Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































VIERMII LATI

Animale












ALTE DOCUMENTE

Ariciul
Balena Albastra
EUROPEAN BISON
Branchydanio rerio (zebra)
Carassius auratus ( pestisorul de aur )
Pterophyllum scalare ( scalar )
ORDINUL CARNIVORELOR
ORDINUL PODICIPEDIFORMELOR
ORDINUL IZOPTERELOR
MALACOSTRACEE1

VIERMII LAŢI[1]



            Sīnt viermi al caror trup latit seamana cīnd cu o frunza, cīnd cu o panglica. Unii traiesc de sine statatori, īn apa; altii, cei mai multi, īsi duc cel putin o parte din viata īnchisi īn trupul altor fiinte sau ca paraziti. Īn acest caz multe din īnsusirile animalelor libere se pierd.

            Cele mai curioase fac parte din clasa Turbelariilor, viermi foarte raspīnditi; traiesc īn oceane ca si īn apa dulce, īn regiunea ghetarilor polari ca si la ecuator. Plutesc la fata apelor, dar īsi duc viata si pe pamīnt, pe frunzele arborilor sau chiar ca rīmele, īn cotloane subpamīntene. Numele, care aduce aminte de turbine, le vine din chipul cum se misca. Corpul lor e acoperit cu cili marunti, prin miscarea carora animalul se misca fie macar leganīndu-se īntr-o par 141m1210b te si alta, daca nu īnvīrtindu-se īn jurul axei. Mai au o particularitate, care i-au facut vestiti īn cercetarile biologice.

            Din un asemenea vierme (Planaria), taiat īn lung, se nasc doi indivizi perfect dezvoltati. Experienta īnsa nu reuseste decīt īn anumite conditii de temperatura. La frig sau la o temperatura peste 33°C, īmplinirea jumatatilor nu se īntīmpla. De asemenea s-au facut din ei monstri cu 2 capete, cu doua cozi, tot soiul de experimentari, care dovedesc cīt este de variata natura īn mijloacele ei de a asigura viata unora dintre animale.

            Printre viermii Turbelarii care traiesc la noi mai comuna este planaria (Dendrocoelum lacteum), unul din cei mai lungi din neamurile ei, ajungīnd si 2½ cm. La el se poate vedea bine particularitatile grupei, anume intestinul ramificat, parca ar fi nervurile unei frunze. Gura e cam la partea de jos a trupului. Sta lipit de dosul frunzei de nufar. E un mare hraparet. De cum simte trecīnd vreun racusor sau un melc de apa, se tīraste īncetisor cu trupul putin ridicat pīna ce vine īn apropiere de prada. Ca fulgerul prinde animalul cu o trompa esofagiana[2] pe care o rasfrīnge īn afara. Daca prada e mica, este īnghitita īn īntregime; daca e mai mare, īi suge sīngele sau bucati din trup. Afara de planaria pomenita, mai usor de prins si chiar de tinut īn acvarii, traiesc pe la noi si altele, īn apele curgatoare. Atīt de variate sīnt īncīt se gasesc si planarii microscopice, cum e Geocentrophoras phyrocephala īn frunzarul de fag de la Sinaia (fig. 430).

            Fig. 428. Monstru format din taierea unui planer.

            Nu are nici un milimetru lungime, dar pe cīte de mic, pe atīt se misca vioi, cīte 60 mm īntr-un minut, hranindu-se cu animale mai mici decīt el.

            Fig. 429. Planaria.

Fig. 430. Geocentrophoras (Sinaia) (d.M.C. Ionescu, refacut de M.s.).

            Fig. 431. Galbeaza

            Īn clasa Trematodelor[3] intra tot viermi lati, dar au o ventuza cu care se fixeaza fie de alte animale, fie de plante.

            Cel mai cunoscut la noi, aducīnd mari pagube īn turmele de oi este galbeaza (Fasciola hepatica) de forma unui sīmbure de dovleac, lung uneori si de 2 cm. Are doua ventuze, una īn jurul gurei la un capat, cealalta īn mijlocul trupului, de unde si numele vechi ce i s-a dat (Distomum = 2 gauri).

            Tubul digestiv e despicat īn doua ramuri lungi, din care pleaca alte ramurele laterale, īnchise la vīrf, animalul neavīnd anus.

            La el se observa fenomenul biologic cunoscut sub numele de «generatie alternanta», digeneza[4]. Adultul traieste īn ficatul oilor sau al caprioarelor. Ouale sīnt date afara cu baliga animalelor. Daca ajunge la ele o picatura de ploaie ori chiar de roua, din ou repede se dezvolta o larva libera, cu trupul acoperit cu cili marunti, ce o fac sa se poata misca īn apa. Are intestin, gura, ventuza[5]. Daca īntīlneste un mic melc (Limnaea), larva intra īn trupul lui. Acolo pierde gura, ia forma unei besici (sporochist) īn interiorul careia se formeaza larve cu alta īnfatisare, numite redii, dupa numele īnvatatului italian Francesco Redi (+ 1697), care le-a descoperit.

            Nu devin libere, ci stau īn launtrul melcului, caci īn corpul lor lungaret iau nastere alte forme mai mici, cu un trup umflat avīnd ventuza, tub digestiv, iar la capatul inferior o coada lunga. Sub aceasta īnfatisare (Cercarii) ies din trupul melcului, duc o bucata de vreme, pe timp calduros, o viata libera si apoi se īnchisteaza, lipindu-se de frunza unei buruieni de pe mal. Oaia, pascīnd iarba, īnghite si chisturile de cercarii. Īn stomacul oii, cercaria iese din īnchisoarea ei, strabate mucoasa subtire a intestinului, intra īn sīnge, ajunge īn canalele fierii si devine adult[6]. Daca au intrat putine īn trupul oaiei, aceasta nu se prea simte. A īnghitit mai multe, dupa vreo 2 luni, slabeste vazīnd cu ochii, nu mai manīnca, pīna ce piere. Īn anii ploiosi boala este foarte raspīndita si, ce e mai rau, e fara leac.

            Nici omul nu este scutit, pe aiurea, de asemenea soiuri de viermi paraziti, din neamul galbezei.

            Pe branhiile unor pesti si din apele noastre (porcus si platica) se īntīlnesc adesea niste viermi īn forma de X (Diplozoon). Īn realitate sīnt doi viermi prinsi īntre ei crucis, īn chip ingenios. Fiecare are cīte un neg pe spinare, dar si o ventuza pe fata, cum ar fi capsele de la manusi. Dupa ce traiesc īn libertate o bucata de vreme, se īntīlnesc si se unesc de dau īnfatisarea unor gemeni[7]. Fiind hermafroditi, se fecundeaza, iar īn oul prevazut cu o ata lunga, īncīlcita, se formeaza o larva ciliata care īnoata īn apa, se prinde de branhiile unui peste si se transforma īn adultul care-si cauta perechea.




            Cestozii sīnt viermi īn forma de panglica, paraziti; aduc multe stricaciuni. Cel mai cunoscut este cel mai obisnuit oaspete nepoftit la om: cordeaua sau panglica (Taenia solium), lung uneori si de 4 metri. De fapt nu e viermele īntreg acesta, ci un soi de colonie[8]. Trupul e format din mai multe si numeroase bucati, care au oarecare individualitate. Cel dintīi e ca o maciuca mica. I se spune pe nedrept cap (Scolex). De fapt e partea īnzestrata cu cīrlige si ventuze, cu care se prinde de mucoasa īncretita a intestinului subtire. Dupa el vin inele (proglotizi), cu specialitatea īnmultirii. Traind īn mediul hranitor al sucului intestinal pregatit pentru om, n-au nevoie nici de gura, nici de tub digestiv. Hrana trece prin inele si-l hraneste. Numarul inelelor poate ajunge si pīna la 800.

            Fig. 432. Diplozoon (d. refacut de M.s.).

            Fig. 433. Cap

Cīnd ouale acestea au ajuns mature, inelele se dezlipesc si sīnt date afara o data cu necurateniile omului. Cum e mai mult obiceiul la noi, la tara, omul se pune unde se īntīmpla. Porcii nu sīnt animale care sa aleaga hrana. si astfel din necurateniile omului, ouale de panglica sīnt īnghitite de porc, īn stomacul caruia din oua ies puii. Mici si cu doua cīrligase la un capat[9], trec īn sīnge si se opresc undeva, de obicei īn ficat, plamīni, dar si īn muschi. Acolo se transforma, capata īnfatisarea unei besicute albicioase[10], īn care sta ascuns īnsa capul viitoarei panglici. Omul manīnca jambon crud, friptura īn sīnge din carnea porcului cu panglici; ajunsa īn stomacul omului, pielita ce īnvaluie puiul se distruge; iar acesta trece īn intestinul subtire; se prinde de īncretiturile mucoasei, se hraneste, da inel dupa inel. Īn fiecare inel s-a putut numara si 50 000 de ousoare. Un ou poate lepada si 40 000 000 de oua. Noroc ca ouale azvīrlite cu necurateniile omului sīnt spalate de ploi, arse de soare; putrezesc multe pīna ce unul din ele trece īn trupul unui porc. Altfel s-ar īmbolnavi toti oamenii de panglica.

            Panglica e un oaspete nu tocmai placut. Sīnt medicamente prin care poate fi data afara. Dupa un post de 24 ore, iei un extract de feriga. Se vede ca nu e pe placul animalului. Se zvīrcoleste, provoaca zvīrcoliri si din partea intestinului. La cele din urma viermele e dat afara. Trebuie īnsa multa bagare de seama. Nu scapi de tenie decīt daca a fost dat afara si capul cīt o gamalie.

            Sīnt numeroase soiuri de panglici care traiesc īn intestinul omului, luate de la diferite animale.

            Cel mai lung si mai mare este Diphyllobothrium latum cu inelele mai latite si mai scurte decīt ]a cordeaua obisnuita, iar capul lungaret, ascutit, are numai doua cheotori īn lung. Poate ajunge si 9 metri lungime, cu peste 4 000 de inele. Din ou iese embrionul ciliat[11], care īnoata o bucata de vreme liber īn apa, apoi trece de obicei īn micii crustacei, unde se transforma[12]. stiuca, dar si mihaltul ori somnul, īnghitind acesti crustacei, īnghit si larvele de botriocefal[13], ajunse apoi īn trupul omului.

            De aceea botriocefalul la noi este mai des īntīlnit īn satele din lungul Dunarii si īn Delta, īn orase [...]

            Fig. 434. Inele de Taenia si botriocefal.

            Boala produsa de acest vierme este mai rea decīt tulburarile date de Taenia. Otravurile nascute ataca mai ales sistemul nervos, aducīnd crize histerice, asemenea epilepticilor. Bolnavii devin anemici. Noroc ca botriocefalul se poate mai usor da afara, caci nu are ventuze cu care sa se tie de mucoasa intestinala.



[1] Viermii lati lac parte din īncrengatura Talhelmintilor, care cuprinde clasele TURBELLARIA,t TREMATODA si CESTODA (N.G.).

[2] Faringele musculos (N.G.)




[3] Trematodele se īmpart īn doua ordine: MONOGENEA (ciclul de dezvoltare se petrece īntr-o singura gazda si sīnt paraziti externi) si DIGENEA (ciclul de dezvoltare se petrece īn 2 - 3 gazde si sīnt paraziti interni) (N.G.).

[4] Larva aceasta se numeste miracidium (N.G.).

[5] Metacercari (N.G.).

[6] īn stadiul adult, Fasciola hiparia se hraneste cu sīnge si tesut hepatic (N.G.).

[7] Unirea celor 2 indivizi se face īn stadiul larvar (N.G.).

[8] Corpul teniei este format din 3 regiuni: capul, prevazut cu organe de fixare, gītul (zona de crestere) si strobilul, format din proglote. Fiecare proglot contine un aparat genital hermafrodit. A existat parerea ca proglotele reprezinta indivizi ai unei colonii, dar cercetarile au infirmat acest lucru. Tenia are un sistem nervos si unul excretor care strabat īntreg strobilul, iar proglotele mor repede dupa separarea lor. Deci, proglotele nu sīnt indivizi, ci numai niste repetari ale aparatului genital care asigura fecunditatea (N.G.).

[9] Embrion hexacant (N.G.).

[10] Cisticerc (N.G.).

[11] Coracidium (N.G.).

[12] Larva procercoida (N.G.).

[13] Larva plerocercoida (N.G.).












Document Info


Accesari: 13148
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )