COLEOPTERELE ADEFAGE

COLEOPTERELE ADEFAGE[1]

Sīnt gīndaci rapitori, care se hranesc cu carnea altor animale. Au toate īnsusirile de carnivor: iuti la miscari, zvelti, cu simturile agere, dar si 20520p152u cu falcile taioase si ascutite. Victimile lor sīnt tot din lumea insectelor, asa

Īncīt devin niste auxiliari de pret pentru om. Adeseori hrapareti nu sīnt numai adultii, ci si larvele.

Asa e, bunaoara, gīndacul numit īn popor repedea (Cicindela campesiris). Prin Banat i se zice dragobete "pentru ca o seama de fete mari īsi fac de dragoste cu el". Numele īi vine de la aceea ca fuge ca spīrnelul.

E greu sa-l poti prinde cu una cu doua. Sīnt aproape cei mai frumosi gīndaci de la noi, atīt prin sveltetea corpului lungaret, ridicat pe picioarele lungi si naltute, cīt si prin coloarea vie a spatelui. Repedea se arata chiar īn zilele calduroase din primavara prin locurile mai nisipoase. Vrei sa-l prinzi? Alearga cīt alearga, pe urma zboara o bucata, iar se pune pe fugit si tot asa de-ti curg sudorile pīna ce pui mīna pe el, daca nu ai sacusorul de retea cu care sa-i atii calea. E verde ca smaragdul, aramiu la baza mustetilor si pe picioare; pe marginea din afara a aripioarelor sīnt īnsirate 5 pete albe, iar alta mai mare e pe mijlocul spatelui spre cap.

Īi place soarele si lumina. Cīnd īsi īnfige falcile ascutite īn trupul unei insecte, nu mai scapa din gura lui.

Un obicei curios are larva. E mai tīlharoaica decīt parintii. Sta la pīnda īntr-un tub sapat īn pamīnt. O biata insecta mica, grabindu-se sa ajunga acasa, nebanuind nimic, trece pe līnga capcana vie pusa īn calea ei. Ca fulgerul este apucata de doua falci cu niste cangi de otel, trasa la adīnc. Supta, īi ramīne numai chitina. Larva se poate misca lesne īn cotlonul ei, dupa cum se poate tinea nemiscata la capatul tubului, caci cam la mijlocul spatelui are o umflatura cu doua cangi, cu care se sprijina pe peretele locuintei sale.

Fig. 223. Repedea si larva ei (B.,trefacut de M.s.).

Fig. 224. Carabus dauralus.

Repedea este zvelta, cu aparenta delicata ca si toate neamurile ei din grupa Carabidelor. Trupul este proportionat. Capul e mic, cu partile gurii date īnainte, zarindu-se lesne si amenintatoare doua falci ascutite ca niste colti. Ochii proeminenti arata vioiciunea vederii. Pieptul e zdravan cu pavaza groasa, iar pīntecele ca un fus este acoperit de doua elitre bombate, stralucitoare. Picioarele lungi si fine sīnt forjate din numeroasele inele. Cīt e ziua, se tin pe sub pietre ori la un loc adapostit; dar cum īnsereaza alearga dupa prada. Nu aleg. Se napustesc asupra carabusului ca si asupra rīmei ori a culbecului. Daca dau de un cīrd cu omizi, omoara cu nemiluita. Cīnd ii prinzi, fii atent. Din gura dau un suc galben, mirositor, ce serveste desigur ca otrava pentru victime, dar si īnspre coada au ghinduri ce secreta un lichid cu un miros patrunzator, se crede o secretie ce le ajuta sa se gaseasca lesne pe vremea īmperecherii. Sīnt numerosi, pretutindeni. Nu zboara, caci n-au nevoie. Īn schimb fug iute. Prin gradini traieste Carabus hortensis[2] cu īmbracamintea neagra; dar cu numeroase punctisoare aurii īnsirate pe elitre. Carabus auronitens, frumos gīndac, avīnd elitrele cu vīrci īn lung, este calaul omizilor. Iata cum descrie Fabre un atac al acestor fiare asupra unui cīrd de omizi procesionare.

«Cei care dormitau, se desteptara, simtind prada bogata, re defileaza īnaintea lor. Unul se repede; altii 2 - 3 īl urmeaza, pīna ce tot Cīrdul de fiare s-a napustit asupra omizilor care-si cautau linistite de drum. Atunci se desfasura un spectacol neuitat. Lovituri de mandibule, ici, colo, īnainte ori īndaratul cīrdului, īn spate, īn pīntece, la īntīmplare. Pieile se rup, continutul se raspīndeste prinprejur, curgeri de mate īnverzite de hrana; omizile se zvīrcolesc, lupta cum pot, se prind de picioarele fiarelor, dati din gura otrava, musca. Cele neatinse, īn disperare, cauta un refugiu, fara īnsa sa ajunga sa scape. Daca omorul nu s-ar īntīmpla īntr-o lume muta, am auzi īnfricosatorul raget dintr-un abator din Chicago. E nevoie de urechea imaginatiei pentru a prinde urletele celor atacati. Posed acest dar si ma cuprinde remuscarea ca am provocat un atare macel».

Un dusman neīmpacat al omizilor este si Calosorna sycophanta, un gīndac negru peste tot, dar cu reflexe verzii-aurii pe elitrele cu rīglaituri īn lung. Se deosebeste de un carabus ca e mai lat īn pīntece, īn afara de alte particularitati. E vīnator bun; se tine de aceea numai pe copaci, urmarind omizile. Īntrece īn lacomie pe gīndacii pomeniti mai sus; manīnca pīna ce se umfla burta, de se vad inelele, altfel ascunse de elitre. Cīnd ajunge īn cīrdul omizilor procesionare pe stejari sau īntre larvele de mironositi pe brazi, tabloul e acelasi īn mic ca si īn luptele legendare homerice, cīnd cīte un viteaz dobora pe cei īn mijlocul carora cadea ca o bomba. Uneori īn graba de a ataca sau īn lupta cu omizile, care se zvīrcolesc ca īn gura de sarpe, cade jos de pe copac cu prada-n gura. O manīnca tacticos, apoi se urca īndarat si iarasi īncepe macelul.

Fig. 225. Colosama sycophanta (B., refacut de M.s.).

Parintii sīnt ajutati si de copii. Larva nu sta ascunsa, ci se urca si ea pe copac, avīnd o īmbracaminte care seamana putin cu a omizilor de mironosite. Are īn schimb niste falci ascutite, care baga spaima numai cīnd le vezi.

Batrīnii nu pier īn vara īn care s-au aratat, ci traiesc 2 - 3 veri, iernīnd īn pamīnt. Īsi īnchipuie acum oricine ce prapad aduc printre omizi. Americanii, oameni practici īnainte de toate, n-aveau īn tara lor asemenea insecta, ci un var al ei, dar care ucide numai ce īntīlneste pe pamīnt; nu se acatara pe arbori. Ei au adus din Europa insecta asa de folositoare si i-au dat drumul pentru ca sa stīrpeasca mai ales omizile fluturelui cu ouale īnvalite ca īn scama de iasca (Lymantria dispar).

Pīna si gazuri detunatoare fabrica unele din aceste rapitoare. Asa e cazul cu Brachynus crepitans, un gīndacei marunt, care sta ziua īn tovarasia altora de seama lui pe sub pietrele batute de soare. Cīnd e zgīndarit din culcus, acest gīndac castaniu, cu reflexe albastrii pe elitre, īncepe o canonada repetata, ceea ce a īnspaimīntat si pe naturalistul care l-a studiat īntīi. Prin anus īmprosca un lichid, cu cuprins necunoscut, dupa unii acid butiric, secretat de o ghin-dura ce se deschide la capatul intestinului. Interesant e ca acest lichid de īndata ce vine īn contact cu aerul se descompune, transformīndu-se īn gaze: transformarea e īnsotita si de o detunatura. Exact principiul gazelor de razboi. Cīt fuge īmprosca gaze si īmpusca. Capatul pīntecului mobil face sa poata sa īmpuste īndarat, pe laturi si chiar īnainte. Se īntelege ca celelalte insecte din apropierea lui fug si ele, care īncotro pot.

Din pacate familia aceasta de gīndaci atīt de ajutatoare omului cuprinde si o grupa foarte stricatoare. E gīndacul-ghebos (Zabrus tenebrioides), care produce si pe la noi pagube simtitoare mai ales grīului.

Se recunoaste repede dupa trupul mai boltit īn spate, ca un gheb lungaret. E negru ca smoala si marunt. Se urca pe spicele īn lapte si manīnca numai boabele. Partea rea e ca si larva este stricatoare, dīnd tot spre spicele crude. Abatīndu-se īn numar mare asupra lanurilor, aduce stricaciuni īnsemnate, pe care cu greu le poti īnlatura. Cel mult anul viitor nu se mai seamana grīu pe terenurile infectate cu gīndacelul lacom.

Fig. 226. Gīndacul-ghebos.

Fig. 227. Harpalus.

Tot atīt de stricatori pentru semintele de pe ogoare sīnt gīndacii care fac parte din genul Harpalus. O specie (H. servus) a distrus, īn Transilvania, o cultura de orz de 7 ha. H. distinguendus, gīndac de cel mult 11 mm, de coloare verde batīnd īn violet, mai rar īn negru, cu antenele castanii, e o insecta stricatoare raspīndita īn toata tara. Ziua sta ascuns sub pietre, cum īncepe amurgul iese la stricat. Ataca bobul de grīu; īl dezghioaca; īl sprijina de un bulgar tinīndu-1 cu labutele de dinainte, cele dinapoi servindu-i sa se īntepeneasca locului. Īncepe a ataca bobul de grīu acolo unde este embrionul, fiind mai usor sa muste din īnvelis ca sa ajunga la miezul hranitor. Ataca mai anevoie boabele de orz cu īnvelisul mai gros, dar si boabele de porumb.