Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























aAPLICATII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ANALIZORILOR

biologie


aAPLICAŢII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA sI FIZIOLOGIA ANALIZORILOR

ANALIZORUL VIZUAL



Acuitatea vizuala exprima, capacitatea ochiului de-;a (distinge forma, dimensiunea, controlul si detaliile elementelor din spatiu. Aciutatea vizuala maxima, vederea cea mai clara, este în macula unde se gaseste numarul maxim de conuri. Acuitatea vizuala normala este egala cu l.

Electroretinograma este înregistrarea grafica a curentului de actiune retinian determinat de iluminarea retinei.

Presiunea oculara este asigurata de echilibrul dintre producerea umorii apoase la nivelul proceselor ciliare si evacuarea ei la nivelul unghiului irido-corneean. Normal: 12-22 mm Hg.

Tensiunea în artera centrala 12512t1924m a retinei

Masurarea presiunii sanguine din artera centrala 12512t1924m a retinei se numeste
oftalmodinamometrie si se face cu oftalmodinamometrul. Valorile normale sunt
de: 70/25-30 (maxima si minima).

Câmpul vizual cuprinde totalitatea punctelor din spatiu pe care un ochi imobil le poate cuprinde. El este monocular sau binocular. Câmpul vizual poate prezenta modificari ale periferiei (îngustari concentrice sau amputatii) sau deficite vizuale în aria lui (scotoame). Fiecare sector retinian culege imagini din câmpul vizual opus.

Simtul cromatic

Persoanele normale percep toate radiatiile monocromatice cuprinse între 770 nm (rosu) si 370 nm (violet). Anomaliile simtului cromatic se numesc discro-matopsii.

Skiascopia este o metoda obiectiva de determinare a viciului de refgractie al ochiului. Principiul consta în aceea ca, daca se proiecteaza im fascicul,de lumina în pupila ochiului examinat, aceasta se coloreaza în rosu. Daca fasciculul de lumina se deplaseaza în aria pupilara, apare o umbra care se deplaseaza în acelasi sens cu fasciculul de lumina daca ochiul este hipermetrop, sau în sens invers daca ochiul este miop. Skiascopia se efectueaza dupa paralizia acomodatiei.cristalinului cu atropina sau cu mydrium. Daca valorile viciului de refractie suat rdiferite pe meridianele dioptrului ocular, avem de-a face cu un ochi astigmat.


Miscarile oculare sunt asigurate de muschii extrinseci ai globului ocular. Miscarile celor doi ochi sunt legate între ele, sunt miscari asociate bilaterale. Modificarile de pozitie ale globilor oculari determina aparitia strabismului si ambliopiei (la copil) si a diplopiei (la adult).

i ANALIZATORUL ACUSTIC

Audiograma

Masurarea acuitatii auditive se face cu ajutorul audiometrului, un oscilator care produce tonuri pure de frecvente si intensitati reglabile. Pacientul de examinare are o casca în care aude o nota din gama de vibratii dupa depasirea pragului de audibilitate. Pragul de audibilitate se stabileste pentru mai multe tonuri, deci mai multe frecvente, atât pe cale aeriana, cât si pe cale osoasa, înregistrarea grafica a valorilor obtinute se exprima în decibeli; valoarea de prag a sunetului audibil este în jur de l db, la o persistenta de 10-15 ms.

Acumetria vocala este un test care stabileste gradul de percepere a vocii umane soptite si de conversatie.

Scaderea capacitatii de percepere a sunetelor se numeste surditate. Surditatea poate fi unilaterala, bilaterala, partiala sau totala.

Dupa mecanismul de producere este:

surditate de transmisie - produsa de leziuni ale urechii externe si medii;

surditate de perceptie - produsa de leziuni pe traiectul receptor - cai aferente
- proiectie corticala;

surditate mixta - intervin ambele mecanisme.

Pentru diferentierea tipului de surditate se folosesc probele cu diapazonul: Weber, Rinne, Schwabach.

Proba Weber

Diapazonul în vibratie asezat pe frunte sau pe vertex este auzit în conditii normale cu aceeasi intensitate de ambele urechi. Lateralizarea audibilitatii la urechea bolnava înseamna surditate de transmisie, iar la cea sanatoasa surditate de perceptie a aparatului auditiv opus.



Proba Rinne

Un diapazon în vibratie asezat pe mastoida este auzit 20 s, iar asezat în continuare în fata pavilionului este auzit 40 s (Rinne+). Daca este auzit pe mastoida, dar în fata pavilionului nu mai este auzit, este lezat aparatul de transmisie (Rinne-). Auzirea mai putin de 40 s în fata pavilionului arata surditate de perceptie;(Rinne+ prescurtat).

Proba Schwabach

Un.diapazon în vibratie cu 128 c/s aplicat pe mastoida este auzit aproximati v 20 s de urechea normala. Persistenta sunetulurpesfe 2Q"S' aTataysurditate de transmisie, iar scurtarea sub 20 s surditate de perceptie: '.' 'T*-' ..." =; .

ANALIZATORII CHIMICI «, »

Sensibilitatea gustativa este variata pentru diverse substante sipide. Pentru fiecare substanta exista un prag de perceptie diferit. Astfel, pentru substantele acide, de exemplu HCI, pragul este solutia de 0,0009 M (9/1 000); pentru substantele sarate, de exemplu NaCl pragul este solutia de 0,01 M (1/10); pentru substantele dulci, de exemplu zaharoza, pragul de perceptie îl reprezinta solutia de 0,01 A/(l/10), iar pentru substantele amare cum este chinina pragul de perceptie este solutia de 0,000008 M (8/100 000). Se observa cât de sensibili sunt receptorii fata de substantele amare în comparatie cu celelalte substante, în schimb sensibilitatea gusta­tiva discriminativa este mica, astfel încât pentru a percepe diferente de intensitate sunt necesare modificari de concentratie a unei substante de aproximativ 30%.

Olfactometria

Sensibilitatea mirosului este foarte mare. Astfel omul este sensibil la substante diluate 1/1 000 000. Pragul de percepere a mirosului este variabil de la un individ la altul. El este conditionat de conformatia anatomica a cavitatii nazale, de o serie de conditii de mediu (temperatura, umiditate, presiune atmosferica etc.) si de anumite stari fiziologice (la femei creste acuitatea olfactiva înaintea si în timpul ciclului menstrual, în sarcina).

Testarea pragului sensibilitatii olfactive se face prin olfactometrie astfel: se introduce în narine cu forta uniforma aer sarurat cu substante mirositoare în timp ce persoana testata îsi tine respiratia. Cantitatea minima de aer perceputa arata pragul sensibilitatii. Sensibilitatea discriminativa este foarte redusa, fiind necesara o variatie a concentratiei substantei mirositoare de aproximativ 30%.

ANALIZATORUL CUTANAT

Anatomia si fiziologia durerii

Durerea este o modalitate deosebita de senzatie somestezica si viscerala. Ea i- deseori precoce atentia asupra organului în suferinta. Ea este asociata cu o componenta psihofiziologica (anxietate, teama) si cu o serie de reflexe inter-legincniarc (reflexul nociceptiv, de Aparare musculara) si de reflexe centrale (civsU'reji ritmului cardiac, cresterea tensiunii arteriale în durerea cutanata sau icAiIrii-ii tensiunii arteriale în durerea musculara pro funda, articulara sau în durerea vism.-iM, creste tonusul simpatic cu aparitia midriazei pupilare, secretie sudorala).

Stimulul dureros se numeste excitant sau stimul nociceptiv. Receptorii algici (de dureri1) - nociceptorii - sunt terminatiile libere, amielinice, ale ganglionilor spiiinli sau ganglionului trigeminal puternic ramificate, anastomozate între ele. ('iipiidtîilca marc de discriminare a localizarii senzatiei de durere este data de faptul i-ft yonc vecine sau chiar identice ale pielii sunt inervate de doi neuroni diferiti. Densilalcii nociccptorilor în tegument este foarte mare, spre deosebire de viscere, unde densitatea este mai redusa si capacitatea de discriminare mai mica..

Adaptarea receptorilor pentru durere este foarte lenta, de aceea efectul de durere dureaza timp îndelungat.


Cale aferente

Protoneuronul se gaseste în ganglionul spinal sau ganglionul trigeminal, iar deutoneuronul în coarnele posterioare ale maduvei sai nucleul terminal al trigemenului. Axonii deutoneuronului, dupa ce se încruciseaza, intra în cordoanele laterale ale maduvei spinarii formând fasciculul spinotalamic lateral. Al treilea neuron este în talamus, iar proiectia corticala în întreaga arie somestezica.

Durerea viscerala

Receptorii au densitatea mult mai mica, iar stmulii pot fi lipsa de oxigenare a viscerelor, inflamatiile, acumularea de produsi de catabolism. Caile de transmitere si proiectia sunt aceleasi ca si pentru durerea somatica.

Discriminarea senzatiilor tactile

Sensibilitatea discriminativa tactila se determina cu ajutorul unui compas cu vârfuri tocite cu care se masoara distanta minima la care cele doua vârfuri suni percepute separat. Astfel s-a evidentiat ca sensibilitatea tactila a limbii este de I, I mm, pe fata palmara a degetelor 2,2 mm, vârful nasului de 6,8 mm. Receptorii tactili se adapteaza foarte usor, de aceea contactele permanente nu sunt percepute (hainele). Durata adaptarii creste cu forta excitantului si scade cu cresterea suprafetei pe care actioneaza acesta.






Document Info


Accesari: 16887
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )