Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































COCIGRAMM NEGATIVI AEROBI - FAMILIA NEISSERIACEAE

biologie












ALTE DOCUMENTE

visul
Structura cailor respiratorii
EVALUARE SECVENTIALA clasa a VII-a
TARANTULA
APELE INTERIOARE SI ZONELE UMEDE
CELULA
CRAPUL - NOTIUNI DE BIOLOGIE
FLOAREA LA ANGIOSPERME
CARIOTIPUL UMAN NORMAL

COCI GRAMM  NEGATIVI  AEROBI

FAMILIA NEISSERIACEAE



Genul  Neisseria

Genul

Eikenella

Genul

Kingella

Genul

Simonsiella

Genul

Alysiella

CDC EF -4

M-5

M-6

GENUL NEISSERIA

In  prezent se cunosc 16 specii de Neisserii dintre care 10 cu mai multe subspecii si biovaruri  se regasesc  la om,  iar 6  specii la   animale.

Categoria

Specia

Neisserii saprofite

Neisseria sicca,

Neisseria lactamica,

Neisseria mucosa,

Neisseria cinerea,

Neisseria flava,

Neisseria perflava,

Neisseria subflava,

Neisseria elongata.

Neisserii patogene

Neisseria  gonorrhoeae,

Neisseria  meningitidis.

Neisserii cu habitat  animal,  ocazional izolate la om

Neisseria polysaccharea,

Neisseria canis,

Neisseria  maccacae,

Neisseria flavescens,

Neisseria denitrificans,

Cele mai multe specii de Neisserii  sunt saprofite populand mucoasa oro-faringiana si  nazo-faringiana la adult si copil, chiar mai multe specii o data. Durata colonizarii cu Neisserii saprofite se poate extinde la cateva luni; acestea determinand rareori infectii clinice manifeste cu localizari variate, in special la  persoane imunocompromise.

In  schimb, Neisseriile patogene sunt strict parazite pentru om, fiind implicate in patologia  infectioasa, atacand mucoasele si determinand infectii acute cu tendinta invaziva pe tesuturi  si ocazional sistemica.

Categoria

Specia

Determinarea clinica

Neisserii saprofite

Neisseria sicca,

Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite;

Neisseria lactamica,

Meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite;

Neisseria mucosa,

Endocardite, meninigite, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite;

Neisseria cinerea,

Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria flava,

Meningite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite;

Neisseria perflava,

Osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite;

Neisseria subflava,

 Endocardite, meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite;

Neisseria elongata.

Osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite.

Neisserii patogene



Neisseria  gonorrhoeae,

Infectii asimptomatice  localizate uretral, rectal, faringian la barbat; endocervical, rectal, faringian la femei, vulvovaginal la fetite  si conjunctival la nou nascut.

Femeile fac infectii gonococice mai frecvent decat barbatii.

Infectie manifesta: (PID pelvic inflammatory disease): uretrita, epidimitta, prostatita, salpingita, metrita, pelviperitonita, abcese tuboovariene, sau DGI (infectie gonococica diseminata): eruptii cutanate, artrite, tenosinovite, endocardita, meningita.

Panoftalmia - infectie conjunctivala care implica lacrimare si edem asociate cu o  bogata secretie purulenta care incorect tratata evolueaza spre perforarea cu cicatricizare elterioara a corneei. .

Neisseria  meningitidis

Purtatori sanatosi  pe mucoasa cailor aeriene superioare

Infectii manifeste

Rinofaringite benigne

Meningita meningococica

Complicatii: sindromul Waterhouse - Friedrichsen de coagulare disemninata intravasculara.

Infectia menigococica  consituie o problema pentru persoanele cu deficit  de complement (componenetele C6 -C9).

Neisserii cu habitat  animal,  ocazional izolate la om

Neisseria polysaccharea,

Patogenitatea lor la om inca nu este certa.

Neisseria canis,

Neisseria  maccacae,

Neisseria flavescens,

Neisseria denitrificans

  

           

NEISSERIA  GONORRHOEAE

GONOCOCUL

           

1. Definitie

Coci, reniformi, dispusi in diplo cu concavitatile fata in fata, incapsulati, Gramm negativi.

2. Habitat

Specific  uman, localizat  la nivelul mucoaselor genitale, urterale, faringiene, conjunctivale la persoane infectate, indiferent daca infectia este simptomatica sau nu.

3. Morfologie

Coci  reniformi, cu diametrul de 0,6 - 1,0μm, frecvent dispusi   in diplo, cu fetele alaturate, plane  sau usor  concave, asemanatoare boabelor de cafea.

Sunt inconjurati de cate o structura capsulara comun, de natura polizaharidica care-i imparte in mai multe serogrupuri.

Sunt germeni imobili si nesporulati. 

Gonococul  se gaseste dispus intracelular (intr-un leucocit  pot coexista  20- 30 de gonococi) in fazele acute ale bolii; in infectiile  cronice situatia se inverseaza.

4.Caractere de cultura

Germene  foarte  pretentios, pentru cultivarea  lui fiind necesare vitamine, proteine native,  anumiti aminoacizi, etc. imbogatite cu antibiotice   (vancomicina, lincomicina, colimicina).

Este necesara  o anumita  umiditate  pentru ca gonococul este foarte  sensibil  la uscaciune.

Cultivarea se face pe agar - sange asociat cu mediul HYL (varianta a mediului Mueller -Hinton),    in atmosfera inbogatita cu  CO2 5% - 7%, pH 6 - 8 la o temperatura optima de 350 C. 

Gonococul produce pe mediu dupa 24 de ore,  colonii de tip S sau de tip M, mici, nepigmentate, transparente sau opace, nehemolitice.

Pe aceiasi placa se pot identifica pana la 5 tipuri de colonii (T1 - T5), ceea ce poate facilita  identificarea  gonococilor.

Placa este considerata negativa in cazul in care nu se dezvolta colonii dupa 72 de ore de la insamantare

5.Caractere biochimice

Gonococul  fermenteaza  glucoza cu formare de acid, fara  gaz dar nu si maltoza  si este producator de  citocromoxidaza.

Recent  s-au introdus  in diferentierea speciilor de Neisserii si  teste pe substraturi cromogene: ONPG (β - galactozidaza),  GGT (γ - glutamiltransferaza) si HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza).

Gonococul nu produce ONPG  si nici GGT dar scindeaza HPAP.

6.Structura antigenica

Remarcam heterogenitatea antigenica si capacitatea gonococilor de a-si modifica structurile de suprafata " in vitro" si probabil si "in vivo", eludand astfel mecanismele de aparare ale gazdei

     Ca structuri antigenice remarcam:

- lipooligolizaharidul  (LOZ - cu lant zaharidic scurt) denumit si endotoxina, eliberat numai dupa moartea germenilor,




- pilii  - structuri  proteice cu rol in atasarea de celulele gazdei,   protejeaza  gonococul de activitatea fagocitara,

- porinele: proteina  I formeaza pori la suprafata celulei bacteriene, sunt diferite de la o tulpina la alta, find utile in serotiparea gonococilor; proteina II (OPA) este utila pentru aderarea germenului,

- IgA1 proteaza,

- capsula din polifosfat,

- prezenta unor anumite plasmide implicate in rezistenta la antibioticele betalactaminice.

7. Rezistenta in mediu, la agenti fizici , chimici si  biologici

  Este un germene sensibil, putin rezistent in mediul exterior: la uscaciune, lumina solara, variatii de temperatura. 

In produsele  patologice  expuse uscarii raman in viata 2-5  ore. In schimb pe prosoape si buretii uzi raman viabili 1-2 zile. La 420 C caldura uscata sunt distrusi in cateva ore si la 550 C  in maximum 5 minute. Sunt germeni stenotermi (rezista doar la variatii mici de temperatura) ca si meningococii.

Sunt  sensibili  la  majoritatea  dezinfectantelor  uzuale  si  a antisepticelor.

Produc enzime autolitice.

In prezent 90% dintre tulpinile de gonococ  sunt rezistente la anumite antibiotice: penicilina, streptomicina, vancomicina,   motiv pentru  care pentru conducerea corecta a unui tratament  eficient este necesara efectuarea antibiogramei.

8.Caractere de patogenitate.

Se multiplica masiv la poarta de intrare.

Invazivitatea in schimb este modesta, glandele anexe fiind implicate rar.

Toxigeneza prin endotoxina  se manifesta in cazul infectiilor cronice  atunci  cand toxina  fixandu-se pe  vasele locale produce inflamatii.

    

9.Raspunsul imun

In infectia gonococica datorita variatiei antigenice, se  ocolesc mecanismele imunitare ale gazdei si  imunitatea postinfectioasa este inexistenta  practic, ceea ce face posibil ca aceiasi persoana sa poata trece prin infectii repetate.

Deci raspunsul imun umoral este modest, iar raspunsul imun celular apare doar in infectiile cronice

10. Boala la om

La barbat detemina uretrite, prostatite, epididimite cu un exudat  purulent masiv. 

La femei determina uretrite,  cervicite, anexite, metrite.

Toate  cazurile  manifeste clinic debuteaza ca forme  acute  cu  o simptomatologie  subiectiva  si  obiectiva  evidente  (secretie abundenta  verzuie  la  nivel  genital)  care  tratata  incomplet, incorect   se  poate croniciza devenind greu de depistat  si  de tratat.

Complicatiile  cele  mai frecvente sunt:  artritele, endocarditele, septicemiile.

Localizarea   extragenitala  cea  mai  frecvent  intalnita   este blefaro-conjunctvita  nou-nascutilor  din  mame   care  sufera  de blenoragie   si isi  pot  infecta  fatul   in   timpul   nasterii (intrapartum).

Procesul inflamator se poate extinde determinand panoftalmia  gonococica. Pentru prevenirea acestor  infectii,  in maternitati  nou nascutilor li se aplica  profilactic  instilatii oculare cu nitrat de argint 1% sau proteinat de Ag.

11. Epidemiologie

Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav.

Calea si mecanismul de transmitere: direct pe cale sexuala prioritar mai rar de la mama la fat in timpul nasterii, rarisim indirect  prin intermediul unor obiecte de uz personal recent contaminate.

Receptivitatea este generala, depinde de comportamentul sexual al partenerilor.

NEISSERIA MENINGITIDIS

MENINGOCOCUL

 

1. Definitie

Sunt coci reniformi, asezati in diplo, incapsulati, nesporulati, imobili, Gramm negativi, dispusi intra sau extracelular.

2. Habitat

Germene  specific  uman. 

Izolat de la  purtatori sanatosi de meningococ la care germenii  se localizeaza pe tegumente dar  in special  in cavitatea bucala si nazala.

La bolnavii de meningita menigococica, germenii se multiplica in lichidul cefalorahidian.

3.Caractere morfologice

Coci  reniformi,  dispusi  in diplo, fetele adiacente nu sunt atat de plate ca la  gonococ.

Cate  2  germeni  sunt  inconjurati de o  capsula cu o structura de polizaharid - polifosfat,  mai ales  la culturile tinere virulente.  Sunt  imobili, nesporulati.



4. Caractere de cultura

Sunt  foarte pretentiosi, pentru cultivare utilizam mediul Müller Hinton, adaugandu-se antibiotice la  care meninigocoul este rezistent. Creste in atmosfera de CO² 5-10% si la o temperatura de 350 C -370 C.

Modern se utilizeaza in SUA:  MTM (mediul Tayer Martin modificat), ML (mediul Martin Lewis), NYC, in Romania - mediul HYL.

Meningococul   germene  stenoterm, adica rezista la variatii mici ale temperaturii, temperatura optima  de dezvoltare fiind la 350 C.

 Coloniile de meningococ sunt de tip S: gri albe, transparente, cele incapsulate putand determina si colonii M pentru tipurile  A si C.

 Pe mediu solid coloniile sunt nehemolitice, mici, cu marginile neregulate iar mediul lichid este  tulburat  in mod uniform de meningococi.

5.Caractere biochimice

Fermenteaza pe langa glucoza si maltoza.

Reactia oxidazei este pozitiva.

Recent  s-au introdus  in diferentierea speciilor de Neisserii si  teste pe substraturi cromogene: ONPG (β - galactozidaza),  GGT (γ - glutamiltransferaza) si HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza).

Meningococul are numai activitate GGT (γ - glutamiltransferazica).

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si  biologici

Sunt germeni  foarte sensibili in mediul exterior;  la temperatura camerei mor intr-o  ora,  chiar  in  produsele  patologice.  La 550 C sunt distrusi  in  20 - 30 minut

Nu  suporta uscaciunea.

Sensibil la antisepticele si dezinfectantele uzuale (alcoolul de 70 ˚ il distruge in 15 minute),  la caldura umeda, radiatii u.v.

Majoritatea meningococilor sunt sensibili la antibiotice:  peniciline, ampicilina, tetraciclina, rifampicina, cefalosporine.

7.Structura antigenica

Contine antigene somatice si antigene solubile.

a. Antigene somatice.

-  Antigenul   capsular  imunogen si protector, imparte  meningococii   in    12   grupe serologice dintre care cele mai importante sunt A,B,C,Y, si W-135

- Antigenul O care se afla in peretele bacteriei.

b. Antigene solubile

- lipooligolizaharidul  (LOZ - cu lant zaharidic scurt) denumit si endotoxina, eliberat numai dupa moarea germenilor,permite impartirea meningococilor in 12 serotipiri.

-pilii cu rol in aderarea germenului ce celula gazda,

- porinele cu rol in aderenta  la epitelii si fagocite

Este de remarcat  ca meningococul nu produce variatii antigenice.

8. Caractere de patogenitate

Sunt germeni patogeni cu virulenta scazuta.

70% din infectiile meningococice  sunt asimptomatice.

Cea mai frecventa infectie  este rinita cu caracter benign; rar infectia poate  disemina   pe  cale hematogena determinand bacteriemii autolimitate (eruptii maculo- papuloase, artralgii, mialgii, miocardite; poate  invada meningele, alterea bariera hematoencefalica si creste presiunea intracraniana. Activarea proceselor inflamatorii prin eliberarea de endotoxina poate conduce la aparitia unui sindrom de coagulare intravasculara diseminata cu prognostic infaust.

9. Raspunsul imun

Este de tip umoral. In general este slab  si nesemnificativ pentru ca infectia ramane cantonata la poarta de intrare. 

Meningita meningococica induce un raspuns imun mai puternic, conferind protectie specifica de grup.

10. Boala la om

Se  manifesta prin:

- rinite meningococice benigne,

- sinuzite benigne,

- faringite benigne,

- meningita cerebrospinala meningococica ( MCSE).

De cele mai  multe ori  este vorba despre o infectie generalizata  (meningococemie), meningita fiind  doar urmarea unei localizari secundare.

Sindromul  WATERHOUSE-FRIDERICHSEN -socul endotoxinic ,  nerecunoscut  si netratat   corespunzator   provoaca moartea   in   3  zile  de  la  debut. 

Se manifesta printr-o vasodilatatie generalizata si cresterea permeabilitatii peretilor vasculari,  ajungandu-se chiar la o extravazare a  hematiilor  in tesuturi.

Se insoteste de:

-  purpura fulminans,

-  coagulopatie de uzura,

-  soc si blocaj suprarenal.

11. Epidemiologie

Infectia meningococica cunoscuta  in zonele tropicale si temperate, nu i se poate preciza incidenta reala.

Meningita meningococica afecteaza in special  copiii mici (0-4 ani ) si adolescentii  in perioadele interepidemice. Serogrupul B circula preferential in Europa de Vest, iar serogrupul A in Europa de Est.

Sursa de infectie: exclusiv umana este reprezentata de bolnavi (cu rinofaringita sau meningita meningococica) si de purtatori sanatosi sau convalescenti.

Cai si mecanisme de transmitere: calea aeriana  prin picaturi Flügge  mecanism direct; sau mai rar  indirect prin obiecte recent contaminate.

Receptivitatea este generala, conditionata de varsta, rezistenta naturala nespecifica si de starea de imunitate a organismului .

Vaccinarea antimeningococica  se poate practica cu caracter profilactic utilizand vaccinuri polizaharidice monovalente  (grup A sau C), bivalente (AC) si tetravalente (ACWY). Pentru serogrupul B nu exista vaccin.

Sezonalitatea   este in sezonul rece si umed (iarna - inceput de primavara)  in zonele temperate si in sezonul uscat (noiembrie -martie) la tropice.

Factorii favorizanti: factorul climatic natural precum si factorii economico-social (evolueaza mai frecvent in colectivitati semiinchise  de copii si adolescenti).













Document Info


Accesari: 12070
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )