Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Diversitatea specifica

biologie












ALTE DOCUMENTE

Sistemul excretor
Microscop
MIOLOGIE GENERALA
Controlul activitatii caspazelor
Enzime proteolitice tisulare de origine animala
CELULA
Lipide microbiene
SCHELETUL OSOS
MUTATII METABOLICE EREDITARE
INDICATOARELE BOGATIILOR SUBPAMANTENE

Diversitatea specifica

Biodiversitatea nu este distribuita uniform in timp si in spatiu. Acest lucru face foarte dificil studiul biodiversitatii. Pentru a intelege distributia si dinamica bidiversitatii trebuie sa tinem cont de procesele ecologice, geologice, biogeochimice si evolutive., dar si de modul cum ele interactioneaza. Identificarea si descrierea speciilor noi a fost un proces dinamic care a evoluat in timp, numarul speciilor crescand permanent. Desi de-a lungul timpului s-au acumulat numeroase date in present se cunoaste numai o mica parte 454j95e a biodiversitatii specifice. Pana astazi au fost descrise circa 1700000 1800000 specii. Estimarile sunt foarte diferite. Se considera ca numarul speciilor cunoscute este de aproape 100 milioane. Unele aproximari sunt mai conservatoare altele mult mai deschise. Nu se tine cont ca zone foarte vaste de pe Terra nu sunt studiate adica fundul oceanului, zona abisala, este nestudiata, padurea tropicala si ecuatoriala este foarte putin studiata. Diversitatea microbiana nu a fost studiata, abia acum incep studiile asupra microorganismelor. Unii cercetatori estimeaza ca numai artropodele au 30 milioane specii si pana in prezent de exemplu colopterele insumeaza 40% din artropodele cunoscute. Unii cercetatori apreciaza ca pe fundul oceanului pot fi identificate peste 10 milioane specii. Majoritatea cercatatorilor apreciaza ca toate aceste evaluari sunt speculative estimarea cea mai reala bazata pe cunostintele actuale ar fi de circa 10 lmilioane specii. Distributia speciilor in ecosistemele acvatice si in cele terestre nu este estimata realist. Din cele 1.7 milioane specii descries circa 250 miii traiesc in mediul marin. In mediul terestru 90% din speciile prezente ar fi producatorii primari. Diversitatea lor este foarte scazuta in padurile temperate si in padurile boreale. In mediul marin diversitatea supraspecifica este mult mai mare decat in mediul terestru. In mediul marin se intalnesc toate increngaturile, 35. in mediul dulcicol sunt 14 increngaturii prezente, insa niciuna nu este endemica. In mediul marin 14 increngaturi sunt exclusive marine. Din cele 35 increngaturi prezente in mediul marin numai 11 se intalnesc in ecosistemele de coasta, celelalte 24 sunt prezente in regiunile bentale. Din cele 250 mii specii fosile cunoscute 95% sunt specii marine. Oceanul planetar constituie o diversitate specifica mult mai mare decat uscatul. Viata a aparut in mediul marin, in ocean, darn u toate formele de viata au colonizat sau au supravietuit si in mediul terestru sau in mediul dulcicol. In mediul marin au supravietuit formele vechi. Acest lucru a fost posibil datorita faptului ca in zonele bentale conditiile sau modificat mai mult sau mai putin. Oceanul planetar ocupa 23 din suprafata planetei si este locuit in tot volumul sau. Ecosistemele terestre si cele acvatice continentale sunt locuite numai pe o grosime de cativa zeci de metri, cu unele exceptii cum ar fi microorganismele care populeaza si zone mai adanci. Cunoasterea diversitatii specifice variaza in functie de categoria taxonomica la care ne referim. Rata cunoasteri depinde foarte mult de importanta economica, de interesul pe care-l prezinta diferiti taxoni pentru societatea umana de dimensiunile organismelor respective, uneori intervin si criterii estetice. In prezent cunoasterea diversitatii specifice a crescut spectaculos datorita folosirii pe scara larga in sistematica a metodelor genetice moleculare. Putem vorbi de specie ca taxon sau specia ca nivel biologic. Diversitatea specifica reprezinta totalitatea speciilor cunoscute pe plan local, regional si global. In acest sens vorbim de diversitate specifica locala, regionala si globala. Una din principalele greutati intervenite in studiul diversitatii specifice este identificarea unitatilor operationale, a speciilor. Specia este cnsiderata o comunitate reproductiva un taxon sau un system biologic. Specia poate fi considerate o anumita categorie in cadrul ierarhiei taxonomice, dar si un nivel de organizate a materie vii. Populatia este o unitate elementara necesara si suficienta de existenta de sine statatoare din punct de vedere ecologic si genetic. O specie poate fi alcatuita din 1 sau mai multe populatii. Fiecare specie are un anumit spatiu care reprezinta la un moment dat asa numitul areal al speciei. Acest areal poate fi real adica el reprezinta teritoriul efectiv ocupat de specie sau poate fi potential adica teritoriul in care taxonul are conditii de mediu favorabile supravietuirii.acest areal este dynamic se modifica permanent fie se extinde fie se micsoreaza. Speciatia. Atunci cand prezentam conceptul de specie biologica avem in vedere de obicei un singur mecanism de speciatie, speciatia alopatica. In acest caz fie intervine o bariera geografica si separa populatiile fie ca o populatie se indeparteaza prea mult de restul populatiilor si atunci fluxul de gene intre aceste populatii se intrerupe. Populatia respectiva va evolua pe o scara diferita si va forma o noua populatie. In aceasta situatie apar numeroase exceptii si cercetatorii au propus anumite modificari astfel s-a introdus asa numitul concept al recunoasterii specifice a partenerului prin care se sustine ca izolarea geografica este foarte importanta si mai importante sunt mecanismele prin care are loc recunoasterea intraspecifica. La acest concept se dauga un altul, respectiv conceptul coeziunii interne a speciilor.Acesta se bazeaza pe unitatea si afinitatea dintre indivizii unei specii si mai putin pe deosebirile dintre acestia. Prin aceste doua concepte se pune pe primul plan afinitatea dintre indivizii unei specii si mai putin diferenta dintre ei.In ultimul timp apar noi teorii care pun in evidenta speciatia parapatrica sau simpatrica.Aceasta sustine ca deosebirile comportamentale duc la aparitia izolarii reproductive, chiar atunci cand izolarea geografica nu exista.In acest caz intervin mecanisme de ordin ecologic, altitudinea sau adancimea in mediul acvatic sau viteza curentului in fluvii si rauri. Acest concept al speciilor biologice nu poate fi aplicat la un numar mare de specii de plante si animale, in plus in ultima perioada s-a dovedit ca exista si mecanisme de speciatie prin hibridare atat la plante cat si la animale. Acest tip de speciatie este foarte rapid iar speciile noi care apar sunt numite biotipuri.ele combina genomul unor specii paralele.Uneori individul care apartine taxonului hibrid se reproduce cu speciile parentale si da nastere altor specii, asa numitele specii poliploide. Acest tip de evolutie a speiilor este cunoscut sub numele de evolutia reticulata. Speciile hibride sunt mult mai frecvente in cazul plantelor, si in cazul pestilor este prezenta hibridarea dar este mult mai redusa ca la plante.Speciile alopatrice realizate prin izolarea geografica raman specii dominante. Din 18800 de specii de pesti care traiesc pe glob 36% traiesc in apele continentale,desi acestea ocupa numai 15 din suprafata planetei.Aici in cazul apelor continentale izolarea geografica este mult mai evidenta decat la nivelul Oceanului Planetar. Acest tip de speciatie alopatrica este observat si in regiunile tropicale unde numarul de specii depinde de suprafata acolo unde zonele sunt mari vom intalni mult mai multe specii. Pentru identificarea speciilor s-au propus mai multe definitii care includ speciile care sunt generate prin alte mecanisme. Aceste definitii sunt grupate in trei mari categorii :



  1. conceptul morfologic al speciei
  2. conceptul speciei biologice
  3. conceptul evolutiv al speciilor.

Prin conceptul morfologic al speciilor intelegem cel mai mic ansamblu de populatii naturale separate permanent de altele prin discontinuitate clara a biotopului. Prin conceptul speciilor biologice se intelege speciile care formeaza un ansamblu de populatii naturale care se pot reproduce intre ele dar sunt incapabile sa se incruciseze cu alte grupe similare de populatie, dar sunt izolate reproductiv de populatiile altor specii care ocupa aceiasi nisa functionala. Prin conceptul recunoasterii specifice se sutine k un grup de organisme care se recunosc unele pe altele cu scopul imperecherii si reproducerii alcatuiesc o populatie.Printr-un alt concept specia este definita ca un grup de indivizi asemanatori care au aceleasi mecanisme prin care mentin coeziunea grupului respectiv.Conceptul ecologic sustine ca specia este o linie evolutiva care are o linie de evolutie diferita de alte grupe din acelasi areal.ele evolueaza independent.Alte concepte care definesc specia tin cont de problema evolutiei speciilor si spun ca speciile sunt o linie evolutiva a unor populatii care istoric de-alungul timpului au evoluat separat de alte linii evolutive.In practica pentru descrierea speciilor se utilizeaza o serie de criterii care uneori sunt subiective, uneori se utilizeaza criterii descriptive.Ele tin seama de caractere morfologice, fiziologice,cariologice,biogenetice.Exista si criterii etologice(comportamentale) si criterii ecologice folosite mai putin dar folosirea acestor criterii diverse dau nastere deseorii la confuzii si unori se ajunge ca subpopulatiile intalnite de exmplu in insule care sunt clar diferite sub aspect morfologic, insa atunci cand se tine seama de alte criterii acestea pot fi considerate specii.In cazul plantelor lucrurile sunt mult mai complicate deoarece aici reproducerea asexuata transforma diferite mutatii aparute intamplator in populatii izolate reproductiv care in aceste conditii devin specii incipiente.In cazul plantelor, prin hibridare pot aparea izolari reproductive fara izolare geografica.In concluzie putem spune ca studiul diversitatii la nivel specific este foarte dificil pentru ca nu exista un sistem coerent de identificare a unitatilor operationale(a speciei ), multe criterii sunt subiective si nu au caracter univeral.In al doilea rand specia desi exista ca nivel de organizare a materiei vi este in acelasi timp un taxon si un sistem bilogic, in acest caz speciile descrise si care sunt recunoscute in prezent nu sunt unitati comparabile pentru ca ele au fost identificate in foarte multe cazuri pe criterii diferite, frecvent vor aparea erori in aprecierea biodiveritatii specifice. Dinamica ei in timp si spatiu. Extintia studiului diversitatii speciilor in timp de-alungul perioadei geologice se bazeaza pe analiza fosilelor.Insa fosilele ofera o imagine incompleta. Analizele bazate pe fosile sunt valabile numai atunci cand vorbim de diversitate taxonomica adica de diversitatea taxonilor supraspecifici. Pentru a intelege amploarea diversitatii biologice in timp trebuie sa avem in vedere faptul ca multe specii care au fost pep amant de-alungul timpului este aproximat foarte larg intre 5-50 mld specii.Astazi se mai pastreaza pep amant numai 0,1% din ce a fost de-alungul istoriei pamantului ele au disparut.Prin termenul de extintie se are in vedere si pseudoextintia adica un taxon in evolutie se transforma in alt taxon.Acest nou taxon este numit in mod curent fosila vie.Mai exista si extintia reala atunci cand toti indivizii unui taxon mor, dispar.Biodiversitatea specifica din zilele noastre este rezultatul unui proces dinamic unde se pastreaza un escedent foarte scazut de speciatie in raport cu extintia.Daca nu ar fi fost extintii biodiversitatea arc reste exponential. Prin extintie se pot elimina linii evolutive chiar de la inceputul procesului adaptativ.Deci disparand o serie de linii evolutive se creaza un spatiu liber pentru alte inovatii evolutive. In viziunea darvinista procesul de extintie este un proces prin care speciile neadaptate sunt eliminate si inlocuite cu alte specii mai adaptate. Din aceasta perspectiva extintiile care s-au petrecut s-ar datora deficientelor taxonilor respectivi.In lumina ipotezelor recente extintia este un proces intamplator, un proces neselectiv,ea apare in urma unui proces in care se combina in deficiente genetice si nesanse, deci unele specii dispar datorita presiunii mediului la care nu se pot adapta.Insa multe specii dispar datorita nesansei.de exemplu in zilele noastre cauza disparitiei este distrugerea si fragmentarea habitatelor.Acestea sunt determinate de procesele de supraexploatare a resurselor naturale.Alte specii dispar datorita introducerii de specii noi in habitatele respective,altele dispar datorita poluarii.O specie dispare datorita unui factor perturbator extrem de natura biotica sau abiotica care se manifesta pe suprafete foarte mari, de exemplu catastrofele care nu pot fi anticipate si deci specia nu se poate adapta prin selectie.Exemplu, radiatiile pot provoca disparitia multor specii de mamifere dar ele nu afecteaza speciile de nevertebrate sau majoritatea speciilor de plante.In acest exemplu nu se poate vorbi de adaptari la radiatii insa putem vorbi de mecanisme de rezistenta.Nu sunt eliminate organismele neadaptate ci ca atare spunem ca extintia este absolut intamplatoare.Din punct de vedere practic confirmarea extintiei este dificila pentru ca sunt situatii cand unele specii de plante supravietuiesc ca seminte iar unele specii de animale pot supravietui perioade indelungate insa cu un efectiv redus. De-alungul erelor geologige diversitatea specifica si taxonomica s-a modificat foarte mult. Incepand din Cambian a avut loc o crestere rapida a unitatilor taxonomice supraspecifice.In aceasta perioada in Paleozoic s-au identificat 6 mari perioade de extintie massive.Aceste extintii au avut loc in Precambian, Ordovician,Devonian,Permian,Mezozoic,Triasic si cretacic.Extintia cea mai severa a avut loc in Permian si a durat circa 8 mil ani.Numarul de familii de animale marine s-a redus cu peste 50%, numarul de genuri s-a redus cu 80% iar numarul de specii cu 95%.In mediul terestru tetrapodele au disparut in proportie de 60% din numarul total de familii.Aceste cifre nu reflecta realitatea pentru ca extintiile au fost selective si diversele categorii taxonomice au fost afectate inegal.Daca vorbim de Cretacic atunci au disparut 40% din familii, dar au afectat dinozaurii terozaurii .In timpurile noastre un Pleistocen acum 50 mii ani au disparut peste 200 genuri. Pe continentul Nord Americam mamiferele de dimensiuni mari au fost afectate mai puternic decat mamiferele de dimensiuni mici. De exmplu cele care au avut greutati foarte mari,peste o tona au disparut total, cele cu greutatea 100-1000 kg au disparut in proportie de 75%, cele cu greutate intre 5-100kg 40%, sub 5 kg 2%.Aceste extintii selective au un impact foarte mare asupra diversitatii morfologice si anatomice.Daca admitem ca rata extintiilor este aceeasi extintiile intamplatoare vor permite sa supravietuiasca un numar mai ridicat de planuri de organizare si deci diversitatea morfoanatomica va fi mult mai ridicata.Fiind ridicata va avea in viitor optiuni mult mai diverse din puncte de vedere evolutiv.daca extintia este selectiva va duce la simplificarea acestei diversitati morfologice,aceasta va fi mult mai redusa si optiunile evolutive pentru viitor vor fi limitate.Daca in perioadele anterioare s-au inregistrat extintii masive in ultima suta de milioane de ani diversitatea specifica a crescut foarte mult, iar numarul de specii practic s-a dublat.Extintiile masive sunt apreciate diferentiat de catre geologi,uni le considera devastatoare. Alti cercetatori considera ca daca le raportam la scara timpului geologic efectul lor asupra diversitati globale a fost redus. O specie are o durata medie de viata de circa 4 mil ani, insa majoritatea au o durata mai redusa.Aceste estiomari au fost realizate pe specii care au fost identificate ca fosile. Pe baza acestor date care s-au acumulta de-alungul timpului se poate admite ca majoritatea speciilor au putini indivizi. Majoritatea speciilor si a genurilor au o durata de viata scurta, majoritatea genurilor au putine specii si majoritatea speciilor au areale restranse. Se estimeaza ca rata extintiilor cauzate de activitatile umane este de circa 10 mii ori mai mare decat rata anuala a extintiilor. Acest lucru face ca timpul de extintie sa fie un motiv real de ingrijoarare. In multe regiuni ale Globului extintia populatiilor este uneori mai importanta decat extintia speciilor, pentru ca aceasta este o cauza foarte importanta a reducerii biodiversitatii. Primele forme de viata care au aparut pep amant a fost acum 3,5 mil ani.Microorganismele au fost singure pe Terra circa 3 mld de ani. Precambianul poate fi considerat perioada vietii microscopice.Dupa bacterii au aparut arheobacteriile metanogene.Acum 1,8 mld ani algele eucariote, iar acum 1 mld ani protozoarele heterogene.Acum 800 mil ani au aparut talofite multicelulare macroscopice in urma reproducerii sexuate. La inceputul Cambianului 500 mil ani in urma au aparut principalele increngaturi de animale.Aceasta perioada este cunoscuta ca o perioadata cu o explozie evolutiva. Studiera filogeniei artropodelor s-a tras concluzia ca ele au avut o perioada foarte lunga de evolutie, cu toate acestea de la ele nu s-au pastrat fosilele, dar divergenta dintre clasele de artropode indica un lung proces de evolutie.se presupune ca ar fi vorba de aproape 1 mld ani.Studiile geologiec si paleontologice considera ca se poate vorbii de doua faze distincte ale aparitiei si evolutiei vietii.In prima faza in Precambian vorbim de o evolutie lenta a organismelor procariote asexuate care erau euritope si in metabolism diversificat.Putem spune ca inovatiile evolutive in aceasta faza erau intracelulare adica erau de natura biochimica.In aceasta faza extintiile erau mai rare si afectau mecansimele eucariote, fitoplanctonice.In cea de a doua faza, faza fanerozoica procesele evolutive au fost mai rapide, au dominat mecanismele eucariote pluricelulare macroscopice, aerobe cu reproducere sexuata.Erau specializate.Specializarile deveneau din ce in ce mai inguste.In aceasta perioada extintiile erau mult mai mari, mai masive.Diversificarea specifica a variat si in timp.Aceste variatii au fost variatii sezoniere, succesionale si variatii evolutive.Diversitatea specifica in succesiunea ecologica primara se datoreaza cresterii heterogenitatii spatiale.Aceasta diversitate spatiala este data si de organisme in special de catre plante pentru ca dezvoltarea lor favorizeaza instalarea de noi specii in ecositem.Diversitatea specifica intr-o anumita regiune este determinata in timp de dispersie, de migratie a speciilor, de cresterea heterogenitatii mediului si de echilibrul care exista intre rata de speciatie si rata de extintie.Speciile in timp sunt inlocuite prin extintii,inlocuirea se face cu specii noi aparute prin speciatie si prin colonizare.Aceasta inlocuire are o anumita rata, ea se masoara prin asa numitul concept de turn-over.Aceasta explica dinamica diversitatii locale s-au regionale.Diversitatea specifica se modifica si in spatiu, ea nu este distrinuita uniform pe Glob.Mecanismul prin care se realizeaza aceasta distributie nu este unic.El nu poate sa explice distributia diversitatii specifice pentru toti taxoni.Gradientii fizico-chimici variaza, ei nu sunt distribuiti uniform pe tot Globul.Distributia lor pe Glob ne permitem sa facem o anumita zonare a diversitatii specifice in functie de valoarea lor. Exemplu :gradientul de temperatura se modifica longitudinal de la poli la ecuator si altitudinal de la vai spre zonele alpine ; gradientul de umiditate se modifica de-alungul zonelor climatice iar in ecosistemele acvatice  gradientul de adancimese modifica de la mal spre zonele profunde. In functie de aceste conditii organismele se adapteaza si se modifica treptat, progresiv. Exista insa si situatii cand aceste conditii se modifica brusc, aceste zone sunt numite si zone de ecoton. Sunt cercetari care considera ca zonele de ecoton sunt cele mai importante centre de speciatie. Conform acestei teorii ecosistemele cu o mare diversitate specifica cum ar fi de exmplu padurile tropicale umede sau savanelesunt un fel de muzee adica spatii in care se acumuleaza in timp un numar mare de specii pentru ca speciatia se realizeaza intr-o zona de ecoton. Ecotonul se refera la o zona de tranzitie intre doua sau mai multe ecositeme. Aceasta zona nu este detrminata de spatiul sau de timp, ea se poate intinde de la cativa km pana la peste 100 km, zonele pot fi si inguste de la cativa m la zeci de m. In covorul vegetal diversitatea specifica in zona ecotonului este foarte mare, aceasta zona fiind foarte importanta in ceea ce priveste controlul fluxului de energie si ciruitul materiei in sisteme ecologice. Elementele si tendintele care ne permit sa descriem distributia in spatiu a diversitatilor specifice. Gradientul longitudinal. Cercetarorii au observat ca exista un gradient latitudinal al diversitatii specifice adica majoritatea grupelor de plante si animale inregistreaza o diversitatea maxima in zonele tropicale si una minima in zonele polare. S-au observat si exceptii acest gradient este mai dificil de inteles pentru ca diversitatea specifica este influentata de mai multi factori care se coreleaza respectiv temperatura, precipitatiile, productivitatea primara neta si evolutia geologica. Intre acesti factori unii se coreleaza pozitiv altii negativ.Exista si cativa gradienti de diversitate inversa fata de tendinta generala obisnuita.Ipoteza clasica afirma ca diversitatea creste cu temperatura.Exemplu organismele acvatice, dulcicole si marine care au diversitate minima la tropice si maxima la poli. Diversitatea specifica este mai mare in emisfera sudica explicatia fiind ca aici domina oceanul unde sunt foarte multe insule in care se gasesc foarte multe specii endemice. Au aparut si ipoteze care neaga gradientul altitudinal si spun k la tropice diversitatea este mai mare pentru ca aceasta zona climatica este mult mai extinsa. Aceasta ipoteza a fost combatuta si infirmata pentru ca s-a demonstrat prin calcule comparative ca suprafata nu este un factor care sa explice gradientul. Ipoteza clasica explica diversitatea specifica mare din regiunile tropicale prin faptul ca productia primara este foarte mare atingand nivelul maxim. Cercetarile din ultimul timp demonstreaza ca gradientul diversitatii specifice este rezultatul a doua procese :







-procesul care determina cantitatea mare de biomasa care se produce intr-o anumita regiune ;

-procesul prin care biomasa din aceasta regiune este distribuita intre individ si modul cum acesti indivizi sunt grupati pe specii

Conform acestei teorii diversitatea specifica dintr-o regiune trebuie sa fie corelata cu abundenta relativa a speciilor si cu marimea corporala a indivizilor. Exemplu padurile tropicale au cea mai mare cantitatea de biomasa raportata la unitatea de suprafata,iar speciile tropicale au densitate mica de indivizi. Aici se mai aplica inca o regula in cazul vertebratelor asa numita lege a lui Bergman care spune ca dimensiunea corporala creste pe masura ce ne apropiem de poli, la tropice biomasa consumatorilor este impartita intre mai multi indivizi care au dimensiuni mici, indivizi care au nevoi energetice reduse pentru ca aici este mai cald. Din aceasta cauza diversitatea specifica creste. La nivelul Oceanului Planetar exista diferente mari intre emisfera nordica si sudica. Exemplu in Oceanul Artic care este mai tanar diversitatea specifica este mai redusa iar speciile endemice sunt mai rare. In regiunea Antartica exista o perioada lunga de izolare geografica. Acest fapt a dus la cresterea diversitatii specifice.In regiunea Artica domina speci de pesti cu valoare economica mare, in regiunea Artica nevertebratele sunt mai abundente si ele constitue sursa de hrana pentru pasari si mamifere. Se poate admite ca in zona Artica si in zona tropicala diversitatea specifica are un gradient crescator. Acest lucru nu este evident in emisfera sudica. Un alt aspect este acela ca tendinta de crestere a diversitatii specifice de la poli la ecuator nu este prevazuta la toate grupele. S-a constatat si tendinta inversa in distributia diversitatii specifice. La pasarile marine, la licheni, la organismele bentale, la nematodele care traiesc in sol, la viermii care paraziteaza mamiferele marine densitatea maxima este in zona temperata. Gradientul longitudinal. A fost observat la taxonii marini, la corali, la gasteropode. Acestia ating diversitatea specifica maxima in arhipelagul Indonezian. Aceasta scade dinspre vest spre est. Aceasta diversitate maxima a fost atinsa datorita unor perioade lungi de stabilitate evolutiva dar si de numarul mare de insule care au divesitate specifica ridicata. Insulele respective difera ca origine, marime, si evolutie geologica, acest lucru a facut ca rata de speciatie sa fie mai ridicata.Gradientul altitudinal. In ecosistemele terestre diversitatea specifica scade odata cu altitudinea. Aceasta tendinta se coreleaza si cu latitudinea. Relieful montan este mult mai divers si mai heterogen decat campia. De aici si prezenta unui numar mare de specii. Adaptarea in zona montana s-a realizat in conditii mai dure, aici presiunea selectica este mai intensa, diversitatea specifica se reduce la altitudini foarte mari.Ea este mai mare la altitudini mai mici si intermediare. Acest lucru se observa si in regiunuile oceanice, in zona abisala exista o forma diversa, variata,formata din echinoderme, polichete,artropode,nematode,pesti.Aceasta diversitate specifica creste de la nivelul platformei continentale si atinge valori maxime intre 2000-4000 m de unde incep sa scada spre zone mai adanci.Gradientul radial.Acest tip de gradient porneste dintr-un centru de speciatie unde diversitatea este foarte mare si scade direct proportional cu distanta fata de acest punct.Acest lucru a fost demonstrat foarte clar in zona tropicala pentru plante, fluturi,pasari,amfibieni si mamifere. Productivitatea



La scara planetara prod primara a ecosistemului se coreleaza pozitiv cu diversitatea plt care la randul lor determina o mare diversitate specifica. Sunt si situatii in care corelatia este negativa intre diversitate si productivitate. Acest fen. Este cunoscut in literatura de specilitate sub numele de paradox al bogatiei Ex sunt situatii cand diversitatea descreste atunci cand sist ecologic primeste un supliment de nutrienti sau deiferite alte resurse care dertermina sporirea productivitatii. Ex in ecosistemele acvatice daca adaugam nutrienti acestia determina eutrofizarea sist care este accelerata caracterizata printr-o productie primara mare dar cu o diversitate specifica redusa.Ex la nivelul Oc Planetar diversitatea specifica a organismelor planctonice este f mare desi productivitatea este f scazuta.Ex atunci cand in pasuni se adauga ingrasaminte diversitatea specifica scade. Aceiasi situatie se constata si in sistemele ecologice marine unde in z centrale productivitatea si densitatea org este scazuta in schimb d.s. este ridicata.in z de mare productivitatea cum zonele costiere cu adancime redusa d.d. este scazuta. In general in multe ecositeme ecologice se obs o distributie unimodala, adica d.s. atinge valori max in punctele unde productiv primara este de valoare medie.diversitatea scade spre z unde productivitatea este mai mare sau spre z unde productivitatea este mai mica.

Suprafata

D.s. variaza in functie de spatiu si ea este rezultatul interactiunilor dintre diversitatea locala si d regionala.Biocenozele se caracterizeaza dpdv structural si prin diversitate respectiv prin nr mare de sp prezente si prin ponderea relativa a lor. Acest concept nu poate fi aplicat la intreaga biocenoza, el se aplica unor subsisteme ale biocenozei,adica se poate aplica unui anumit grup taxonomic, unui anumit nivel trofic, asociatii de sp dintr-un anumit habitat.Pe baza de calcule pt un asemenea subsistem sau pt mai multe subsisteme se apreciaza de obicei diversitatea intregii biocenoze. In raport cu scala spatiala se disting mai multe niveluri de diversitate specifica:α-diversitatea d.s. la nivelul unei biocenoze;β-diversitatea diversitatea distribuita de-a lungul unui transect dintr-un complex de ecosisteme. Prin aceasta se apreciaza rata de schimbare sau de inlocuire a sp de-a lungul acelui transect;γ-diversitatea apreciaza diversitatea la nivel regionale.Ex in insule nr de specii endemice este mai ridicat deci diversitate mai mare.Zonele cu suprafete mari au de obicei m multe sp decat zonele cu suprafete mici.D.s. creste odata cu cresterea nr de probe ridicate din supraf cercetata si ne ofera indici mult m clare in legatura cu nr sp din acea regiune.

S-a incercat sa se explice cresterea d.s. odata cu suprafata prin diferite ipoteze:

1 intr-o zona care este relativ omogena cu cat sunt studiate suprafete m mari cu atat vom avea posibilitatea de a surprindem multe sp inclusiv sp rare. Nivelul d va creste pana cand toate sp z vor fi identificate.

2 biodiversitatea este un raport de echilibru intre extinctie si imigrare(colonizare). Cu cat suprafata creste vor fi cuprinse tipuri noi de habitate in care vor fi identificate sp noi . heterogenitatea spatiala se coreleaza f puternic cu nr de sp. Aceasta heterogenitate este determinata de procesele geologice care impreuna cu climatul determina o anumita distributie a subst nutritive din sol.a en radiante solare si a altor fact din cadrul unui ecosistem. Heterog este determinata si de catre plt in special de modul cum sunt distribuite pe verticala, de complexitatea partilor supraterane si subterane ale plt. Si animalele la randul lor sporesc heterogenitatea. D.s. locala depinde nu numai de conditiile locale, depinde si de d.s. a regiunii .












Document Info


Accesari: 31300
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )