Scheletul sarpelui de mare...
Īn anul 1845 locuitorii din New York au fost atrasi īn Apollo Saloon pe Broadway pentru a vedea o senzatie stiintifica. Pentru 25 de centi ei au putut vedea 848p1522i un schelet lung de 35 de metri, care dupa marturia arheologului amator si organizatorul expozitiei Alfred Koch, era acela al unui sarpe urias de mare care el l-a descoperit īn timpul muncilor sale din Alabama.
Scheletul "sarpelui de mare"...
Cu corpul subtire, lung si capul urias asezat īn mod amenintator, oasele aminteau īn mod vadit de serpii de mare sau monstrii lacurilor vazuti de-a lungul anilor īn apele americane. Toti vizitatorii au plecat de la expozitie cu credinta de a fi vazut dovada stiintifica a existentei sarpelui de mare. Nu īnsa si anatomistul Jeffrries Wyman care dupa o indelungata si minutioasa cercetare a scheletului a ajuns la concluzia ca este vorba de o farsa. El demonstreza ca dintii prezinta doua radacini, lucru prezent doar la mamifere, deci oasele nu puteau a fi acelea ale unei reptile. Tot el stabileste ca oasele sunt numai o īmpreunare, minutioasa dar reusita, a mai multor oase de zeuglodon, o forma de balena arhaica. Koch a reusit sa imbine cu maiestrie aceste oase dar prin aceasta nu a reusit sa īnsele ochiul unui specialist.
A. Koch nu accepta parerile lui Wyman si īsi ia oasele plecānd īn Europa unde le expune īn continuare. Īnsa renumele sau a fost ranit si el a fost īntāmpinat de catre oamenii de stiinta numai cu critici. Īn anul 1847 regele Prusiei cumpara scheletul lui Koch pentru colectia anatomica regala din Berlin.
|
