Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















Particularitatile digestiei la pasari

biologie



loading...








ALTE DOCUMENTE

Viermii
COMPONENTELE MEDIULUI BIOTIC
Clonarea
BACILLUS THURINGIENSIS
ANALIZATORUL VIZUAL (Ochiul)
Aparatul genital la femeie
ANATOMIA ALBINEI
aAPLICATII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ANALIZORILOR
Repararea ADN prin excizie de baze (A) si prin excizie de polinucleotide (B)
FISA DE ACTIVITATE - CLASA A VI-A


Particularitătile digestiei la păsări

Morfologic, tubul digestiv al păsărilor se diferentiază esential fată de monogastrice atât prin lungime(de 4_6 ori lungimea corpului), cât si prin conformatie (Figura 1.39); acestea determină diferentieri si în desfăsurarea proceselor digestive.

Fig. 1.39. Aparatul digestiv la găină

În evolutia filogenetică, la păsări buzele s-au cheratinizat si au format ciocul; vălul palatin lipseste (cu exceptia porumbelului), iar esofagul prezintă o dilatatie: ingluviul sau gusa, la intrarea în cutia toracică. La păsările insectivore si unele carnivore, acesta lipseste; ingluviul este fusiform sau bilobat, în functie de specie.

Stomacul glandular sau proventriculul, prezintă mucoasa cu glande secretoare de pepsinogen si HCl. El 23523j914x este urmat de stomacul musculos sau pipota, care lipseste la multe specii carnivore.

Intestinul subtire este relativ scurt si prezintă aceleasi segmente ca si la mamifere, între segmente nefiind o delimitare netă. Aproximativ la mijlocul intestinului subtire, se găseste vestigiul diverticulului lui Meckel.

La păsările erbivore, intestinul subtire este mai lung decât la carnivore. Mucoasa intestinului subtire prezintă vilozităti mai înalte, mai subtiri si mai numeroase decât la mamifere.

Glandele Brunner lipsesc la găină, dar la alte specii glandele tubulare duodenale prezente, îndeplinesc aceeasi functie ca si la mamifere.

Colonul lipseste sau este foarte scurt si se continuă fără delimitare cu rectul; două cecuri lungi sau scurte în functie de specie si regimul alimentar, se deschid la limita ileonului cu colonul. Rectul se deschide în cloacă. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt ca si la mamifere, glandele salivare, ficatul si pancreasul.

Secretia glandelor salivare este bogată în mucus; la gâscă ea contine si ptialină.

Ficatul este bilobat, bila ajunge în duoden prin două canale. Canalul stâng comunică cu duodenul; canalul drept la unele specii prezintă o dilatatie care formează colecistul; la alte specii, în canalul drept se deschide canalul cistic. La porumbel, colecistul lipseste.

Pancreasul este format din cel putin trei lobi, de la fiecare lob pornind câte un canal, care se deschide în duoden.

Din lungimea totală a tubului digestiv, la pui (85 cm la vârsta de 20 zile) si la găină (210 cm la 1,5 ani), duodenul reprezintă 9_14%, jejunul si ileonul 58_60%, iar cecurile 6_8%.

1.3.1. Reglarea ingestiei de hrană

La pasăre, gustul furajelor nu influentează apetenta, întrucât sensibilitatea gustativă este slab dezvoltată. Ingestia de hrană, este ca si la mamifere, sub controlul centrilor nervosi. Ingestia de hrană este influentată de temperatura mediului, nivelul energetic si proteic al hranei. Temperaturile ridicate si prezenta leziunilor sau a celulozei în cantităti mari în proventricul, stomacul musculos sau cecuri, reduc până la inhibare ingestia de hrană.

Valoarea energetică a hranei influentează mai mult consumul de hrană decât continutul în proteină.

1.3.2. Motricitatea tubului digestiv la păsări

Deglutitia la păsări se face prin ridicarea capului. Contractiile limbii si ale aparatului hioid facilitează înaintarea hranei în esofag; fantele coanelor se închid reflex. La porumbel, datorită prezentei vălului palatin, deglutitia se poate realiza fără ridicarea capului.

Înaintarea bolurilor în esofag se face prin miscări peristaltice.

La păsările flămânde (cu stomacul gol), bolurile deglutite ajung mai întâi în stomac. În functie de gradul de plenitudine gastrică si intestinală,

bolurile vor fi dirijate în stomac sau în ingluviu. Acest proces de dirijare a bolurilor este controlat reflex; când stomacul este contractat, bolurile sunt dirijate în ingluviu.

Contractiile ingluviului sunt de tip peristaltic si sunt dependente mai ales de plenitudinea gastrică;frecventa contractiilor creste paralel cu numărul orelor de înfometare (Tabelul 1.16.).

Tab. 1.16. Relatia între frecventa contractiilor ingluviului si timpul de înfometare,

la pui de găină

Contractiile proventriculului, stomacului musculos si ale duodenului sunt interconectate, realizând cicluri ritmice de contractii. Controlul nervos al motricitătii este sub dependenta automatismului inervatiei intrinseci si al inervatiei vegetative extrinseci. Parasimpaticul este excitator, iar simpaticul inhibitor.

Ciclul de contractii începe în stomacul musculos si se continuă cu 2_3 unde peristaltice în duoden; sfârsitul contractiei stomacului musculos determină unde peristaltice în proventricul.

Prin contractia stomacului musculos, digesta este împinsă în duoden; la sfârsitul contractiei stomacului musculos, o parte din digesta se întoarce în proventricul, care prin contractie peristaltică returnează digesta în stomacul musculos relaxat.

Digesta duodenală si din ileonul proximal este rejectată frecvent în stomacul musculos, prin contractii antiperistaltice. Frecventa undelor peristaltice este de 4 unde/oră, la curcă. Prin aceasta se realizează o revenire a digestei în stomacul musculos si omogenizarea cu digesta gastrică.

La speciile carnivore s-a observat frecvent rejectia din stomac a fragmentelor de oase si păr ingerate. Fenomenul este asemănător emezei (vomei), dar pare să fie un proces fiziologic de îndepărtare din tubul digestiv a fragmentelor indigestibile din hrană.

Frecventa contractiilor proventriculului si a stomacului musculos la găină este de 2_3 contractii/minut. Presiunea dezvoltată intraluminal este de 35 mm Hg în proventricul si 40_150 mm Hg în stomacul musculos. La gâscă


,presiunea în stomacul musculos ajunge la 265_280 mm Hg .

Foamea sau înfometarea determină reducerea frecventei de contractie în stomac, dar timpul de contractie creste. Prezenta furajelor aspre (perisperm de orz, ovăz - bogate în celuloză), scad durata de contractie până la oprire.

Prezenta gritului (pietricele) creste amplitudinea si frecventa contractiilor stomacului musculos.

Duodenul înregistrează 6_9 contractii/minut la curcă,dar primele două _trei contractii sunt rapide, consecutiv contractiei stomacului musculos.

Ileonul înregistrează contractii peristaltice cu o frecventă de 4/minut, consecutiv contractiei stomacului musculos.

Rectul se contractă continuu, majoritatea contractiilor fiind antiperistaltice; ele se asociază cu contractiile antiperistaltice cloacale. Rolul acestor contractii este de a aduce urina din cloacă în cecuri pentru absorbtia apei si de a umple cecurile. Date mai recente arată că absorbtia apei din mucoasa cloacală este masivă, concentrarea urinei realizându-se la acest nivel. Cecurile înregistrează contractii peristaltice si antiperistaltice, care determină omogenizarea continutului cecal si eliminarea lui. Frecventa contractiilor este de 0,5_1/minut înregistrând variatii diurne. Timpul de retentie în tubul digestiv la păsări, variază cu felul hranei, specia si vârsta. La găină, timpul de retentie este de circa 24 ore. În cecuri, timpul de retentie este de 2_3 zile.

1.3.3. Secretia si digestia în tubul digestiv la păsări

Numărul si aranjamentul glandelor salivare la păsări variază cu specia. Secretia salivară este bogată în mucus si serveste alunecării furajelor în esofag. Secretia redusă si timpul scurt de retentie în cavitatea orală determină modificări reduse ale hranei la acest nivel .

La gâscă, saliva contine ptialină, dar degradarea amidonului în cavitatea orală este nesemnificativă.

Insalivarea si solubilizarea redusă a hranei în cavitatea orală se asociază cu numărul redus de papile gustative, astfel încât gustul hranei, cu exceptia celui amar la gâscă, dar nu si la porumbel, nu influentează apetenta. În esofag, bolul alimentar se îmbogăteste cu mucus. La găină, ingluviul secretă mucus, dar nu secretă enzime. Degradarea enzimatică a glucidelor se realizează în timpul retentiei ingluviale, cu enzimele din furaje, cele regurgitate din duoden si cu diastazele bacteriene.

La pui, ingluviul nu are rol important în digestie si absorbtie, întrucât nu afectează consumul de hrană si viteza de crestere, consecutiv contractiei


lui. La porumbel,în mucoasa ingluvială a fost decelată amilaza. La sfârsitul perioadei de ecloziune are loc proliferarea si descuamarea epiteliului mucoasei ingluviale cu formarea unei mase păstoase, bogată în proteine, lipide si vitamine, care este regurgitată si furnizată puilor, în primele zile de viată.

Generic, acest produs este echivalentul laptelui colostral la mamifere. Mucoasa proventriculului, cu glandele gastrice evidente macroscopic, contine un singur tip de celule pentru secretia de pepsinogen, HCl si celule secretoare de mucus. Diferenta fată de mamifere,este că puterea proteolitică a pepsinei la pasăre, este mai redusă. Valoarea pH a secretiei gastrice, este între 0,5_2,5, fiind ceva mai mare la granivore decât la carnivore; continutul gastric are un pH de 3,4_4,7. Mucoasa stomacului musculos este supusă în permanentă eroziunii cu furajele si gritul. Pentru protectia sa, glandele mucoase secretă o substantă proteică asemănătoare cheratinei - coalina - care prin coagulare formează un strat protector. În stomacul musculos, nu se secretă enzime si nici HCl, dar acestea sunt prezente, ele provenind din proventricul si duoden. Valoarea pH a continutului său este cuprinsă între 2,2_2,6; la aceste valori, digestia pepsică, initiată în proventricul, continuă si în acest segment.

Rolul stomacului musculos este acela de a mărunti hrana; gritul potentează actiunea de măruntire a grăuntelor, mărind digestibilitatea hranei cu circa 10%.

Rezectia stomacului musculos, nu are consecinte importante, dacă hrana se administrează măruntită.

Prezenta acidului clorhidric si a acidului oxicolic (constituent al bilei) în stomacul musculos, favorizează aparitia leziunilor epiteliului, leziuni comparabile cu ulcerele pepsice la mamifere. Mucoasa intestinului subtire contine glande Lierberkuhn si, inconstant, în duoden, glande tubulare, asemănătoare glandelor Brunner la mamifere.

Glandele Lierberkuhn secretă aminopeptidaza, carbopeptidaza, maltaza si invertaza.

Secretia pancreatică contine tripsinogen, lipază si amilază; ea este alcalină prin continutul în carbonati.

Bila are compozitie si rol asemănător bilei de la mamifere. În plus, la puii de găină de 8 săptămâni, bila contine amilază, dar activitatea ei este mai redusă decât a amilazei pancreatice. La găinile Leghorn, productia de bilă este de 1 ml/oră.

Prin pH-ul alcalin, bila si secretia pancreatică tind să neutralizeze aciditatea dată de HCl; cu toate acestea, pH-ul intestinal rămâne usor acid (Tabelul 1.17.).


Tabelul 5.17. Valorile pH-ului în continutul digestiv la păsări

Valorile pH-ului din intestin sunt cuprinse între 6 si 7, valori la care, atât pepsina cât si tripsina, nu au actiune la mamifere; la păsări temperatura corpului mai înaltă (42_430 C ), creste probabil activitatea enzimatică la acest pH. În cec, timpul de retentie al digestei este mai lung decât în alte segmente si permite digestia celulozei cu enzimele bacteriene. Celulozoliza este redusă si variabilă pentru celuloza din perispermul cerealelor (Tabelul 1.18.). Celuloza din alte furaje vegetale nu este digerată.

Asociat cu celulozoliza are loc sinteza redusă de vitamine ale complexului B, aport care nu modifică necesarul de vitamine B din hrană întrucât se pare că în cecuri aceste vitamine nu se absorb.

Cecotomia nu are efecte importante asupra digestiei la pasăre; la porumbel, la care cecurile sunt rudimentare, celulozoliza este neglijabilă.

Reglarea motricitătii si a secretiilor digestive la păsări este asemănătoare mamiferelor. Motricitatea este reglată prin reflexe complexe locale (metasimpatice) si vegetative, precum si umorale.

Tabelul 1.18. Digestibilitatea celulozei la găină

Motricitatea ingluviului este controlată reflex prin plenitudinea segmen


telor gastrointestinale.

Distensia duodenului scade secretia si motricitatea gastrică; administrarea intraduodenală de ulei vegetal si aminoacizi, inhibă motricitatea gastrică la curcă, dovedind si un control umoral; enterogastrina, secretina, pancreozimina si serotonina inhibă motricitatea gastrică.

Secretina prezentă în mucoasa duodenală stimulează secretia gastrică, prin stimularea mucoasei duodenale cu proteine alimentare; între continutul de proteină al hranei, secretia gastrică si activitatea proteolitică există o relatie directă.

Reglarea secretiei pancreatice este asemănătoare cu cea de la mamifere, atât nervos, cât si umoral.


Document Info


Accesari: 4600
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )