Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Cuvant, termen, metatermen

arta cultura












ALTE DOCUMENTE

ARTA GRECIEI ANTICE
Daniel Silvian Petre - OMUL CARE A UCIS PLOAIA, CÂNTĂREŢUL MUT
tablouri, picturi, poze
Citate, cugetari
Analiza principalelor situatii comice din Tartuffe
ARTA DACICA
Mutatii si cautari teatrale postbelice
Piata Charles de Gaulle- scurt istoric
Estetica si limbajul despre arta

Cuvant, termen, metatermen

L'étude renferme une investigation du rapport entre la langue, la science, la métascience et le connaissance. C'est pourquoi on se donne d'amblée à l'identification des concepts linguistiques (ou primaires), concepts scientifiques et métascientifique.



Avand in extensiunea sa un domeniu care, prin esenta, presupune (pe langa alte caracteristici) monosem 434i81e antism si univocitate, insasi notiunea de termen este neunivoca si polisemantica. Trecand peste acceptiile legate de notiunea de timp ale acestui cuvant, doua sensuri legate de domeniul lexicului ii contureaza echivocitatea atat in ceea ce priveste intensiunea, cat si in ceea ce priveste extensiunea: termen inseamna, pe de o parte, "cuvant, expresie", iar, pe de alta parte, "fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o acceptie specifica unui anumit domeniu de activitate" [DEX, p. 1086]. In sens larg, prin urmare, termen[1] este "utilizat frecvent ca sinonim pentru cuvant" [Enciclopedia, p. 564], iar in sens ingust "este denumirea printr-o unitate lingvistica a unei notiuni definite dintr-un anumit domeniu de activitate" [idem], "element al unei terminologii sau al uni limbaj, reprezentand denumirea cunostintelor din acest domeniu" [Dictionar, p. 534]. Aceste doua acceptii reflecta cotangentialitatea notiunilor cuvant in general si termen, care interfereaza in zona cunoasterii, distingandu-se insa prin "adancimea" demersului epistemologic.

Din perspectiva raportului lexic de uz general - terminologie, cuvintele in general reprezinta momente initiale, primare ale procesului de cunoastere.

Reflex al continuumului lumii, "cunoasterea este, fara indoiala, primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru"
[Kant, p. 41]. Acest rezultat presupune simbioza a doi factori: materia - continuumul realitatii - si forma - conceptele noastre despre el. Continuumul realitatii intrat in sfera cunoasterii noastre circumscrie, initial, un grup restrans de fenomene concrete care sunt reflectate doar partial in campul perceptual al vorbitorilor. Aspectul reflectat depinde de necesitatile imediate si inscrie, de obicei, trasaturile senzoriale, de suprafata, care se preteaza cunoasterii prin senzatii si perceptii. Se realizeaza, astfel, un anumit tip de cunoastere - empirica - limitata atat ca extensiune a obiectelor, cat si ca intensiune a lor. Prin aceasta cunoastere se instituie sfera primara din care omul va "iesi" spre sfere de cunoastere noi. La randul sau, sfera de cunoastere primara nu poate si nu trebuie sa fie inteleasa ca realizata brusc si integral. In acest sens, se identifica, chiar la nivelul cunoasterii empirice, sfere de cunoastere care se realizeaza succesiv. Astfel, sfera lumii exterioare preceda intotdeauna sfera lumii interioare; lumea considerata (presupusa) ca "vie" preceda totdeauna lumea presupusa "moarta" etc. [Culda, p. 101].

Realitatea reflectata este etichetata  prin limbaj, conturandu-se conceptele primare asupra realitatii - concepte care sunt, in fond, cuvintele de uz general. Totalitatea conceptelor pe care si le face omul in interpretarea realitatii creeaza o noua lume, suprapusa celei reale, reflectate, si care mediaza apropierea noastra de lumea reala. Respectiv, re-cunoasterea lumii se produce prin cuvant (care denumeste realitatea intr-un fel anume). In acelasi sens, cunoasterea se considera realizata doar atunci cand poate imbraca o forma verbala. Prin urmare, conceptele rezultate din cunoasterea empirica sunt, de fapt, concepte "lingvale" ce reflecta un anumit tip al experientei, constituind, in acelasi timp, un fel de parametri si indicatori ai segmentului real.

De obicei, trasatura pu­s­a la baza nominarii (si prin care semnul este motivat) nu exprima esenta realitatii no­­mi­­nate. Acestea sunt, de obi­cei, trasaturile cele mai evidente, neesen­tiale din punctul de vedere al logicii (deci care nu exprima esen­ta obiectului), dar esentiale din punctul de vedere al prac­ticii sociale [Gherscovici,
p. 7]. Legatura dintre trasatura pusa la baza nominarii, respectiv si reflectarea explicita a procesului de cunoastere, si numele obiectului se mentine atata timp cat se mentine forma interna a cuvantului.

Aceasta notiune primara despre obiect constituie faza primara in cunoastere si reperul pentru cunoasterea ulterioara[2]: "numele cotidiene sunt bornele kilometrice pe drumul care duce la conceptele stiintifice", afirma E. Cassirer [Cassirer, p. 189]. In acelasi sens, E. Coseriu afirma ca "cunoasterea noastra prealabila, asa-numita «cunoastere originara», pre-ordoneaza lumea experientei stiintifice obiective: cunoasterea stiintifica va putea revizui, corija si chiar nega datele cunoasterii prealabile, dar aceasta cunoastere prealabila constituie in mod necesar baza oricarei cercetari" [Coseriu, Teoria limbajului, p.143].



Cunoasterea stiintifica se deosebeste calitativ de cunoasterea empirica, stiinta fiind, dupa E. Cassirer, "ultimul pas in dezvoltarea intelectuala a omului" [Cassirer, p. 287]. Aceasta stare de lucruri poate fi pusa in evidenta si prin semnificatia originara a cuvantului termen (care este legat nemijlocit de constituirea stiintei), care vine din latinescul terminus "limita, hotar". In acelasi timp, "scopul stiintei nu poate fi, in ultima analiza, de a ne da cunostinte definitive; dimpotriva, el ar consta din organizarea demersului nostru, de  a gasi limitele ignorantei si, prin aceasta, mica noastra putere" [Dumitriu, p. 144], or, "stiinta nu poate, prin definitie, sa se opreasca vreodata" [idem, p.165].

Pornindu-se de la concept pentru a se intreba cum se numeste sau cum s-ar putea numi aceasta, extensiunea semantica a termenului se defineste mai curand in raport cu semnificatul, care se defineste, in acelasi timp, in raport cu un ansamblu de semnificatii apartinand aceluiasi domeniu. Constituirea termenilor este precedata de o analiza minutioasa atat a obiectului, cat si a domeniului in care acesta se inscrie. In raport cu alte elemente de limba, termenii se prezinta drept unitati motivate, prin structura lor morfematica sugerand conceptul. In acelasi timp, asa cum stiinta "trebuie sa reprezinte [] o interpretare si o evaluare a faptelor dintr-un punct de vedere unitar", "aceleasi fapte (si, respectiv, aceiasi termeni - n. n.) [] se modifica in istorie si pot fi cunoscute in oarecare masura numai prin intermediul unei conceptii" [Coseriu, Teoria limbajului, p. 138].

In privinta directiei demersului epistemologic, se constata ca domeniile distincte ale cunoasterii realizeaza operatii atat asupra segmentului de realitate circumscris demersului epistemologic, cat si asupra limbajului si a procesului de rationare insusi. Aceste domenii pasibile operationalului se reflecta in categorii ale gandirii si in categorii ale reflectarii realitatii [a se  vedea, in acest sens, Mighirin, p. 11 si urm.]. Categoriile gandirii reflecta formele gandirii, iar categoriile reflectarii realitatii reflecta segmentarea realitatii. Schematic, domeniile pot fi reprezentate in felul urmator:

                                                        

Domeniul cercetarii gandirii reprezinta, de fapt, cunoasterea despre cunoastere, gandirea despre gandire. In felul acesta, gandirea se intoarce spre sine insasi, constituind, la randul sau, un domeniu epistemologic. Prin raportare la trei niveluri ale cunoasterii si cercetarii, putem distinge, prin urmare:

- obiectul  de nominare si limba, care, in urma unui proces "primitiv" (primar) al cunoasterii, ii "confera" un nume - cuvantul in general;

- obiectul de cercetare si stiinta care ii "confera" un termen;

- stiinta ca obiect de cercetare si metastiinta (intelegand prin acest termen "stiinta despre stiinta") care, teoretic, ar trebui sa opereze cu metatermeni.

Metatermenul, fiind o constructie teoretica analogica, nu are o acoperire ontologica: in sensul in care metastiinta este, de fapt, tot stiinta, dar despre o alta stiinta, metatermenul este termen.

Situatia poate fi pusa in evidenta si prin raportarea la gradele cunoasterii dupa Leibniz. Facand referire la acestea (cunoastere obscura, cunoastere clara confuza si cunoastere clara distincta, cunoastere clara distincta adecvata si cunoastere clara distincta inadecvata), E. Coseriu plaseaza limba la nivelul cunoasterii clare distincte si cunoasterii clare distincte inadecvate [Coseriu, Lingvistica, p. 15-16]. Atat stiinta, cat si metastiinta se vor plasa insa la acelasi nivel al cunoasterii clare distincte adecvate.




Bibliografie

Cassirer, E., Eseu despre om. O introducere in filozofia culturii, Bucuresti, 1994.

Coseriu, E., Teoria limbajului si lingvistica generala. Cinci studii, Bucuresti, 2004.

Culda, L., Omul, cunoasterea, gnoseologia, Bucuresti, 1984.

Dictionar de stiinte ale limbii, Bucuresti, 2001.

Dictionarul explicativ al limbii romane, Bucuresti, 1996.

Dumitriu, A., Retrospective, Bucuresti, 1991.

Enciclopedia limbii romane, Bucuresti, 2001

Gherscovici, D., Derivarea printre mijloacele de nominare ale limbii moldovenesti, Chisinau, 1979.

Kant, I., Critica ratiunii pure, Bucuresti, 1969.

Lingvistica integrala. Interviu cu Eugeniu Coseriu realizat de Nicolae Saramandu, Bucuresti, 1996.

Гумбольдт, В., Избранные труды по языкознанию, Mосква, 1984.

Мигирин, В.Н., Гносеологические проблемы знаковой теории языка, фонологии и грамматики, Кишинёв, 1978.



[1] Orice cuvant, prin urmare, este termen. Se va putea observa, in acest, sens, din perspectiva cunoasterii, ca orice cuvant este, intr-adevar, expresie a unei notiuni.

[2] O tra­­satura neesentiala uneori insa estompeaza trasaturile nereliefate, impunind limite "reflectarii si per­­ceperii complexe a referentului" [Humboldt, p. 111].













Document Info


Accesari: 1817
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )