Ce este
sistemul digestive?
Aparat (sau tub) digestiv reprezinta
totalitatea organelor cu ajutorul carora se face digestia.
Cunoscand alcatuirea si modul de functionare a sistemului
digestiv, vom putea elucida unele dintre cele mai raspandite prejudecati si
vom intelege mai bine cum, unde si cand actioneaza elementele nutritive.
Gura si esofagul
Procesul de digestie incepe in gura prin maruntirea hranei si
amestecarea ei cu saliva. O enzima din saliva numita ptiaina
incepe sa descompuna amidonul in zaharuri simple.
Alimentele sunt apoi trimise catre fundul gurii si de acolo patrund in esofag;
fiind antrenate mai departe cu ajutorul asa-numitului peristaltism -
miscari ritmice de contractare si relaxare a peretelui muscular, cu rol de a impinge
bolul alimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a impiedica regurgitarea
alimentelor, adica reintoarcerea lor in gura, si in acelasi timp pentru a
permite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat - fiindca o
enzima nu poate implini actiunea alteia - traiectul digestiv este echipat cu sfinctere
situate in punctele importante de jonctiune.
Stomacul
Dupa cum multi dintre noi stiu deja, stomacul este
cel mai incapator segment al traiectului digestiv, fiind asezat mai sus
insa de cat se crede in general. El ocupa spatiul dintre coastele inferioare,
deasupra taliei; este un "sac" flexibil,
imbracat in muschi in continua miscare, schimbandu-si astfel fara incetare
forma. Cu exceptia alcoolului, nici o substanta ca atare nu este
absorbita prin peretii stomacului. Alimentele
ingerate in mod obisnuit la o masa parasesc stomacul intr-un
interval de trei pana la cinci ore. Materialele lichide, ca supele de
exemplu, parasesc stomacul mult mai repede; grasimile insa raman un timp mai indelungat. Un
meniu obisnuit, compus din carbohidrati, proteine si grasimi,
este eliminat dintr-un stomac normal in trei pana la cinci ore. Glandele
stomacului si anumite celule specializate secreta enzime,
acid clorhidric, un mucus si un anumit factor capabil
sa faciliteze dizolvarea vitaminei B12 si trecerea ei prin peretii
intestinali in circuitul sanguin. Unui stomac normal ii este caracteristic mediul acid; aceasta aciditate
este asigurata de catre sucul gastric.
Pepsina:
enzima predominanta in stomac; asigura digestia carnii si a altor
proteine, fiind activa numai in mediu acid.
Renina: produce coagularea laptelui.
Acidul clorhidric:
este produs ce celulele prezente in peretii stomacului si asigura mediul
acid necesar digestiei. Stomacul nu este
indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie
are in loc in afara stomacului.
Intestinul subtire
Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin peretii
intestinului subtire. In lungime de peste sapte metri, intestinul
subtire este segmentul in care are loc savarsirea procesului
de digestie cu absorbtia tuturor elementelor nutritive. Mediul
prezent in interiorul lui este alcalin, determinat
fiind de secretiile peretilor intestinali. Mediul alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de
digestie si absorbtie. Intestinul subtire este
structurat pe trei segmente: duodenul, care porneste chiar de la
orificiul de iesire a stomacului, jejunul (de aproximativ trei metri
lungime) si ileonul (pana la trei metri si jumatate lungime). Cand
continutul lichid al intestinului subtire este
antrenat inainte prin miscari peristaltice, se aud anumite zgomote
caracteristice care in mod obisnuit ne referim spunand ca ne
"ghiortaie" stomacul. De fapt, asa cum vazut, responsabil pentru
aceste bolboroseli nu este stomacul, insa
probabil ca expresia va persista ca atare.
Intestinul gros ( Colonul)
Pentru a parcurge intesinul gros, substantele ajunse aici le trebuie
12-15 ore. Materialele care parasesc ileonul si patrund in cecum (prima
portiune a intestinului gros) au o consistenta lichida.
Reintoarcerea lor in intestinul subtire este
impiedicata de un sfincter muscular aflat in punctul de jonctiune.
Cu exceptia apei, prin peretii intestinului gros sunt
absorbite putine substante. Functia primara a colonului este cea de stocare si deshidratare. Pe masura ce apa este
absorbita, materialul lichid capata consistenta semisolida, fiindu-i
necesare 12 pana la 15 ore pentru a realiza intreg circuitul intestinal.
Spre deosebire de stomac, intestinul gros
contine o bogata flora microbiana. O buna parte a materiilor
fecale este constituita din bacterii, substante
nedigerabile - in principa celuloza - si substante toxice eliminate din
sange prin pereti intestinali.
Ficatul
Ficatul este principalul organ in care se depoziteaza vitaminele
solubile in grasimi. Ficatul este cel mai
mare organ masiv din corpul uman si cantareste aproximativ un kilogram si
jumatate. Asemeni unei complexe uzine chimice, el poate
modifica aproape orice structura sau compozitie chimica, distrugand si
anihiland o serie intreaga de molecule toxice. Ficatul constituie
totodata un rezervor de sange si un depozit pentru
inmagazinarea vitaminelor A si D, precum si a glicogenului (carbohidrat
digerat) ce are rolul de a regla nivelul zaharului in sange. In ficat
sunt prelucrate enzime, colesterol, proteine, vitamina A (din caroten) si factorii ce asigura coagularea
sangelui. Una din principalele functii ale ficatului este aceea de a produce bila. Sarurile
continute in bila contribuie la digerarea eficienta a grasimilor,
ele actionand asemeni detergentilor, emulsionand materiile grase.
Vezica biliara
Chiar si simpla vedere a mancarii poate goli uneori vezica biliara.
Vezica biliara este un organ cu rol de
depozitare, lung de aproximativ 7 cm, care inmagazineaza bila, ii
modifica structura chimica si o concetreaza putenic.
Gustarea si uneori chiar simpla vedere a mancarii poate determina golirea ei. Anumiti constituenti fluizi ai vezicii biliare tind cateodata sa cristalizeze si sa formeze asa-numitii calculi biliari.
Pancreasul
Pancreasul este o glanda de aproximativ 15 cm lungime, situata in
concavitatea formata din duoden. Celulele sale secreta insulina, un hormon cu rol in arderea accelerata a zaharurilor din
corp. Insulina nu este varsata in traiectul digestiv, ci direct
in circuitul sanguin. O functie importanta a pancreasului este fabricarea si secretia sucului pancreatic ce
contine unele din enzimele de baza necesare in procesul de digestie: lipaza
care descompune grasimile, tripsina - cu rol in descompunerea
proteinelor - si amiliaza care hidrolizeaza amidonul.
|
