Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





Spectroscopia in Infrarosu

biologie

loading...









ALTE DOCUMENTE

Biosinteza proteinelor
CELULA ANIMALA:
SCHELETUL CORPULUI UMAN
Ficatul
Tesuturi de animale
SANGELE
AGRICULTURA ECOLOGICA
FIZIOLOGIE BACTERIANA
ANATOMIA APARATULUI VIZUAL
Anatomia globului ocular

Spectroscopia in Infrarosu


Fig.37. Reprezentare schematica a undei electromagnetice

O unda electromagnetica are o componenta electrica si una magnetica. Cele doua componente oscileaza in planuri perpendiculare unul fata de altul si fata de directia de propagare a radiatiei si este caracterizata de lungimea de unda si frecventa. Lungimea de unda  l este distanta dintre doua puncte corespunzatoare 2p pe curba sinusoidala. Lungimea  de unda se exprima ca orice lungime in submultiplii ai metrului, de obicei nm. Frecventa n reprezinta numarul de unitati de lungimi de unda care trec printr-un anumit punct, in unitate de timp. Frecventa se exprima in Hertzi (Hz), cicli pe secunda sau s-1.

Lungimea de unda si frecventa sunt raportate la viteza luminii prin relatia:

              (1)

unde c este viteza luminii in vid si n este indicele de refractie (raportul dintre viteza luminii in vid si viteza in mediul respectiv). In  unele cazuri este mai avantajos sa se foloseasca numarul de unda , care reprezinta numarul de lungimi de unda pe 1 cm. Se exprima in cm-1,

     (2)

Domeniul spectrului infrarosu este cuprins intre 12800 ti 10 cm-1, avand lungimi de unda cuprinse intre 0,78 si 1000 μm. Pentru usurinta lucrului experimental acest domeniu a fost impartit in alte trei domenii: infrarosu apropiat, mediu si indepartat.[80]

Tabel.3 Domeniile spectrului in infrarosu [80]


Moleculele sunt formate din atomi legati prin legaturi covalente. 636i81g Datorita energiei termice, atomii au miscarii de vibratie, astfel fiecare molecula prezinta un set de frecvente de rezonanta.[87]

Spectrele de absorbtie, de emisie sau de reflexie ale moleculelor in infrarosu pot fi explicate in limite generale admitandu-se ca punct de plecare tranzitiile intre diferitele nivele energetice moleculare de vibratie si rotatie.


Fig.38 Schema generala a unui  spectrometru IR [88]

 

Principii de baza ale spectroscopiei in infrarosu.

Tratarea teoretica a fenomenelor implicate in spectrometria moleculara se bazeaza pe mecanica cuantica, care explica, in detaliu, fiecare aspect al interactiunii luminii cu materialele de studiat.

Nivelele de energie de vibratie pot fi calculate utilizand analiza coordonatelor normale, cu ajutorul careia s-au stabilit factorii ce influenteaza spectrele, si anume: taria legaturii, masa atomica, geometria si interactiunea cu legaturile chimice invecinate.

 Conditia fundamentala si necesara a spectrometriei este ca frecventa radiatiei absorbite sa corespunda cu frecventa modului de vibratie, deci a unei tranzitii intre nivelele  de energie de vibratie. O alta conditie necesara pentru ca radiatia folosita sa fie absorbita de proba examinata. Absorbtia in infrarosu este descrisa prin teoria electromagnetica: un dipol care oscileaza este un emitator ori un substrat care absoarbe radiatie. Prin urmare, variatia periodica a momentului de dipol al unei molecule care vibreaza da nastere unei absorbtii sau emisii de radiatie, cu aceeasi frecventa ca si cea de oscilatie a momentului de dipol. [87]

Fig. 39 Variatia periodica a momentului de dipol al unei molecule care vibreaza, ceea ce conduce la absorbtia sau emisia de radiatie cu aceeasi frecventa ca si cea a oscilatiei momentului de dipol. [87]

Necesitatea unei vibratii a momentului de dipol odata cu vibratia moleculara este fundamentala. Anumite moduri normale de vibratie nu conduc la o astfel de variatie. Si anume cele care nu determina modificarea momentului de dipol sau perturbarea simetriei moleculare. Din contra, daca are loc o vibratie de intindere asimetrica, simetria moleculei este perturbata, va exista o variatie a momentului de dipol si, prin urmare, o absorbtie in infrarosu. [87]

Intr-o molecula, pozitiile relative ale atomilor variaza in permanenta, existand un numar mare de moduri de vibratie si de rotatie, in jurul legaturilor din molecula. Pot exista foarte multe moduri de vibratie, chiar pentru molecule simple, dar ele pot fi reduse - prin insumare (sau diferenta) - la un numar mai mic si vor fi denumite moduri normale de vibratie ale anumitor atomi. Numarul de moduri normale de vibratie ale unei molecule depinde de numarul de atomi pe care-l contine si, deci, de gradele de libertate. in cazul unei molecule diatomice, sau triatomice simple, este relativ usor sa se defineasca natura vibratiilor si sa se faca legatura cu energiile de absorbtie. Acest tip de analiza este aproape imposibila, insa, pentru molecule ce contin un numar mare de atomi. Moleculele mari au un numar mare de centre de vibratie si, de asemenea, trebuie sa se tina cont de interactiunile dintre ele.[80,87]

Miscarea oricarui atom intr-o molecula va fi rezultatul vibratiei sau rotatiei si translatiei interne, care poate fi descompusa in componentele lor paralele eu axele x, y si z intr-un sistem de coordonate carteziene, in care un atom poate avea trei grade de libertate. Un sistem cu N nuclee (atomi) va avea, prin urmare, 3N grade de libertate. Pentru a defini miscarile posibile moleculare trebuie sa luam in considerare: 1. miscarea moleculei in spatiu (miscarea de translatie a centrului sau de greutate), 2. miscarea de rotatie a moleculei in jurul centrului de greutate, 3. miscarea fiecarui atom in raport fata de celalalt (vibratiile individuale). [80]

Totusi, pentru o molecula neliniara, sase din aceste grade de libertate corespund translatiei si rotatiei moleculei ca un intreg si, prin urmare, are frecventa de vibratie zero, astfel ca exista 3N-6 grade de libertate vibrationale sau moduri de vibratie normale, Pentru moleculele liniare, ca cea de dioxid de carbon, rotatia in jurul axei moleculare nu schimba pozitia atomilor si sunt necesare numai doua grade de libertate pentru a descrie orice rotatie. Prin urmare, moleculele liniare au 3N-5 vibratii normale sau moduri normale de vibratie. Teoretic, pentru un lant polimer infinit lung, exista numai   trei translatii si o rotatie vor exista 3N-4 grade de libertate vibrationale. Fiecarui mod normal ii corespunde o curba de energie potentiala. Orice vibratie se poate considera o armonica; diferentele dinte nivelele de energie ale unui mod dat sunt egale, ceea ce inseamna ca nu apare decat o banda de absorbtie pentru un mod normal de vibratie, pentru care apare o modificare a momentului de dipol.[80,87]

Fiecare mod normal consta din vibratii, desi nu apar in mod necesar deplasari semnificative pentru toti atomii din sistem. La excitare, moleculele trec de la nivelul de baza (ν=0) la primul nivel de excitare (ν=1), in majoritatea cazurilor. Aceste tranzitii se definesc ca fiind vibratii fundamentale, proprii, respectiv normale. Ele au loc in domeniul 400 -1000 cm-1 (25-2,5 μm), cu energiile corespunzatoare 1-10 kcal/mol. Numarul vibratiilor fundamentale depinde, asa cum s-a mentionat, de numarul gradelor de libertate ale moleculei, egal eu 3N-6. De obicei, molecula poate absorbi radiatia IR daca tranzitiile spre nivele superioare au loc cu modificarea momentului de dipol (numai astfel de tranzitii fiind permise). Din aceasta cauza, gruparile foarte polare dintr-o molecula, cum este cazul C=O, -NO2, -SO2, etc., prezinta absorbtii foarte intense, in timp ce gruparile nepolare, de tipul olefinelor substituite R2C=CR2 sau azoderivatii R-N=N-R, sunt inactive in spectrometria IR. Tranzitiile interzise in IR se pot decela in spectrele Raman. In domeniul energetic mentionat,   pe   langa   vibratiile   fundamentale,   au   loc   vibratii armonice superioare, ν = n ν1, cu n = 1,2,3,, datorita tranzitiilor pe nivelele superioare, si vibratii combinate ν = ν1+ ν2. Asa cum s-a amintit, intensitatea lor este relativ mica. Vibratiile fundamentale se impart in : Vibratii de valenta sau de alungire ( se modifica cu distanta interatomica in directia legaturii) si vibratii de deformare unghiulara ( la care se modifica unghiul de legatura). Exista patru astfel de vibratii: de forfecare, de rotatie, de balansare (oscilatie intercalata) si de torsiune. [80,87]

Fig.40 Moduri de vibratie moleculara pentru o molecula care contine mai mult de doi atomi. Semnul „+” indica o miscare a planului paginii catre cititor; semnul „-” indica alungirea. [80,87]

Daca vibratia legaturilor implica un atom central, apare interactiune, sau cuplajul vibratiilor, care modifica proprietatile vibratiilor studiate.

Cuplajul vibratiilor:

Energia unei vibratii, deci lungimea de unda a benzii de absorbtie, poate fi influentata sau cuplata de ceilalti oscilatori din molecula. Factorii care determina acest cuplaj sunt:

1. cuplajul intre doua alungiri are loc doar atunci cand un atom participa la doua moduri de vibratie;

2. interactiunea dintre vibratiile de deformare unghiulara implica o legatura comuna intre doi atomi care oscileaza;

3. cuplajul intre vibratiile de alungire si de deformare unghiulara nu se produc daca legatura supusa alungirii formeaza un unghi care variaza cu vibratia de deformare;

4. interactiunea este maxima atunci cand energiile grupelor cuplate sunt aproximativ egale  (sunt degenerate);

5. grupele separate prin doua legaturi nu se cupleaza;

6. pentru a avea loc cuplajul, vibratiile trebuie sa apartina aceluiasi grup de simetrie.

Daca acest cuplaj nu ar exista ar fi trebuit ca picul de absorbtie a legaturii C=O din molecula de CO2 (O=C=O) sa fine identic cu cel al legaturii C=O din cetone (aproximativ 1700 cm-1). In practica dioxidul de carbon prezinta doua picuri de absorbtie unul la 2330 cm-1 si un al doilea la 667 cm-1.

Dioxidul de carbon este o molecula liniara, care poseda 3x3-5 =4 moduri normale de vibratie. Doua vibratii de  elongatie, un simetrica si una asimetrica.


                        Fig.41 Vibratiile de elongatie ale CO2 [80]

Vibratia simetrica nu determina variatia momentului de dipol al moleculei, fiind deci inactiva din punctul de vedre al spectrului in infrarosu. In schimb in cazul oscilatiei asimetrice, un atom de oxigen este mai apropiat  comparativ cu celalalt. Acest fenomen determina aparitia picului de absorbtie la 2330 cm-1.

Alte doua moduri de vibratie a moleculei de CO2 este data de alinierea angulara de tip cis.

Fig.42. oscilatii angulare ale CO2 [80]

Cele doua oscilatii de deformare angulara sunt componentele perpendiculare ale miscarilor de deformatie in toate planurile posibile in jurul axei de legatura. Cele doua vibratii au aceeasi energie si vor produce un pic la 667 cm-1. Aceste doua  statusuri cuantice se mai numesc  degenerate.

Surse si traductori utilizati in infrarosu.

Tabel 4.Domenii de utilizare ale surselor, sistemelor de separare si detectorilor de radiatii folositi in spectrometria IR [80]

IR indepartat

IR mediu

IR apropiat

Surse

 spectrale

Lampi cu Hg de inalta presiune

Sursa Globar

Filament Nerst

Sursa NiCr

Lampa filament wolfram

Sisteme

de separare

Retele de difractie

Prisme de CsI

Prisme de CS sau TlBr-TlI

Retele de difractie

Prisme de KBr

Prisme NaCl

Filtre de interferenta

Retele de difractie

Prisme de cuart sau siliciu

Prisme sticla

Filtre de interferenta

Detectori

de radiatie

Celule pneumatice Galay

Termorezistente si termocupluri

Celule pneumatice Galay

Termorezistente si termocupluri

Celule cu semiconductori

Tuburi fotomultiplicatoare

Aparate utilizate in Infrarosu:




In momentul actual putem vorbi de existenta a trei tipuri de aparate utilizate in absorbtia in infrarosu: 1. spectrofotometre dispersive, destinate in principal, analizei calitative, 2. aparate bazate pe transformanta Fourier, pe care se pot efectua analize calitative cat si cantitative, si  3. fotometre non-dispersive, destinate analizei cantitative a moleculelor organice, prin spectrometrie de absorbtie, emisie sau de reflexie.

Principiile spectrometriei bazate pe transformanta Fourier:

La inceputul anilor 50, astronomii au reusit sa puna la punct spectroscopia prin transformanta Fourier pentru studiul stelelor  in domeniul infrarosu.  Utilizarea transformantei Fourier a permis  extragerea semnalului foarte slab din semnalul zgomotului de fond.

Primul avantaj al acestei tehnici este  aparatele poseda putine elemente optice, neavand diafragme care sa atenueze intensitatea undei incidente (avantajul transferului direct sau  al lui Jacquinot). Aceasta duce la un raport imbunatatit semnal/zgomot de fond, deoarece lumina care ajunge la detector este mai intensa decat in cazul instrumentelor dispersive. Un alt avantaj, este acela de a poseda o putere de rezolutie crescuta si o reproductibilitate excelenta a lungimilor de unda. Aceasta permite analiza unor spectre complexe, care au numeroase linii iar curbele spectrale ar fi foarte dificil de identificat pentru fiecare specie constituenta in parte (avantajul Fellgett).[80]

Fig. 43 Spectrul de emisie al unor metale, ne evidentiaza datorita rezolutiei crescute prin transformanta Fourier mai multe picuri de absorbtie pentru acelasi element pe un interval  foarte mic de „frecvente”. [80]

Un al treilea avantaj  consta in faptul ca toate informatiile de la sursa ajung simultan la detector. Aceasta  proprietate permite obtinerea de date al ansamblului spectral in mai putin de o secunda.

Principiul spectrometriei prin transformanta Fourier consta in transformarea spectrelor conventionale in functie de frecvente (unde intensitatea undei este inregistrata in functie de frecventa sau lungime de unda) din spectre in functie de timp ( urmareste variatia intensitatii in functie de timp).[80]

Spectrometrele care au la baza transformanta Fourier au ca element principal un interferometru Michelson, care este un dispozitiv pentru analizarea frecventelor prezente intr-un semnal compus. Semnalul total de la proba este similar unui acord interpretat de pian, iar transformarea Fourier a semnalului este echivalenta cu separarea  acordului in notele sale individuale, adica spectrul sau. [81]

Fig.44 Schema unui interferometru Michelson. [80,81]

Un interferometru functioneaza prin scindarea in doua parti a fascicolului provenit de la proba si introducerea intr-una dintre ele a unei diferente de drum variabile ( -λ, -1/2 λ, 0, 1/2 λ, λ). Prin recombinarea celor doua componente exista o diferenta de faza intre ele, acestea vor interfera constructiv sau distructiv in functie de drumul suplimentar parcurs de una din ele. Semnalul detectat oscileaza cand cele doua parti sunt in faza alternativ.

Fig.45 Interferograma in domeniul temporal (a) si (b) respectiv transformarea in domeniul frecventelor (c), (d), (e) [80]

                   Fig.46 Convertirea interferogramei in spectru.[89]


Fig.47 Exemplu de spectru FTIR pentru o proba biologica [89]

  Spectrometrele cu transformanta Fourier sunt, de obicei,  aparate de tip monofasciol (fig.48 a). Masurarea absorbantei sau a transmitantei, pe acest tip de aparat necesita masurarea interferogramei, prin baleierea, de 20-30 de ori, a unui sistem de referinta, in general aerul, calcularea mediei corespunzatoare si stocarea rezultatelor in memoria unui calculator (de obicei dupa ce au fost convertite in spectru). Acelasi procedeu se aplica si in prezenta probei . Raportul spectrelor probei si referintei furnizeaza, direct, transmitanta, la diferite lungimi de unda.[87]

Spectrometrele cu dublu fascicul (fig.48.b) au ca avantaj compensarea fluctuatiilor luminoase datorate sursei sau cele care deriva din transductor sau amplificator. Compenseaza de asemenea variatiile intensitatii sursei in functie de lungimea de unda.[80]

Fig. 48. modele de spectrometre (a) monofascicul, (b) cu dublu fascicul. [80]

Text Box: absorbtiaText Box: Intensitatea Text Box: Intensitatea


Fig.49 Reprezentarea schematica a spectrelor de absorbtie, reflexie  si de absorbtie rezultat in urma reflexiei [89]

Spectroscopia cu reflexie interna (IRS) – reflexie totala atenuata (ATR).

Este o tehnica larg utilizata. Radiatia este indreptata dintr-un mediu dens catre unul mai putin dens. In acest caz intensitatea undei reflectate creste cand unghiul de incidenta creste. S-a  demonstrat teoretic si s-a dovedit experimental ca radiatia patrunde usor in mediul mai putin dens inainte ca reflexia sa se produca. Adancimea penetrarii poate varia intre o fractiune de lungime de unda si mai multe lungimi de unda depinzand de indicele de refractie a celor doua materiale, de unghiul de incidenta si de lungimea de unda. Aceasta radiatie se numeste unda evanescenta. Daca mediul mai putin dens absoarbe aceasta unda se observa atenuarea fascicolului la picurile de absorbtie. Radiatia IR este indreptata spre suprafata unui cristal cu indice de refractie mare ( BrI Tl- KRS-5, AgCl2, Irtan-2, germaniu) si absorbtie IR mica.[87]

Fig. 50 Reprezentarea schematica a elementului reflectant intern (IRE) si a drumului liber mediu al luminii. EII si E^ doua planuri posibile de polarizare a luminii; Ex, Ey, Ez  sunt componentele carteziene ale campului electric; θ unghiul  pe care il face fascicolul incident cu normala la suprafata IRE. [90]

In privinta studiului stratului dublu fosfolipidic  si al proteinelor  FTIR –ATR este una dintre cele mai utilizate. Spectrometria in infra rosu permite  studiul, simultan, al structurii lipidelor si proteinelor din membranele biologice intacte, fara a fi necesara introducerea  de sonde moleculare perturbatoare. Evaluarea structurii secundare a proteinelor nu este afectata, in majoritatea cazurilor, nici de catre catenele laterale de aminoacizi nici de prezenta puntilor disulfidice.[87]

O problema in ATR-FTIR este incapacitatea de a obtine o presiune si o arie de contact reproductibila intre proba si cristal. Un dispozitiv special ATR CIRCLE CELL, care are o suprafata superficiala efectiva mare ( de 7-8 ori mai mare decat a cristalului ATR, folosit indeosebi pentru studiul sistemelor apoase. Frecventele spectrelor ATR sunt diferite de cele ale spectrelor de transmisie, cu cat creste lungimea de unda cu atat benzile de absorbtie  din spectru ATR sunt mai intense decat cele corespunzatoare spectrului de transmisie, in schimb benzile pentru numere de unda mai mari de 2000 cm-1 sunt foarte slabe (C-H, O-H, N-H). In spectrul ATR lipsesc benzile de interferenta, iar benzile de reflexie sunt mai intense cu cat unghiul de incidenta este mai apropiat de cel al reflexiei totale. Variind unghiul de incidenta, scade intensitatea benzilor de reflexie, deci masuratorile ar trebui facute in apropierea acestui unghi. O limitare a metodei  apare datorita necesitatii plasarii probei in interiorul spectrometrului. Fibrele optice  se pot utiliza pentru transportul fasciculului la punctul de masurare, o fibra optica  siliconata limiteaza regiunea spectroscopica la 3250-1250 cm-1.se elimina acoperirea pe o sectiune mica a probei si aceasta sectiune este imersata in proba de studiu. Spectrele astfel obtinute, ca si cele de spectroscopie speculara, se deosebesc in ceea ce priveste conturul benzilor de absorbtie si intensitatea lor. In spectrometria speculara, radiatia atinge suprafata frontala a probei si este reflectata de o oglinda sau de un set de oglinzi in monocromator. In metoda reflexiilor multiple, proba- sub forma unui film subtire- este aplicata pe o suprafata puternic reflectanta.  Spectrul obtinut  in acest mod se aseamana cu cel obtinut prin transmisie, pentru ca radiatia trece prin proba, este reflectata de suprafata reflectanta, trece din nou prin proba si intra in monocromator.

In  cazul   probelor biologice care urmeaza a fi studiate prin FTIR-ATR, pregatirea acestora pentru examinare joaca un rol foarte important. Filmele trebuie sa fie in contact perfect cu suprafata IRE, pentru a permite interactiunea cu campul evanescent. In mod ideal, probele ar trebui sa fie bine orientate si, de preferat, de grosime cunoscuta.. filmele semiuscate se obtin prin evaporarea solventului dintr-o solutie sau suspensie, obtinandu-se, astfel, orientarea dublului strat fosfolipidic al membranelor, paralel cu suprafata IRE. Aceste filme pot fi utilizate direct pentru masuratori spectroscopice. Hidratarea ulterioara poate fi realizata prin „spalarea ” amarei ce contine proba si elementul IRE, cu un gaz saturat in H2O sau D2O, sau chiar o solutie tampon.

Un monostrat insolubil poate fi transferat din substratul apos pe o suprafata solida hidrofila, cum ar fi sticla. Transferul monostratului pe un suport solid poarta denumirea de depunere Langmuir-Blodgett sau depunere LB.[91]

Dintre factorii ce influenteaza forma benzilor de absorbtie din spectrele IR face parte si scala de timp caracteristic masuratorilor. Spectrometria in infrarosu este caracterizata, in general, printr-o scala scurta de timp (aproximativ 10-13 s), comparativ cu cazul RMN, a carui scala de timp este de ordinul a 10 -8-10 -5s. Intr-un strat dublu fosfolipidic, se produc miscari rapide, cum ar fi izomerizarea gauche/trans (5-10'9s) sau trans/gauche (2,5-10 -8s) si difuzie rotationala (10-8-    10 -10 s). Este de asteptat ca pentru proteine aceasta miscare sa fie eu cateva ordine de marime mai inceata, din cauza masei lor moleculare mari si a restrictiei exercitate de stratul dublu fosfolipidic.

In ATR, forma benzilor de absorbtie depinde de o serie de parametri, precum:   lungimea  de  unda  a  radiatiei   incidente,   indicii   de  refractie, eficienta contactului dintre proba si suprafata IRE. Alegerea neadecvata a unghiului de incidenta, a naturii elementului reflectant intern si a grosimii probei conduce la obtinerea de spectre puternic distorsionate. Nici una dintre variantele practicate pana in prezent nu poate fi catalogata, in sine, buna sau rea. In scopul definirii conditiilor experimentale potrivite, trebuie luate in considerare combinarea lor si natura probei.

In functie de dispozitivul experimental utilizat, modificarile ce apar in forma benzilor de absorbtie pot fi mai mari sau mai mici. Este posibil, deci, ca distorsiunile observate sa fie datorate efectelor optice simple. in acelasi timp, daca se lucreaza la unghiuri de incidenta mult diferite de unghiul critic, spectrele obtinute prin ATR sunt foarte asemanatoare celor obtinute prin transmisie.

Datele  experimentale obtinute utilizand spectroscopia FTIR au fost obtinute atat pe membrane celulare (culturi celulare) cat si pe membrane artificiale (lipozomi). Urmarirea caracterului fluid membranar utilizand metoda FTIR se face analizand gradul de ordine/dezordine care exista la nivel membranar , urmarind modificarea picurilor de absorbtie pentru diferite tipuri de legaturi C-H, C=C, C=O, O=P=O, etc. [90, 91, 92] Aceste modificari  de fluiditate membranara, traduse prin modificari ale picurilor de absorbtie sunt urmare a factorilor biofizici (temperatura, pH, cationi) sau biochimice ( concentratii colesterol, sfingolipide, acizi nesaturati, agenti externi). Ca si expresie a modificarii fluiditatii membranare se poate urmarii gradul de peroxidare lipidica membranara  care este rezultat al cresterii radicalilor liberi cat si al modificarilor extracelulare  si citosolice ale Ph-lui. Peroxidarea produce alterarea  asimetriei lipidice, polaritatii  lipidelor, suprafetei membranare, proteinelor membranare si enzimelor. Spectrometria FT-IR poate fi folosita pentru a determina modificarile structurale  ale continutului eritrocitar (fosfolipide, proteine, lactat si glucoza) cat si pentru modificarile de la nivelul plasmei sanguine.[94,95]

Principalele domenii de absorbtie IR pot fi cu usurinta interpretate: Radicalii metil (CH3), metilen(CH2), metiliden(=CH)  corespund fosfolipidelor; hemoglobina (C=O, N-H) reprezinta aproximativ 80%, iar spectrina aproximativ 10% din proteinele  eritrocitare; resturile carbohidrate (C-O) reprezinta lactatul din interior (sau posibil glucoza,  in cazul diabeticilor).[96,97]

Analiza presupune substragerea spectrului specific apei pe intervalul 3030-2800cm-1 (+corectia pentru Hc) si urmarirea  spectrului de absorbtie in zona de intindere a  frecventei de absorbtie pentru =C-H  care este intre 3012 pana la 3030cm-1. si zona de intindere pentru C-H  care este intre 2800- 3030cm-1. [95,96,97]

 Pana acum, privind stresul oxidativ la nivelul membranei eritrocitare sau facut diferite studii privind stresul de efort [94-98] sau diferite patologii cum ar fi psoriazisul [99,100] diabetul si hipertensiunea [101,102] rezultatele punand in relatie modificari de ordin structural membranar (prin diferite metode spectroscopice FTIR, EPR sau NMR) cu statusul patologic sau fiziologic particular.




Document Info


Accesari: 3211
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2017 )