Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Modernismul

arta cultura












ALTE DOCUMENTE

Arta romaneasca - Vernisaj
Cum sa facem oamenii sa arate bine in fotografii
SUNTETI UN TRANSMITATOR Si UN RECEPTOR VIBRATIONAL
FESTIVALUL NATIONAL DE TEATRU LA BUCURESTI
EXERCITIU \"PIESA DE TEATRU\"
PLANIFICARE CALENDARISTICA ARTE
Interferente ale limbajelor plastice
EDUCATIA ESTETICA
PATRIMONIU MUZEUL NATIONAL AL AGRICULTURII COLECTIA DE SIFOANE

Modernismul

O parte din periferiile oraselor europene au fost transformate în cartiere cu o structura complet

noua, de cu totul alte dimensiuni: bulevarde, blocuri, spatiu verde comun. ▲ Sus: Frankfurt,



Siedlung Römerstadt, 1927, arhitect Ernst May. ▲ Mijloc: Berlin-Neukölln, Hufeisensiedlung,

1925, arhitect Bruno Taut. ▲ Jos: Amsterdam Sud, 1917, arhitect Hendrik Berlage.

28

Europa secolului XX avea sa preia si sa agraveze criza marilor orase.

În perioada granitei între secole, bulevardul de tip haussmannian a

proliferat. Îlot-ul s-a descompus încetul cu încetul, casele însiruite s-au topit si au

difuzat una într-alta, iar rezultatul amestecului dintre cele doua structuri

dezagregate a fost locuinta colectiva de-a lungul bulevardelor, numita locuinta la

bloc. Altfel spus, blocul cu apartamente a fost solutia politicilor de locuire din

secolul XX.

Primele astfel de solutii urbanistice noi au aparut dupa primul razboi, în

timpul avangardelor. Erau mari ansambluri de locuinte la bloc, care în prima lor

forma aveau blocurile organizate în "incinte", numite "Höfe" în limba lumii în care sau

nascut. În româna s-au numit "cvartale", dupa ce au fost importate si la noi din

URSS. Barele de blocuri descriau mari curti interioare, cu zona verde si servicii

colective. În Austria, Germania si Olanda, la marginea zonei centrale a marilor

orase, au fost construite astfel de ansambluri rezidentiale, cu un regim ceva mai

mare de înaltime, dar la o scara moderata, acceptabila. Ele urmau cu convingere

filozofia igienista a orasului gradina - raport controlat constructie-zona verde,

însorire, utilitati etc. - aparând astfel ca un fel de mici cartiere gradina în zonele

delabrate ale orasului. Au urmat alte ansambluri, în diverse alcatuiri. De bine de

rau, aceste solutii rezolvau ceva din problema cantitativa a locuintelor, a igienei

locuirii si spatiilor verzi si rezolvau chiar bine problema circulatiei rutiere si a

echiparii edilitare. Daca lucrurile ar fi ramas la nivelul acestor prime solutii

punctuale, realiste, care abordau periferiile insalubre ale oraselor, prin actiuni de

întindere limitata, urbanismul modernist ar fi fost poate un succes.

Apoi criza locuintei s-a adâncit, ideile modernismului în arhitectura si

urbanism au proliferat si, încurajati de primele experiente la scara mai mare,

arhitectii s-au implicat cu din ce în ce mai multa responsabilitate în rezolvarea

problemei sociale pe calea pe care o stiau ei - aceea a arhitecturii si urbanismului.

Fara sociologi, fara psihologi, fara filozofi, fara istorici. Experiente ca cele din

Amsterdam au fost continuate, amplificate, teoretizate si, din pacate, uneori chiar

normate, legiferate si radicalizate.

Momentul de declansare a generalizarii si radicalizarii urbanismului

modernist l-a constituit cel de-al patrulea Congres International de Arhitectura

Moderna (CIAM), din 1933. Congresul s-a tinut pe Mediterana, într-un decor

elegant si romantic, în care s-a discutat tema putin romantica a orasului industrial.

Lucrarile au fost dominate de personalitatea extraordinara a arhitectului Le

Corbusier, în ciuda prezentei poate mai autorizate si oricum mai realiste a

reprezentantilor scolii germane. În final a fost editata celebra Carta de la Atena -




un document retoric si olimpian, care a servit ca ghid pentru urbanismul

urmatoarelor decenii. Pe un ton categoric, Carta fixa principiile urbanismului

modernist, care garantau solutia perfecta pentru toate aglomerarile urbane.

Aceasta cuprindea:

Zonificarea, adica separarea functiunilor orasului, directiva cea mai

importanta. De altfel, titlul lucrarilor congresului fusese "Orasul functional". Ca

functiuni ale orasului au fost declarate urmatoarele: locuirea colectiva, serviciile,

29

industria, petrecerea timpului liber (loisir) si circulatia. Erau deci acceptate ca

functiuni ale orasului doar cele explicite, practice. Fara coordonate ale psihicului

uman.

Demolarea orasului traditional. Structura orasului modern trebuia sa fie

complet diferita de cea a orasului traditional, care nu mai corespundea vietii

moderne. Prin urmare, orasul traditional putea fi desfiintat, pentru a face loc celui

modern. În numele acestui program de fericire garantata, autoritatea responsabila

cu terenul si finantele era deci legitimata sa ignore istoria, drepturile democratice si

psihologia sociala.

▪ Înlocuirea strazii si pietei cu bulevardul si intersectia. Data fiind fascinatia

automobilului, reteaua de trafic era alcatuita din mari bulevarde care legau zonele

orasului - de acasa la munca si înapoi, eventual la zona verde si de sport, în week

end. Acest sistem de circulatie rezolva optim si problema infrastructurii tehnice

(electricitate, canalizare, apa curenta, termoficare.). Circulatia pietonala ocupa un

loc nesemnificativ în preocuparile urbanistilor modernisti.

Locuirea la bloc. În privinta locuirii urbane, preocuparea se concentra, cum

era firesc, asupra locuirii colective, cea în masura sa rezolve eficient criza de

locuinte. Apartamente din blocuri erau concepute sa asigure ceea ce se numea

Existezminimum, în conditii de egalitate si armonie.

Spatiul verde total. Tot spatiul liber dintre blocuri, era oferit publicului ca

spatiu verde. Alei carosabile asigurau deplasarea masinilor, iar parterele blocurilor

ramâneau libere pentru parcari. Uneori, comert si servicii zilnice erau prevazute la

unul din etajele marilor blocuri.

În concluzie, nici arhitectii secolului XX n-au rezistat tentatiei de a rezolva

definitiv, dintr-o singura miscare radicala, problemele locuirii în marile aglomerari

urbane. Par sa fi fost ambitii prezumtioase, dar ele nu erau decât o combinatie de

intentii bune si savoir-faire profesional. Arhitectii credeau sincer ca o astfel de

arhitectura rationala e în masura sa asigure fericirea societatii. Din pacate însa,

ceea ce se chema atunci "rationalism ", era în fond un functionalism extrem, care

ignora complet criterii mai subtiri ale existentei umane - traditie, memorie afectiva,

obisnuinte. Astfel, visul frumos s-a dovedit catastrofal, atât pentru societate, cât si

pentru orase. Nu numai ideile Cartei de la Atena, ci mai ales aplicarea lor

dogmatica, fara considerarea specificitatilor locale, au lasat efecte grave asupra

oraselor, care si astazi fac obiectul proiectelor de reabilitare.

Blocurile aveau diferite sectiuni: redane, bare, puncte.













Document Info


Accesari: 1688
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )