Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Glosar genetica

biologie










ALTE DOCUMENTE

Stomacul
ACIZI NUCLEICI
Apa si rolul ei
INMULTIREA PLANTELOR
RESPIRATIA
INFECTIA MICROBIANA
DETERMINISMUL SEXUAL SI DIFERENTIEREA SEXUALA LA OM
Biogeografie grile
FLOAREA LA ANGIOSPERME
INFECTIA

Glosar genetica

A



 

ABERATIE ( lat. aberratio - aberatie ) - deviere de la normal. v. DISLOCATIE CROMOZOMALA

ABIOGENEZA ( gr. a - fara; bios - viata; genesis - nastere ; ) - teorie conform careia viata poate apare spontan din materia nevie.Teoria abiogenezei sau a generatiei spontane a fost larg raspandita si acceptata din antichitate pana in mijlocul secolului al XVII - lea.

Se considera ca unele plante apar din roua iar unele animale se nasc din carne in descompunere.

In anul 1665 Francesco Redi a prezentat primele probe stiintifice care se opuneau teoriei generatiei spontane demonstrand ca pe o carne in putrefactie nu se dezvolta larve daca aceasta a fost asezata intr-un loc ferit de muste ( care nu si-au mai putut depune oualele ). In anul 1861 Louis Pasteur, prin numeroase experiente , a demonstrat definitiv netemeinicia teoriei generatiei spontane.

ABIOTIC - care este lipsit de viata v. FACTORI ABIOTICI.

ABLATIE ( lat. ablatio - separare ) - indepartarea, mai ales chirurgicala, a unei parti din corp.

ACELULAR - ( despre un organism ) care nu este alcatuit din celule.

ACENTRIC - care nu are centru; fara centru. Cromozom acentric, segment cromozomial fara centromer. v. CENTROMER.

ACIZI NUCLEICI - grup de acizi existenti in materialul nuclear, formati dintr-o combinare a acidului fosforic cu un hidrocarbonat, o pentoza, si o baza azotata. In functie de pentoza aceasta substanta chimica macromoleculara este de doua tipuri: D-ribo si 2-dezoxi-D ribonucleic.

Au fost descoperiti in 1971 de F. Miescher, care i-a indicat prin termenul de nucleina. A.n. sunt purtatorii informatiei ereditare si au un rol esential in sinteza proteica. Provin din polimerizarea unor unitati mai simple denumite nucleotizi.

Un nucleotid este alcatuit dintr-o baza azotata purinica sau pirimidinica care este legata de un grup fosfat ( acid fosforic ). Unitatile componente sunt fie dezoxiribonucleotizi in ADN - (acidul dezoxiribonucleic ) , fie ribonucleotizi in ARN( acidul ribonucleic ).

ACROMATIC (gr. a - fara; chroma - culoare ) - care nu se coloreaza. Notiune folosita de W. Flemming in anul 1879 pentru a indica acele parti din nucleu care nu reactioneaza la colorantii bazici, caracteristici pentru cromozomi. v. CROMATINA.

ACROMATINA - substanta acromatica din care este alcatuit reticulul nucleului celular (linina); pe firele acestei retele se fixeaza granulele de cromatina.

A - CROMOZOMI - cromozomi standard din complementul cromozomal al organismelor eucariote. In unele specii alaturi de complementul normal de cromozomi apare un numar variabil de extracromozomi denumiti B- cromozomi. v. CROMOZOM.

ACTIUNEA GENEI - expresia genei relevata prin controlul specificitatii si ratei proceselor de biosinteza. Descoperirile geneticii moleculare au stabilit ca actiunea primara a genei se realizeaza prin mecanismele care controleaza sinteza unor proteine specifice.

Genele dintr-un genotip se manifesta intr-o ordine codificata , cronologic, in diferite etape ale cresterii organismului. Intre actiunea primara a genei si manifestarea sau recunoasterea fenotipica a actiunii unei gene intervin o serie de procese biochimice, de verigi intermediare, influentate sau afectate de alte gene sau de factorii mediului.

ADITIA DE CROMOZOMI - transferul unui membru cromozomal sau a unei perechi de cromozomi de la o specie oarecare ( cultivata sau salbatica ) la garnitura cromozomala a unei forme ( cultivar ) dintr-o specie cultivata.

Genotipurile recipient cu o astfel de constitutie , denumite linii de aditie, prezinta diferite insusiri pozitive, primite de la specia donor odata cu cromozomii aditionati, cum sunt: rezistenta la boli si daunatori, rezistenta la temperaturi extreme, continut ridicat din anumiti aminoacizi etc.

AGENTI CANCERIGENI (CARCINOGENI ) - factori care induc cancer. Printre a.c. un loc important il ocupa rad 656b12g iatiili ionizante (razele X ), elementele radioactive si unele substante chimice de sinteza sau naturale. Mediul uman este incarcat cu mii de substante sintetizate recent, dintre care unele sunt active chimic, putand induce mutatii genice si cancer.

Astfel, institutii specializate ale O.M.S. au stabilit ca au efecte cancerigene, certe pentru om,substante cum sunt: arseniul, azbestul, benzenul, benzidina si alfa - naftalina (coloranti sintetici ), cromul, eterul, gudronii din funingine si din huila, clorura de vinil etc; iar aflatoxinele, cadmiul, oxidul de etilena, DDT, HCH, lindanul, heptaclorul si alte pesticide ( insecticide, fungicide, erbicide etc. ) precum si ingrasamintele chimice cu azot ( prin nitritul de sodiu, azotitul de sodiu ), unele substante de crestere si antibiotice si multe altele sunt cancerigene sau limitat cancerigene.

Potrivit cercetarilor lui B. N. Ames ( 1983 ) un numar de 17 drupe de substante din alimente sunt mutagene, teratogene si cancerigene: safrolul, hidrazinele, furocumarinele, glicoalcaloizii, solanina si chaconina, flavonoidele, quinonele, teobromina, pirolizidina, gosipolul etc.

Un grup aparte de substante potential mutagene, teratogene sau cancerigene il constituie alcoolul, mucegaiurile, nitritul, nitratul si nitrozaminele ( induc neoplasme gastrice si esofagiene prin nitrozamine si alti compusi nitroso formati din nitrati si nitriti in tubul digstiv ), alimente carbonizate ( contin o varietate de substante care pot ataca ADN celular fiind potential cancerigene ) etc.

Cancerul este, cel putin in parte, consecinta unui proces care - si gaseste originea in daunele ocazionate de eliberarea de radicali de oxigen, proces care intervine mai ales spre senectute.

Radicalii de oxigen induc peroxidarea lipidelor, proces care afecteaza intreaga organizare celulara, inclusiv membrana si structura de suprafata, precum si aparatul mitotic. A. c. induc schimbari in informatia genetica a celulelor influentate, care sufera o diviziune si o crestere autonoma, provocand o degenerare maligna a tesuturilor vii.

AGENTII MUTAGENI - factori extracelulari fizici si chimici capabili sa produca mutatii genice. Efecte mutagenice deosebite au radiatiile ionizante ( razele X ) si neionizante ( razele UV ), substantele chimice alkilante (iperita ), precum si analogii bazelor azotate purinice ( theophilina ) si pirimidinice ( 5- bromuracilul).

Tratamentul unor celule, tesuturi, organe sau organisme cu a.m. determina o crestere semnificativa a fenomenului mutational comparativ cu frecventa mutatiilor naturale ( rata mutatiilor ). Experimental - sub actiunea a.m. se obtin mutatii induse, in timp ce sub actiunea a.m. naturali apar mutatii spontane.

Majoritatea a.m. exercita efecte chimice asupra materialului constitutiv al genelor: ADN sau ARN viral, care sufera alteratii mutagene.

ALBINISM - anomalie congenitala la animale, caracterizata prin absenta pigmentatiei tegumentului, parului, ochilor, datorita absentei pigmentului melanic din celulele cromatofore.

Apare si la plante datorita incapacitatii celulelor acestora de a produce clorofila. Fenomenul este controlat, intr-o serie de cazuri, de o gena mutanta recesiva.

ALELA ( gr.allelon - unul altuia ) - termen care indica formele alternative ( alelomorfe ) ale unei gene. Notiunea se refera la membrii unei perechi de gene contrastante, care, prin fecundare, se unesc, iar prin diviziune reductionala se separa. Aceasta face ca in conditii normale fiecare gamet sa contina numai o a. din fiecare pereche, iar o celula normala diploida doar doi membri dintr-o serie de a.

Doua sau mai multe gene sunt a. sau alelomorfe una alteia:

1) cand ocupa aceeasi pozitie - locus - in cromozomii omologi si cand in aceeasi celula se separa in timpul meiozei; ( locus - pozitia ocupata de o gena in cromozom );

2) cand produc efecte diferite asupra acelorasi organe sau procese;

3) cand pot sa se schimbe prin mutatie una in alta. O serie de trei sau mai multe forme alternative ale unei gene care ocupa acelasi locus in cromozomii omologi a capatat denumirea de serie de alele multiple.

A. apar in urma schimbarii structurii genelor de tip salbatic sau originare prin mutatie. Gena sau a. de tip salbatic se simbolizeaza intr-o serie cu semnul + iar a. mutante ( care, obisnuit, sunt recesive fata de a. originar )se simbolizeaza cu o litera sau un indice la simbolul de baza. In cadrul seriei structura +/ + este homozigota de tip salbatic , +/- este heterozigota cu fenotip salbatic, a/a este homozigota cu fenotip mutant.

Aparitia si existenta alelelor, la diversi loci, este una dintre principalele cauze ale variatiei ereditatii si evolutiei plantelor, animalelor, microorganismelor si a omului.

ALELE MULTIPLE - serie de trei sau mai multe forme alternative ale unei gene, care ocupa, acelasi locus intr-un cromozom.

ALELOPATIE ( gr. allelon + pathos - suferinta, toleranta ), influenta sau efectul unei plante vii asupra alteia de netoleranta. Fenomenul de a. se traduce prin sinteza si secretia de catre organele anumitor specii ( flori, frunze, radacini ) a unor substante, adevarate arme chimice, indreptate impotriva altor specii vegetale.

S-a constat astfel ca narcisele nu suporta vecinatatea lacramioarelor, lalelele nu se impaca cu nu - ma - uita, liliacul cu violetele, nucul cu legumele, socul cu salcamul, pinul cu mesteacanul, varza cu vita de vie, laurul cu ridichea neagra, floarea- soarelui cu unele buruieni.

ALOGAMIE - reproducere naturala prin fecundare incrucisata, in care gametii masculi apartin altor indivizi decat cei femeli. La plante, polenul strain ajunge pe stigmate cu ajutorul insectelor - entomofilie , a curentilor de aer - anemofilie etc.

Fecundarea incrucisata determina schimbarea genotipului favorizand heterozigotia. Inhibarea fecundarii cu polen propriu la plantele alogame hermafrodite si monoice este controlata genetic.

ALOPOLIPLOID ( gr. allos - polys - multi; aploos - odata; eidos - forma ) - organism poliploid cu mai mult decat doua seturi sau numere de baza de cromozomi ( simbolizate x ), derivate de la doua sau trei specii diferite, prin hibridare interspecifica sau intergenerica urmata de dublarea spontana ( sau indusa ) a numarului de cromozomi, respectiv de seturi de cromozomi. Apare astfel un a.

De ex., daca speciile diploide genitoare cu genomi diferiti AA si BB se hibrideaza, ia nastere un zigot diploid cu formula AB ( obisnuit steril ) iar in urma dublarii cromozomilor va apare un a. fertil sau amphiploid care va avea constitutia genomica AABB.

Deci, a. este un hibrid dublu diploid, in care sunt insumate numerele somatice de cromozomi ale ambelor specii sau genuri hibri( 2n+2n ). A. pot fi alotriploizi (3x ), alotetraploizi ( 4x ) etc.

ALOSINDEZA ( gr. allos + syndesis - legare impreuna ) - imperecherea ( conjugarea ) in meioza alodiploizilor a unor cromozomi (omologi sau homeologi ) de la parinti deosebiti.

AMFIDIPLOID ( gr. amphi + diploos - dublu ) - duplu diploid fertil. Alopoliploid aparut in urma hibridarii a doua specii diferite care insumeaza numerele somatice de cromozomi ale genitorilor; 2n +2n sau AABB.

AMITOZA ( gr. a - fara; mitos - fir, filament ) - diviziune celulara directa care consta in strangularea nucleului in doua sau mai multe parti, fara schimbari ale materialului nuclear ( nu are loc formarea fusului de diviziune, dizolvarea membranei nucleare si nici aparitia cromozomilor ), urmata de separarea citoplasmei.

A. se petrece in diverse tesuturi: endocrine, ficat, epitelii, celule din organele de reproducere ale plantelor etc. A. este tipica pentru nevertebrate si plante unicelulare.

ANEUPLOID ( gr. a - fara; eu - bine; aploos - odata ) - celule sau indivizi la care numarul de cromozomi din complementele lor este diferit fata de numarul de baza, fara a fi multiplul acestuia ( A. implica doar A - cromozomi, nu si B - cromozomi). Organismele diploide aneuploide pot fi:

a) oligosome ( sau hipoploide ), din care fac parte: monosomicii - la care lipseste un cromozom dintr-o pereche, simbolizati 2n-1, si nullisomicii - la care lipsesc ambii cromozomi dintr-o pereche, simbolizati 2n - 2;

b) polisome ( sau hiperploide), din care fac parte: trisomicii - la care la o pereche oarecare de cromozomi se adauga un al treilea membru, simbolizati 2n + 1si tetrasomicii - la care se adauga doi cromozomi la o pereche, simbolizati 2n +2.

A. apar spontan datorita non - disjunctiei perechilor de cromozomi in mitoza si meioza sau sunt indusi ( produsi ) experimental in vederea analizei genetice prin stabilirea genelor si a functiilor acestora, localizate in diversi cromozomi ( in diversele grupe linkage de gene ).

Utilizarea a. creeaza posibilitatea de a actiona la nivelul cromozomilor: eliminand, substituind sau adaugand cromozomi, in scopul ameliorarii planificate a genotipurilor unor plante si animale. Aneuploidia controlata este o microchirurgie la nivel cromozomal care asigura perspective spectaculoase stiintei ameliorarii.

ANTICORP MONOCLONAL - anticorp secretat de un clon de celule identice; anticorp specific secretat prin programare impotriva unui singur determinant antigenic. A. m. sau pur produce oricare hibridom deoarece la alcatuirea lui ia parte o anumita celula clonata , programata sa secrete o substanta ca raspuns la un antigen specific.

Spre deosebire de a.m. produsi de hibridomi, anticorpii produsi de un organism, la introducerea unui antigen, reprezinta un amestec de molecule diferite.

ANTIMITOTIC ( gr. anti + mitos - filament ) - factor care inhiba mitoza. Un rol deosebit il au substantele chimice care pot actiona:

1. prin inhibarea intrari nucleilor in profaza ( ex. antipirina, izoniazida etc.);

2.prin blocarea cromozomilor in metafaza( in urma inhibarii formarii fusului central). Astfel, cromozomii nu pot migra catre poli datorita carui fapt apare un nucleu de restitutie inchis intr-o singura membrana celular. Se folosesc, cu acest scop, urmatoarele substante:

acenaftenul, alfamonobromnaftalenul, colchicina etc.;

3. Prin tulburarea procesului formarii membranei nucleare; astfel are loc apartia in celula a 2, 3, 4 nuclei care pot fuziona ( ex. paradiclorbenzenul, monoclorbenzenul, metaclortoluenul etc.).

Factorii a. pot determina, pe de o parte, inhibarea multiplicarii celulelor ( ex. tumorale ), iar pe de alta, inducerea poliploidiei prin acumularea de metafaze.

Radiatiile si substantele cu efecte similare ( radiomimetice; ex. trietilenmelamina, iperita etc., ca si unele antibiotice), care induc ruperi in ADN sau inhiba sinteza replicativa si functia genelor, dezorganizeaza, de asemenea, diviziunea celulara.

ANUCLEAT - care nu are nucleu.

AUTOGAMIE - autofecundare in care doi nuclei frati fuzioneaza in cadrul aceleiasi celule ( la protozoare, diatomee); fuziunea gametilor femeli si masculi produsi in aceeasi floare la plantele hermafrodite. Plantele hermafrodite cu polenizare directa se numesc autogame ( ex. orzul, graul, mazarea, ardeiul etc.).

Autogamia asigura pastrarea neschimbata, un sir de generatii, a genotipului, favorizand homozigotia.

AUTOIMUNIZARE ( gr. autos - propriu, insusi; immunis- aparat ) - producerea de anticorpi contra substantelor proprii ale organismului.

AUTOALOPOLIPLOID - organism poliploid care are mai mult de doua seturi de cromozomi omologi. Rezulta din dublarea sau multiplicarea genomilor unei singure specii.

De ex., daca specia diploida are doi genomi simbolizati AA ( 2x), autotriploidul va fi AAA ( 3x ), iar autotetraploidul AAAA ( 4x ) etc. A. sunt, in general, mai mari in volum decat formele diploide originare sau inrudite datorita cresterii dimensiunilor nucleilor si celulelor.

Fenomenul poate apare spontan sau poate fi indus ( produs ) prin tratarea plantelor cu agenti autopoliploidizanti; se cultiva plante a. induse la: sfecla, secara, pepene verde, trifoi etc.

AUTOZOM - cromozom adevarat, tipic sau eucromozom ( care nu este cromozom al sexului; ex. la om, care are 2n=46 cromozomi, 44 sunt autozomi, iar 2 si anume XX pentru sexul femel, XY pentru sexul mascul, sunt cromozomii sexului ).

A. au numai organismele hermafrodite, iar genele localizate in acestia manifesta ereditate autozomala, mendeliana ( ex. mazarea ); genele din cromozomii sexului manifesta ereditate sex linkade.



B

BACKCROSS - incrucisarea unui hibrid cu unul dintre parinti ( ex. : Aa x AA sau Aa x aa ). Se aplica in vederea transferului de gene ; generatiile succesive.

BACKMUTATIE ( BACKMUTATION ) - inversia sau reversia ( prin mutatie ) a unei gene mutante in forma sa originara ( tipul salbatic; ex. mutatia alelei a in a+ ); schimbarea ereditara intr-o gena mutanta care restaureaza secventa originara a nucleotizilor.

B - CROMOZOMI - notiune utilizata de L.F. RANDOLPH (1928 ) pentru a indica corpusculii heterocromatici aflati in unele cariotipuri in plus fata de numarul normal de cromozomi.

Asemenea corpusculi ( denumiti si cromozomi supranumerari si accesori sau extracromozomi ) au fost descoperiti atat la plante

( porumb, secara, sorg,etc. ), cat si la animale ( pasari etc.).

Difera de cei normali sau de A - cromozomi prin morfo;ogie (obisnuit sunt mai mici si heterocromatici ), prin variatia numerica de la o celula sau tesut la altul ca si de la un individ la altul, prin lipsa de homologie intre ei, dar mai ales fata de cromozomii normali, prin lipsa de efecte genetice; in meioza nu conjuga cu A - cromozomi, iar in mitoza ( ca si in meioza ) se distribuie intamplator, putand fi eliminati.

B - c. sunt prezenti mai ales in formele rustice, neameliorate si influenteaza, de obicei, negativ viabilitatea ( capacitatea organismelor vii de a continua sa se dezvolte ), adaptarea, fertilitatea etc.

BENIGN ( lat. benignus - bun; bene - bun; genus - tip ) - ( despre un proces patologic - boala sau febra ), usor, putin grav, curabil, nemalign.

BIOSINTEZA ( gr. bios + synthesis - compunere ) - formarea ( sinteza ) de catre organismele vii ( de catre celule ) a unor compusi chimici ( acizi nucleici, proteine, lipide, polizaharide etc. ) din elemente sau compusi simpli.

BIOTEHNOLOGII DE AMELIORARE A ANIMALELOR - fecundarea ovulelor in vitro, manipularea zigotilor si embrionilor si implantarea acestora in uterul unor mame adoptive, clonarea fara limite a embrionilor, prezervarea zigotilor prin congelare, transferul genelor si crearea animalelor transgenice etc.

Perfectionarea tehnologiilor de manipulare a celulelor embrionare ( inclusiv transferul genelor prin intermediul plasmidelor si microinjectare ) vor determina atat scurtarea duratei de modelare a unor rase noi superioare genetic, productiv si adaptiv, cat si inmultirea rapida, industriala a indivizilor din genotipuri valoroase.

BOALA GENETICA - tulburare determinata de o schimbare in genotip: mutatii genice, dislocatii cromozomale si ploidie.

C

CARACTERE DOBANDITE - transmiterea la descendenti a variatiilor ( modificarilor ) fenotipice aparute la parinti in timpul vietii sub actiunea factorilor de mediu.De ex., expunerea la temperaturi scazute a unui organism nerezistent la ger ar determina variatia adecvata a acestuia in directia rezistentei la ger. Cu alte cuvinte, organismul respectiv s-ar modifica direct, dobandind caracteristica de rezistenta pe care implicit ar transmite-o urmasilor.

La fel ar reactiona organismul si sub influenta altor factori climatici, chimici, de alimentatie, de intretinere si in general, a oricarui stimul din mediu. Aceasta teorie a fost formulata de J.B. Lamark ( 1744 - 1829 ). Teoria ereditatii c.d. a fost exacerbata de catre asa - numitii neolamarkisti, in principal de T.D. LISENKO, dupa anul 1940.

Cercetarea ereditatii si variabilitatii organismelor a relevat faptul ca variatia este ereditara in cazul in care apare in urma unei schimbari in plasma germnativa, in gene si cromozomi.

CARACTERE SEXUALE - insusiri care definesc sexul unui individ. Acestea sunt: c.s. primare, ex. glandele sexuale mascule si femele, organele de copulatie etc. si c.s. secundare, reprezentate de structuri sexuale, accesori, dezvoltate cu implicarea hormonilor ( dupa diferentierea gonadelor ) si care determina dimorfismul sexual.

Asa sunt comportarea si expresiile morfologice ale sexualitatii: coarnele la cerb, coama la leu, penajul la paun etc.

CARIOTIP - numarul, marimea si morfologia ( forma si structura ) cromozomilor dintr-o celula in metafaza. C. este caracteristic unei anumite specii.

CELULA SOMATICA - celula din tesuturile corpului. C.s. este diploida, avand 2n cromozomi. Rezulta din unirea la fecundare a doua seturi normale haploide - n de cromozomi: un set haploid de la parintele femel, iar al doilea set haploid de la parintele mascul.

CENTRIOL (CORPUSCUL CENTRAL ) ( lat. centrum - centru ) - particula centrala a centrozomului; organit situat in citoplasma celulelor majoritatii animalelor si a unor plante inferioare.

CENTROMER (KINETOCHOR ) ( gr. kentron - centru; meros - parte ) - regiune distincta a cromozomului la nivelul careia acesta se ataseaza de firele fusului de diviziune in timpul metafazei mitozei si meiozei.

Asigura miscarea cromozomilor spre polii de diviziune; cromozomii care au pierdut c. ( cromozomii acentrici ) nu se pot orienta spre poli si ca urmare sunt eliminati. C. ocupa in cromozom o pozitie constanta, intr-un segment cu o structura specifica relativ despiralizata, denumita constrictie primara sau centrica.

Pozitia c. poate fi mediana ( cand cromozomul are brate egale: cromozom metacentric ), submediana ( cu brate inegale: cromozom submetacentric ), subterminala ( cromozom acrocentric ) sau terminala

( cromozom telocentric ).

La unele specii c. nu este localizat, ca urmare, cromozomii se pot atasa de tubulii fusului de diviziune pe intreaga lungime. C. se divide longitudinal in procesul replicarii cromozomilor.

CENTROZOM (gr. kentron + soma - corp ) - structura universal prezenta in citoplasma celulelor animale si plantelor inferioare sub forma unui corpuscul sau a unei zone clare ( centrosfera), adiacenta nucleului interfazic; se autoduplica.

In c. sunt localizati cei doi centrioli. C., cu sau fara centriol, initiaza asterii, fibrele fusului, fixeaza polii fusului etc., in timpul diviziunii celulare.

Cercetarile au relevat faptul ca c. contine ADN in care sunt codificate functiile acestui organit. Totodata a fost stabilit faptul ca ADN din c. si ADN din centromer au proprietati functionale ( motilitate ) si structurale ( homologe ) comune.

CENTRU CELULAR ( centru mitotic ) - structura celulara ( vizibila sau nu ) care determina policelule in timpul diviziunii nucleare. In unele organisme c. este asociat cu centriolii. Are rol similar centrozomului.

CICLOZA - miscarea citoplasmei in interiorul celulei.

CICLU VITAL etapele principale si procesele ce se petrec intr-un organism, de la aparitia acestuia si pana la nasterea unor noi descendenti.

C.c. ale tuturor organismelorsunt controlate genetic si asigura continuitatea si cresterea numarului de indivizi si determina variatia ereditara prin segregare si recombinare.

CITOGENETICA - stiinta care coreleaza cercetarile citologice ( in special ale cromozomilor ) cu observatiile genetice , tinzand sa stabileasca substratul celular al proceselor ereditare.

CODON - set de trei nucleotizi in ARN mesager care codifica un aminoacid. Corespunde unei secvente de trei nucleotizi intr-un cistron ( in ADN sau in ARN cu rol i ereditate la unii virusi ).

C. pot fi: cu sens, cand specifica un anumit aminoacid; cu sens gresit ( missens ), cand un codon oarecare se schimba prin mutatie si specifica un alt aminoacid; si nonsens , cand nu specifica nici un aminoacid, dar codifica semnalul stop care indica terminarea genei, respectiv, terminarea lanturilor polipeptidice.

CROMATINA SEXUALA ( CORPUSCUL BARR ) - corpuscul periferic in nucleul interfazic somatic la mamiferele placentare de sex femel.

Reprezinta unul din cei doi cromozomi X din cariotipul sexului femel. Apare numai in celulele care au mai mult decat un cromozom X ; c.s. este absenta la masculul normal, cu structura cromozomilor sexului XY.

In cazul unor anomalii in disjunctia cromozomilor sexului pot apare femele cu doi sau cu tri corpusculi Barr ( de ex. in structura XXX , respectiv XXXX ), precum si masculi cu unul sau cu doi corpusculi Barr ( de ex. in structura XXY, respectiv XXXY ).

CROMATINA ( gr. croma - culoare ) - termen creat de W. Flemming ( 1882 ) pentru a denumi substanta nucleo - proteica din nucleul interfazic , respectiv din cromozomi , care se coloreaza puternic cu coloranti bazici.

Reprezinta materialul genetic care include ADN, purtatorul informatiei ereditare. C. este de doua tipuri: eucromatina, care se coloreaza mai putin intens in nucleul interfazic si normal in metafaza, si heterocromatina , care este mai condensata si se coloreaza mai intens in toate fazele diviziunii celulare.

CROMOCENTRU ( gr. chroma + kentron - centru ) - corpuscul amorf rezultat din fuziunea regiunilor heterocromatice, din apropierea centromerilor cromozomior autozomi, si a cromozomului Y. C. este caracteristic cromozomilor uriasi din glandele salivare ale musculitei de otet si altor diptere.

CROMOMERE ( chroma + meros - parte ) - portiuni distincte, granulare, de marime caracteristica , aranjate liniar de-a lungul cromozomului. Numarul, forma si secventa c. sunt similare in cromozomii omologi. Reprezinta concentrari discontinui de cromatina ( heterocromatina si eucromatina ).

CROMONEMA ( gr. chroma + nema - fir ) - filament distinct, subtire si spiralat in cromozomi si cromatide. Sunt vizibile la microscopul optic in in profaza mitozei si meiozei si, uneori si in interfaza.

CROMOZOM ( gr. chroma + soma - corp ) - denumire introdusa de W. Waldeyer ( 1888) , ce defineste un corpuscul nucleoproteic, care se coloreaza intens cu coloranti bazici si care este observabil cu ajutorul microscopului in mitoza si in meioza.

Numarul, marimea si forma specifica a cromozomilor - asa numitul cariotip - se realizeaza in metafaza si sunt constante pentru o anumita specie si de la o generatie la alta.

CULTURA DE CELULE - cresterea si inmultirea celulelor pe un mediu artificial in vitro; c. de c. poate fi initiata de o singura celula - cand se obtine un clon celular sau de un grup de celule - cultura de tesut. In vitro se poate realiza de asemenea si cultura de organe.

C. de c. au luat o foarte mare extindere atat pentru simplitatea prezervarii si inmultirii unor genotipuri, cat si pentru realizarea unor manipulari genetice: obtinerea hibrizilor parasexuali, transferul genelor si organitelor, inducerea mutatiilor genice etc.

La plante c. de c. au capatat o importanta deosebita datorita descoperirii insusirii de totipotenta. Cultura initiala cu celule, tesuturi, organe prelevate direct dintr-un organism donor este numita celula primara, aceasta poate fi utilizata pentru subculturi succesive ( in celulele din subculturi se pot acumula diverse mutatii genice sau schimbari in numarul si in structura cromozomilor; astfel, c. de c. datorita extinderi variabilitati genetice pot servi la detectarea si la selectia unor genotipuri utile ).

D

DALTONISM - imposibilitatea distingerii unor culori - verde si rosu; este o boala ereditara determinata de gene mutante succesive localizate in cromozomul X. Boala a fost descrisa in secolul al al XVIII - lea de marele fizician englez J. Dalton, prin prezentarea propriului caz fiziologic, de unde denumirea de daltonism.

DEGENERAREA CODULUI GENETIC - evolutia celor 61 codoni cu sens spre 20 grupe , cati aminoacizi proteici exista astfel ca majoritatea aminoacizilor ( 18 ) pot fi specificati de mai mult de un codon.Aproape toata d. c. g. este asociata cu pozitia III ( a 3-a ) din codon.

DELETIE ( lat. delere - a sterge, a elimina ) - schimbare structurala cromozomiala care consta in pierderea unui segment cromozomal.

D. pot fi intercalare si terminale si pot cuprinde una sau cateva gene.

DESCENDENT- individ ( urmas ) rezultat din reproducere sexuata.

DETERMINANT - factor ereditar

DIHIBRIDARE ( gr. dis - doi; lat. hibrida - hibrid ) - incrucisarea unor parinti ce difera prin doua perechi de caracteristici; in urma d. rezulta un organism heterozigot in privinta a doua perechi de alele ( ex. AaBb ).

DIPLOID 9 gr. diploos - dublu; eidos - forma ) - celula, tesut, organism, care poseda in nucleu doua seturi homologe de cromozomi, una adusa de gametul femel, alta de gametul mascul.

Numarul somatic tipic sau zigotic diploid de cromozomi ai unei specii se noteaza 2x sau 2n.

DISJUNCTIE ( lat. disiunctus - separare ) divergenta sau separarea perechilor de cromozomi in timpul anafazei primei diviziuni a meiozei; separarea cromozomilor - fii ( cromatidelor ) in anafaza mitozei si in anafaza II ( in a doua diviziune a meiozei ).

DISLOCATIE

DISLOCATIE CROMOZOMALA ,

ABERATIE CROMOZOMALA,

SCHIMBARE STRUCTURALA CROMOZOMALA

- ruperea urmata de pierderea sau dislocarea unui segment cromozomal.

D.c. apar apar spontan sau pot fi induse cu factori dislocanti ( ex. radiatii ionizante ). D.c. induse servesc atat la analiza genetica cat si la ameliorarea genotipurilor plantelor si animalelor.

DISOMIC ( gr. dis - dublu; soma - corp ) - celule si organisme care poseda doua seturi de cromozomi (2n ) ai caror membri sunt reprezentati de perechi homologe; care are doi cromozomi omologi.

DRIFT GENETIC - schimbare, directionata sau nedirectionata, in frecventa alelelor unor gene ( existenta la un anumit locus ) in populatiile mici sau experimentale datorita jocului intamplarii.

Fluctuatiile in frecventa genei pot determina pierderea completa a unei alele si extinderea altei alele fara vreo legatura cu valoarea adaptativa.




DUBLAREA HAPLOIZILOR - cultura in vitro a microsporilor uninucleati intr-un mediu cu colchicina sau alte substante antimitotice intr-o concentratie adecvata determina dublarea numarului de cromozomi prin formarea nucleilor de restitutie.

DUBLAREA SOMATICA - dublarea numarului de cromozomi in celulele corporale, datorita unor anomali in mitoza, care avand loc intr-un tesut meristematic ( la plante ) se prezerva, transmitandu-se de la o generatie la alta.

D.s. se poate datora rapiditatii diviziunii mitotice ( in special in cultura de celule in vitro ), care face ca in ana- telofaza cele doua grupe de cromozomi - fii sa formeze un singur nucleu.

DUBLU HAPLOID - zigot, organism, care a luat nastere prin dislocarea alelelor aflate in stare hemizigota in planta - mama haploida.

Un asemenea organism este perfect homozigot pentru toate perechile de alele.

DUPLEX ( lat. duplex - dublu, de doua ori ) - structura dubla; diploid; poliploid care poseda doua alele dominante ( si doua alele recesive ),

ex. A A a a etc.; care are doua structuri sau doua parti distincte.

DUPLICATIE - dublarea unui segment cromozomal ( ex. A BC B C D E ) sau a unei gene ( ex. A B B C D E ). Cromozomul omolog care cedeaza segmentul B C sau locusul B este deficient pentru genele respective, fiind afectat de deletie.

E

ECHILIBRU GENETIC ( ECHILIBRU HARDY - WEINBERG ) - starea unei populatii mari panmictice ( indivizii se imperecheaza la intamplare ) in care frecventa genelor si a genotipurilor se mentine constanta, in echilibru, generatii succesive.

EMBRION - organism tanar in primele stadii ale dezvoltarii; rezulta din segmentarea sau diviziunea zigotului ,pana la definitivarea organogenezei.

ENDOPOLIPLOIDIE ( gr. endon + polis - multi ; aploos - odata; eidos - forma ) - dublarea repetata a numarului de cromozomi in aceeasi interfaza fara mitoza normala prin endomitoza. E. apare spontan in unele tesuturi animale si vegetale asociate cu functii metabolice intense ( ex. in ficat ).

ENDOREDUPLICARE - tip de reduplicare endomitotica a cromozomilor in interfaza. Datorita lipsei mitozei rezulta nuclei care constau dintr-un numar dublat, triplat sau multiplicat de cromozomi interfazici.

Fenomenul e. este frecvent la eucariote si reprezinta cel mai important proces de poliploidizare somatica; apare spontan sau poate fi indusa.

EREDITATE ( lat. hereditas - mostenire ) - notiune utilizata de H. Spencer ( 1863 ) pentru a indica asemanarile dintre parinti si urmasi;

fenomenul sau procesul transmiterii caracteristicilor sau informatiei ereditare de la parinti la descendenti; transferul unui mesaj repetat de la o generatie la alta;

capacitatea de reproducere identica pe care o poseda fiecare celula si pe care o transmite din generatie in generatie; asemanarea dintre parinti si descendenti; mostenirea de catre descendenti a caracteristicilor parintilor.

Stiinta e. este genetica.

E. poate fi controlata de gene localizate in cromozomi, in nucleu ( denumita e. nucleara sau mendeliana ) si de determinanti extranucleari sau plasmagene situate in citoplasma ( denumita e. extracromozomala, nemendeliana, citoplasmatica ).

EUGENIE ( gr. eu + genos - nastere ) - ramura a geneticii care studiaza posibilitatile si factorii ( subcontrol social ) care pot contribui la imbunatatirea sau la inrautatirea caracteristicilor ereditare morfofiziologice si sufletesti ale omului.

Imbunatatirea generatiilor viitoare este posibila atat prin prevenirea raspandirii sau manifestarii genelor ( alelelor ) care produc fenotipuri anormale ( e. negativa ), cat si prin inmultirea alelelor care determina fenotipuri normale ( e. pozitiva sau progresiva ).

EUPLOIDIA ( gr. eu + haploos - odata; eidos - forma ) - notiune care indica un cariotip format dintr-un numar de cromozomi ce reprezinta exact multiplul numarului de baza sau numarului monoploid ( simbolizat x ) de cromozomi.

F

FACTORI ABIOTICI - influentele mediului determinate de cli- ma ( temperatura, precipitatii, vant, nebulozitate etc. ), sol, radiatii cosmice etc.

FACTORI BIOTICI - acea parte din influentele mediului de viata, determinata de activitatea organismelor vii.

FECUNDATIE ( lat. fecundare - a face sa rodeasca ) - unirea gametului femel ( ovul, oosfera, n ), cu gametul mascul ( spermatozoid, spermatie,n ).

In urma f. rezulta zigotul ( 2n ).

FEEDBACK - sistem in care o deviere de la o valoare oarecare cere interventia unor factori de control care contracareaza ( f. negativ ) sau intensifica ( f. pozitiv ) devierea.

FEEDBACK CONTROL - control prin f.; sistem de control in care acumularea produsului de reactie conduce la descresterea ratei sale de productie, iar lipsa sau deficienta produsului conduce la o crestere a ratei sale de productie.

FENOCOPIE ( gr. phainein - a aparea; fr. copie, din lat. copia - copiat ) - modificare fenotipica neereditara, cauzata de factori particulari ai mediului si care mimeaza un fenotip similar controlat de mutatia unei gene ( genocopie ).

FENOTIP ( gr. phainein + typos - chip, imagine ) - notiune creata de genetistul danez W.L. Johannsen in anul 1909 pentru a indica totalitatea proprietatilor unui organism la un moment dat, observate sau detectate prin diverse mijloace ( ex.: dimensiuni, comportare, forma, culoare, functii fiziologice, compozitie chimica; structura interna si externa, microscopica si macroscopica ).

F. este rezultatul interactiunii dintre genotip si mediu.

FUNCTIA AUTOCATALITICA A GENEI - consta in autoreplicarea sau replicarea semiconservativa a genei.

Daca se are in vedere ca o gena este alcatuita dintr-un segment al unei molecule de ADN inseamna ca f.a. reprezinta tocmai procesul replicarii ADN ( sau ARN viral ) si transmiterea informatiei continute in noi copii de ADN, respectiv gene - fiice ( cromozomi - fii - celule fiice - organisme descendente ).

FUNCTIA HETEROCATALITICA A GENEI - consta in descifrarea si executarea informatiei continuta in secventa polidezoxiribonucleotidica constitutiva a genei, in controlul mecanismelor biosintezei, ratei si specificitatii proteinelor.

G

GEMENI DIZIGOTICI - care rezulta din doua ovule fecundate separat. Asemenea gemeni pot fi de acelasi sex sau de sex diferit iar trasaturile nu sunt identice deoarece provin din gameti diferiti.

GEMENI MONOZIGOTICI - care rezulta dintr-un singur ou fecundat; ambii gemeni au acelasi genotip, ca urmare, vor avea si fenotip identic si vor fi de acelasi sex.

GENA ( gr. genos - descendenta , urmasi ) - unitate elementara a ereditatii.

Pentru a indica particulele ereditatii, Gregor Mendel ( 1865 ) a folosit termenul de factor ereditar.

Notiunea de gena a fost creata de W.L. Johannsen ( 1909 ).

GENA MAJORA ( OLIGOGENA, G.MENDELIANA ) - gena care produce efecte fenotipice marcante; controleaza caracteristici calitative ( neinfluentate de conditiile de mediu ) si segrega discontinuu sau mendelian in clase distincte.

La locii ocupati de g.m. se formeaza prin mutatie serii de alele multiple.

GENA MINORA ( POLIGENA, G. MULTIPLA; G. ADITIVA ) - gena cu efecte fenotipice individuale mici care functioneaza in sisteme de doua sau mai multe gene echivalente ( sistem de g. multiple ), ale caror efecte sunt cumulative, pozitive sau negative; controleaza caracteristici cantitative sau

metrice ( influentate profund de conditiile de mediu ) si segrega intr-o serie continua de clase.

La locii ocupati de poligene se gasesc doua alele, una care produce efecte fenotipice, denumita alela contribuitoare ( simbolizata cu majuscula ), alta fara efecte fenotipice, denumita alela neutrala, pasiva sau inerta ( simbolizata cu litera mica ).

GENE EGOISTE - gene care poseda doar functie autocatalitica.

GENE MULTIPLE ( POLIGENE; GENA MINORA; G.ADITIVE ) - o serie de doua sau mai multe gene implicate in controlul unei caracteristici ereditare cantitative ( caracteristici metrice ).

Fiecare dintre aceste gene are efecte individuale, echivalente sau similare, mici si aditive, asupra aceleasi caracteristici.

GENETICA ( gr. genesis - nastere, generare ) - ramura a biologiei care studiaza ereditatea, variabilitatea si reproducerea organismelor.

G. explica mecanismul originii si transmiterii caracteristicilor ereditare de la o generatie la alta, precum si procesul interactiunii ereditati cu mediul intern si extern in timpul reproducerii si dezvoltarii individului.

Termenul a fost introdus de W. Bateson in anul 1905.

GENOM ( NUMAR DE BAZA ) ( gr. genos - urmas, mostenitor ) - termen folosit pentru a defini setul complet de cromozomi ca o unitate de la un parinte ( la speciile diploide, 2x ).

GENOTIP ( gr. genos - rasa; typos - imagine ) - care indica totalitatea genelor si plasmagenelor unui organism, compozitia, constitutia sau informatia totala genetica a unui organism.

GRUP LINKAGE ( GRUP DE INLANTUIRE ) - asociatie de gene aranjate liniar, situate in acelasi cromozom, care manifesta tendinta de a ramane impreuna in gameti. Genele situate in cromozomi omologi apartin aceluiasi grup de inlantuire.

H

HAPLOFAZA - faza sau generatia haploida ( n cromozomi ) din ciclul vital ( intre meioza si fecundare ); faza gametofitica.

HAPLOID ( gr. haplos - simplu, jumatati; eidos - forma ) - celula somatica, tesut sau organism care poseda in nucleu numarul gametic de cromozomi - n.

HARTA GENEI - reprezentarea liniara a structurii nucleotidice a unei gene.

HARTA CITOGENETICA - harta completa in care sunt reprezentate structurile cromozomale, locii genelor cu caracteristicile controlate si distantele intre gene proportional cu suma crossing - overe - lor.

HARTA GENETICA ( HARTA CROMOZOMICA ) - reprezentarea grafica liniara a pozitiilor principalelor gene linkage ( genele marker ) dintr-un cromozom ( si cariotip ) pe baza studiului frecventei crossing - overe - lor intre diverse gene si indicarea distantei relative dintre acestea in unitati de harta ( in procente de recombinare sau crossing - over ).

HETEROZIS ( VIGOARE HIBRIDA ) - fenomen rezultat din hibridarea a doi parinti homozigoti cu vigoare mica dar deosebiti genetic, care se manifesta printr-o crestere neobisnuita in prima generatie hibrida, a vitalitatii, prin sporirea capacitatii de productie, prin adaptarea mai buna la conditiile de mediu etc.

HIBRIDARE - actul sau procesul de incrucisare intre indivizi deosebiti genetic.

I

INHIBITOR ( lat. inhibere - a infrana, a impiedica ) - substanta care opreste sau intarzie o reactie chimica, un proces etc.; gena majora modificatoare care inhiba functia unei gene sau a unui sistem de gene.

INTRAGENIC - linie care se refera la interactiunea dintre alelele sau sublocii unui locus ( ex. dominanta - recesivitate, dominanta incompleta, codominanta , supradominanta, crossing - over, mutatie etc. ).

IZOALELA ( gr. isos - egal ) - mutanta care produce un fenotip asemanator celui produs de alela standard de tip salbatic; alele diferite care produc acelasi efect fenotipic in stare homozigota.

L

LANT POLIPEPTIDIC - structura alcatuita din subunitati de aminoacizi, legate intre ele intr-o secventa specifica.

LETAL ( lat. letalis - mortal ) - care are efect mortal; ( despre agenti chimici si fizici sau paraziti ) care cauzeaza moartea unui organism; despre o gena mutanta - recesiva sau dominanta care determina neviabilitatea organismului in care se afla.

LINKAGE ( INLANTUIREA GENELOR ) ( engl. link - inlantuire, impreunare; fr. veche age - care apartine cuiva, inrudit cu ) - tendinta unor grupe de gene de a fi mostenite impreuna si de a actiona ca o unitate in ereditate, datorita localizarii sau inlantuirii lor in acelasi cromozom.



LOCUS ( plural LOCI ) ( lat.) - locul sau pozitia ocupata de o gena in cromozom sau in harta genetica.

M

MONOGENIC - ( despre o caracteristica ereditara ) care este controlata de o singura gena, spre deosebire de alte caracteristici, in realizarea carora sunt implicate doua sau mai multe gene si, ca urmare, sunt poligenice ( digenic, trigenic etc. ).

MONOHIBRIDARE - implicarea in hibridare a unei singure perechi de alele sau de caracteristici ( ex. bob rotund x bob zbrarcit sau AA x aa ).

MUTAGEN ( lat. mutare - a schimba; gr. gennaein - a genera ) - agent fizic sau chimic care produce schimbari.

MUTAGENEZA - proces de schimbare a structurii chimice a genei.

MUTANT - organism afectat de mutatie; locus, gena afectata de mutatie.

MUTATIE ( lat. mutare - a schimba ) - notiune utilizata pentru a defini schimbarile bruste, mari si mici, ale genotipului.

N

NUCLEOPROTEINE - compusi rezultati din unirea proteinelor ( histone sau protamine ) si a acizilor nucleici ( nucleina ).

NUCLEOSID - parte a nucleotidului formata din baza azotata si pentoza.

NUCLEOTID - unitate a moleculei de ADN si ARN alcatuita dint-o baza azotata, o pentoza si un radical fosforic.

NUCLEOZOM - particula globulara nucleoproteica de-a lungul moleculei de ADN in cromatina la eucariote.

NULLIPLEX ( lat. nullus - zero ) - poliploid care poseda pentru o anumita caracteristica doar alele recesive ( ex. la un tetraploid: aaaa; in contrast, in autotetraploizii: simplex, duplex, riplex, quadruplex, alelele dominante sunt prezente in una, doua, trei, patru doze sau Aaaa, Aaaa, AAAa, AAAA ).

NULLISOMIC - termen ce defineste un organism aneuploid la care lipsesc ambii membri ai unei perechi de cromozomi omologi, simbolizati 2n - 2 ( restul perechilor de cromozomi omologi sunt normale, disomice ).

O

OLIGOSOMIC ( HIPOPLOID ) - organism aneuploid , deficient pentru unul sau mai multi cromozomi.

Sunt o. monosomicii, cu 2n - 1 cromozomi si nullisomicii , cu 2n - 2 cromozomi.

ONTOGENEZA ( ONTOGENIE ) ( gr. on, ontos - fiinta, existenta; genesis - descendenta, generatie ) - istoria cresterii si dezvoltarii unui organism, ciclul vital al unui organism.

O. recapituleaza filogeneza dar o si conditioneaza.

P

PANMIXIE ( gr. pan + mixis - amestec ) - sistem de imperechere intamplatoare, libera si nediscriminatorie , intre indivizii unei populatii ( alogame ).

PARACENTRIC ( gr. para + kentron - centru ) - ( despre o schimbare cromozomala ) care are loc intr-un singur brat al cromozomului si nu afecteaza centromerul ( ex. o inversiune ).

PARTENOGENEZA ( gr. parthenos + genesis - descendenta ) - formarea unui embrion si dezvoltarea unui organism din gametul femel nefecundat ( ex. trantorul la albine ). Cercetari recente au relevat posibilitatea obtinerii unor indivizi normali la unele specii de plante direct din gameti, prin androgeneza si ginogeneza, fara fecundare; organismele rezultate pe aceasta cale sunt haploide ca si gametii din care provin.

PLASMAGENA - particula sau factor genetic localizata in citoplasma, care are proprietatile genei: se autoreproduce, sufera mutatie, transmite ereditatea de la celula mama la celula fiica si afecteaza caracteristicile celulei in care este localizata.

Se deosebeste de gena prin aceea ca nu se mosteneste dupa tipul mendelian ( ea nu se transmite de catre ambii parinti, ci mai ales de catre parintele matern).

PLASMIDE - fragmente de ADN existente in citoplasma bacteriilor capabile sa se miste in si in afara cromozomului celular.

PLASMOGAMIE ( gr. plasma + gamos - casatorie ) -

1.      fuziunea citoplasmei a doua sau mai multe celule ( fara fuziunea nucleilor ). P. precede kariogamia in procesul fecundarii.

2.      la protozoare, fuziunea catorva indivizi intr-o masa multinucleata.

PSEUDODOMINANTA - situatie in care, datorita deletiei

( absentei ) alelei dominante, alela recesiva in stare hemizigota se poate manifesta, deletia segmentului cromozomal cu alelele dominante D E F pemite manifestarea alelelor recesive d e f.

R

RADIOBIOLOGIE - stiinta care studiaza efectele radiatiilor ionizante si neionizante asupra celulelor si organismelor vii.

R. s-a dezvoltat, in special, dupa 1927, cand H.J. Muller, prin folosirea razelor X a descoperit ca radiatiile induc mutatii genice cu o frecventa de circa 150 ori mai mare comparativ cu frecventa mutatiilor spontane.

RECOMBINARE GENICA - proces la eucariote care consta in schimbul de gene intre cromozomii omologi cu loci heterozigoti in procesul reproducerii sexuate.

RENATURARE - reversia unei macromolecule de ADN in stare denaturata in configuratia nativa, originala.

In procesul r. este posibila obtinerea de molecule hibride intre doua tipuri de ADN si ARN.

REPLICARE - dublarea prin copierea dupa o forma preexistenta de acelasi tip. Se reproduc prin r.: organitele celulare, cromozomii, macromoleculele de ADN si ARN cu rol in ereditate, virusii etc.

RIBONUCLEAZA - enzima prezenta in celule care degradeaza ARN, scindandu-l in mononucleotizi. O molecula de r. este alcatuita din 124 aminoacizi si are o greutate moleculara de 13 500.

RIBONUCLEOPROTEINE - proteine care intra in alcatuirea ribozomilor ( reprezinta 35 - 50 % dintr-un ribozom ).

RIBONUCLEOTID - monomer care intra in alcatuirea ARN.

RIBOZIM - termen ce indica un ARN cu activitate catalitica.

S

SEGREGARE ( lat. a separa ) separarea perechilor de alele homologe

( provenite una de la mama, alta de la tata ) in meioza, in timpul fecundarii gametilor.

SEX - DETERMINARE - mecanism genetic, cromozomal sau genic, care determina sexul femel sau mascul.

SEX HETEROGAMETIC - sex care produce doua tipuri de gameti datorita segregarii, in meioza a cromozomilor sexului.

SEX HOMOGAMETIC - sex care produce un singur tip de gameti.

SEX RATIO - numarul de masculi la 100 femele in momentul formarii zigotilor.

SINTEZA PROTEINELOR - proces care consta in polimerizarea aminoacizilor in celule sau in vitro.

SPECIATIE - formarea speciilor in cursul evolutiei lor.

SPECIE - unitate de baza folosita in clasificarea animalelor si plantelor; defineste un grup de indivizi compatibili sexual ( nu se incruciseaza in mod normal cu indivizii altor specii ) si au foarte mare asemanare morfologica;

s. sunt incluse in genuri.

SUBSTITUIREA CROMOZOMILOR - inlocuirea uneia sau a mai multor perechi de cromozomi din complementul cromozomal al unei specii cu un numar egal de perechio de cromozomi omologi proveniti de la un alt genotip din cadrul aceleasi specii.

SUPRADOMINANTA - situatia in care efectul fenotipic a doua alele in stare heterozigota ( ex. Aa ) este superior in comparatie cu fenotipurile determinate de homozigotii AA si aa.

T

TESTCROSS - retroincrucisarea sau backcrossarea indivizilor cu fenotip dominant ( cu structura genetica necunoscuta ) cu parintele recesiv sau cu un tester recesiv ( cu genotipul aa ) pentru a determina daca genotipul indivizilor dominanti respectivi este heterozigot ( Aa ) sau homozigot ( AA ) pentru o alela oarecare.

TRANSGENIC - organism superior, animal sau planta, purtator de gene de la alta specie.

TRANSGENOZA - indica transferul artificial al informatiei genetice din celulele bacteriene in celule eucariote, prin intermediul fagilor transductanti.

U

 

UNITATE MORGAN ( UNITATE CROSSING - OVER , UNITATE DE HARTA ) - unitate de masura a distantei relative dintre doua gene linkage si a lungimii relative a cromozomilor. Reprezinta un procent de crossing - over ( de recombinari ) intre locii a doua gene sau o unitate dintr-o harta a unui cromozom.

UNIVERSALITATEA CODULUI GENETIC - principiu potrivit caruia toate speciile de organisme: virusi, bacterii, plante, animale, inclusiv omul, pentru reproducere si crestere, utilizeaza acelasi cod genetic si ca acest cod este interpretat si decriptat in aceeasi maniera de fiecare dinte aceste grupe de organisme.

V

VARIATIE ( lat. variare - a schimba) - tendinta organismelor de a devia intr-o directie oarecare de la tipul initial; aparitia de diferente intre indivizii aceleasi specii.

Diferentele intre indivizi pot fi determinate genetic de: mutatie genica, recombinare, dislocatie si ploidie cand sunt ereditare si de conditiile de mediu cand sunt neereditare.

VIATA ( lat. vita ) - mod de comportare a materiei, ordonat conform anumitor legi si bazat nu pe tendinta de a trece de la ordine la dezordine, ci pe mentinerea unei ordini preexistente.

Z

ZIGOSIS ( gr. zygosis - a uni, a impreuna ) - conjugare; unirea gametilor in procesul fecundarii.

ZIGOT ( gr. zygotos - unit, imperecheat ) - celula diploida, 2n, care rezulta, la eucariote, in urma fuziunii in procesul fecundarii unui gamet femel, n, cu un gamet mascul, n.

Din z. prin segmentare ( diviziune ) se dezvolta embrionul.













Document Info


Accesari: 6927
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )