Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































FOMAREA SIMTULUI ESTETIC SI DESCOPERIRILE TEHNOLOGOCE ALE SEC. XX-LEA IN ARTA MUZICALA

arta cultura












ALTE DOCUMENTE

Folosirea flash-ului ca lumina de umplere
FORMELE LUDICE ALE ARTEI
ARTELE SPECTACOLULUI - Actorie
PLANIFICARE CALENDARISTICA ARTE
Piata Charles de Gaulle- scurt istoric
DE LA SIMBOL SI STRUCTURI SIMBOLICE LA REPREZENTARILE MODELULUI CULTURAL. CONTINUITATEA SI DISCONTINUITATEA REPREZENTARILOR SIMBOLICE CULTURALE
Filozofia ca forma a cunoasterii , a constiintei si a cluturii
Dificultati in utilizarea termenilor cromatici
Traducerea numelor proprii intre arta si stiinta



FOMAREA SIMTULUI ESTETIC  SI DESCOPERIRILE TEHNOLOGOCE ALE SEC. XX-LEA IN ARTA MUZICALA

Educatia estetica, prin continutul ei trebuie sa formeze o atitudune corecta fata de adevaratele valori artistice, sa realizeze o sinteza proprie a senzorialului, afectivului si rationalului in procesul de receptare a produselor activitatii creatoare.

O deosebita sarcina revine educatiei estetice de formare a capacitatii de disociere a esteticului de surogatele artei. Si totodata de formare a unui gust estetic, care sa aibe ca punct de sprijin un ideal estetic de inalta valoare artistica.

Atat simtul estetic in general cat si simtul artistic muzical, in special se formeaza inca pe bancile scolii. Pentru infaptuirea lui este necesara o lunga perioada de timp, in care persoana, individul, elevul, intra in contact cu cele mai diverse genuri muzicale, datorita conditiilor oferite de societatea in care traim, prin intremediul spectacolelor, revistelor, mass-mediei, televiziunilor existente in prezent, etc.

Muzica,  a fost din totdeauna un mijloc, nu numai de delectare ci si o posibilitate de satisfacere a diferitelor cerinte spirituale. Muzica, l-a dirijat pe om  inca din cele mai vechi  timpuri, tocmai prin faptul ca a reusit sa-i dezvaluie spontaneitatea, creativitatea, fantezia, libertatea spiritului, facand din el insusi 919b19j artistul capabil de a creea opere de arta.

Muzica, a fost de astfel cea care a inlantuit inimile atat ale publicului, cat si ale plasmuitorilor de arta. Ea a animat din totdeauna sufletul omenesc, caci oamenilor le-a placut sa viseze, sa-si proiecteze gandurile in viitor, incercand sa le atinga.

Nevoia de a lasa fantezia sa zboare este specific omeneasca, iar imposibilitatea de a atinge absolutul a dat de fiecare data farmec si uneori chiar maretie acestor stradanii.

Cum treptat , in scurgerea timpului, planuri dintre cele mai imprevizibile au devenit realitate, oamenii s-au grabit sa-si imortalizeze visul realizat intr-un simbol plastic "muzica ", ce a avut puterea de a ingemana dorinta cu realitatea, visul cu fapta, idealuri ce au fost materializate in diverse opere artistice muzicale, de o reala valoare artistica indubitabila.

 Acest lucru s-a petrecut parca, pentru a opri clipa in loc, si a incremeni ceea ce ar putea sa se topeasca sub influenta vremii, sau a contactului cu realitatea existenta. Atunci cand aceste intruchipari ale idealului erau opere de varf, capat de serie, telul omului era atins. Si pentru ca el putea sa-si transporte in viitor visurile de acum, sau sa reprezinte cu anticipare o realitate pe care abia urma s-o construiasca.

Fiecare epoca va cunoaste opere de arta de cele mai diferite genuri, pe care le-a randuit dupa propria-i tabla de valori, in timp ce altele sunt redescoperite si puse la loc de frunte.

Inca de la inceputurile muzicii, prima clasificare a valorilor artei muzicale s-a facut tinand cont de latura afectiva senzoriala, de trairile, bucuriile care le aduce aceasta, apoi accentul se deplaseaza catre valentele educative.

Scoala de ieri - neajunsuri

Intrucat scoala reflecta trasaturile societatii in care ea fiinteaza, este firesc sa apara si extrapolari si determinari - ca de la intreg la parte.

Una din marile neajunsuri ale scolii noastre, a fost polarizarea pe toate planurile, in programe si manuale, in etape ale lectiei, in forme proprii de invatamant politic, in structuri si functionalitati, in prezeantarea denaturata a istoriei, filozofiei, sociologiei, a informaticii si ciberneticii.

O alta trasatura cu efecte negative, a reprezentat-o uniformizarea, anularea personalitatii, estomparea valorilor estetice, pentru a aduce pe toti, la acelasi numitor al inculturii unora, care se jenau sa spuna ca au ajuns ministri fara a fi avut un sambure de cultura.

Desfiintarea doctorarelor si a unor forme de promovare, eliminarea concursurilor de competenta, se inscriu in aceeasi politica de atrofiere intelectuala si culturala.

Uniformizarea, imbraca si un alt aspect organizatoric ,  numit centralism excesiv, (totul condus fiind de la centru, fara initiative, totul fiind dirijat, tipizat, uniformizat).  

Promovandu-se o pedagogie a efortului, invatarea ca si munca devenisera o obligatie fara interes si motivatie, fara placere si satisfactie. Aceasta si, pentru ca recompensarea aparent stimulativa, prin acord global, facea ca in aceeasi apreciere sa intre si competentul si incompetentul, lenesul si harnicul, silitorul si lenesul. Cadrele didactice aveau obligatia de a promova pe toti elevii, astfel nu-si dovedeau competenta didactica, invatamantul de masa avand si atributul de promovare in masa a elevilor.

Scoala romaneasca in prezent - trebuie sa faca cel mai bun serviciu societatii noi in care ne gasim, adica sa formeze pe fiecare individ, in asa fel incat activitatea sa, sa fie conforma cu aptitudinile sale naturale. Pentru aceasta trebuie promovata :

·        pe de o parte-preocuparea pentru metodele de cunoastere  a individualitatilor elevilor, iar

·        pe de alta parte, preocuperea pentru o organizare care sa faca posibila respectarea individualitatii, in procesul de invatamant si educatie.

Pentru respectarea individualitatii, este absolut necesar sa avem in vedere principiul selectarii si al clasificarii dupa aptitudini. Acest fapt s-a reflectat in reinfiinatarea liceelor de muzica si arte plastice, ce au ca criteriu de selectionare - aptitudinile naturale ale copilului.

Organizarea si orientarea scolii romanesti, poate fi enuntata astfel :

- o scoala interactiva, formativa, informativa, in concordanta cu cerintele invatamantului actual deschis noilor cerinte sociale, de instruire legate la noile configuratii sociale, culturale, estetice, ale prezentului in care traim astazi.

Scoala prezentului - pune accentul nu numai pe latura informativa, formativa ci si educationala, in care educatia estetica se regaseste in conformitate cu aptitudinile individuale, si motivationale ale elevilor.

Educatia estetica, atitudinea estetica

Preocuparile pentru educatia estetica nu lipsesc inca din cele mai indepartate timpuri, incepand cu Platon, Aristotel, Quintiliamus, Kant, Hegel, Diderot, Goethe, Lessing, Schiller, s.a.

 In estetica romaneasca trebuie retinute contributiile lui Titu Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea, G.Ibraileanu, E.Lovinescu, Mihai Ralea, G. Calinescu - care s-au ocupat de rolul creatiilor artistice in dezvoltarea sensibilitatii indivizilor, a formarii unei atitudini estetice juste fata de valorile artelor.

O preocupare speciala in acest sens, poate fi intalnita la Tudor Vianu care, analizand procesul receptarii artistice atrage atentia ,,asupra placerii estetice'', a dialecticii factorilor estetici si extraestetici, a naturii si atitudinii estetice, a criteriilor de ierarhizare si apreciere a valorilor artistice.

Astazi, arta trebuie sa se adreseze tuturor, trebuie sa devina ambitia noastra.

In scoala, elevii si adolescentii trebuie sa-si aproprie, de o parte partimoniul umanitatii, patrimoniul de ieri, de azi, de maine, atat cat ei traiesc in timpul creatiei contemporane, care va fi patrimoniul de maine.

In acest sens, departe de ideea de "statue sur le socle ", sau de " supliment al sufletului", educatia artistica, afirma necesitatea de placere in centrul sistemului, Subiect. Dar, centrul nu are sensul decat prin deschiderea pe care o ofera.

Continutul si sfera educatiei estetice

In continutul educatiei estetice, rolul central il are - formarea unei atitudini juste fata de natura, de viata si legaturile socio-umane, de continutul si valorile indubitabile ale artei in ansamblul ei.

Aparuta in procesul practicii sociale, aceasta atitudine coexista sincretic vreme indelungata cu celelalte modalitati de creatie umana (cognitiva, magica, religioasa, etica, etc.), pentru ca apoi sa se detaseze, si sa se constituie ca un mod specific de insusire spirituala a realitatii de catre om.

Spre deosebire de atitudinea practica - utilitara a omului, bazata pe nevoia satisfacerii unor cerinte biologice si social-materiale, si spre deosebire de atitudinea teoretica, aparuta prin introducerea unei perspective cognitive, pe linia acestei cerinte, atitudinea estetica desi , subordonata initial acelorasi trebuinte, a vizat intotdeauna  realizarea functiei sale sociale de educare - in sublinierea expresiva, a ceea ce este semnificativ in natura, sa produca placere, a acelor aspecte ale realitatii, care reprezentau importanta pentru om ( cum este si muzica), fiind reprezentative pentru aspiratiile sale.

Pentru a o defini in specificitatea ei atitudinea estetica realizeaza mai ales, in formele ei superioare : o sinteza proprie a concret- senzorialului, afectivului si rationalului, nu numai ca o constatare, dar si ca o modalitate de apreciere fata de produsele spirituale, ale activitatii de creatie umana.

Cercetarea modalitatilor concrete ale atitudinii estetice, a dus la aparitia numeroaselor teorii, care unilateralizau o latura sau alta a acestui proces, punand accentul fie pe aspectul de participare pur "emotional" al receptorului, fie pe detasarea sa ca simplu spectator " pasiv ".

Intelegerea complexa a atitudinii estetice, va evidentia faptul ca sfera ei de cuprindere este extrem de larga, tocmai prin faptul ca ea are posibilitatea de a cuprinde zonele cele mai diferite ale sensibilitatii omenesti.

Prin natura atitudinii estetice, aceasta nu poate fi izolata de ansamblul atitudinii umane, in contextul careia afirma Emil Utiz "in ceea ce ma priveste, asi vorbi de o atitudine estetica a constiintei, in care se introduc factorii extraestetici, fara totusi sa o distruga sau sa o deplaseze. Dimpotriva toti acesti factori extraestetici slujesc pentru a reliefa  frumosul artistic si pentru a-i insufla mai multa viata" .

Una dintre sarcinile educatiei estetice - este tocmai formarea capacitatii de disociere a esteticului de extraestetic, preluandu-l pe acesta din urma, numai in masura in care apare prelucrat, transformat, transfigurat.

Formarea unei atitudini estetice este rezultatul unei activitati educative diversificate, ale carei obiective vizeaza atat continutul cat si forma estetica a operei de arta.

Ion Pascadi reduce "educatia estetica la regasirea unor persoane apte sa perceapa, forme artistice complexe, ca in cele din urma, sa afirme faptul ca formarea unui ideal estetic ar presupupune o schema exterioara impusa, din afara preocuparilor de ordin estetic".

Atitudinea estetica consta in perceperea fenomenelor concrete, ale realitatii in raport cu esenta individului social, cu realitatile vietii in ansamblul ei, cu starile si trairile sufletesti individuale.

 Prin aceasta atitudine estetica, presupune: formarea unui gust estetic al valorilor artistice, si formarea unui ideal artistic cu valente educative de valoare.

Educatia estetica - are drept continut, tocmai formarea idealului estetic, si a marii varietati a gusturilor estetice, care in unitatea lor compun constiinta estetica, ca forma a constiintei sociale.

Ca parte integranta a activitatii educative, in general educatia estetica se realizeaza pe calea specifica ale idealurilor si aspiratiilor unei societati moderne, novatoare, deschisa marilor valori artistice de mare creativitate culturala, artistica, si de inalta valoare morala.

Educatia estetica satisface o nazuinta specific-umana aceea de apropiere de frumos, rasfrangadu-si influenta in intraga viata a omului.

In societetea prezenta, educatia estetica are o insemnatate mai vasta, alaturi de activitatea creatoare, in care arta vizeaza fabricarea de obiecte estetice, destinate omenirii in ansamblul ei.

Avand un rol formativ in dezvoltarea omului, arta, aduce un plus de traire umana, trezeste sensibilitati, trairi estetice. Esenta ei trebuie cautata in scopul pe care-l urmareste  educatia estetica :

·        formarea gustului estetic, capacitatea de a intelege si aprecia corect frumosul artistic,

·        dezvoltarea aptitudinilor artistice si estetice generatoare de adevarate valori umane.    

      

Valentele artistice ale sec. al XX-lea si descoperirile tehnologice in arta muzicala

Cautarile artistice vizeaza si au vizat bineinteles creatia artistica in sine, cu mijloacele sale cunoscute de toti compozitorii epocilor anterioare. Dar expresia artistica a tot cuprinzatoare a tot ce vizeaza prezentul actual, nu poate intoarce spatele si exclude achizitiile stiintifice si tehnologice ale timpului nostru.

Exigentele artei, si cunostintele de operare ale artistilor, din toate timpurile  stimuleaza si inspira cautarile stiintifice si inovatiile tehnologice, mai mult decat se credea si se putea imagina vreodata.

Astfel, s-a descoperit acest important punct, in ceea ce priveste muzica, aparitia instrumentelor electronice, a calculatorului, trecand prin notatia muzicala, a facut  sa apara in Occident afirmarea de "coordonate cartheziene" potrivit acceptiunii lui Geoffroy Hindley.

Mizele economice ale cautarilor artistice sunt considerabile, intr-un moment in care noile tehnologii ale informaticii si comunicarii cunosc o dezvoltare exploziva.

Aplicatiile cautarilor artistice in arta sunt legate de o activitate artistica profesionala, dar si deasemenea educatiei si placerii ca atare.

Artele alimenteaza industriile culturale cu un potential foarte important. De la confruntarea intre exigenta si capacitatea creativa, la puterea analitica si tehnica, astfel nascandu-se noi posibilitati si bogatii artistice.

Cel mai important lucru de facut este: de a coabita si intreactiona si de a face legaturi cu logica artistica, logica stiintifica, si logica tehnologica.

Dar la noi, este foarte dificil de a justifica primirea in laboraroarele artistice a celor care practica acel gen de muzica sa-i zicem cvazielectronica ce nu au o recunoastere universitara. Si este dificil de a legitimiza si a evalua cautarile ce ating domeniul creatiei artistice electronice, care nu are loc in universitati sau in organisme de cercetare.

In S.U.A se fac demersuri in acest sens, la "Centre for Computer Research in Music and Acustics" la Standford University, la " Media Lab.de Music I.T." sau gasim si la Karlsruhe "Zenter fur Knust und Medien technologie".

Muzica electronica este tipul de muzica, care este cunoscuta incepand cu anii'50. odata cu aparitia generatoarelor de sunete electronice, de semnale cu sunete sintetice.

Spre deosebire de muzica obisnuita, muzica electronica este o muzica inregistrata, ramanand pe banda magnetica, statutul sau fiind aceea de unicitate, ramanand permanent identica cu ea insasi.

Muzica electronica, exclude de aceea factorul interpretare, si face neobligatorie fixarea grafica ( cel putin prin notatia traditionala)

Sunetele inregistrate pe banda magnetica sunt produse, variate, modulate, prelucrate de diferite generatoare de sunete, iar banda magnetica astfel realizata este reprodusa in concert, pentru public, prin intermediul difuzoarelor.

In acest caz, compozitorul este atat creatorul cat si interpretul lucrarilor sale.

Totodata, creatia componistica  presupune o cunoastere aprofundata a aparaturii electronice, o practica de electronist. In realizarea acestui tip de muzica, se intalnesc adesea colaborari intre electronisti si compozitori.

Creatia muzicii electronice presupune, ca si muzica "seriala",  structuri de baze fixe, in functie de inaltime, durata si intensitate. Ea pune la dispozitia compozitorului in principiu toate sunetele cuprinse intre frecventele 50-16000 vibratii/secunda, in loc de 70-80 de sunete traditionale.

Duratele ei sunt variabile, sunt masurate in centimetri de banda magnetica, si dispune de 40 de intensitati, exact masurate, nu mumai cele cuprinse intre "ppp" si " fff ", determinand o variatate practic infinita a efectelor sonore.

Dezvoltatrea muzicii electronice a cunoscut mai multe etape.

Inainte de a putea fi utilizata in timp real, fiind primitiv inregistrata pe o banda magnetica, muzica electronica,  permitea compozitorului cu usurinta sa creeze sunete, spre exemplu prin utilizarea repetitiilor suprapuse.    

Preocuparile compozitorilor in acest domeniul muzical au fost ajutate si au beneficiat de adevarate studiouri, cu echipamente speciale, si care faceau parte din institutii muzicale pre - existente.

Largirea componentelor electronice prin inregistrari cu ajutorul microfonului, a sunetelor si zgomotelor cat si realizarea unui complex de sunete muzicale cu " zgomote ", care in aceasta conceptie din "obiecte sonore", stau la baza muzicii denumita "concreta".

In 1948, acest tip de muzica a fost inventata si teoreticizata de  Pierre Schaeffer, la Radiodifuziunea Franceza.

Muzica concreta  - este conceputa  din obiectele sonore , realizate prin inregistrari speciale, in care sunetul (zgomotul) este variat, prelucrat mecanic prin diverse metode: schimbarea vitezei de turatie a benzii magnetice, prin reverberatii, ecou, etc., fiind perceptibila  ca un tot ce graviteaza in jurul unui "centru de interes".

Aceste obiecte sonore joaca rolul pe cere il au notele in muzica obisnuita. Fiind insa cazuri particulare, complexitatea lor nu permite utilizarea notatiei normale, muzica " concreta" ramane o muzica perceptibila doar sonor, oral, libera de schematism (atat cat nu se reduce singura la schema).

Muzica concreta, exista  prin insasi sursa sonora si utilizeaza teoretic toate sursele imaginabile, deci este o muzica a "concretului sonor" de unde rezida si denumirea sa.

Un grup de colaboratori, compozitori, printre care: Darius Milhaud, Edgar Varese, Olivier Messiaen, Pierre Henry (considerat de multa lume cel mai mare compozitor de muzica electroacustica). Pierre Boulez, au fost puse la punct diferite aparate, care permit valorificarea resurselor obiectelor sonore, transformate in moduri diferite, obtinandu-se o asa-zisa " melodie".

Realizarea muzicii concrete a fost legata de reproducerea ei cu ajutorul difuzoarelor, ceea ce a condus la realizarea unor procedee care sa creeze iluzia sursei sonore deplasabile in spatiu, realizandu-se o redare stereofonica.

Cercetatorii si creatorii in acest domeniu au realizat cateva lucrari pe bazele tehnicii concrete. Cunoscute sunt lucrarile de Pierre Schaeffer ca « Symphonie pour un homme seul », sau « Voile d'Orphee » de Pierre Henry.s.a.

Perceputa ca un curent innoitor in muzica sec.al XX-lea, muzica concreta a fost depasita  de alte curente ca spre exemplu de muzica electronica tocmai in cautarea ineditului muzical.

Particularitatile muzicii electronice ale epocii rezidau din faptul ca, nu se utilizau decat  sunetele generate de aparatura electronica.

Pornind de la valorile abstracte, care sunt notele si mergand spre un « concret »de rezultate sonore, aceasta muzica  prinde pentru inceput sonoritatile date concrete inregistrate, si le organizeaza prin montaje, de unde rezida aceasta abstractiune a muzicii.

Odata cu aparitia si dezvoltarea calculatoarelor, tratamentul electronic al sunetului, permitea crearea de noi forme de instrumentalizare a muzicii, ca si cele provenite din sintetizarea sunetului, care dau formalismul compozitiei, lucrariile fiind suborbonate informaticii, dar cu mai multe si numeroase variante :

·        opere muzicale pur acustice sau pre - inregistrate( G.R.M., Studios de Cologne  si Studiourilor de muzica electronica din Milano,( a carui intemeietor a fost Luciano Berio.)

·        opere muzicale care utilizau instrumente electronice ( Undele Martenot, termines)

·        lucrari muzicale la care se punea problema ( cum pot fi redate publicului ?), ceea ce face ca acest format sa fie adaptat difuzarii radiofonice, sau cu un acompaniament tip spectacol vizual.

·        opere mixte banda magnetica/orchestra ( « Deserts » de Edgar Varese, numeroase opere de Luigi Nono, adeptul muzicii seriale.). Dificultatea consta in fuziunea celor doua diferite universuri sonore : - cea a sunetului de inaltime bine determinat de muzicieni si-  cea data de zgomote fara inaltime determinata, in paralel cu muzica inregistrata, cu ritmurile imoabile, si muzicianul care trebuia sa le sincronizeze.

·        opere bazate pe transformarile sunetului acustic prin mijloace electronice ( Pierre Boulez, IRCAM, «  Institut de Recherche et Coordonation Acustique, Musique »)

Putem observa faptul ca sunetul electonic a putut fi calificat si ca un rezultat de maniera in care a fost creat astfel :

*                  sunet de sinteza, electronic sau informatic

*                  sunet instrumental sau vocal traditional transformat

*                  sunet natural ne-muzical « a priori »(« muzica concreta ») transformata sau nu.

Muzica repetitiva - este reprezentata de muzicieni ca : Steve Reich, Terry Riley, Philip Glass, John Coolidge Adams. Stramosi de demult a unui mecanism modern( Prokofiev, Honneger, uneori Bartok).

Gyorgy Ligeti a compus cateva opere ( Concertul nr.2 Quatuor de coarde ), utilizand episodic tehnici similare.

Tehnica aceasta a fost utilizata si de alti compozitori, intr-o masura fiind mai putin sistematica o intalnim si la : Harrison Birtwistle, Luciano Berio («  Points on the curve to fiind) Opere emblematice: Philip Glass "Concert de vioara", John Coolidge Adams "Nixon in China".

Incepand cu 1960, John Cage, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockausen - au facut sa apara asa-zisa- muzica spectacolului, sau a « happening « ( a performantei, in sensul sau anglo-saxon) si care uneori devine secundara unei idei ( anecdotice). Exemplul il da John Cage "scandalizand lumea"cu ( 4'33'') in lucrare existand 4 minute si 33 de secunde de pauza (liniste absuluta).

Scoala spectacolului - termenul a fost inventat de compozitorul Hugues Dufourt, intr-un articol datand 1979.

Muzica spectacolului, in sens restrictiv, a pus principalele baze pe descoperirea de la natura  a timbrului muzical si la descompunerea spectacolului in sunet muzical, la origine stand perceptia acestui tip de timbru.

Opere ca : «  Atmosphere » de Gyorgy Ligeti, « Metastasis » de Iannis Xenakis. « Mutations » de Jean Claude Risset si « Stria » de John Chowning au directe influente in aceasta miscare, prin ambivalentele armonico-timbrale.

Muzica « spectacolului » cu tenta de sintetizare a orchestrei, unde intr-un ansamblu instrumental existau niste evolutii temporale si de zgomote.

Ea utilizeaza pentru aceasta tehnica microtonalitati orchestrale in fuziune cu cele date de timbre sonore procesate continuu de material in timp.

Tristan Murail, Gerard Grisey, Hugues Dufourt, si Michael Levinas- dezvolta aceasta descoperire si o incorporeaza in tehnici derivate de analiza - sintetiza  prin calculator, ceea ce, a permis sa reintre in detalii reprezentari timbrale.

Ei aplica deasemenea o scriitura pentru instrumente traditionale, tehnici precedent descoperite in electoacustica, cum sunt modulatiile de frecventa ale sunetului, compresia spectrelor, sau dilatarea sunetului in timp.

Estetic, aceasta scoala se opune muzicii seriale si preferand sa gandeasca sunetul complex ca un « continuum », paralel microscopic a unui continut de format macroscopic cum este opera lui Horatiu Radulescu, care a pus punctul pe o alta scriitura « spectrele joase » pe asa-zisa « scordartura spectrala », ce contine intervale inegale, putin numeroase doar in registrul grav, si intrevale mult mai numeroase urcand spre registrul acut.

Aceasta scoala estetica, in sensul acesta , a influentat numerosi compozitori tineri cum sunt : Philippe Hurel, Philippe Leroux, Marc-Andre Dalbavie, Jean-Luc Herve, Therry   Alla, Fabien Levy, sau Therry Blondeu in Franta ; Kaija Saariho, sau Magnus Linberg in Finlanda, George Benjamin sau Julien Anderson in Anglia .

Odata cu noile descoperiri tehnice in arta muzicala, s-a prefigurat si dezvoltarea rapida si pluridirectionala a limbajului muzical, ce a dus la reconsiderarea sistemului de notare si a partiturilor traditionale.

Partiturile muzicale au suferit modificari, fie :

·        partial, prin adoptarea - la fondul si in spiritul vechii notatii - a unor simboluri grafice corespunzatoare noilor realitati, fie

·        radical, prin utilizarea unor alte sisteme de notare, diferita de cel unic traditional, sisteme adecvate orientarilor componistice contemporane : muzica concreta, muzica electronica, muzica aleatorica, muzica stochastica,etc.



Partiturile moderne au ajuns sa se deosebeasca substantial atat intre ele, cat si fata de cele traditionale, astfel:

·        partiturile de muzica concreta au aspectul unor «  tabulaturi » (demnumirea pentru notatia muzicala, destinata in special unor instrumente cu claviatura sau cu coarde ciupite).

·        partiturilale de muzica electronica, apar ca niste grafice, alcatuite pe hartie milimetrica, a caror descifrare solicita un volum imens de munca ;

·         partiturile unui anumit tip de muzica aleatorica, sunt elaborate sub forma unei pictograme, care speculeaza puterea de sugestie vizuala a indicatiilor grafice.

Intrucat noile modalitati de notare nu sunt inca cristalizate si unanim acceptate, majoritatea partiturilor ultimilor decenii sunt insotite de anexe, care contin repertoriul simbolurilor special utilizate si semnificatiile acestora.

Post modernismul

In recreearea modernismului, si probabil in dorinta de a recastiga publicul pierdut, un numar mare de compozitori « se reintorc la realitate », in progresivitate diversa, atingand uneori o simplicitate extrema, intr-un demers care aminteste de cel a lui Erik Satie, dar fara puntea provocatoare :

- absenta totala de modulatii chiar pasagere, rimul utilizand doar valori simple, voit neindemanatica, cu structuri repetitive gasita la Michael Nyman, Philip Glass sau Steve Reich, spre exemplu. Iar cu unele orientari spre inspiratia pur religioasa ca la Arvo Part.

Alti compozitori dimpotriva ofera orchestratii de o inalta subtilitate : Henryk Gorecki, un polisitemism de o mare bogatie la Alfred Schnittke, sau cu structuri ritmice complexe la Michel Lysight.

Post modernismul muzical nu se poate rezuma doar la reintoarecerea la simplicitate : ci este si dorinta de a reinnoi comunicarea.

Pentru postmodernisti, problema limbajului, setea sitemica a modernitatilor sunt de o falsa problema, care a creat o prapastie intre creatori si cosumatorii « muzicii savante », conform acestora, muzica este un limbaj care suporta mai multe evolutii decat chiar o revolutie in sine.

Alti compozitori post modernisti : George Benjamin ( 1960-), Bechara El-Khoury ( 1957-), Peter Eotvos (1944-), Gyorgy Ligeti (1923-2006), Jose Manuel Lopez (1956), Krzsztof Pendereczi (1933-), Toru Takemitsu (1930-1996), Iannis Xenakis (1922-2001).

Problemele muzicii moderne s-au relevat in faptul ca , aceasta a fost suita pe « au altar », fiind inaccesibila, aristocratica si intelectuala, idealista sau excentrica, voluntar obscura si dificila, ea a fost catalogata la Congresul de la Floreanta in 1937, de catre Egon Wellesz «  o experienta de laboraror ce oboseste si deruteaza publicul ».

Inceputul secolului XXI  poate parea paradoxal inca, ca fiind muzica contemporana scrisa de la debutul anilor 1900 pana in zilele noastre.

Dar asa-zisa «  muzica contemporana » ramane inca necunascuta, uneori chiar desconsiderata de unii autori. Care sunt ratiunile ? aceasta muzica nu este deloc simpla, pentru o ureche neformata sau pregatita pentru a o aprecia. Caci toata lumea iubeste ceea ce este natural, sau putin « suportabil »,  ascultand fara probleme muzica numita " clasica" (Mozart, Beethoven, Schubert, Chopin, s.a.)

Este foarte simplu, pentru ca urechea noastra este obisnuita , sa asculte din copilarie aceasta muzica« clasica », ascultand-o cu regularitate uneori, alteori nedand atentie o ascultam ca fond muzical, intr-o aparitie sporadica a unor spoturi publicitare la televizor, cinema.

Trebuie sa incercam, sa retranscriem drumul spre muzica moderna pentru a ajunge s-o putem asculta, si intelege valentele de sonoritati noi.

*                  Inceapand cu 1894 in Franta, Claude Debussy aduce un limbaj novator, plin de finete si rafinament cu  "Preludiul la dupa-amiaza unui faun" .

*                  Se considera adesea faptul ca , sec. al XX-lea muzical incepe cu adevarat cu  1889, cu "Noaptea transfigurata" de Arnold Schoenberg, deschizator al drumurilor atonalismului, devenind apoi parintele muzicii dodecafonice si seriale, ca mai apoi in unele creatii de la sfarsitul vietii sa aibe o oarecare intoarcere la tonalitate (Concertul pentru pian op.42).

*                  Maurice Ravel ("Pavana pentru o infanta defuncta", ' Daphnis et Chloë") a devenit un veritablil « classic » ceea ce nu poate fi deloc ignorat acest fapt - "Le Sacre du Printemps" de Igor Stravinsky si fara indoiala mai accesibile, sunt lucrarile"Pasarea focului", " Istoria unui soldat", si magnifica « Simfonie a Psalmilor »

.

*                  Un moment muzical rusesc, Dmitri Ceaikovski, ce trebuie ascultate sunt simfoniile  asa-numitele " Les Quatours", unde apar opiniile operei "Lady Macbeth de Mzensk".

*                  Béla Bartok : "Divertimentul pentru coarde"( foarte accesibil) alaturi de "Concertul pentru orchestra", "Mandarinul miraculos" si sublima lucrare "Muzica pentru coarde , percutie si celesta"

*                  Leos Janacek si indubitabila sa lucrare "Quatuor nr.2 intitulata "Lettres intimes" care aproape ca o face sa fie uitata prima sa lucrare " Quatuor nr.1 intitulata "Sonata a la Kreutzer".

*                  Concertul pentru vioara "In memoria unui inger" de Alban Berg si" Pierrot Lunaire" de Arnold Schönberg ca si cele  "Cinci piese op.16" si in cele "Trei Momente" intitulate "Farben" (culoare) este caracteristica si lucrarii " Klangfarbenmelodie" (melodie de timbre).

*                  Cateva trei scurte piese de Anton Webern ( o foarte mica doza pentru a putea fi apreciate) : "Cinci Piese pentru orchestra op.10" si "Passacaglia op.1" sunt foarte accesibile si compuse in tinerete care pot constitui o buna introducere in opera sa.

*                  Celor trei scoli austere de la Darmstadt dupa al doilea razboi mondial si apropierea de serialismul integral: Pierre Boulez ("Ciocanul fara Stapan"), Luciano Berio ("Sequenza"),

*                  Nu pot fi lasati fara a fi numiti si englezi ca: Benjamin Britten cu lucrarile: " Peter Grimes" (Opéra), " A Ceremony of Carols",

*                  Pentru a ne destinde pot fi audiate lucrarile " Porgy and Bess" si " Rhapsodia Albastra" de George Gershwin chiar si " West Side Story" de Leonard Bernstein.

*                  De asemenea Astor Piazolla care a reactualizat tangoul sub toate formele sale.

*                  Exceptionalul Henri Dutilleux :"Concertul pentru violoncel", "Totul departe de lume",

"Timbres", "Espace", " Mouvement ou la nuit étoilée", cele doua simfonii, "Metabole pentru orchestra" toata opera sa in intregime).

*                  Precursorul Edgar Varèse : cu "Poemul electronic" face aparitia muzicii concrete electroacustica care i-a facut renumiti pe Pierre Henry si Pierre Schaeffer,  "Metamorfoze pentru o mare orchestra", ca si lucrarea sa intitulata  "America" si care pun in valoare micul ansamblu cu " Integralele" sau cu 'Ionizarile"(percutiei), anuntand deja "Pleiadele" ale lui Iannis Xenakis.

*                  Foarte celebra este si lucrarea "Continuum pentru clavecin" de György Ligeti.

*                  "Recviemul" de Alfred Schnittke si "Variatiunile pentru pian" de Aaron Copland.

*                  Minimalistii: : John Adams cu " Phrygian Gates" (pian), " Shaker Loops"(orchestra de coarde),  "Harmonium" (cor si orchestra), " Hoodoo Zephyr" (synthétiseur), Philip Glass cu lucrarea "Fatade" si cu cea denumita " Movements."

*                  Pasiunea pentru cantecul pasarilor o intalnim la  Olivier Messiaen inindispensabilul " Quatuor pour la fin du temps", "Catalogul pasarilor si un Soricel".

*                  Arvo Pärt ("Fratres", " Arbos", "Festina Lente") si alti copozitori estonieni Erkki-Sven Tüür : "Sonata pentru pian" si lucrarea "Insula desertului"ca " musiques envoûtantes."

*                  Cei mai recenti compozitori sunt : Aaron Jay Kernis si magnificul sau «  Concert pentru cor englez » intitulat "Colored Field" si de asemenea cea de a doua simfonie, Renaud Gagneux si foarte evocatoarea sa lucrare "Signal de Brume".

*                  Si bineinteles nu se pot uita numerosi compozitori ca: Darius Milhaud, Arthur Honegger, Zoltan Kodaly, John Cage, Karlheinz Stockhausen, Francis Poulenc, Bohuslav Martinu, Josef Suk, Serguéï Prokofiev, Serguéï Rachmaninov, Kryzstof Penderecki, Witold Lutoslawski, Steve Reich, Aulis Sallinen, Toru Takemitsu, Joaquin Rodrigo, Manuel de Falla, Albert Roussel, Jean-Louis Florentz, Guillaume Connesson

Compozitori romani care folosesc sau scriu muzica electronica:

Creatia muzicala romaneasca moderna , pune in evidenta, capacitatea extraordinara de sinteza a autorilor romani, intre tehnicile componistice noi ( textura de esenta electrofonica, implica si un material modal de proiectie partial sau total spectrala, siruri de numere impare, permutate circular pe orizontala sau pe verticala) si uneori sugestiile dintre cele mai pure arhetipuri ale spatiului nostru spiritual.

Mihai Moldovan, face uneori apel la un folclor esentializat, in lucrari ca : « Obarsii », « Recitandu-l pe Eminescu », utilizand arhetipuri melodice(« isonul »), sintactice (« eterofonia »), sau timbrale (« sugestia de bucium »). Muzica lui, in multe cazuri este riguros organizata, prin prisma unor legi numerice, in « Vitralii » (1968)  subordonate unei orientari expresive contemplative.

Nume remarcabile a acestui gen de muzica sunt Corneliu Cezar, Liviu Dandara,  Iancu Dumitrescu, Lucian Matianu, Adrian Enescu, Dinu Petrescu, Costin Mireanu, Calin Ioachimescu s.a.

Cornaliu Cezar (n. 1937) - primele orientari ale sale , s-au bazat pe valorificarea rezonantei naturale a sunetului. Pirma lucrare de acest gen, a fost "AUM"(1970), care prefigureaza ceea ce va numi mai tarziu "muzica spectrala"

Exemple de muzica pentru banda magnetica si formatii variabile le intalnim in lucririle: "Taoora",(1968), " AUM"(1970), "Ziua fara sfarsit"(1972).

Pentru prima oara experimenteaza, imbinarea a doua caregorii de stiluri ( cel modern si cel vechi traditional, integrand si elemente indepartate stilistic, precum folclorul romanesc si cel extrem - oriental la care se adauga zgomote ori sunete sintetizate) in anul 1972, in lucrarea sa "Rota".

Aceeasi maniera se impune si in numaroasele colaje ale autorului, exemplul fiind si colajul intre muzica preclasica si electronica "Ideograme" (1978).

Corneliu Cezar a urmarit sa realizeze o "muzica afactiva" , dafinita prin solutii de natura arhitectonica, atat logice cat si structurale.

Liviu Dandara( 1933-1991) - a participat la Internationelele Ferienkurse Darmstadt (1969, 1978), unde a frecventat cursurule lui Stockhausen si Ligeti.

Lucrarile sale nu neglijeaza cele mai neobisnuite modalitati de producere a sunetelor, de la cilindrii de fonograf pana la voci de copii interceptate prin rezonatori sau chiar,  pana la generatoarea de sunete electronice.

Zonele stilistice pe care le-a investigat, se extind pe o arie larga, pornind de la utilizarea arhetipurilor folclorului romanesc si ajungand la sistematizarea tipurilor derivate din informatica sau matematica nonnumerica.

Din creatia sa , lucrari de muzica electronica sunt : "Timpul suspendat"(1971) . "Fresca" (1973), "Interferente"(1973), - muzica pentru 32 de instrumentisti cu amplificare, "Quadriforium"(1970) - pentru pian si banda magnetica, "Tacerea se scufunda" (1976), pentru voce grava, pian si banda magnetica. "Timpul care arata nordul" (1980), lucrare pentru doi instrumentisti si multimedia, "Sonata pentru un pian singur" (1980), pentru pian si multimedia, "Multiversum" (1983), sonata pentru vioara solo.

Costin Mireanu (1943), compozitor francez de origine romana, a urmat cursurile de la Darmstad cu Ligeti. Preda la departamentul de muzica al Universitatii Paris-VIII din 1973, transformari ale notatiei muzicale actuale, raporturi intre imagine si sunet, organologie a timbrelor, analiza, compozitie.

Cauta forme poliartistice care sa unifice sunetul, gestul si imaginea estetica, artistica. In lucrarile sale face adeseori apel la electroacustica. Creatia sa cuprinde lucrari : « Couleur du temps »(1966-1968), prima versiune -  orchestra de coarde, a doua versiune -  cvartet de coarde, a treia versiune -  dublu cvartet de coarede si contrabas ; « Espaces II » pentru orcestra de coarde, pian si banda magnetica (1967-1969) ; « Luna Cinese », pentru unul sau mai multe electrofoane ( instrumente ce intrunesc fie un generator mecanic, in care amplificarea si emiterea sunetului sunt electronice, cat si  instrumente cu generator electronic, ca : orga electronica, sintatizatorul), un executant si un recitator(1975), " Musique climaterique" pentru doi actori, un comentariu poliartistic, claviaturi acustice si/sau electronice, banda magnetica si film pe 16 mm ad libitum (1979) ; « L'avenir est dans les oeufs » (Viitorul este in oua), opera pentru noua cantareti, 15 instrumente si banda magnetica dupa Eugen Ionesco(1980).

Iancu Dumitrescu (n.1944), adept al curentului spectral, al "spectalismului panconsonant". Lucrari bazate pe tehnica texturista, ca metoda de valorificare a efectului sonor sunt: "Memorial/Alternance", "Basoreliefs symphoniques"(1977), "Apogeum II"(1981).

Lucrari ce se bazeaza pe o efectologie bruitista pura sunt: "A Priori", "Cinci implozii'.

Lucrari ce se insciu in estetica nonevolutiva, cu statism improvizatoric, rezultat din exploatarea componentelor spectrale ale sunetului sunt: "Harryphonie"(Epsilon), "Ursa Mare"(1981), muzica pentru sintetizator, fagot preparat, pian preparat, doua grupuri de percutie, patru contrabas si gonguri "Movemur et Samus"(1978), L'Orbite d'Uranus", "Medium(1982), "Cogito trompe d'oeil"(1982).

Calin Ioachimescu ( n.1949) - participa deasemanea la cursurile de muzica noua de la Darmstadt, In 1982 beneficiaza de o bursa de documentare muzicala din partea guvernului francez, participand cu aceasta ocazie la "Rencontres internationales de musique contemporaine" de la Metz si la manifestarile IRCAM (Institut de Recherche et Coordonation Acoustique/Musique), de la Paris, unde a urmat un stagiu de muzica pe computer, in 1985 . Din 1980 este inginer de sunet la Radiodifuziunea Romana. A ocupant , in paralel, functia de director al Studioului de muzica electroacustica si de inregistrari al U.C.M.R..

Lucrarile sale au fost distinse cu "Kranichsteiner Musik Preis", acordat de Intrenationales Musiinstitut Darmstadt,1984, cu Premiul Academiei Romane, 1994.

Estetica sa se inscrie in orientarea care exploreaza lumea interioara a sunetului, utilizand rezonanta naturala in ideea accederii la "noua consonanta", la univesal, la athetipuri.

Preocuparile sale s-au axat pe investigarea relatiei intre sunetele fundamentale si armonice, intre timbrele instrumetale cu cele generate electronic.

Lucrari de muzica mixta instrumentala/electroacustica : "Oratio I"(1979), "Hyerophonies alpha"(1983). Lucrari pentru flaut, oboi, clarinet, corn, trombon, , percutie , banda magnetica si dispozitiv electroacustic in timp real, "Muzica spectrala"pentru saxofon sopran(sau bariton) si banda magnetica (1985), "Balada"(1986), "Palindrome/7"(1992), pentru clarinet fagot, vioara, violoncel, chitara, sintetizator/pian si percutie, "Les eclats de l'Abime"(1995), pentru saxofon contrabas si banda magnetica.

            Pentru a  intarii o mica reflectie asupra muzicii contemporane, am facut un tablou recapitulativ asupra operelor propuse in functie de gradul de dificultate de a fi audiate.

 Compozitor

 Foarte accesibile

 Destul de accesibile

Dificile

 Foarte dificileile

Leos Janacek
(1854-1928)

Quatuor pentru coarde n°1 "Sonata à la Kreutzer" (1923)

Quatuor pentru coarde n°2 "Scrisori intime" (1928)

Claude Debussy
(1862-1918)

Preludiu la dupa-amiaza unui faun (1894)

Arnold Schönberg
(1874-1951)

Noaptea Transfigurare

(1899)

Cinci piese pentru orchestra op.16 (1909)

Pierrot lunaire (1912)

Maurice Ravel
(1875-1937)

Pavane pentru o infanta defincta (1910)

Daphnis et Chloé (1912)




Béla Bartok
(1881-1945)

Divertiment (1939),
Concert pentru orchestra (1943)

Mandarinul miraculos (1919)

Muzica pentru coarde , percutie si celesta (1936)

Igor Stravinsky
(1882-1971)

Istoria unui Soldat (1918),
Pasarea Focului (1910)

Simfonia  Psalmilor (1930)

Le Sacre du Printemps (1913)

Edgar Varèse
(1883-1965)

Ionizari (1931),
América (1921)

Poème électronice (1958),
Intégralele (1925)

Anton Webern
(1883-1945)

Passacaglia op.1 (1908)

Cinci Piese pebtru orchestra op.10 (1913)

Alban Berg
(1885-1935)

Concertul pentru vioara si orchestra (1935)

George Gershwin
(1898-1937)

Rhapsodia albastra (1924)

Porgy and Bess (1935)

Aaron Copland
(1900-1990)

Variatiuni pentru pian (1930)

Dmitri Ceaikovski

(1906 - 1975)

Simfonia n°5 (1937),
Simfonia n°7 (1941)

Lady Macbeth de Mzensk (1934)

Olivier Messiaen
(1908-1992)

Un soricel (1989)

Quatuor pour la fin du temps (1941)

Catalogul pasarilor (1958)

Benjamin Britten
(1913-1976)

A Ceremony of Carols (1942)

Peter Grimes (1945)

Henri Dutilleux
(n.1916)

Simfonia n°1 (1951),
Simfonia n°2 (1959)

Timbres, Espace, Mouvement

(1978)

Concertul pentru violoncel (1970)

Métabole (1964)

Leonard Bernstein
(1918-1990)

West Side Story (1957)

Astor Piazzolla
(1921-1992)

Adios Nonino (1959)

Iannis Xenakis
(n. 1922)

Pléiadele (1979)

Nomos Alpha (1965)

György Ligeti
(n. 1923)

Continuum (1968)

Quatuor pentru coarde n°2 (1968)

Luciano Berio
(n. 1925)

Secventa VII pentru voci inalte (1969)

Secventa III pentru voci(1965)

Pierre Boulez
(n. 1925)

Répons (1981/84)

Pli selon pli (1957/89)

Ciocanul fara Stapan (1955)

Pierre Henry
(n. 1927)

Messa pentru timpul prezent (1967)

Variatiuni pentru o poarta si un suspin (1963)

Liviu Dandara

(n.1933-1991)

Timpul suspendat

(1971)

Sonata pentru un pian singur (1980)

Alfred Schnittke
(n.1934)

Requiem (1974/75)

Arvo Part

(n.1935)

Festina lente(1988)



Fratres (1977)

Arbos (1977/1986)

Corneliu Cezar

(n.1937)

Taoora (1968)

AUM (1970)

Philip Glass
(n. 1937)

Façades (1981)

Company (1983)

Costin Mireanu

(n.1943)

Espace II

(1967/1969)

L'avenir est dans l'oeufs (1980)

Iancu Dumitrescu

(n.1944)

Ursa mare (1981)

Cogito trompe l'oeil

(1982)

John Adams
(n. 1947)

Harmonium (1981)

Hoodoo Zephyr (1993)

Phrygian Gates (1977)

Shaker Loops (1978/83)

Renaud Gagneux
(n. 1947)

Signal de Brume (1997)

Calin Ioachimescu

(n.1949)

Oratio I

(1979)

Hierophnies alpha

(1983)si bata (1984)

Oratio II

(1981)

Les eclats de l'Abime

(1995)

Erkki-Sven Tüür
(n.1959)

Sonata pentru pian (1985)

Insula Deserta (1989)

Aaron Jay Kernis
(n.1960)

Colored Field (1994)

Second Simfonia (1991)

           

Patrunzand intr-un univers al muzicii comtemporane, este de accepatat ideea , de intrare intr-un domeniu neasteptat, neprevazut, si neobisnuit.

Aceasta este o muzica care deruteaza deseori, pentru ca melodia sa este rar identificabila si pentru ca are niste climate sonore neobisnuite.

Este o muzica de o mare varietate, care obliga auditorul sa aibe o « ascultare activa », sa fie el insusi cautatorul.

Muzica ,  are adesea un caracter tragic si haotic a imaginii anilor 50. Este adesea cateodata morocanoasa, acra, dificila, si caraghioasa, nostima, comica, dar cu resurse in natura (cate odata), cu vise, si euforie. Nici una dintre aceste dimensiuni nu este de neglijat.

In concluzie, operele muzicii comtemporane sunt fructul intalnirilor sau de soc intre culturi diferite, atat prin stilul, epoca lor care o are ca origine.

Secolul XXI aduce cu el noi posibilitati componistice, mult legate de noile performante in stiinta si tehnica informativa, incercand sa cuprinda o arie cat mai larga de public deschis atat valorilor trecutului, cat si ale prezentului actual.

Nazuinte estetice, specific umane sunt adresate tuturor indivizilor, care intra in contact direct sau indirect cu valorile artei.

Explozia informationala din prezent, a mutatiilor permanente din domeniul informaticii, al stiintei si tehnicii avansate face ca, viata omului sa fie intr-o continua acumulare de noi si noi descoperiri, fiind supusa unei continue acumulari pe intreg parcursul ei  .                                                                    

Exista si o piata legata de binele culturii, in care sunt comercializate valori cultural-artistice de mare valoare estetica si etica,  pentru a conserva adevaratele valori si de a putea fi audiate in viitor.

Dar, operele de arta, nu se reduc doar ca obiecte de agrement, de comert, ele nu reprezinta o  marfa. Arta - redusa la un regim comercial in universul in care este construita, putin cate putin se pun in pericol operele cele mai inalte ale umanitatii, artei si chiar ale stiintei in sine.

Rolul artistului este decisiv, in a rasturna notiunile de productivitate, si de piata, de competitie sau de dominare a ei. Pozitiv privind, artistul poate ajuta la raspandirea figurilor originale, de creare de forme noi de spectacole, de relatie, de participare-propunand modele, imagini, constructii sonore, si in acelasi timp de reinnoire, de recreare sau de revigorare  a unor nou mituri in noi valente estetice.

Hugues Dufourt propune «  sa consideram arta ca un loc, s-o inchidem in dinamica istorica, cea a societatii noastre » Arta n-o putem considera ca fiind un obiect mic de folos practic, pentru o clasa superioara, nici macar pentru o piata protejata, sau o cautare stiintifica intr-un laborator.

Arta este o relatie si fundamentul valorilor cu miza de perenitate in viitor.

Arta ca si stiinta, are o lume a cunoasterii care cauta sa sugereze o lume, care poate fi « artizanul metafizic », gratuit si fantastic.

Cautarile artistice implica explorari fara limita, investigatii ale propriilor noastre caracteristici ale naturii umane si locul nostru in lume.

Din totdeauna, artistii si-au lasat amprenta in civilizatiile lor. Astazi ei isi cauta refugiul uneori in dezvolatarea stiintei si tehnologiei actuale prezenate. Dar important este si va ramane dorinta  de a feri arta de apetitul ambiant de consumator si vanzator al imaginii epocii noastre.

Totusi exista o degradare a perceptiei muzicale a muzicii contemporane, asupra mass-mediei si publicului.

Exista si o prea mica preocupare pentru producerea si difuzarea acestor genuri muzicale noi. Productiile pe suport C.D, DVD, sunt intr-o criza profunda. De aceea dezbaterile pe tema creatiei muzicii contemporane sunt intr-un deficit de intelegere.

Obiectivele muzicii contemporana sunt :

o       Redarea mai vizibila a actiunilor, manifestarilor muzicale si a productiilor muzicale de astazi cat si faciliatea lor in accesibilitate

o       Actionarea, in acest sens , pentru obtinerea unui loc de productie si difuzare acceptata.

o       Sprijinul de reciprocitate la resursele de mediatizare a muzicii contemporane.

o       Crearea de spatii de reflectie si dezbatere si realizarea circulatiei informatice.

o       Asigurarea promotiilor de opere de interes ale creatorilor muzicii contemporane.

o       Desfasurarea tuturor actiunilor ce au ca miza relatia de creatie a muzicii contemporane si publicul existent.

Supusa unori acumularilor continue de noi si noi decoperiri in univesul ei ideatic si estetic, arta secolului XXI se adresaza intregii umanitati, atat prezentului in care traim, cat si celor care se vor naste in viitor,avand datoria si menirea de a lupta pentru a-i pastra locul de frunte alaturi de celelalte preocupari umane.

Trecand , spre o societate extrem de dezvoltata din puct de vedere informational, cand sistemul  de dezvoltare a calculatoarelor a castigat toate domeniile sociale, prin acumularile sale in tehnica lui propriu-zisa, astazi putem visa ca sa lasam viitorilor nostri urmasi , toata informatia existenta intr-un domeniu sau altul , taocmai datorita nivelului de stocare a informatiei, care s-a largit extrem de mult  in prezent.

Sistemul informational I.B.M are prin eforturile sale, in dezvoltarea si marirea sistemului de stocare a informatiilor, a creat un sistem nou la care se lucreaza si in prezent, un calculator  in care se pot stoca, include o aproape o imensitate inimaginabila de  de date  si de prelucrarea a informatiei sub o multitudine de variante in  prelucrare a lor.

Se prefigureaza, ca viitorul sa duca din trecutul nostru  ca si din prezentul actual , nu numai marile valori ale acestor vremi, ci absolut totul ce putem lasa urmasilor nostri, spre a ne cunoaste mai bine umanitata in care traim.

Aceasta tehnologie, de fapt in lumea muzicala, contribuie la o mai buna cunoastere a valorilor umanitatii, si determina noi directii de actiune in plan educational.

In primul rand, se dezvolta si la noi o mai mare pregatitre a profesorilor in ceea ce priveste  cunoasterea limbajului calculatorelor, ce ajuta rapid si eficient raportarea la circuitului informational, atat al trecutului muzical - artistic cat si al prezentului, cunoscand valorile autentice, estetice ale altor  genaratii si ale societatii actuale, ce au beneficiat de aceasta dezvoltare exploziva a tehnologizarii si computerizarii.

Romania de azi a realizat o mare deschidere, intrand in Uniunea Europeana, privind « Reforma Sistemului de Invatamant, conforma cu planul de actiune Europe 2005,( demarat de Uniunea Europeana si cu initiativa europeana de Learning), pe care le-a adaptat la profilul nostru uman, comportamental si cultural, vizand orientarea acestor continuturi, cat si la cultivarea  trasaturilor profesionale ce impun perfectionare continua, calitate si temeinicitate.

Bibliografie

Balan, George                                    - Sensurile muzicii, compozitor, interpret, ascultator, o                                                 introducere in estetica fenomenului muzical, Ed.Tinaretului 1964

Barbuceanu, Valeriu                        - Dictionar de instrumente muzicale, Ed. Teora1992

Bote Crainic, Adriana                       - Arta romaneasca moderna si contemporana, Ed. Sigma 2000

Borlogeanu .Lavinia                          - Psihopedagogia artei, educatia estetica, Ed. Polirom 2001

Cristea, Sorin                                   - Curriculum Pedagogic vol.I, Ed.Did.si Ped.2006

Constantinescu,  Mihaela                 - Post/modernismul: Cultura divertismentului, Ed.2001

Dictionar Enciclopedic, vol II, Ed.Univers 2004

Dictionar de arta moderna si contemporana - Ed.Univers enciclopedic 2002

Dima Alexandru                   - Gandirea romaneasca in estetica, Ed. Dacia 2003

Delacroix, Henry                  - Psihologia artei, Ed.Meridiane 1983

Herman, Vasile                     - Originile si dezvoltarea formelor muzicale, Ed. Muzicala 1982

Neacsu, Ion.                          - Motivatie si invatare,Ed.Stiintifica 1991

Oprescu, Dan George           - Instrumente muzicale electronice, Ed. Tineretului1965

Panofsky, Erwin                   - Arta si semnificatie, Ed Meridiane 1980

Pascadi, Ion                           - Educatia estetica prin prelegeri de estetica, Ed. Did.Ped. 1967

Popescu , Titu                       - Necesitatea esteticii, Ed. Facla 1979

Popovici, Fred.                      - O introducere in muzica secolului XX, Ed. Enciclopedica 2005

Prut, Constantin.                  - Dictionar de arta moderna si contemporana Ed. 2002

Rusu, Liviu                            - Opere Vol. II. Eseu despre creatia artistica, contributie la o                                                                                                  estetica dinamica. Ed.Dacia 2006

XXX                                        - Mic dictionar Enciclopedic, Ed.Univers 2002

XXX                                        - Dictionar de termeni muzicali, Ed.Stiintifica si enciclopedica                                                                                                                                      1984

XXX                                        - Dictionar de mari muzicieni-Larousse, Ed.Univers enciclopedic                                                                                                                                            2000

Saphiro,P, Yong,R, Reynolds,A, Eshuri,K             - Modulation : Une histoire de la musique                                                                                                                       electronique Paris 2000

Silbert, Hort.                         - Invatarea autodirijata si consilierea pentru invatare,                                                                                                                          Ed.Institutul European 2002

Stan, Emil.                             - Pedagogia post moderna. Ed.Institutul European 2004

Stoica-Ana, Constantin.       - Creativitate pentru studenti si profesori. Ed. Institutul European                                                                                                                                        2003

Tudorica,  Roxana.               - Dimensiunea europeana a invatamantului romanesc 2004













Document Info


Accesari: 4799
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )