ajuta sa ne comportam corespunzator intr-o comunitate , pentru a construi instrumentele , obiectele , etc., unei comunitati , pentru a recunoaste experienta din acel mediu a membrilor comunitatii , pentru a- citi si a-i manipula pe altii din interiorul comunitatii si asa mai departe.

Mai mult , cunostintele sunt lucruri pe care noi le-am invatat fara a ni le preda in mod deschis si explicit . Cunostintele sunt in grade variate sistematic - in unele cazuri chiar impresionante - , dar noi nici macar nu am fost invatati despre sisteme relevante si , mai important , nu suntem nici macar constienti de sistem. Dovada acestei sistematizari sta in susceptibilitatea unor parti din cultura care leaga modelingul formal. Gradele variate cu care diferitele parti ale culturii pot fi modelate formal , totusi, si variabilitatea cu care diferite parti sunt impartite , sugereaza ca, in sine , cultura nu formeaza un sistem inchegat , ci e mai degraba o congregare larga a componentelor de diferite feluri., asta inseamna ca nu este formata din ce stie unul sau altul , ci din ce noi , ca grup ( apartinând unei comunitati sau alteia ) nu numai stim,dar pe ce ne bazam ( fie implicit , fie explicit ) adica pe cunostintele altora.



Faptul ca lucrurile despre care vorbim variaza de la o comunitate la alta inseamna ca nu poate fi , cel putin in sensul simplu sau direct, innascut .Nu vreau sa spun ca nu exista fundamente biologice in cunostintele noastre si in invatarea nostra , ci ca sistemele actuale cunoscute sunt de mai multe ori substantial si semnificativ variabile de la o comunitate la alta, in moduri in care s-au dovedit a fi greu de dedus sau simulat. Din aceasta perspectiva atunci, nu vad nici o opozitie intre biologie si cultura , dar pot afirma , pot pretinde ca propria nostra cultura isi are radacinile in biologia noastra , un subiect la care ma voi intoarce mai tarziu .

Daca aceste cunostinte nu sunt innascute , atunci trebuie sa fie invatate .Daca ele sunt complexe , sistematice si flexibile , atunci nu pot fi invatate folosind o metoda de memorare simpla sau mecanica , ci trebuie invatate ca un sistem productiv , si anume , ca ceva ce poate fi prezentat ca un set de baze axiomatice relativ mic din care sistemul poate fi dedus. Daca exista cineva care nu crede intr-un fel de minte superorganica ( eu, unul nu cred!) , atunci problema este ca sistemul colectiv nu poate fi niciodata observat direct, nici de catre " nativi " , nici de catre sociologi; poate fi vazut numai indirect , in reprezentarea sa interna a ceea ce fiecare din noi a format - sau , mai bine zis , chiar si mai indirect , in produsele reprezentarilor noastre interne separate.

De când noi, separat si impreuna , apartinem diferitelor comunitati care se suprapun una cu cealalta in ceea ce priveste varietatea gradelor din contextul relevant, scopul sau membrii , din moment ce in orice situatie data , o varietate a acestor comunitati , determina intrarea in joc a gradelor variate , noi ( ca sociologi sau "nativi ) nu avem nici o modalitate automata prin care sa conectam o actiune observata sau comportament cu o anumita comunitate relevanta cultural sau rama de referinta.

Aceasta suprapunere a membrilor comunitatii noastre inseamna ca nici unul din noi nu este , simplu sau intrinsec , un membru sau reprezentant al unei comunitati particulare sau specifice.

Având in vedere natura de invatare a culturii si absenta unor experiente directe ale acesteia , este subanteles - mai mult sau mai putin separat si individuala de catre fiecare dintre noi - din experienta noastra de observare si interactionare cu cei din jur.Intelegerea nostra fata de comunitatile diferite cu care fiecare din noi experimenteaza legaturi , este subânteleasa in mod similar - de la modelele de repetitie , de la simtul nostru de dezvoltare a ceea ce este logic si ce determina evenimentele dintr-o comunitate.Aceasta din urma inseamna ca intelegerea noastra  a culturii este intotdeauna o munca in progres - niciodata completa , terminata sau inchisa .

Observam ca daca ,, in sine , cultura exista numai in reprezentarile noastre separate de ea , si daca aceste reprezentari depind de experienta noastra , se modifica , atunci cultura devine numai un fel de epifenomen. Realitatea sa -si forta sa - nu sta numai in orice fel de experienta independenta si obiectiva , ci , in loc, sta in ( si numai in ) actiunile noastre ca si cum ar fi avut o asemenea existenta . Atunci , ceea ce o face sa functioneze este gradul in care reprezentarile noastre separate a comunitatilor relevante si a regularitatilor culturale relevante care au legatura unele cu altele . Dar acesta  legatura depinde de gradul in care noi avem experiente similare si formulam inferentele de la ele. Din moment ce experientele din care noi suntem cunoscuti a face asemenea inferente pot varia clar intr-o multitudine de modalitati aparent irelevante , asemanarile operative in perceperea si cognitia clara trebuie sa depinda , in parte , de modelele impartite ale perceptiei  , cognitiei si inferentei .

Acest punct de vedere despre cultura deriva in feluri importante de la punctul de vedere al limbajului predata pentru  prima  data de Sanssure ( fondatorul structurilor lingvistice moderne ) desi s-a pierdut de multi stucturalisti care l-au urmat. Este un punct de vedere care a interactionat mai ales cu sociologia lui Durkeim , probabil prin agentia lingvistica a indo-europenistului Antoine Meillet care a participat la grupul "Anul Sociologic". Ofera  o perspectiva particulara asupra cum ar trebui intelese "reprezentarile colective " si cum ar trebui conceptualizata munca cadru in care " proprietatile in dezvoltare " ale societatii sunt asteptate sa devina cunoscute.

Analogul culturii , in limbaj, este gramatica .In cazul organizarii stricte a limbajului , lingvistii pot arata faptul ca noi ne comparam ca si cum am avea in  minte un set de reguli pe care le urmam ( in unele modalitati ) cu mare rigoare . Dar aceste reguli ( codul din spatele mesajelor noastre )nu sunt niciodata experimentate direct de vorbitori , mai ales de vorbitorii care invata limba nativa . In loc de asta , fiecare din noi sugereaza propria reprezentare a regulilor lingvistice pe care le experimentam in comunicarea cu altii si pe care le folosim pentru a ne construi discursurile. Incercam sa imitam noi forme , sa le generalizam pe cele intelese si sa le remodelam pe cele care nu functioneaza ; acest proces de construire e ghidat de unele predispozitii innascute , dar in mintea multora , exisa mult mai putine predispozitii specifice decât vorbite ( de exemplu, Chomsky). In orice caz , in limbaj , o zona a experientei sociale  care este importanta pentru noi , formam rapid reprezentatii riguroase a unor structuri complexe , in care structurile  implicate variaza intr-un  mod impresionant de la limba unei comunitati la alta.

Dintr-o perspectiva , am putea considera limbajul ca fiind doar un element particular al culturii --sistemul particular din interiorul congregatiei care ne ajuta sa construim , sa intelegem si sa interpretam discursurile.

Diferenta dintre limbaj si cultura este aceea ca limbajul nu formeaza un sistem -un sistem suficient de inchegat pentru a se lasa caracterizat in mod formal , precis si matematic - in timp ce cultura este o congregare mai larga , despre care am vorbit mai sus.

Notiunea de "congregare " este o modalitate de a spune ca , luata ca intreg , cultura este nu orice fel de sistem legat si indisolubil , ci este o colectie de elemente care pot sa mareasca sau sa micsoreze gradele sau care pot fi modificate sau schimbate cu alte elemente comparabile din alte sisteme - dupa cum spunea Lowie " un lucru format din zderente si petice " , o colectie de piese structurale specializate , unite impreuna pentru a face un soi de tesatura intreaga. Limbajul nu e singurul sistem bine structurat in cadrul acestei " tesaturi " culturale desi este cu siguranta cel mai mare , distinct si complex ; sistemele asemanatoare , variatele sisteme folk de ferme si comert , conversatii ale comportamentului conducatorilor pe autostrada si aspecte ale sistemelor religioase sunt alte exemple.

Perspectiva lui Durkheim sugereaza ca natura sociala a limbajului nu e doar o chestiune de impartire , dar e ceva mult , mai profund si mai important din  punct de vedere sistematic. Astfel , in cazul in care cultura reprezinta cunostintele despre cum sa facem lucrurile importante pentru noi , atunci trebuie sa luam de asemenea in considerare faptul ca nu avem cu totii aceleasi cunostinte. Exista totusi o divizie a muncii intelectuale in societate; fiecare din noi stie lucruri diferite de ceea ce stiu cei din jurul nostru.(si aceste lucruri sunt atat sistematice cat si utile ).In acelasi timp , impartind aceeasi cultura , inseamna ca noi , intr-o cultura , avem de asemenea multe cunostinte comune - mai ales cunostinte ce leaga si contextualizeaza piesele diferite si care  ne permit , când este necesar sau dezirabil , sa le substituim una cu cealalta. Putem de asemenea vedea ca gradul cunostintelor noastre comune cu oricare altele specifice , gradul complementaritatii directe a legaturilor cunostintelor cu alte cunostinte specifice si gradul in care cunostintele noastre sunt irelevante pentru alte cunostinte specifice. Toate acestea sunt variabile si relative fata de conexiunile dintre noi si societate.De notat este faptul ca nu impartirea e ceea ce leaga cunostintele noastre individuale separate si le uneste intr-un singur sistem cultural. Este vorba de modelul inter-relational si complementaritatea legaturilor dintre cunostintele indivizilor dintr-un sistem social , care inseamna un sistem cultural.

Durkheim a acordat o atentie deosebita locului ocupat de limbaj - ca fiind o instanta de excelenta a reprezentarii colective ,  mai recent , in primul rând lingvistica structurala ( versiunea Bloomfield) si in al doilea rând lingvistica transformational- generativa , au jucat un rol similar , mai ales in antropologie.Diferentele dintre sarcinile si constrângerile functionale nu au fost totusi analizate destul .

Ceea ce sugerez este faptul ca modul in care e construita cultura ar trebui sa fie considerat ca fiind un sistem de cognitie distributiva si ca , mai particular , vreau sa vorbesc in termeni cu privire la problemele ce se ivesc in constructia sistemelor paralele de procesare distribuita in stiinta informaticii.Mai departe vreau sa sugerez ca intelegerea culturii si rolul sau sunt cele care asigura si ne ofera o perspectiva analitica folositoare asupra descentralizarii societatii complexe.

Rolul culturii

            Pâna acum am vazut ce este cultura , dar acum vom incerca sa aflam ce face si cum o face.Societatea umana si societatea mamiferelor in general , este mult mai diferita de modelul unei societati ca un musuroi de furnici, asa cum spunea Douglas Hofstadter. Furnicile lui Hofstadter impart acelasi set de obiective generale structurate genetic si un singur plan. Spre deosebire , cunostintele si comportamentul oamenilor , evident , nu sunt atat de strâns guvernate de structurile genetice. Uneori cultura a fost propusa ca un inlocuitor pentru planul genetic specific acestor insecte - cel putin in discursuri ( altele decât ale lui Hofstadter) . Dar aceasta ecuatie emite o diferenta esentiala , care noua ni se pare aparenta in contemplarea propriei noastre culturi : membrii societatii umane nu impart cu totii acelasi set de obiective in directia caruia ca ne indreptam impreuna ; in loc de asta , fiecare dintre noi incercam sa ne atingem scopurile nostre individuale , fie intr-un mod altruist sau egoist. Ne straduim sa atingem aceste obiective vis-ŕ-vis de alti indivizi, dar si vis-ŕ-vis de diferitele colectivitati de care apartinem .Totusi , acesta nu este un razboi hobbesian al tuturor impotriva tuturor. Ca indivizi noi putem sa ne straduim sa cooperam unul cu celalalt , sa scufundam identitatile nostre individuale si obiectivele noastre intr-o constructie sociala mai larga - sau putem sa ne straduim sa concuram si sa depasim sinele. Avem potentialul si abilitatea nu numai sa adresam perceptiile nostre individuale si simtul de sine sfârsiturilor noastre individuale , dar de asemenea , daca vrem , putem sa le adresam sarcini de a intelege sau de a empatiza cu ceilalti .

Vad cultura ca pe un sistem care coordoneaza societatea umana , dar vad aceasta coordonare ca fiind foarte diferita de modelul musuroiului de furnici . Nu ne ofera un set de instructii sau reguli despre ce ar trebui sa facem , dar ne ofera un instrument , un vocabular al obiectivelor , categoriilor de obiecte si actiuni si , in fine , modalitati de a tranforma sau citi filmele , atitudinile , dorintele si placerile , linii schematice si povestiri care leaga toate aceste lucruri , si asa mai departe. Fiecare dintre noi , ca individ , foloseste aceste cunostinte culturale sau "capitalul" nu numai pentru a ne atinge sfârsiindividual , ci pentru a primi atitudini si raspunsuri din partea celorlalti , pentru a negocia obiectivele comune , pentru a introduce cooperarea ,pentru a ne apara rezistenta , pentru a obtine sprijin emotional si aprobare, si asa mai departe.Ceea ce vreau sa subliniez , in parte , este natura distribuita si interactiva a acestei organizatii ,natura organizatiei musuroiului de furnici ( centralizata de sus in jos  ).Din momentul in care noi toti participam la diferite culturi si /sau subculturi , noi totodata alegem dintre aceste sisteme alternative ( in termeni lingvistici "schimbare de cod " ) pe acela care ne ofera cel mai bun mix , amestec , intre servirea scopurilor la indemâna , credibilitatea  in fata altor oameni relevanti , abordarea atitudinii cele mai utile printre ceilalti , realizarea celei mai bune imagini de sine , si asa mai departe.

Ce face ca  si cultura sa fie sistematica din punct de vedere social

 

            Pâna acum am vazut ceva din felul in care cultura este organizata individual , ceva din ceea ce face ca reprezentarile individuale ale culturii sa fie coerente formând un sistem social distribuit si ceva din ccre pare a fi folosinta culturii pentru individ .

            In continuare trebuie sa abordam problema urmatoare : cum adreseaza cultura , constituita in felul acesta , problemele societatii , cum produce "proprietatile in dezvoltare " (" proprietati emergente ") despre care a vorbit Durkeim , si cum se adapteaza circumstantelor de schimbare pe care oamenii , mai mult sau mai putin , le experimenteaza.

            In primul rând , vreau sa notez ca mecanismul prin care cultura este transmisa -reconstruita din nou ca un sistem de catre fiecare discipol nou ca raspuns la experientele particulare ale acesteia - o face vehiculul ideal pentru o forma de selectie naturala non-genetica a cunostintelor I  ajung a fi transmise , in care potentialele noi cunostinte sunt create constant ( straduinta continua a unor indivizi diferiti de a gasi noi solutii pentru probleme noi si vechi , mici sau mari ) si in care constangerile interactive ( ale comunicarii efective , cooperarii , competitiei , evitarii ciocnirilor , etc.) tin toate aceste reprezentari individuale mai mult sau mai putin in sincron una cu cealalta si astfel filtreaza tote inovatiile si schimbarile care nu au relevanta generala si sistematica fata de o anumita comunitate,

In al doilea rând , vreau sa notez ca , in timp ce pe de o parte cultura este dependenta de societate ( adica este implicata in si este o proprietate a grupurilor sociale ) pe de alta parte cultura reprezinta intelegerile comune ( impartite sa aibaloc interactiuni sociale mai mult decât minimale si in felul acesta , fac societatea sa functioneze . Cultura si societatea sunt independente -sau , mai bine zis , unitatatile sociale si subsistemele culturale sunt independente . Si vreau sa notez ca limbajul , poate o parte a culturii , are o interdependenta similara cu comunitatile vorbite si in felul acesta , cu socitatea .




            Interdependenta dintre cultura si societate , care este impartirea reprezentarilor si impartirea interactiunilor sugereaza existenta a cel putin doua tipuri de variabilitate in reprezentarile individuale intr-o societate mai larga si o cultura mai extinsa .Primul este cunoscut tip sub -cultural. Oamenii din diferite comunitati locale vor avea experiente  oarecum diferite , incluzand atat lucrurile cât si oamenii cu care interactioneaza , dar si feedback-ul social pe care ei il primesc cu privire la actiunile lor variate.Fiecare dintre aceste comunitati , ca si sub-societati , necesita o sub-cultura. In acelasi timp , fiecare din noi apartinem unei astefl de comunitati locale si unei sub-culturi. Suprapunerea membrilor , informatiilor si experientei pe care le aduce de la o comunitate locala la alta ajuta la mentinerea unei consistente a culturii in comunitatile locale sau societate ; din moment ce mecanismul pentru pastrarea alinierii comunitatilor locale depinde de experientele cu care membrii comuni , gradul consistentei ce rezulta va depinde de gradul in care experientele dintr-o comunitate sunt scoase din acestea si transmise altora .

Al doilea tip de variabilitate in reprezentarile individuale intr-o cultura mai larga vine de la gradul relativ in care interactiunea sociala constange reprezentarile ( sau aspectele sau partile lor ) .De exemplu , conceptualizarea noastra individuala despre unicorni este oarecum constrânsa de anumite aspecte : stim ca sunt mirici , albi , gratiosi si ca au un singur corn si ca sunt asociati cu castitatea feminina ; aspectele gratiei feminine tind sa le impinga reprezentarile corpului in directia unui cal ( sau , uneori , in directia unei capre gratioase sau antilope ) .

Pe de alta parte , suntem liberi sa le reprezentam regimul , greutatea , calitatea si forma dintilor , preferinta pentru anumite locuri de dormit si asa mai departe , dupa bunul nostru plac . Aspectele , atributele , partile entitatilor culturale relevante sunt constrânse la gradul la care ei intra in interactiune sociala, care modeleaza cultura ; restul putem sa-l intelegem sau imagina liber , asa cum vrem , poate subiect a unor constangeri generale mult mai mari a consistentei logice .

Vreau sa sugerez ca cibernetica si teoriile sistemelor ne-am oferit raspunsul la vechea problema durkeiniana a modalitatii in care indivizii , actionând in termeni de perceptie individuala , cunostinte individuale si motivatii individuale , pot veni sa creeze un sistem cu proprietati in dezvoltare care se potrivesc cu noul nivel al organizarii .Elementul esential este ca diferiti indivizi isi definesc comportamentul nu numai cu privire la lumea fizica din jur , dar si cu privire la cea sociala , adica , calculele individuale se bazeaza in parte pe ceea ce fac  ceilalti indivizi si pe ceea ce sunt asteptati sa faca . âsfel , cultura intruchipeaza aceasta forma de feedback social .Am atatat intr-o simpla simulare felul cum introducerea unui parametru reprezentat mintal raspunde criteriilor dintr-un grup  criteriilor altui grup transforma comportamentul aparent haotic intr-un comportament modelat pe care noi il asociem cu cea mai simpla forma de societate emergenta.

Elementul in plus care vine lânga cultura si gândire( care reflecta unele predispozitii innascute ) este ca feedback-ul nu este folosit doar pentru a modifica comportamentl nostru imediat , dar de asemenea - mai important - pentru a modifica conceptualizarile mult mai structurate Si mai largi pe care le folosim pentru a ghida acest comportament . Cu alte cuvinte , dupa cum vedem in straduinta noastra de a citi regulile gramaticale in comportamentul vorbirii noastre , incercam cu orice mijloace ( atât in lumea naturala si sociala a oamenilor ) sa sugeram modele si intelegeri care ne vor ajuta sa facem aprecieri Si sa manipulam , adica sa sugeram structura. Vreau sa spun ca tipul de feedback explorat in simularea mea - alaturi de procesul structurii sugerate Si de definirea comportamentului nosrtu ( inclusiv gandirea  fata de comportamentul altora ( real , anticipat , imaginat ) in lumea complexa a societatii umane si limbajului - este adecvat sa produca tipul efectelor emergente pe care Durkheim le-a mentionat si este adecvat sa produca tipul adaptabilitatii pe care antropologii o gasesc in cultura si in sistemele culturale.

Paralelismul proceselor distribuite si descentralizarii

Aprecierea mea fata de puterea oferta de aceasta perspectiva a venit când ma uitam pe profilele de cercetare si am realizat ca o problema ar fi legarea unui grup mic de calculatoare pentru a simula un computer mai mare ( supercomputer) .Problemele particulare au presupus divizarea problemei generale in sub-sarcini Si alocarea eficienta a acestor sub-sarcini componentelor diferite ale computerului , impartirea eficienta a datelor folositoare si nefolositoare , si coordonarea in  timp real a activitatilor componentelor calculatoarelor care lucreaza la aceeasi sarcina.

O potentiala solutie la aceasta problema ar fi un fel de centralizare , de su in jos , in care un computer ( "stapânul ") sa faca analiza problemei , alocarea sarcinii si sa programeze celealte computere ("sclavii ") . Aceasta abodare a produs aparent aceleasi dificultati in reteaua de calculatoare ca si cele din lumea planificarii economice din fostul bloc sovietic : nimeni nu a fost capabil sa anticipeze corect toate problemele posibile ce puteau aparea si sistemul s-a dovedit a fi prea ponderal si a avea o greutate prea mare la vârf pentru a putea raspunde intarzierlor neanticipate , esecurilor in productie si alte asemenea lucruri.

O abordare alternativa ar fi descentralizarea - in care o masina centrala sa faca o divizare si o impartire a problemei Si sa lasee analiza s planificarea celorlalte masini. Âpoi , masinile din retea sa se grupeze intre ele intr-o sub-sarcina de grup  si fiecare sa-si rezolve partea din sarcina , comunicând intre ele .Aceasta organizare dinamica le va permite sa raspunda flexibil la probleme neasteptate , la lucruri facute prea devreme sau pre târziu , la deteriorarea unor masini , si asa mai departe. Parte de jos  a acestei abordari -care sete , am putea spune , problema creata - este feleul in care pot fi tinute aceste masini variate sa lucreze impreuna la aceeasi problema ! Si aici nu este vorba de motivatie din moment ce vorbim despre simple masinarii.Este vorba de a ne asigura ca fiecare dintre aceste masini stie destul de multe despre munca celorlalti si progresul lor si sa stie destul despre problema, generala si planul de solutionare a lua decizii inteligente pas cu pas . Coordonarea problemei in acest sistem descentralizat s-a dovedit a deveni o supraproblema ; fiecare sarcina trebuie sa dedice o anumita cantiate din resursele sale coordonarii sarcinii , mutând aceste resurse de la o aplicatie directa la problema care este atacata. Informaticienii au trebuit sa gaseasca o modalitate in care sa organizeze si sa structureze aceasta impartire a informatiilor , incluzând de exemplu , "cine " trebuie sa stie ce , când , ce ar trebui stocat sau recalculat , Si asa mai departe .

Haideti sa punem punct acestei povesti despre calculatoare din moment ce avem destule de spus despre scopurile culturii noastre.

Ce vreau sa spun este ca fiecare din noi este un gânditor separat ( asemanator computerelor din povestea anterioara ) care spre deosebire de misuroiul de furnici centralizat , noi am adaptat calea descentralizarii si cultura sau cunoastintele culturale reprezinta sistemul spre care am evoluat pentru a face fata "supraproblemei " . Astfel , cultura ne ofera informatiile de care avem nevoie pentru a putea sa ne jucam rolul intr-o intreprindere sociala mai larga - societatea .Din moment ce nu exista si nu a existat un informatician care sa fi creat sistemul cultural , acesta nu este directionat spre un scop restâns precum este simularea supercomputerelor.Pe de alta parte , este un sistem creat la un nivel sistemic , de selectia naturala darwiniana fiind astfel modelatade constângerile darwiniene - de multe ori reproduceri diferentiate ale acelora care au o anumita forma si cele care au o alta forma . Astfel , sistemul cultural ne permite sa avem o plasticitate si flexibilitate considerabila in solutionarea anumitor probleme.

Aspectele comune ale culturii asigura intelegerea comuna care ne ajuta in coexistenta noastra generala .Cu cât sunt mai specifice subgrupurile noastre, cu atât vor fi mai specifice cunstintele relativ specializate ale memrilor acelui grup , in primul rând , ajutându-I sacoordoneze activitatile de grup specifice dar si sa recunoasca membrii grupului in situatii nespecifice grupului .

In interiorul grupului exista tendinta de a fi elaborari diferite ale cunostiintelor si vocabularului , specifice rolurilor sau sarcinilor oamenilor intre experiente si comunicare care ii ajuta sa aiba noi sarcini sau roluri . Cunostiintele culturale , in acest contex , vor fi de multe ori cedate din punct de vedere lingvistic , dar vor include si cunostiintele non-lingvistice semnificative , precu felul in care sa te prezinti.

Acest aspect descentralizat al culturii in mod evident nu inseamna ca toate structurile sociale pe care noi le creem prin el sunt in mod egal descentralizate.

Referinta mea la fostul bloc sovietic este un contraexemplu, iar modelul computerelor nu ar trebui luat ca indicând faptul ca noi suntem total flexibili sau creativi in planificarea noastra descentralizata. Cultura , luata mai ales in contextul in care noi o invatam , determina un rol diferit pentru traditie - modelele pe care noi deja le-am experimentat muncind. Combinatia dintre descentralizare si traditie inseamna ca noi suntem orientati spre adaptari ad-hoc la planuri trecute Si adaptarile de succes tind sa fie integrate in planuri viitoare ( evolutia traditiei ).

Modelul calculatoarelor precum si rolul culturii , dar si crearea si structurarea institutiilor sociale sugereaza si mai mult ca nu e nici o contradictie sau incompatibilitate intre descentralizare si o societate complexa. De fapt , impresia pe care o putem avea din acest punct de vedere este ca : cu cât un sistem social este mai complex cu atât mai mare este nevoia de flexibilitare reprezentata de descentralizare .Dar pentru aceia din noi care uneori pot fi reformatori , descentralizare ridica aceeasi problema ca si la autocrati: este greu sa atragi atentia tuturor , e greu sa-I faci pe toti sa aiba aceeasi perspectiva si e greu sa introduci schimbarea pe termen lung.

Am discutat in principal despre societate decât despreorganizatiile particulare din interiorul societatii sau despre relatiile dintre societati( sau politici ) , desi acestea dinurma pot fi vazute ca o instanta mai larga a societatii . Natura diferitelor organizatii pe care le creem in interiorul societatii ridica intr-o anumita masura , anumite intrebari , din moment ce aceste organizatii sunt de multe ori , cel putin intr-o anumita masura , constient create si modelate dupa anumite reguli.Discutia mea pare relevanta acestor creatii si pâna acum implicita ( ex. Incorporata- cultura creste in aceste creatii ), dar aceasta discutie lasa deschisa intrebarea cum interactioneaza regulile formale cu aceasta cultura implicita a organizarii.O intrebare diferita ,dar care are legatura cu cea anterioara , se refera la gradul in care planificatorii pot modela cu succes cultura incorporata ( fie structura , fie continutul ) si modalitatile in care ar putea lucra pe o asemenea modelare.

Conexiunea ( cine este contactat , de ce si in ce masura ) pare a fi sistem crucial variabl . Nu am altceva nou sau profund de spus aici , dar vreau sa mentionez ca institutiile , structura grupurilor de munca , definitiile drepturilor de proprietate , etc., afecteaza toata conexiunea - ceea ce implica nu numai comunicarea dar si formele de influenta si control , acces diferentiat la anumite valori si asa mai departe. Si mai vreau sa spun ca nici unul dintre lucrurile mentionate mai sus nu este neconsistent cu pozitia cognitiei distribuite .Panaa acum am vorbit despre structuri sociale si organizatii care sunt create prin procese culturale relativ implicite si neconstiente de sine si care sunt o parte directa a peisajului.Creatiile noastre explicite si legale ridica anumite probleme analitice aditionale.

Acest punct de vedere despre cultura ofera o perspectiva asupra relatiilor in care descentralizarea este intentionata . ceea ce vreau sa spun este ca organizaitiile descentralizate pot functiona , dar numai cu o cultura organizationala determinanta - implicând conexiuni bogate si bine planificate , si un schimb liber de informatii , incluzând informatiile relevante ( ex., scopuri , constrângeri , etc.,) si gasirea de membri diferiti si de segmente ale organizatiei. O asemenea cultura include incredere  din partea membrilor cu care pot vorbi ( cu oricine sau orice subiect relevant  cu increderea si securitatea )

Concluzii

            Care este efectul practic al tuturor acestor lucruri asupra stiintei sociale computerizate sau asupra economiei politice ? Nu am nici un iepure pe care as putea sa-l scot din joben , dar am in schimb anumite sugestii .Cred ca ar trebui ca simularile sa fie mai bine explorate pentru ca ele construiesc complexitatea din componente relativ simple si ataca direct sursele individuale si de comportament , dar si natura "proprietatilor in dezvoltare " pe care credem ca le vedem . Pentru un asemenea model e foarte important feedback-ul reprezentat de indivizii care isi adapteaza in mod constant conceptiile si comportamentul la experientele si comportamentul altora.

            Trebuie sa exploram procesele prin care acumularile de experiente curente sa traduc in reprezentarile despre cultura si traditie ale oamenilor - mai ales cu privire la procesele sociale , economice si politice . Nu vreau sa spun ca lucruri precum bunastare si putere nu sunt importante ( lucrez intr-o universitate la urma urmelor ), dar pana si acestea se construiesc si se modeleaza prin procese psihologice si sociale mediate cultural ( ex. Care este scopul puterii , ce inseamna putere , ce-i determina pe oameni sa aiba mai multa sau mai putina putere , bani , statut , ce produce loialitate ) .

            Trebuie sa exploram procesele mentale prin care sunt produse in mod aparent regulile de comportament ( care sunt legate intre ele ) pentru a sti unde modelele noastre formale ( cum ar fi modelele gramaticale , teorii ale limbajului , alegerea comportamentului ) reprezinta perspective folositoare. De exemplu , chiar trebuie sa avem ceva asemanator cu regulile lui Chomsky ( cu notiunea lor de gramatica autonoma ) care sa genereze propozitii in mintea noastra , sau ar putea regulile de comportament relevante ( fie producerea propozitiilor , fie folosirea gramaticii de catre vorbitori ) sa fie produse printr-un mecanism oarecum diferit si poate mai general ?Intrebari similare apar cu privire si la codarea unor reguli mai largi .

            O intelegere finala a sistemelor umane politice , economice si sociale cere o anumita intelegere a felului in care indivizii invata ce invata si fac ce fac si o anumita intelegere a felului cum acesti  indivizi ( care se comporta individualist ) se unesc impreuna in entitati colective care uneori par a fi super organisme aparent independente de indivizi , pe care se construiesc si inventeaza ii modeleaza .




Doua idei de incheiere

1.      Modelele teoretice si testele empirice

Luând in considerare problemele pe care le ridic , trebuie sa vedem aceste tipuri de modele teoretice diferite unul de celalalt . In primul rand , exista sistemul , procesul si rolul care sunt ipotetice pentru cultura si pentru aprope toate lucrurile sistematice pe care noi le facem impreuna fara a fi invatati in mod explicit sau ordonati.

Caracterizarile mele facute culturii sunt generale , descrise informal si intr-un mod larg si neexplicite. Scopul acestor caracterizari este sa transforme ceea ce cred eu ca se intampla intr-o teorie reala si relevanta.In al doilea rând , avem modele mai explicite si in modele necesar mai simplificate - ale unor anumite parti sau aspecte ale culturii ipotetice  , mentionate mai sus.Modelele urmaresc sa evalueze plauzabilitatea ( sau suficienta potentiala ) mecanismelor propuse pentru rolul lor teoretic intr-o teorie mai extinsa . In al treilea rând , avem modele ce urmaresc explorarea si/ sau capturarea reglementarilor produse de sistemele de comportament aflate in atentia teoriei. Modelele teoretice de jocuri , modelele de maximizare ,modelele de satisfacere intra in aceasta categorie .

a)      Modelul general pe care il propun culturii este o structura amestecata. Parti ale acesteia sunt inalt structurate in felul in care combina structuri matematice complexe , dar precise pe care lingvistii le-au gasit in limbajul oamenilor . Alte parti sunt mai larg conectate in felul in care sunt poate mai rezonabil modelate ca si modele  de "retele neuronale"Diferenta , pentru mine , este ca desi modelele de retele neuronale au fost propuse pentru limbaj , ele nu iau in calcul perspectiva cruciala, si anume , aceea ca intelegerea noastra si productia de limbaj nu sunt determinate numai de angajamentele recurente sau conexiunile pe care noi le experimentam , dar si de ( mai important ) modelele structurale pe care putem sa le privim ca pe elemente structurale semnificative si ca relatii intre modele . Astfel , consider ca avem un fel de mecanism de a construi sisteme ( sau relatii intre clase abstracte ) logice si constiente (si relativ mecanice si nu statistice ) consistenta din care noi experimentam si deducem ( sau producem ) mai degraba decât le stabilim pentru unele reprezentari mai directe ale consistentei insasi . In parte acesta , este un fel de a spune ca nu ne pricepem la a face fata proceselor probabilistice , statistice sau datelor statistice ( suntem chiar foarte nepriceputi , dupa cum au aratat Kahneman, Tversey si Simon ) dar , in schimb , incercam sa gasim o poveste care sa captureze reglementarile pe care credem ca le vedem .Vedem o problema , ne gândim la o explicatie ( sau o ipoteza ) si apoi actionam conform acelui instinct ; daca functioneaza , bine , daca nu , incercam sa gasim alta solutie mai buna si apoi o punem si pe aceasta in aplicare . Vad aceasta afirmatie ca fiind relationata cu descoperirile privind natura episodica a memoriei.

Normele , scopurile , mijloacele disponibile , etc. sunt toate generate ele si in acest model  cultural general . Nici una din ele nu are vreo pozitie privilegiata din care intreaga intreprindere ar putea fi prevazuta a fi condusa .Normele , de exemplu , reprezinta un fel de abstractii pe care oamenii ( fie "nativi " , fie analisti sociologi ) pot sa le faca modelele comportamentale pe care ei le experimenteaza . Oamenii pot deseori gasi o varietate de norme care se pot aplica oricarei situatii si de multe ori ei descopera ca trebuie sa rationeze cu ei insasi ( si cu altii ) cu privire la care sunt de fapt relevante , care se aplica cel mai bine , care sunt plauzibile cu altele , care si cum sunt afectate de factorii situationali si asa mai departe .Normele singure de obicei nu sunt luate in considerare in comportamnetul curent ( cel putin in sensul direct ). Orice predictii comportamentale bazate simplu si direct pe norme afirmate vor duce intotdeauna la esec. Acelasi lucru se aplica si scopurilor , mijloacelor percepute ( mai ales in domeniile sociale ) si asa mai departe. De modele mai realiste si mai complete a ceea ce cunostintele ghideaza comportamnetul nostru - incluzând scopuri , norme , explicatii etc. si cum acestea se potrivesc una cu cealata si ceea ce ataseaza fata afectiva la componentele cognitive variate este nevoie pentru a da socoteala comportamentului nostru , si in incheiere vreau sa propun conceptualizarea prezenta a culturii.

b)      Modelele comportamentale si reglementarile analitice

Munca unor colegi de-ai mei , conform "teoriei decizionale " a explorat relatia dintre modele de satisfacere micro-economice ( precum si modelele de maximizare si variatele modele de "portofolio management ") ale unor activitati economice ( ex: pescuitul in sistemul traditional vest african ) si modelele comportamentale de decizie ale vanzatorilor de peste.Aceasta munca a aratat ca o imagine mult mai clara a consideratiilor economice cu privire la deciziile de pe piata pescuitului reiese dintr-o consideratie a modului comportamental predicativ ( cca  90% din prezicerile reale de pe piata decizionala ) care se poate atinge printr-o analiza economica directa a modelelor sau pietei de luare a deciziilor . Diferenta are de-a face cu efectele asupra procesului decizional a constrângerilor procesului informational si a mecanismelor culturale standardizate pe care oamenii le folosesc pentru a inlatura aceste constângeri. Studiul asupra vânzarii de peste si aceasta analiza au fost realizate de Christina Gladwin si Hugh Gladwin si sunt descrise intr-o serie de documente ( din care pot sa extrag referinte , daca doreste cineva ) ; studii similare au fost realizate de ei si de ....pg 17.

      Da , aceste teste desigur,  sunt intotdeauna,  depinde de unele procese non-triviale.Relatia intre test si teorie nu este de identificare , dar este intotdeauna o relatie implicationala - având in vedere ce implica testul despre relatie intre variabile evaluate si relatia acelei relatii  , relatiei dintre aceste variabile care sunt asamblate de aceasta teorie . In termenii tipologiei pe care i-am mentionat mai sus , al treilea tip de model ne ofera obiectivele de evaluat , in timp ce al doilea ne ofera mecanismele. Primul ne foloseste , intr-un fel , ca si concept general de la care versiunile gasite de al doilea si al treilea decurg natural .

2.      Bazele biologice , societatea mamiferelor si originile sociale ale inteligentei umane.

As dori sa concluzionez cu o scurta incursiune in biologie - mai intai sistemele sociale ale societatii mamiferelor ( si poate pasarilor ) si apoi formele biologice ale oamenilor moderni.Vreau sa evidentiez ca modelul general pe care l-am oferit pentru oameni , spre deosebire de societatea musuroiului de furnici se aplica multor altora daca nu chiar tuturor societatilor de mamifere - daca lasam deoparte comprimarea si preservarea informatiilor care sunt oferite de limbaj . Astfel , societatile de mamifere au aceeasi individualitate si aceeasi idee de structura sociala care reiese dintr-o diversitate de indivizi. Atât gorilele sociale cât si carnivorii sociali au aceeasi abilitate de a elabora un plan colectiv si sa-si coordoneze flexibil rolurile lor individuale când se schimba situatiile . Se pare ca au un fel de notiune a rolurilor sociale si o anumita inclinatie la schemele bazate pe rolul lor actual si o anumita abilitate sa joace alte roluri când apare oportunitatea . O mare parte din ceea ce consideram noi a fi inteligenta animalelor pare din ceea ce consideram noi a fi inteligenta animalelor pare ca apartine animalelor sociale este legata de coordonarea dintre ele . Unele dintre aceste animale manifesta ceva asemanator culturii , desi in absenta limbajului o asemenea cultura ramâne simpla si minimala .

O teorie actuala privind aparitia oamenilor moderni incepe cu supozitia ca inteligenta noastra ( oricum ar fi ea definita ) alaturi de aptitudinile noastre de comunicare care conduc la limbajul uman , a aparut nu ca raspuns la vanatoare , colectare si folosirea de unelte , dar ca si concomitent la interactiunea sociala , coordonare si manipulare - aceasta munca a fost , in mare parte intitulata "inteligenta machiaveliana". Se pare ca atributele umane cele mai distinctive au aparut ca intensificare atributelor deja prezente si bine  dezvoltate din societatea de mamifere ( si poate pasari ) si ca aceste atribute ar fi putut fi , in particular,un raspuns la felul problemelor coordonate pe care noi le vedem in exemplul dat mai sus al calculatoarelor.

Importanta biologica a formelor noastre de inteligenta particulara fata de evolutia noastra poate fi vazuta in doua feluri .Primul , exista modalitatile notabile prin care ne diferentiem de speciile de gorile --chiar si de acelea precum cimpanzei sau bonebos cu care suntem destul de indeaproape inruditi ,  al doilea , exista nemaipomenitul avantaj selectiv care trebuie sa-l permita adaptarea noastra speciala pentru a evalua marele pret biologic pe care l-am platit destul de devreme .Pretul include statul extrem de subdezvoltat ( si , prin urmare , riscant ) in care se nasc copiii nostri impreuna cu riscul asumat de mame in nasterea copiilor . Pretul mai include si perioada foarte lunga de dependenta in copilarie ( dar si de non -productivitate ) in timp ce are loc invatarea .

In ceea ce priveste coordonarea sociala , acesta a fost cel putin o parte forta conducatoare timpurie din spatele intrarii noastre pe nisa de " animal destept " si in ceea ce priveste coordonarea cognitiei distribuite , aceasta este o componenta (sau un produs ) a (al) coordonarii sociale , putem vedea ce important este acest mod de participare descentralizata la entitatile sociale complexe.

NOTE

1.      Desi poate e mai putin relevant pentru preocuparile noastre prezente , aspectele emotionale , non-innascute , impartite sunt invatate asemanator , inclusiv " inter alia " ,adica abilitatea noastra de a citi afectele si emotiile altora , de a transforma in mod adecvat starile noastre emotionale si sa ne reglam starile emotionale la o anumita situatie.

2.      "Rama de referinta " reprezinta observatia ca in interiorul unei comunitati date , o actiune determina prezupozitii privind contextul la care un individ raspunde cum situatia este inteleasa , rolul pe care individul il joaca , alte comunitati ale caror membri pot " urmari ' sau " participa " la situatia data , si asa mai departe.

3.      Prin "subânteles " nu ma refer la ceva de genul logicii inductive formale, ci la un proces mai dur de aproximari ( ceva de genul descris in psihologia lui Piaget ) , in care intelegerea , tentativa este testata impotriva noilor experiente.

4.      Datorita claritatii sistematice a naturii limbajului , limbajul si studiul sau ( lingvistice ) au oferit un model pentru cum sa facem stiinta sociala si cum sa o facem stiintifica . Modelul lingvistic dateaza cel putin din zilele pre-darwiniene ale studiilor  timpurii indoeuropene când istoria dezvoltarii indoeuropene si metodele prin care lingvistii descriau si validau aceasta istorie ne-au oferit un model pentru studiul , prezentarea si intelegerea istoriei dezvoltarii ( si chiar evolutiei ) formelor culturale - ca in studiile lui Lewis Henry Morgan.Durkheim a acordat aceeasi importanta limbajului .

5.      Antropologii vorbesc de multe ori despre cultura ca fiind impartita - aceasta fiind cea mai mare problema ,  dar prin asta ei numai accentueaza partile care i-au impresionat mai mult . Problema este cum sa conceptualizam cultura iar Authony F.C.allace a incercat sa faca acest lucru vazând cultura ca o " replicare a uniformitatii " si ca o " organizatie a diversitatii ".

6.      Cultura ne mai ofera materialele din care ne construim conceptia de sine - simtul a ceea ce suntem . Aceasta constructie este condusa de unele predispozitii intrinsece , dar aceasta consideratie este dincolo scopului nostru prezent si analizei .

7.      In cartea mea  despre semantica " Pahare de plastic si parintii bisericii " (1996 )vorbesc despre procesul de feedback, lucru ce are legatura cu limbajul.

8.      Comunitatile " locale " se bazeaza pe grupurile geografice , ocupationale si altele . Ideea nu se limiteaza la vecini si sate.

9.      Trebuie sa notez ca, dupa mine cel putin , diferenta privind comunitatile interne si subculturile  asociate dintre societatile mari si moderne si cele mai mici si traditionale este numai o chestiune de grad , nu de mod. Adica , membrii comunitatilor locale care se suprapun sunt o caracteristica generala a societatii umane .

 












Document Info


Accesari: 1267
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )