SINDROAME AUTOZOMICE
Cele mai importante sindroame, in ordinea frecventei lor, sunt:
1. sindromul Down (trisomia 21);
2. sindromul Edwards (trisomia 18);
3. sindromul Pätau (trisomia 13) si
4. trisomia 8.
1. Trisomia 21 determina aparitia sindromului Down (47,+21), descris in 1866 de catre John Longdon Haydon Down. Este una din cele mai raspandite maladii cromozo 434h73e miale, avand o frecventa de 0,5% din produsii de conceptie si o incidenta de 1/700 nasteri.
Din punct de vedere genetic, cariotipul prezinta cromozomul G21 in triplet, in stare omogena sau in mozaic (2n = 46; 2n = 47,+21).
Din punct de vedere simptomatologic, persoanele afectate prezinta cateva particularitati mai importante:
- fata rotunjita, mare, aplatizata;
- ochii au o cuta caracteristica a pielii - fanta palpebrala - oblica in sus ("tip mongolian");
- nas mic, cu radacina infundata si mai jos situata;
- gura mica, constant deschisa - intredeschisa; buza interioara uneori crapata, care lasa o scurgere de saliva; limba este protuberanta (atarna din gura);
- maxilarul superior este ingust, scurt;
- cavitatea bucala redusa - dovedeste o hipogeneza a intregului etaj mijlociu al scheletului facial; prezinta anomalii dentare;
- urechile sunt mici, adesea asimetrice, diferite ca forma, marime etc.; de multe ori neconturate, chiar fara lobi;
- craniul este mic, cu brahicefalie (diametrul antero-posterior foarte scurt, regiunea occipitala plata;
- pielea este uscata, cutata pe palme si plante;
- gatul scurt, gros, masiv;
- maini, picioare scurte, groase, butucanoase; degete scurte, divergente; degetul mare este foarte redus si implantat mai sus; pliul palmar transversal unic - asa-numitul "pliu simian";
- crestere nesatisfacatooare; nanism relativ - ajunge la maximum 1,5 m;
- hipotonie musculara accentuata si precoce (tonus muscular slab); noul nascut nu striga, ramane moale si inert; se remarca cianoza, ceea ce inseamna ca are anomalii cardiace;
- majoritatea prezinta malformatii cardiace (defect septul interatrial, interventricular, leziuni cardiace);
- devieri ale formulei normale leucocitare; bolnavul este usor anemic cu hiperleucocitoza;
- prezinta deficienta mentala (in copilarie QI < 50); bolnavii sunt debili, lenti si apatici; au comportament instabil - foarte rar sunt agresivi.
Mongolianul adolescent prezinta semnele pubertatii intarziate; mongolianul adult imbatraneste repede, devine urat, isi pierde devreme parul, sprancenele, genele, este adesea steril.
Durata vietii variaza de la saptamani la decade. Un bolnav fara afectiuni cardiace severe, bine ingrijit, poate avea o experienta de viata aproape normala. Dintre cei cu boli cardiace si respiratorii, 50% mor pana la varsta de 5 ani; sub 3% supravietuire peste 50 de ani. Speranta medie de viata (la nastere) este de 16 ani.
Cauza aparitiei trisomiei rezida in nondisjunctia cromozomilor din perechea 21 in cursul meiozei; se formeaza gameti neechilibrati - unii cu ambii cromozomi 21, altii lipsiti de acesti cromozomi. Fecundarea acestor gameti cu gameti normali conduce la zigoti trisomici (2n=47,+21) si monozomici (2n=45), ultimii avortoni.
S-a observat ca riscul acestui sindrom creste la mamele cu varsta mai mare de 35 ani; la 45 ani, cca 3% din copiii nascuti vii prezinta trisomia 21.
Bolnavii cu sindrom Down mozaicat prezinta o atenuare a atributelor clinice specifice.
O alta cauza este transmiterea de la parinti (forma ereditara).
Sindromul mai poate fi declansat prin dereglari cromozomiale in timpul vietii intrauterine (mitoze embrionare) = zigopatii, embriopatii.
Sindromul mai poate fi declansat si de o translocatie robertsoniana realizata prin fuziune centrica intre cromozomii acrocentrici 14 si 21; se formeaza cromozomul translocat 14/21. Purtatorul este fenotipic normal, insa prezinta un risc de procreere a copiilor cu sindrom Down de 33%.
2. Trisomia 18 determina aparitia sindromului Edwards(47,+18), descoperit in 1960. Copiii cu acest sindrom sunt mici la nastere, cresc foarte incet si prezinta retard mintal. In majoritate (80%) sunt de sex femel. Frecventa sindromului este de 1/3500-8000 de nasteri. Supravietuirea este de 2-4 luni; indivizii afectati de acest sindrom prezinta grave malformatii cardiace, ale sistemului nervos si alte numeroase anomalii congenitale care conduc la moarte precoce.
Citogenetic, cariotipul prezinta cromozomul E18 in doza tripla; de cele mai multe ori este omogena; numai in cca 10% din cazuri cei afectati au mozaicism. S-a mai observat ca 10% din nou-nascutii cu sindromul Edwards pot prezenta asociatii cu trisomia x,13 sau 21.
Preponderenta la fete (cca 80%) poate reflecta sexul supravietuitor pe termen mai lung.
3. Trisomia 13 determina sindromul Pätau (47,+13), descoperit in 1960, insa aspectele clinice ale bolii sunt cunoscute de 300 ani.
Ca frecventa, este considerata a treia trisomie autosomica; incidenta este de cca 1/4000-5000 (dupa C.Geormaneanu, 1986), sau de 1/20000 de nou-nascuti (dupa P.Raicu, 1997).
Tabloul clinic: se mentioneaza ca acest sindrom are cele mai severe malformatii dintre toate simptomele produse de aberatii cromozomice majore si in care cei afectati se nasc vii.
Noul nascut afectat prezinta:
- nanism primar;
- microcefalie, frunte tesita;
- ochii mici, pana la anoftalmie, cu oblicitate mongoliana;
- buze despicate;
- urechile situate jos si malformate;
- polidactilie (hexadactilie), uneori maini inclestate cu degete chircite in palma;
- 80% din cazuri au malformatii, leziuni cardiace si alte anomalii congenitale multiple;
- malformatii ale sistemului nervos: de cerebel, encefal etc., toate acestea dovedesc ca deficitul genetic este mare, fapt pentru care anomaliile debuteaza in cursul embriogenezei timpurii; cea mai mare parte a copiilor afectati dispar in primele trei luni de viata postnatala.
Din punct de vedere genetic, 80% din cei afectati au o trisomie a cromozomului D13 completa, cu un cariotip: 47 xy,+13 sau 47xx,+13 cu o distributie egala a sexelor; foarte rar s-a evidentiat mozaicism.
O alta trisomie completa foarte rara este trisomia 8 (47,+8); nou-nascutii afectati prezinta numeroase malformatii:
- frunte inalta si bombata;
- trunchiul foarte lung in raport cu membrele;
- buza inferioara foarte groasa;
- barbia patrata;
- organe genitale anormale, numeroase alte anomalii congenitale;
- prezinta o frecventa marita a unor boli hematologice.
In cazul aberatiilor cromozomilor din grupa A (trisomii, monosomii complete ale cromozomilor din perechile 1-3), malformatiile congenitale sunt foarte severe datorita deficitului mare de material genetic (cromozomii din grupa A sunt cei mai mari); se cunosc putine cazuri de nasteri la termen, majoritatea produc avorturi spontane.
Dintre aberatiile cromozomilor din grupa B (perechile de cromozomi nr. 4-5), prezinta interes clinic si citogenetic anomaliile de tip structural; si ele au o incidenta foarte mica (sunt cromozomi mari) de cca 1/250000 de nasteri. Mai bine cunoscuta este monosomia 4p care produce sindromul Wolf.
Din punct de vedere citogenetic este o deletie a bratului scurt al cromozomului B-4, replicat tardiv.
Distributia pe sexe este relativ egala.
Din punct de vedere clinic, copilul este microcefal, cu retard mintal si psiho-motor, urechi mari situate jos, ochi cu strabism, gura "de crap" (buza, palat despicat), membre inferioare curbate, malformatii cardiace.
Din aceeasi grupa B este bine cunoscuta monosomia 5p, care produce sindromul "Cri du chat".
Din punct de vedere citogenetic, este o aberatie cromozomiala structurala la cromozomul B-5, respectiv, o deletie a bratului scurt, replicat precoce. Incidenta este de 1/100000. Copiii prezinta intarziere mintala, defecte faciale si multe alte anomalii congenitale; caracteristica acestui sindrom este dezvoltarea anormala a larynxului si glotei, care emit un tipat asemanator mieunatului pisicii.
Se mai cunosc anomalii structurale ale autosomilor din celelalte grupe: C, D, E, F si G, insa cu cat talia cromozomilor implicati este mai mica, respectiv surplusul ("trisomiile" partiale) sau deficitul ("monosomiile" partiale) de material cromozomic este mai usor tolerat de individul afectat.
|
