Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Fungi Patogeni

biologie


Fungi Patogeni

l.Descriere generala



Fungii sunt organisme eucariote uni sau multicelulare, heterotrofe mai exact chemo- organotrofe ce nu contin clorofila.

Sunt protiste superioare.

Au un perete rigid in structura caruia intra chitina nu mureina.

Peretele este dublu iar in spatiu creat se gaseste lichid.

Nucleul este diploid, continind 2-4 cromozomi, are membrana nucleara dubla si are nucleoli.

Fungii joaca un rol important in natura ( ciclul carbunelui), in agricultura, industria alimentara (panificatie, prepararea produselor lactate), in industria medicamentelor (antibiotice).

Activitatea fungilor nu este intotdeauna folositoare omului, existind situatii cind ei diastru materiale, obiecte, altereaza alimente si pot declansa procese patologice la vegetale, animale, om.

Micologia medicala se preocupa doar de fungii microscopici care pot imbolnavi omul, determinind - micoze. Fungii otravitori deci procesele patologice determinate de micotoxine nu fac obiectul acestui capitol.

2. Clasificarea fungilor

Este inca o problema controversata. Dupa clasificarile vechi faceau parte imrepuna cu bacteriile din regnul vegetal.Deoarece ei prezinta niste insusiri care sunt proprii regnului animal (prezenta chitinei, a glicogenului ca rezerva nutritiva) se preconizeaza recent crearea unui regn aparte pentru fungi:

REGNUM FUNGI.

Fungii se incadreaza dupa clasificarile uzuale in 4 clase:

- Phycomycetes din care fac parte paraziti ai plantelor si genul Mucor;

- Ascomycetes ce cuprinde genul Saccharomyces, Aspergillus si Penicillium; primul cu rol important in procesele fermentative iar utlimele 2 determinind aspergilioza si penicicilioza.

- Basidiomycetes din care fac parte cipercile comestibile si cele otravitoare;

- Fungii imperfecti inglobeaza peste 40 000 de mii de specii la care nu se cunosc foarte bine modalitatile de inmultire, deci constituie un grup provizoriu care cuprinde toti fungii patogeni.

3. Caractere morfologice

Dimensiunile fungilor patogeni pentru om variaza intre 2-3 si citeva sute de milimicroni. Forma lor este foarte variata. Din punct de vedere morfologic se disting 2 grupe:

- fungii filamentosi sau mucegaiurile formati dintr-un thal sau miceliu. Thalul este alcatuit din filamente subtiri (hife),uni sau pluricelulare ce cresc si se ramifica formind miceliul, o masa filamentoasa cu aspect de vata. O parte a hifelor au functie vegetativa patrunzind in profunzime ( micelii rizoide ) absorb substantele nutritive si fixeaza fungul de mediu.

Restul hifelor de obicei hife aeriene poarta elementele de reproducere deci sunt hifele fertile. Dintre fungii filamentosi amintim mucegaiurile (Penicillium, Mucor, Epidermophyton)

- levurile sau drojdiile formeaza un grup taxonomic heterogen. Se considera levura orice ciuperca ce se prezinta sub forma unicelulara; se reproduce asexuat cel mai frecvent prin inmugurire, rar prin diviziune directa (realizind asce cu ascospori ). Au proprietatea de a fermenta mediile bogate in substante hidrocarbonate cu fornmarea de CO2.

Levurilor le apartin si genurile Saccharomyces si Candida.

Se cunosc si fungi dismorfi care pot imbraca atit forma filamen -toasa cit si cea de levuri, in functie de mediu.

Levurile au in general forma sferica sau ovalara putind prezenta un polimorfism accentuat. in functie de specie se pot intilni forme elipsoidale, triunghiulare, fuziforme.

Dimensiunile levurilor sunt cuprinse intre 1-20 milimicroni.

4. Inmultirea fungilor

Se poate realiza pe cale vegetativa (asexuata) si pe cale sexuata; in ambele cazuri prin intermediul sporilor.

a.Reproducerea asexuata se realizeaza prin 2 mecanisme:

- inmugurirea - caracteristica pentru levuri. Ea consta in formarea unui mugure la suprafata celulei mama, ce creste, isi formeaza pereti proprii si se desprinde de celula mama rezultind o celula noua numita spor.

- diviziunea directa care este identica cu cea intilnita la bacterii. Celulele se alungesc, urmeaza diviziunea nucleara cu migrarea nucleilor la extremitati. Procesul se incheie prin formarea peretilor despartitori.

b. Reproducerea sexuata se face prin procesul de conjugare izogama sau heterogama intre 2 celule sexuate numite gameti care prin contopirea lor dau nastere la zigot. Zigotul se poate inmulti mai departe prin inmugurire sau se poate transforma intr-o 'asca' in interiorul careia se formeaza de obicei 4 acospori.

La levuri exista tipul de spor ca forma de rezistenta numit 'clamidospor'. El apare printr-un proces analog sporilor bacterieni, avind rolul de a conserva specia in conditii neprielinice de mediu.

La mucegaiuri, procesul de reproducere prezinta aspecte diferite. in anumite faze ale cresterii hifelor apar modificari morfologice ale acestora, ele devin specializate participind la procesul de reproducere asexuata sau sexuata prin producere de spori.

Tipuri de spori.

a. Spori asexuati ce apar prin fragmentarea hifelor. Dupa locul de formare pot fi endospori (formati in interiorul unor celule sau organe sporogene) si exospori (extracelulari).

l Zoosporii se formeaza in celule speciale numite zoosporangi eliberindu-se prin ruperea peretelui. La inceput mobili, acestia se inchisteaza apoi pina cind conditiile devin favorabile germinarii.

2. Conidiosporii sunt spori asezati la extremitatea unor hife numite conidiofori. Aceastia sunt la inceput liberi, ulterior partea terminala a conidioforului se modifica luind forme variate. Pe aceste formatiuni sunt asezate sterigmele din care deriva conidiile.

3. Artrosporii se formeaza la mucegaiurile septate prin fragmentarea hifelor.

b. Spori sexuali

Apar in stadiul perfect al fungilor formindu-se prin izogamie



(fuzionarea a 2 gameti identici) sau heterogamie ( fuzionarea a 2 gameti diferiti).

Sporii sexuati au un rol important in procesul de evolutie a fungilor deoarece fiind obtinuti prin recombinare genetica au descendenti cu posibilitati de adaptare crescuta.

Ascosporii iau nastere prin fuzionarea a 2 prelungiri tubulare emise de 2 celule vecine de pe acelasi miceliu sau de pe micelii separate. Nucleii fuzioneaza, celularezultata fiind un zigot. Nucleul unic sufera l-3 diviziuni; nucleii fii se inconjura cu protoplasma si isi formeaza un perete propri devenind ascocpori.

Celula in care au luat nastere poarta numele de asca.

5. Proprietati biologice

Fungii fiind organisme ce nu contin clorofila isi procura energia necesara prin procese chemosintetice aerobe sau anaerobe. Necesitatea de substante nutritive este similara cu cea a bacteriilor. temperatura optima de dezvoltare variaza intre 20+30 gr.C. datorita compozitiei chimice a peretelui celular, rezisenta fungilor este mai mare decit a bacteriilor.

6. Caractere de cultura

Fungii cresc pe medii de cultura imbogatite cu steroli, la un pH acid.

Mediul pentru levuri se numeste mediul Sabouraud, in care coloniile apar dupa 48-72 de ore sunt neregulate si pigmentate.

in macrorganismul in care se dezvolta , ciupercile dau colonii foarte mari , care au aspect de tumorete.

7. Structura antigenica

Antigene somatice (structurale) si

Antigene solubile ( exotoxine, emzime histolitice)

8. Caractere de patogenitate

Fungii sunt patogeni prin :

- multiplicare

- invazivitate

- toxigeneza

9. Raspunsul imun

Este in principal umoral

Se poate stimula si un raspuns celular

Toxinele ciupercilor determina reactia de hipersensibilizare ( de tip umoral).

Din punct de vedere clinic micozele se impart in 2 grupe mari:

A. Micoze viscerale ( micoze de sistem, micoze profunde) ce pot afecta mucoasele, tesutul subcutanat, muschii, oasele si viscerele, putindu-se uneori generaliza. Ele apar frecvent ca infectii endogene. Numarul lor este in crestere si datorita tratamentelor prelungitwe cu antibiotice ( dezechilibru in flora normala a organismului) si corticosteroizi.

B. Dermatomicozele (micozele superficiale) afecteaza cu precadere straturile superficiale ale pielii si fanerelor.

Cele mai frecvente boli cauzate de fungi ( micoze) sunt:

I. MICOZE VISCERALE

l. Micoze cauzate de levuri

a. Candidomicoze (Candidoza)

b. Criptococoza

c. Geotrichoza

d. Alte micoze cauzate de levuri

2. Miocoze cauzate de fngi filamentosi:

a. Aspergiloza

b. Penicilioza

c. Mucormicoza

d. Alte micoze cauzate de fungi filamentosi.

3. Micoze cauzate de fungi dimorfi:

a. Blastomicoza nordamericana

b. Coccidioidomicoza

c. Histoplasmoza

d. Sporotrichoza

II DERMATOMICOZE:

a. Tricofitia

b. Microsporia

c. Epidermofitia.

CIUPERCI PATOGENE

Fungii patogeni pot produce la om:

- micoze, infectii fungice determinate de prezenta fungilor in sau pe organismul uman.

- micotoxicoze rezultate din ingestia alimentelor contaminate cu metaboliti toxici ai ciupercilor numiti micotoxine (ex. aflatoxinele).

- alergii fungice.

GENUL CANDIDA

Cuprinde numeroase specii saprofite si unele specii patogene pentru om si animale.

Dintre acestea specia CANDIDA ALBICANS prezinta cea mai mare importanta.

Face parte din flora normala a organismului, agresivitatea ei depinde de factori care duc la slabirea rezistentei organismului.

1.Habitat

Speciile genului Candida sunt foarte raspindite, izolindu-se de pe sol, aer, apa, obiecte casnice, jucarii, lenjerie.

Frecventa candidozelor este mai mare la gravide, in perioada de alaptare, in sputa bolnavilor de tuberculoza, SIDA, cancerosi, indivizi subnutriti.

2. Caractere morfologice

Elemetul de baza este celula levurica sau BLASTOSPORUL, care poate prezenta eumiceliu (miceliu septat) sau pseudomiceliu.

Are forma ovala sau sferica cu diametrul de 2-6 milimicroni.

Este Gramm pozitiv.

Se observa frecvent celule inmugurite. In citoplasma blastosporilor se gasesc vacuole si incluziuni de natura lipidica, glucidica si incluziuni metacromatice. Uneori celulele levurice nu se detaseaza dupa inmultire, ramin asezate cap la cap formind pseudomicelii.

In cadrul genului Candida la specia albicans pe medii speciale se observa formatiuni caracteristice sferice sau ovalare cu dublu contur, foarte refringente, greu colorabile, asezate la capatul unor pseudomiceli si denumite clamidospori.




3.Caractere de cultura

Cresc usor pe medii solide si lichide continind glucoza sau maltoza (SABOURAUD) in conditii de aerobioza sau anaerobioza, la o temperatura optima de 28-37 C si la un pH intre 2,2 - 9,6.

Pe mediul Sabouraud solid in 2-3 zile formeaza colonii mari, rotunde , alb galbui, cu suprafata mata cu marginile neregulate, emulsionabile. In mediul SABOURAUD lichid C. albicans formeaza un depozit.

Pentru evidentierea clamidosporilor se folosesc numeroase medii PBC (cartofi, bila, morcovi), PC ( cartofi, morcovi), etc.

4. Caractere biochimice si de metabolism

Diferentierea speciilor din Genul Candida se poate efectua pe baza urmatoarelor metode:

- fermentarea zaharurilor sau zimograma

- asimilarea zaharurilor sau auxonograma

- asimilarea compusilor azotati sau auxonograma pentru sursele de azot

- cultivarea pe mediul cu arbutina

- sensibilitatea fata de actidion

- reducerea compusilor de tetrazoliu

5. Structura antigenica

S-au evidentiat fractiuni antigenice termostabile:

- un antigen de suprafata de natura polizaharidica

- un antigen somatic de natura proteica

6. Patogenitatea la om

Cauzeaza infectii locale sau generalizate.

- Candidomicoza bucala si peribucala (stomatita candidozica, muguet, margaritarel).

Dupa senzatia de uscaciunbe, usturikme, arsura apare pe mucoasa un depozit albicios iar in cazul formei eritematoase se constata doar roseata difuza a mucoaselor.

Boala apare frecvent la sugari, distrofici, la adulti cu proteze sau cu boli cronice consumptive.

- Candidozele urogenitale pot fi primare sau secundare, determinind la femeie vulvovaginite iar la barbati balanita, prostatita, uretrita , cistita si pielita putind apare la ambele sexe.

- Candidomicozele pielii si ale fanerelor

Intertrigo interdigital al picioarelor si miinilor, inghino crural, fesier, axilar, submamar.

localizarea unghiala (onixis) si periunghiala (perionixis candidozic.

-Candidoze viscerale: bronhopneumonie, pneumonie, enterite, endocardite, meningita, irirdociclita, septicemie, etc.

Cauzele care favorizeaza aparitia candidozelor sunt urmatoarele: tulburari metabolice (diabet, cancer, casexie), scaderea rezistentei naturale ( nou- nascuti, femei gravide, batrini), traumatisme repetate ale pielii si mjucoaselor, administrarea unor medicamente neasociate cu antifungice.

7. Infectia experimentala

Animalul cel mai sensibil este iepurele. Inoculat i.v. moare in 5-6 zile, cu microabcese in rinichi.

8. Imunitatea in candidomicoze este insuficient studiaa. Se presupune existenta unei rezistente naturale.

Raspunsul macroorganismului uman depinde de forma clinica, durata si intensitatea procesului candidomicotic.

Desi in serul bolnavului se pun in evidenta aglutinine, precipitine si anticorpi fixatori de complement, acestia nu au valoare mare fiind pretzenti si la indivizii sanatosi.

Pozitivitatea reactiilor intradermice (la levurina) pledeaza pentru sensibilizarea organismului, fara a avea totusi o valoare diagnostica prea mare. organismul nu devine imun la o noua infectie.

9. Tratament

Depinde de localizarea infectiei. Pentru mucoase si piele se foloseste bicarbonatul de Na, boratul de Na, violetul de gentiana, albastru de metilen. In candidozele generalizate se foloseste KI.

Recent in tratamentul candidomicozelor se folosesc antibioticele (nistatina, stamicina) si diferite ale medicamente antimicotice (Clotrimoxazol, Nizoral, Canesten, etc).

MICOZE DETERMINATE DE FUNGI FILAMENTOSI

Sunt larg raspinditi in natura. Pe linga faptul ca participa la descompunerea materialului organic si altereaza diferite alimente, citeva genuri pot determina infectii si la om.

Genul ASPERGILLUS si genul PENICILIUM

Pentru patologia umana sunt importante prin metabolitii toxici pe care ii elibereaza producind la om micotoxicozele.

Miceliul este alcatuit din filamete lungi, hialine. Caracterul diferential intre Aspergillus si Penicillium il constituie morfologia formatiunilor sporogene.

Intilnite frecvent in astmul bronsic sau bronsite.

Din grupul acestor ciuperci fac parte si cele producatoare de antibiotice.

MICOZE DETERMINATE DE FUNGI DISMORFI

Foarte rare la noi in tara:

- blastomicoza nordamericana- leziuni cutanate sau pulmonare

- coccidioidomicoza se localizeaza pe aparatul respirator determinind o pneumonie primara atipica.

- histoplasmoza boala a sistemului reticuloendotelial; sunt atacati plaminii, tegumentul ,tubul digestiv.

- sporotricoza cu forma cea mai ferecventa sancrul sporotricozic.

CIUPERCI DERMATOFITE

Imbolnavesc pielea si fanerele.

GENUL TRICHOPHYTON

Are 26 de specii dintre care cele mai importante sunt T. rubrum, T. mentagrophytes, T. schonleinii, T. violaceum.

l.Caractere morofologice



Sunt filamentosi, septati, ramificati. Produc conidii ( spori).

- Microconidiile sunt prezente la toate speciile abundent, sunt rotunde sau piriforme asezate in ciorchine sau lateral pe hife.

- Macroconidiile sunt formatiuni fusiforme, in forma de franzela sau trabuc, septate cu 3-10 loji, cu dublu contur.

2. Caractere de cultura

Pe mediul Sabouraud produc colonii pufoase, prafoase, catifelate, de diferite culori, suprafata fiind brazdara radial sub forma de circumvolutiuni.

3. Patogenitate

Ciupercile din acest gen ataca epidermul cornos, perii, unghiile.

Numele generic este de tricofitie.

Tricofitia poate apare oriunde pe piele:

- pe pielea glabra. tricofitia picioarelor, plantara, interdigitala, inghinala, tricofitia corporis.

- pe partile paroase: pinea capitis, barba sau mustata.

Favusul cauzat de T schonleinii este caracterizat prin aparitia de formatiuni crustiforme, galbene, urit mirositoare ( a urina de soarece) prin parul favic cu aspect cenusiu lipsit de luciu, nu este friabil, poate apare alopeciea atrofica cicatriciala.

Tricofitiile pot fi superficicale sau profunde.

Onicomicozele sunt afectiuni ale unghiilor produse de de T. rubrum.

4.Epidemiologie

Sursa de infectie este omul bolnav sau animalele bolnave (pisici, vite, animale de laborator).

Conditii favorizante: bazinele de innot, strandurile, bai publice, lucrzul la temperatura inalta, sali de sport, echipament, etc.

5.Tratament

Griseofulvina, acidul salicilic, alcool iodat l%.

GENUL MICROSPORUM

Fac parte:

- M.sudouinii ( la om ).

- M. ferrigineum ) la om )

- M. canis ) la animale, ciine).

1. Caractere morfologice

Filamete miceliene subtiri, septate, se ramiofica unghiular, cresc rapid. Formeaza clamidospori terminali, intercalari ; unele microconidii au forma de racheta care produc organele de 'piepteni', care pornesc paralel de pe hife.; macroconidiile sunt fusiforme.

2. Caractere de cultura

Cresc repede pe mediul Sabouraud. Formeaza colonii pufoase cu brazde radiare, pigmentate.

3. Patogenitate

Numele generic al bolii : microsporie.

Este o dermatomicoza foarte contagioasa, interesind pielea capului la copii. Se caracterizeaza prin: prezenta pe pielea capului a unor placi tondante, partial alopecie,cu perii rupti, decolorati, in jurul firului de par dezvoltindu-se un manson de spori ( ectotrix). Deseori se remarca prezenta de scuame albicioase, sfarimicioase.

In interiorul firului de par sunt filamente dicotomice, ondulate care sunt spre radacina firului de par.

La ruperea firului de par filamentele atirna din el dind aspectul de ciucure ( ciucurele lui Adamson).

Boala se vindeca spontan la pubertate.

4. Epidemiologie

Sursa de infectie: om, pisica, ciine, vite, animale de laborator,etc.

Microsporia pielii capului la copii se propaga prin fire de par infectate, prin contact direct in timpul jocului, prin intstrumentele de lucru ale frizerului.

5. Tratament:

Griseofulvina, raderea parului, tratament antifungic cu alcool iodat 1%, aci salicilic, acid benzoic.

GENUL EPIDERMOPHYTON

Nu patrunde niciodata in foliculul pilos si nu imbolnaveste parul ci numi epidermul cornos si stratul papilar localizindu-se numai pe pielea glabra, declansind epidermofitii numaui la om.

Cuprinde o singura specie:

Epidermophyton floccosu.

1. Caractere morfologice

Filamente miceliene, ramificate, septate, cu clamidospori intercalari. Nu produce microconidii. Macroconidiile au forma de maciuca, 2-4 loji septate, asezaze in buchete de 4-8 elemente.

2. Caractere de cultura

Cresc bine pe mediul Sabouraud. Coloniile sunt albe galbui, pufoase, prafoase cu santuri radiare.

3. Boala la om.

Se numeste epidermofitie.Ca forme clinice intilnim epidermofitia picioarelor ( epidermofitie plantara, interdigitala), inghinala, etc. o cauza favorizanta o constituie transpiratia locala.

4. Epidemiologie

Sursa este omul bolnav, in transmiterea bolii participind : baile publice, salile de sport, bazinele de innot, echipamentul sportiv, etc.

5. Tratament

Griseofulvina, tratament local cu alcool iodat, salicilat, canesten, miconasol.













Document Info


Accesari: 26419
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )