Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ORDINUL CHARADRIIFORMELOR

Animale












ALTE DOCUMENTE

Ariciul
Ursul Polar
ANIMALUL MEU PREFERAT
Hrana caine
Apistogramma ramirezi (ramirezi)
Poecilia reticulata sau Guppy
Brachydanio frankei
Carassius auratus ( pestisorul de aur )
Cichlasoma meeki
ORDINUL LEBEDELOR, GISTELOR, RATELOR (ANSERIFORMELOR)

ORDINUL CHARADRIIFORMELOR[1]



            Familia Laridelor[2]

            Nu e ochi de apa, ca iazul de la Cristesti līnga Iasi, lscuri mai mari ori marginea marii, unde pescarii[3] sa nu īnvioreze natura cu zborul lor fara odihna si adesea galagios.

            Numele arata ca se tin de apa. Viata celor mai multi dintre ei e legata de Mare. Oriunde ai ajunge la tarmul Marii, īn forfota portului Constanta, īn singuratatea Insulei serpilor ori la Portita Razelmului, nu ti se uraste. Trece timpul īn nestire nu numai privind īn zarea departata cum barca aluneca pe luciul apei cu pīnzele īntinse, ascultīnd glasul valurilor cum se zbat īntre ele sau lovindu-se de tarm. Privirea urmareste si zborul pescarilor. De cum rasare soarele si pīna la asfintit sīnt deasupra valurilor. Numai noaptea poposesc pe tarm sau cīnd clocesc.

            Sīnt copiii cerului si ai valurilor; sīnt expresia cea mai desavīrsita a fiintelor cu aripi. Nu se īnalta īn adīncul vazduhului ca vulturii, dar se avīntura departe de tarm, zburīnd īntr-una. Sīnt bucuria marinarilor rataciti, caci glasul lor patrunzator, desi putin frumos, un cīrīit ascutit de stānca, des repetat, e cea mai dulce melodie pentru marinar; īi cīnta speranta si siguranta tarmului apropiat.

Fig. 48. Pescari īn zbor (d. C. Motas, refacut de M.s.) (dupa diorama din Muzeul dr. Gr. Antipa din Bucuresti).

            Trupul lor e numai aripi; cīnd sīnt īntinse, pieptul si pīntecele par ca un nod īntr-o sfoara. Nu zboara, ci se joaca; se joaca īn furtuna cea mai iute, se joaca pe valurile furioase. Dupa ce se ridica īn zbor, prind vīnt. Pe urma nu le mai poti descrie variatia batailor din aripi. Acum dau repede din ele, acum le tin īntinse, nemiscate. E aeroplanul cel mai desavīrsit, cu miscarile sigure cele mai felurite. Īn contra vīntului trebuie sa tie piept batīnd des din aripi; īn cel mai lin zbor pare ca aluneca pe un plan lucios nevazut. Acum se dau peste cap, miscarea periculoasa a aeroplanului, acum cad ca plumbul īn apa.

            Traiesc īn cīrduri; nu le plac singuratatea.

            Cīnd se scoala dimineata si pornesc īn stoluri la pescuit, jucīndu-se īn aer ca copiii care ies de la scoala, par īn bataia razelor oblice de soare niste fulgi mascati de omat, asa cum se lasa iarna cīteodata dintr-un petec de nor, subtire, ce trece usor, batut de vīnt.

            Cīnd se lasa pe valuri, pare ca sīnt boabe de margaritare azvīrlite pe albastrul siniliu al marii. Fiind usoare, plutesc ca dopul de pluta, iar cīnd valul le acopera, se ridica putin deasupra lui batīnd repede din aripi, scuturīnd stropii.

            Vioaie, zvelte, cu privirea agera, mereu tipīnd, ca si cīnd s-ar sfadi cu apa, cu vīntul, aceste pasari par florile marilor.

            Hrana lor e īn apa: pesti ori bucati de cadavre, nu aleg. Cīnd trec roiurile de sardele, mai la sud de Constanta, pescarii le tradeaza. Cu tipete asurzitoare, se tin la fata apei, deasupra coloanei milioanelor de 16116o1412q sardele, ospatīndu-se din belsug din ele; e praznicul lor anual.

            Cīt stau pe uscat, se aduna ca ciorile. Ţarmul pare presarat de flori, iar galagia ce o fac le descopera prezenta de departe. Unele au tinuta dīrza, cu trupul ridicat pe picioarele īnaltate, cu noduri la īncheieturi. Merg īnsa anevoie, miscarea lor fiind zborul.

            Cuibul si-l fac īn nisip. N-au grija sa-si adune paie si buruieni; cel mult.aduc īn plisc cīteva alge de mare, azvīrlite de apa.

            Īsi pun ouale īntr-o groapa. Clocesc cam mult - trei ori patru saptamīni - dupa cum le ajuta si vremea. Īn schimb puii abia iesiti din gaoace nazuiesc la viata de libertate, de zbor departat, īncumetīndu-se cu tuleiele pe ei sa se departeze, de cuib, sub supravegherea parintilor, care le arata mare dragoste.

            Familia chirighitelor (Sternidelor)[4]

            Sīnt doua soiuri de pescari la noi.

            Unii, chirighitele si chirele seamana īn totul cu rīndunelele, avīnd aripele lungi, ascutite si coada la fel. Se tin numai la marginea Marii sau īn laguna. Unul singur (Stema hirundo), cel mai raspīndit dintre toti, se īntīlneste si de-a lungul apelor curgatoare. Cu crestetul capului negru, sīnt cenusii pe aripi, au pīntecele alb, iar picioarele rosii. La fel este pescarusul-negru (Chlidonias niger), veselia ochiurilor de apa linistite din īntregul cuprins al tarii.

            Fig. 49. Chirighite (A.)

            Alta grupa, mai numeroasa, cuprinde pasari cu īnfatisarea mai robusta, mai pline la trup, cu pliscul puternic, īndoit ceva la vīrf. Acestea (Larus) sīnt la noi reprezentantii goelanzilor si ai fregatelor, pasari cīt vulturii de mari, care nu cunosc ce e odihna, viata lor ducīnd-o numai īntr-un zbor, departe de tarmuri. Unele vin numai īn vremea verii; altele dimpotriva zboara prin Octombrie si fug īndarat spre Nord, pe la sfīrsitul lui Martie. Sīnt si pescari care īnveselesc cu zborul repede si pe vremea iernii; carabas (Larus ridibundus) le zic pescarii. Nu parasesc pamīntul nostru decīt numai cīnd gerurile sīnt din cale afara de grele, īnghetīnd toate apele si chiar Marea pe līnga tarm. Pasari albe peste tot, au o scufita neagra pe cap, ca retezata cu foarfeca la gīt. Se īntīlnesc primavara, īn urma plugului, vrīstīnd mīncarea de peste, cu o zacusca de larve ori rīme.

Fig. 50. Carabasi.

            Sīnt pasari cu catalige; īsi duc viata la margine de apa[5].

            Familia Charadriidelor[6]

            Tipul acestei familii la noi este ploierul (Charadrius dubius), care fo tīnguie adesea si prin īntunerecul noptii, cu tipat prelung; poporul crede ca prevesteste ploaie. Zboara primavara pe la noi, ducīndu-se īnspre Nord, de se īntoarce catre toamna, zburīnd mai mult noaptea. Pasare vioaie, are pene destul de frumoase[7].

            Mai cunoscut la noi e nagītul (Vanellus vanellus).

            Ciuda mare a ramas īn popor contra acestei pasari neastīmparate, vesnic īn miscare, vigilente. Obiceiul de a se ridica īn aer, de a se īnvīrti īn loc deasupra punctului unde se gaseste cuibul-o scobitura īn pamīnt, cu cīteva paie uscate drept culcus - si de a striga mereu «tivit-tivit», cīnd mai prelung, cīnd mai scurt, dar totdeauna ascutit, sonor, poporul īl pune īn legatura cu serviciul pe care-l aducea - pasarea-tatarasca - navalitorilor, aratīnd locul din stuf unde se ascundeau bietii romāni. E si īntr-aceasta dovada simtului de observare al poporului, iar faptul exact e pus īn legatura cu necazurile lui de veacuri.

            Fig. 51. Ploierul (R.).

            Fig. 52. Nagītul.

            Poporul īnsa nu e rau la suflet, īi e ciuda pe nagīt, dar nu-l urmareste ca sa-l distruga. De altfel sīnt si pasari care nu-l pot suferi. Uliul, eretele, ciorile l-ar sfīsia daca ar putea. El e acela care, īndata ce vede o pasare de prada, da de veste si celorlalte pasari, strigīndu-le: paziti-va, ascundeti-va, dusmanul e īn preajma voastra. Uliul se repede sa-l īnsface. Ţi-ai gasit. E o frumusete sa privesti cum se joaca nagītul īn aer cu un uliu, cum se apropie de el parca s-ar lasa sa fie prins, cum aluneca īntr-o clipa, īndepartīndu-se repede. Asa īntr-una īl hartuieste pīna ce-l vlaguieste de tot. Īi e lehamite uliului sa-l mai urmareasca si la urmaa toata se da batut.

            Caci, īn zbor nagītul e neīntrecut. E doar un reprezentant al acelor pasari care-si duc traiul la marginea marii si al caror cīmp de exercitiu, de placere, este spatiul larg de deasupra apei. E stapīn pe toate miscarile. Cīnd zboara linistit, cīnd se īnalta; acum se da de-a tumba prin aer, acum se lasa ca sageata. Placerea lui e zborul nu numai ca iuteala ori ca distanta, ci ca variatie a miscarilor.

            Fara sa fie puternic, e curajos, īntreprinzator, istet. Se teme de om, mai ales de vīnator; dar cīnd e sa-si apere puii, se īncumeta sa sara la el, zburlindu-i deasupra capului, atingīndu-l aproape cu aripele, gata sa-i scoata ochii cu pliscul destul de scurt, dar ascutit, puternic. Cīnd vede ca un dusman se apropie de cuibul sau, īndīrjirea e la culme, dar si viclesugul. Femeiusca se pune īnaintea dusmanului, se apropie de el asa īncīt crezi ca e gata sa fie prinsa; repede se departeaza, iar se apropie. Prin jocul acesta cīrmeste drumul dusmanului din calea spre cuib, īl departeaza de pui, iar cīnd socoate ca pericolul a trecut, īsi reia zborul spre ciuda urmaritorului.



            La īnfatisare e elegant. Are portul tuturor ciovlicilor, īnalt īn picioare, cu trupul bine īncheiat, cu gītul scurt; calca mīndru. Pe cap, pe gīt si pe piept e negru stralucitor; pe spate si aripi e verde batīnd īn albastru; pe obraji si pe pīntece e alb. Podoaba lui este un mot subtire de pene lungi, īndoite īn sus, care-i da o īnfatisare razboinica.

            Vine la noi de cum se desprimavareaza, nici n-apuca bine sa se topeasca omatul si el e la post.

            Familia Scolopacidelor[8]

            Fluierarul-ros (Limosa limosa)[9] aduce cu un stīrc, dar e mai scurt īn gīt, cu pliscul lung, subtire, putin īndoit īn sus. E īmbracat īn haina ruginie, afara de aripi care sīnt cenusii. Poposeste pe la noi primavara, cīnd e īntīlnit pe marginea lacurilor. Spre toamna se īntoarce tot pe la noi.

            Culicul (Recurvirostra avosetta)[10], adese īntīlnit la tarmul Marii, pe la Razelm, e repede recunoscut prin trupul destul de īnalt, picioarele subtiri, lungi, dar mai ales prin ciocul subtire si īndoit īn sus. Alearga bine, īnoata de minune. De departe īl iei drept un pui de barza, cu īmbracaminte de pene dese, albe, moi, afara de niste pete negre pe cap, pe umeri si pe marginea cozii. Traieste Fig. 53. Culicul (A.).

            Īn cīrduri mari, īnotīnd īn apa, tinīndu-se īnsa nu departe de tarm, fiind fricos. De se apropie un om de locul unde se afla, unul da semnalul si īntr-o clipa toate si-au luat zborul.

            Neam cu culicul e tiganusul (Plegadis falcinellus)[11], reprezentantul pasarii sfinte pentru vechii egipteni. La noi e īn trecere. E negru peste tot, cu reflexe violete, ca la corb; pe piept e cafeniu. Nu e mai mare ca o cioara, numai ca are picioare lungi, cenusii-verzui. Īsi face cuib din papura īmpletita grosolan.

            Mai toate apucaturile omenesti īsi gasesc oglindirea īn lumea pasareasca. Trufia curcanului, mīndria cucosului, rabdarea pescarusului-verde, lacomia prosteasca a corbilor, neastīmparul vrabiei galagioase au echivalent īn lumea noastra.

            Fluierarul-gulerat (Philomachus pugnax)[12] este īn aceasta privinta pasarea de la noi care prezinta toate caracterele combatantilor medievali.

            E o pasare calatoare raspīndita mai īn toata Europa. Vine pe la noi de timpuriu, prin luna lui Martie, si se duce tīrziu, uneori chiar pe la sfīrsitul lui Noiembrie. Salasul ei obisnuit e pe līnga baltile dunarene, mai ales īn Delta, dar si de-a lungul Marii Negre.

            La īnfatisare seamana cu un nagīt, numai ca e ceva mai naltut īn picioare si mai subtirel.

            Podoaba hainelor lui e asa de variata, īncīt doi nu se gasesc tocmai la fel. Mai īntīi este deosebire mare īntre barbat si femeie, ducīnd chiar o viata aparte.

            De prin tarile calde vin īn stoluri diferite; barbatii de o parte, femeile de alta. Se īntīlnesc īnsa cam prin aceleasi locuri, ducīnd totusi si mai departe o viata despartita. Femeile īsi cauta de gospodaria lor redusa, īngrijindu-se de pui, pe cīnd barbatii īsi trec timpul sau batīndu-se[13] sau hoinarind īn nestire.

            Fig. 54. Fluierarul-guleral īn lupta (d. refacut de M.s.).

            Femeia e īmbracata modest, mai peste tot cenusiu,

            cīnd mai deschis, cīnd mai īnchis, cu stropituri felurite si des asezate. Haina e aceeasi iarna si vara. Dupa īmperechere, īsi cauta un loc de cuib[14]. Atunci numai o īntovaraseste scurt timp barbatul. Cuibul e primitiv; o gropita īn pamīnt, captusita cu cīteva paie ori fire de iarba uscata si atīta tot. Femeia cloceste cele cīteva oua, asemenea cu ale nagītului, cam vreo trei saptamīni. Viata ei este īncheiata. Grija si dragostea de pui o preocupa de acum īnainte pīna la toamna.

            Barbatul duce cu totul alt trai. E tipul cavalerului īmbracat frumos, schimbīndu-si hainele dupa anotimp, neavīnd alta grija decīt sa se plimbe tantos printre semenii lui, sa se bata īn duel mereu pentru un graunte ori o furnica. E romantic si prin obiceiuri. E mai vioi si neastīmparat numai dupa ce apune soarele, pīna noaptea tīrziu; cīnd e luna plina toata noaptea e treaz si nu sta locului. Odihna si-o face la umbra, īn miezul zilei.

            Dupa cum spuneam, haina lui e o minune de īmbinari variate de colori. Doar pīntecele e, mai la toti, mult mult ori mai putin alb, iar partea de deasupra a aripelor brun īnchis. Īncolo e īmpestritat fel si chipuri, de la cenusiu deschis, aproape alb, pīna la ruginiu, cu fel de fel de dungulite, puncte, pete. Caracteristic pentru īnfatisarea lui este un guler de pene lungi aproape de un decimetru, care formeaza un adevarat scut, ce-i apara gusa si pieptul. Acest scut de pene e pictat felurit la fiecare barbat; e ca o podoaba mīndra a hainei lui, pe līnga aparare. Imaginatia celui mai mare pictor nu e īntrecuta de jocul desenurilor si al colorilor de pe scut. Uneori e ca pana corbului: totdeauna sīnt dungi mai īnchise cīnd fondul e deschis, mai deschis pe fondul īnchis, trase īncretit, de-a curmezisul, pe līnga puchitei fel de fel. Nu s-ar putea descrie mai amanuntit decīt luīnd individ cu individ, iar variatia desenelor nu se poate prinde decīt privind exemplarele īmpaiate dintr-un muzeu bogat.

            Acesta e scutul; spada este pliscul, lung de 3-4 centimetri si putin ascutit la vīrf. De altfel nu este o arma serioasa, ci se aseamana mai mult cu floretele celor care se exerciteaza la duel; pentru a nu se primejdui viata luptatorilor, au vīrful īnvelit īn vata. Pliscul fluierarului-gulerat e mai mult moale si lesne se poate īndoi. Pare ca natura a fost si mai prevazatoare pentru aceste pasari, care dau reprezentatii de lupta. Scutul apara gusa, macar ca pliscul nu e primejdios; dar si fata, unde nu sīnt pene, este aparata ca de o masca. Pielea e mai groasa, cu un soi de negei pe ea, asa īncīt chiar de s-ar nimeri o lovitura de plisc mai zdravana, nu e nici un pericol.

            Se poate o reproducere mai fidela a aparatului decorativ, ce nu lipsea cavalerului medieval, cīnd pleca la vreo reprezentatie de lupta īn fata curtii? Asemanarea e si mai mare, chiar īn mersul luptei. De cum īncepe vremea dragostei, aceste pasari sīnt ca transformate. Pe cīnd mai īnainte merg ca toti nagītii, mai mult sarind, acum calca mīndri, gratiosi, ca si cīnd cine stie ce īnsemnatate ar avea īn lume. Sīnt gata de lupta, pentru nimica toata, ceea ce face sa se creada ca e la mijloc numai grija sa se arate bataiosi īn fata femeii linistite, spre a-i capata īncrederea, a-i impune.

            Se bat de la o rīma, de la o samīnta; nu oriunde[15]. Īsi aleg locurile. Sīnt spatii anume, dupa cum si īn evul mediu erau locuri rezervate pentru cavalerii combatanti. Vin īn aceste locuri īn cīrduri si sta fiecare linistit pīna ce unul provoaca.

            Lupta īncepe asa de īnversunata, de ai crede ca luptatorii vor ramīne morti pe loc. La īnceput tremura din tot trupul, īsi zburlesc penele de la scut, ca si cele mai scurte de la ceafa formīnd trupului o pavaza, din care nu iese decīt pliscul ca o arma. Duelul īncepe. Niciodata nu se bat mai mult de doi; rar de tot e īnvalmaseala; chiar se īngramadesc unii cu altii, īn īnfierbinteala luptei, niciodata combatantii care au īnceput nu se parasesc decīt cīnd li se sleiesc puterile. Atunci se linistesc o clipa, se retrag la o parte, spre a īncepe din nou daca nu sīnt prea osteniti.

            Nici o picatura de sīnge nu curge din acest īnvalmasag; nici o pana nu cade din scut. E mai mult decīt un exercitiu facut īn aer liber de dragul primaverii, care īncepe sa presare floricelele peste copacii si cīmpurile īnverzite. Rareori se īntīmpla cīte o nenorocire, cīnd din nebagare de seama, īn focul luptei, unu] din combatanti e prins de limba. Fara vointa, un omor e savīrsit. Altfel sfīrsitul e linistit. Fiecare se duce la locul sau, īsi netezeste penele cu pliscul ca si cīnd nu s-ar fi īntīmplat nimic si dusmanii de o clipa traiesc īn pace. povestindu-si poate, īn limba lor impresiile de pe cīmpul de lupta.

            Aceasta nu-i īmpiedica sa se īntīlneasca din nou, sa se dueleze cu īnversunare. Jocul acesta dureaza cīt tine primavara; pe urma barbatii se linistesc, īsi schimba haina, devin īntrucītva la fel cu femeia si nici nu ti-ar veni a crede ca sīnt aceleasi pasari din primavara.

            Cine ar putea patrunde taina acestor obiceiuri, asa de asemanatoare cu ale oamenilor de mai de demult sau a celor care mai socot si azi ca cinstea e atīr-nata de un vīrf de spada? Bataia lor nu e bataia cerbilor, din gelozie, din dorinta de-a cīstiga prin bravura gratiile femeii, care urmareste lupta. Dincoace nu se bat decīt de parada, īn locuri de parada, īntre ei; femeile īsi cauta de hrana primprejur, mai departisor, rar cīnd vin sa priveasca si mai rar cīnd se ratacesc īn spatiul rezervat combatantilor.




            Atunci? E poate de vina taina primaverii, a primenirii firii; aceeasi unda invizibila care īnvaluie, patrunde īn orice vietate, deschide mugurii, da glas privighetorii, face chiar pe om sa priveasca lumea din jurul sau mai cu bunatate si veselie, cheama la joc, la zburdalnicie si pe fluierarul-gulerat.

            Nu e vīnatoare mai ademenitoare decīt aceea de sitari sau becate (Scolopax rusticola)[16]. Nu mergi la sigur, caci chiar cīnd s-a vestit sosirea lor, nu īnseamna ca trebuie numaidecīt sa-i īntīlnesti; sīnt foarte capriciosi. Īn unii ani trec numai cīte putini, īn alti ani īn numar mai mare. Cīnd vara este secetoasa si pamīntul din paduri prea uscat, sitarii fug mai departe. Calatoria lor de toarna īncepe la noi prin Septembrie si tine pīna īn Noiembrie, iar primavara din Februarie, toiul fiind pe la sfīrsitul lui Martie si īnceputul lui April.

            Dar vīnatoarea de sitari e plina de farmec si prin aceea ca te atrage spre frumusetea naturii, cīnd se lasa umbra serii. Trebuie sa stai ascuns, tupilat, nici sa sufli. si īn vremea aceasta, ca īntr-o schimbare de decor, īti trec pe dinainte scenele din marele act al adormirii padurii.

            Stai linistit la pīnda, caci ai de-a face cu un vīnat, care stie cīt e de urmarit, cīti dusmani feluriti are.

            E chinuita viata bietului sitar. De aceea cīt e ziua, se tine ascuns. Cu greu īl poti vedea, chiar cīnd ti-ar fi dat sa treci pe līnga dīnsul. E unul din multele cazuri de mimetism. Acoperisul trupului lui este la fel cam ca al tuturor pasarilor care se tupileaza printre ierburi si frunze uscate. Cafeniul domina; coloarea fundamentala, mai īnchisa pe spate, mai deschisa pe pieptul rotund si pe pīntece. Numai cīnd te uiti de aproape la un sitar īmpuscat, admiri complexitatea de desenuri si colorile īmbinate asa īncīt sa dea tonul cafeniu, uniform. Fiecare pana pare ca este īncristata cu condeiul, puncte, linii, valurele, unele mai subtiri, altele mai late, unele negre, altele castanii ori albe, sīnt trase de-a curmezisul.

            Viata sitarului īncepe o data cu amurgul. Atunci iese din tufisurile dese, unde a stat toata ziua. Deodata īi vezi numai capul cu īnfatisarea atīt de comica, asemanatoare mai mult cu un cap de cosas tuguiat cu fruntea īnalta dreapta si cu doi ochi holbati aproape de vīrful capului. Prudent, īnainteaza spre luminisuri, spre poiene. Le cata mai ales pe cele umede, usor de scormonit cu pliscul lung, drept, cu care rastoarna frunzele, cerceteaza baligarul de vite, stiind ca acolo foiesc insecte si larve de tot soiul.

            Un fosnet numai daca aude, īsi ia zborul. Se īnalta drept īn sus, cu un zgomot provenit din bataia repede a aripilor, zgomot care face sa zvīcneasca inima vīnatorului, amortit de asteptare. Cīnd se lasa, face ocoluri, de-l cauti unde vezi ca s-a vīrīt īn huceag, nu-l gasesti, caci dupa ce se lasa din zbor, se mai furiseaza o bucata de loc printre crengi, tupilīndu-se cine stie unde.

            La noi apare de-a lungul Dunarii, prin zavoi, chiar din Februarie, urcīndu-se spre Carpati; aici o parte se opresc de-si fac cuib, parte trec īn Transilvania, unde de asemenea se opresc. Multi īnsa apuca spre Nord, trecīnd prin tinutul dintre Odobesti si Galati, de-a lungul Siretului si a Prutului, pīna īn tarile Scandinave[17]. De aici, cu puii crescuti se revarsa iarasi catre sud, prin tara noastra trecīnd prin luna Octombrie (A. Sutzu).

            Calatoreste numai noaptea, pe timp noros, si se lasa numai īn acele paduri unde simtul lui īi spune ca este destula umezeala.

            Vīnatul e anevoios. Primavara, īn zori, cīnd īncepe sa se lumineze, sitarii se īntorc de la locurile unde au rīcīit noaptea dupa hrana. Toata vīnatoarea

            dureaza cel mult 20 minute. De e senin si rece, sitarii zboara pe sus; de e cald si aerul acoperit cu nori, zboara pe jos, lin, din vreme īn vreme aruncīnd un "croang, puit, puit, puit", care face sa bata inima vīnatorului. Se pot īmpusca multi deodata. La o vīnatoare [...] de la Scrovistea (Ilfov) s-au īmpuscat peste 300 sitari īntr-o zi.

            Macar ca are o īnfatisare de prostovan, e foarte viclean si istet. Greu e sa dai de dīnsul si īntrebuinteaza toate mijloacele pentru ca sa nu fie usor prins. Caci sarmanul, nu este urmarit numai de om. Carnea lui este asa de gustoasa, īncīt place si animalelor de prada. Daca are neprevederea sa se arate ziua, greu scapa din gheara hultanului, iar uliul si eretele, ca si cumatra vulpe, isteata īn toate, sīnt mai dibaci decīt coroii, descoperindu-i culcusul repede-repede.

            De acea an pe an numarul sitarilor descreste, caci si ouale ca si puii sīnt nimiciti cu nemiluita; cuibul si-l face la pamīnt sau aproape de suprafata pamīntului, acolo, departe, spre nord, unde cloceste.

            Becatina (Gallinago gallinago) seamana īntrucītva cu sitarul, la plisc si cap. Īmbracamintea ei e mult mai īnchisa, castaniu aproape stralucitor, cu o banda ruginie lata si alte patru mai galbui de-a lungul spatelui. Se īntīlneste mai mult īn regiunea baltilor. E linistita, tacuta, dar mai voinica decīt sitarul. Zboara iute si mai ales sus.

            Fig. 55. Sitar (d. Rev. "Carpatii", refacut de M.s.).



[1] Titlul "Ordinul Charadriiformelor" nu apare īn textul editiilor precedente ale volumului "Fauna Romāniei". Ord. CHARADRIIFORMES este reprezentat īn avifauna tarii noastre prin 2 subordine: CHARADRII si LARI. Subord. CHARADRII cuprinde 7 familii: Haematopodidae (Scoicari), Charadriidae (nagīti, prundarasi, ploieri), Scoloparidae (sitari, becatine, fluierari, fugaci), Recurvirostiidae (catalige, ciocīntorsi), Phalaropedidae (notatite), Burhinidae (pasari-ale-ogorului), Glareolidae (ciovlici). Subord. LARI cuprinde 9 familii: Stereorariidae (lupi-de-mare), Laridae (pescarusi), Sternidae (chirighite) etc. (CD.).

[2] Fam. Laridae este reprezentata īn avifauna tarii noastre prin 13 specii: pesca-rul-negru sau pescarusul-negru (Larus marinus), pescarul-argintiu sau pescarusul-argin-tiu (L. argentatus), pescarul sau pescarusul-negru (L. fuscus), pescarul sau pescarusul-sur (L. canus), pescarul-alb sau pescarusul-nordic (L. hyperboreus), pescarul-roz, pescarusul sau pescarusul-cu-cioc-subtire (L. genei), pescarusul-de-mare sau pescarusul-cap-negru (L. rrwlanocephalus), pescarusul-mic (L. minutus), pescarusul sau pescarusul-rīzator (L. ridibundus), pescarul-nordic sau pescarusul-cu-trei-degete (Rissa tridactyla), pesca-rusul-cu-coada-scobita (L. sabini) - prezenta accidentala -, pescarusul-polar (L. glauciides) - prezenta recenta - pescarusul-asiatic (L. ichtyaetus) - prezenta accidentala (CD.).

[3] De obicei, sub aceasta denumire populara sīnt cunoscute familiile chirelor (Stema) si chirighitelor (Clidonias) (C.D.).

[4] Titlul "Familia chirighitelor (Sternidelor)" nu apare īn textul editiilor precedente ale volumului "Fauna Romāniei". Fam. Sternidae este reprezentata īn avifauna tarii noastre prin 8 specii: chira-neagra, pescarusul-alb sau chirighita-neagra (Chlidonias niger), ehira sau chirighita-cu-aripi-albe (Ch. leucopterus), pescarita chirighita sau chirighita-cu-obraz-alb (Ch. hyhrida), pescarita-mare (Hydroprogne caspia), chirighita-mare sau chira-de-maie (Stema sandvicensis), pesrarita-rīzatoare (Gelochelidon nilotica), chirighita sau chira-de-balta (Si. hirundo) si chirighita-mica sau chira-mica (St. albitrons) (C.D.).

[5] īn editiile precedente ale volumului "Fauna Romāniei" īnaintea acestui paragraf era intercalat titlul "Ord. Grallatores (Picioroangele), la care s-a renuntat īn editia de fata dat fiindca īn clasificarile actuale este inclus la ord. CHARADRIIFORMES (vezi nota 1 de la p. 78) (CD.).



[6] Fam. Charadriidae este reprezentata īn avifauna tarii noastre prin 10 specii: prun-darasul-gulerat-mare (Charadrius hialicula), prundarasul-gulerat-mic sau ploierul (Ch. dubius), prundaarasul-mare sau prundarasul-de-saratura (Ch. alexandrinus), prundarasul-de-munte (Eudromias morinellus), ploierul-auriu (Pluvialis apricaria), ploierul-argintiu (Pl. squatarola), nagītul-de-stepa (Vanellus gregarius), nagītul (V. vanellus), nagītul-sudic (V. spinosus) si pietrusul (Arenaria interpre) (C.D.).

[7] īn editiile precedente ale volumului "Fauna Romāniei", dupa acest paragraf era intercalat titlul "Fam. Vanellidelor" la care s-a renuntat īn editia de fata, dat fiindca īn clasificarile actuale este inclus la ord. CHARADRIIFORMES (CD.).

[8] Fam. Scolopacidae este reprezentata īn avifauna tarii noastre prin 26 de specii. Īn afara celor citate īn text mai īntīlnim fugaciul-mic (Calidris minuta), fugaciul-pitic sau fugaciul sur (C. temminckii), prundarasul-de-tarm sau fugaciul-de-tarm (C. alpina alpina), fugaciul-de-tarm-sudic (Ca. schinzii), fugaciul-roscat (C. ferruginea), fugaciul-mare (C. canutus), nisiparul (C. alba), fluierarul-negru (Tringa erythropus), fluierarul sau fluierarul-cu-picioare-rosii (T. Marius), fluierarul-de-Iac (T. stagnatilis, fluierarul-de-zavoi (T. ochropus), fluierarul-de-mlastina (T. glareola), fluierarul-de-munte (T. hypoleucos), sitarul-de-mal-nordic (Limosa lapponica), culicul-mare (Numenius arquata arquata), culicul-mare-rasaritean (N.a. orientalis), culicul-cioc-subtire (N. tenuirostris), culicul-mic (N. phaeopus), becatina-mare (Gallinago media), becatina-mica (Lymnocryptes minimus) (CD.).

[9] I se mai spune sitarul-de-mal (N.G.).

[10] Culicul sau, cum i se mai spune, ciocīntorsul, face parte din fam. Recuirirostridae reprezentata īn avifauna tarii noastre prin 2 specii. A doua specie este cataliga (Himantopiis himantopus). Ciocīntorsul este pasare ocrotita de lege, monument al naturii (CD.).

[11] I se mai spune prundarasul-de-namol. Vezi si p. 99, unde se arata īn mod corect ca vine la noi īn aprilie si pleaca īn septembrie (C.D.).

[12] I se mai spune si batausul (N.G.).

[13] Luptele īntre masculi reprezinta manifestari nuptiale premergatoare īmperecherii (CD.).

[14] Fluierarul-gulerat (corect: batausul) cuibareste īn nordul eurasiatic, la noi fiind doar īn trecere spre locurile de iernat din sud (CD.).

[15] Aceasta specie manīnca larve si viermi din mīlul apelor (CD.).

[16] Sitarii (Scolopax rusticola) si becatele (Gallinago gallinago) sīnt 2 specii diferite. I. Simionescu se refera, īn continuare, la sitari (C.D.).

[17] Aceasta afirmatie este corecta. A se avea īn vedere si atunci cīnd se spune ca locul de cuibarit se limiteaza doar "acolo, departe, spre Nord" (C.D.).












Document Info


Accesari: 2453
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )