|
|
|
|
In mod deosebit, aceste celule formeaza tesutul nervos, care este de natura ectodermica. Celulele nervoase (neuroni) au proprietatea de a genera, primi si transmite excitatii prin influxul nervos, iar nevrogliile (celule gliale), au rol trofic si de sustinere.
Dupa unii histologi, nevrogli 959i86j ile formeaza asa-numitul tesut glial (nevroglic) care, impreuna cu tesutul conjunctiv, vase si tesutul nervos propriu-zis, structuralizeaza SISTEMUL NERVOS central si periferic.
NEURONUL reprezinta unitatea structurala si functionala a tesutului nervos; este alcatuit din pericarion (corpul celular) si una sau mai multe prelungiri.
Corpul celulei nervoase poate fi de forma ovala, sferica, stelata, piramidala, piriforma etc. Marimea lui este cuprinsa intre 10-150 µ. Pericarionul are o structura caracteristica; este delimitat de o membrana = neurilema (neurolema) de natura lipoproteica, cu structura obisnuita trilamelara (ca a celorlalte membrane celulare). Citoplasma (neuroplasma) contine organite celulare comune (mitocondrii, aparatul Golgi etc.), dar si specifice:
corpusculii Nissl (substanta tigroida), formati din mase dense de reticul endoplasmatic rugos si corpusculii lui Palade (ribozomi); corpusculii Nissl au rol deosebit in biosinteza proteica neuronala;
neurofibrilele, de natura nucleoproteica, realizeaza in masa neuroplasmei si in toate prelungirile celulei o retea omogena, cu rol in transportul substantelor nutritive si de sustinere (= un citoschelet);
incluziunile citoplasmatice (ergastice) sunt reprezentate prin granule de glicogen, grasimi si pigment melanic.
Nucleul neuronului este in general situat central si este voluminos; contine unul - mai multi nucleoli, iar carioplasma are o cantitate modesta de cromatina.
Prelungirile neuronale sunt de doua feluri: dendrite si axoni.
Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice, relativ scurte, groase si ramificate. Functia dendritelor este de a receptiona excitatiile si de a le conduce la corpul neuronului (= prelungiri celulipete).
Axonul (cilindraxul) este o prelungire unica, care poate ajunge la o lungime de 1 m; el este invelit de o membrana - axolema; ea este prelungirea neurolemei. In citoplasma sa - axoplasma - se gasesc neurofibrile, mitocondrii si reticul endoplasmatic neted.
Functia lui este de a conduce influxul nervos de la corpul celular la dendritele sau corpul celular al altui neuron sau la o celula efectoare (se mai numeste prelungire celulifuga) .
Axonul se termina printr-o ramificatie bogata - arborizatie terminala, cu butoni.
Axonul este invelit intr-o teaca tripla. Teaca interna = teaca de mielina si este de natura lipoproteica plus colesterol, fosfolipide, cerebrozide etc.; ea prezinta niste gatuituri = strangulatiile Ranvier care o segmenteaza la distante variabile (100-600 µ) si da culoare alba tesutului nervos.
La exteriorul acestei teci se afla teaca Schwann; ea este formata din celule gliale = celule Schwann. Fiecarui segment de mielina dintre doua strangulatii Ranvier ii corespunde cate o celula Schwann, cu un nucleu situat la mijlocul segmentului de mielina. Teaca de mielina este structurata in lamele spiralate; ele nu sunt altceva decat suprapuneri concentrice ale membranei plasmatice a celulelor Schwann. La periferia tecii Schwann se afla o teaca continua ce insoteste axonul pana la ultimele sale ramificatii; aceasta este teaca Henle (Key-Retzius), formata din substanta fundamentala si fibre elastice in retea. Teaca de mielina are rol in protectia si izolarea functionala a axonilor invecinati.
Exista mai multe criterii dupa care neuronii pot fi clasificati.
Dupa marimea expansiunilor, sunt neuroni lungi si neuroni cu expansiuni scurte.
Dupa numarul prelungirilor, sunt:
- neuroni unipolari - prezinta o singura prelungire, respectiv axonul (celulele cu conuri si bastonase din retina);
- neuroni pseudounipolari, care prezinta o singura prelungire ce porneste din corpul celular si care, dupa un traiect scurt, se imparte in axon si dendrita (neuronii din ganglionii spinali);
- neuronii bipolari, prevazuti cu un axon si o dendrita (neuronii din retina, ganglionul Corti);
- neuroni multipolari, prevazuti cu un axon si numeroase dendrite (majoritatea neuronilor din tesutul nervos).
Dupa forma corpului celular, neuronii pot fi rotunzi, ovoizi, alungiti, piramidali, piriformi.
Dupa functia lor, pot fi:
1. neuroni senzitivi - somatosenzitivi si
- viscerosenzitivi
2. neuroni motori - somatomotori si
- visceromotori
3. neuroni de asociatie .
Neuronii senzitivi (neuroni receptori) sunt cei care primesc excitatiile receptionate de celulele senzoriale din mediul extern sau intern. Dendritele acestor neuroni se distribuie la celulele senzoriale; spre exemplu neuronii senzitivi din mucoasa nazala olfactiva, din ganglionii Corti, Scarpa etc.
Neuronii motori (neuroni efectori) sunt cei ai caror axoni se termina in organele efectoare (muschi, glande etc.); au dimensiuni mari si sunt multipolari: celulele piramidale din scoarta cerebrala.
Neuroni de asociere (neuroni conectori) sunt neuroni intercalari, ale caror dendrite fac legatura cu un neuron senzitiv, iar axonul face legatura cu un neuron motor. Neuronii de asociatie sunt multipolari, mici, cu o mare importanta in conectarea fiziologica a neuronilor senzitivi si motori. Ei se gasesc in toate segmentele sistemului nervos central.
Axonii si dendritele alcatuiesc fibrele nervoase prin care circula influxul nervos. Ele se gasesc atat in sistemul nervos central - S.N.C. (maduva spinarii, encefal), cat si in sistemul nervos periferic (nervi spinali, cranieni, simpatici si parasimpatici).
Dupa situatia topografica, sunt fibre nervoase centrale (cai de conducere ale S.N.C.) si fibre nervoase periferice (nervi periferici: corpul celular formeaza ganglionii nervosi periferici, iar prelungirile lor formeaza nervii).
Dupa prezenta/absenta tecii de mielina, fibrele nervoase se impart in fibre nervoase mielinice si fibre nervoase amielinice. Fibrele amielinice se gasesc indeosebi in substanta cenusie a S.N.C., impreuna cu corpii neuronilor, iar fibrele nervoase mielinice formeaza substanta alba a S.N.C. si cea mai mare parte a nervilor periferici.
Dupa criteriul functional, fibrele nervoase se impart in fibre nervoase senzitive si fibre nervoase motorii. Fibrele senzitive sunt fibrele al caror filament axial este o dendrita si prin care influxul nervos circula de la periferie spre centrii nervosi. Aceste fibre intra in alcatuirea nervilor senzitivi, adica a nervilor cranieni senzitivi si a radacinilor posterioare ale nervilor spinali. Fibrele motorii sunt acele fibre al caror filament axial este un axon si deci conduc influxul nervos de la centrii nervosi la organele efectoare. Aceste fibre intra in alcatuirea nervilor motori, adica a nervilor cranieni motori si a radacinilor anterioare ale nervilor spinali.
|
