Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Elemente de fotobiologie

Biofizica










ALTE DOCUMENTE

BIOFIZICA CONTRACŢIEI MUSCULARE
ELEMENTE DE BIOFIZICA ANALIZORULUI VIZUAL
Elemente de psihofizica
ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ
Biofizica - Conf. Dr. Constanta GANEA - Curs introductiv
Elemente de fotobiologie

Biofizica -  ć Conf. Dr. Constanta GANEA - Curs 10.2

Elemente de fotobiologie



Fotobiologia studiaza interactiunea radiatiilor electromagnetice neionizante cu sistemele biologice.

Spectrul radiatiilor electromagnetice

Undele electromagnetice sunt unde transversale care au componenta magnetica si o componenta electrica, vectorii electric si magnetic fiind perpendiculari unul pe celalalt si pe directia de propagare. Marimile ondulatorii caracteristice acestor unde sunt lungimea de unda l, frecventa n si perioada T. Din punct de vedere al caracteristicilor ondulatorii spectrul radiatiilor electromagnetice se īntinde de la undele radio lungi caracterizate prin frecvente mici si lungimi de unda mari (km) pāna la razele g de mare energie, de frecvente mari si lungimi de unda mici (Ǻ) (fig.).

Energia radiatiilor electromagnetice si interactia lor cu substanta

Conform relatiei lui Planck, energia unei unde electromagnetice este:

E = hn = hc/l

unde h = 6,62 ×10-34 Js, constanta lui Planck

c = 3× 108 m/s, viteza luminii īn vid.

Din punct de vedere al energiei transpo 414i814e rtate, radiatiile electromagnetice se clasifica īn:

I. Radiatii neionizante

II. Radiatii ionizante

La interactia cu substanta, radiatiile electromagnetice cedeaza energie atomilor si moleculelor. Efectele interactiei pot fi:

- cresterea energiei de agitatie termica a atomilor si moleculelor

- excitarea atomilor si moleculelor (electronii ce intra īn alcatuirea acestora pot trece pe nivele de energie superioare, tranzitiile fiind cuantificate)

- ionizarea atomilor si moleculelor (extragerea electronilor din īnvelisurile electronice ale acestora).

Energia de ionizare a principalilor atomi care intra īn structura biomoleculelor este: 13,54 eV pentru hidrogen, 13,17 pentru oxigen, 11,24 pentru carbon si 14,51 pentru azot (1 eV = 1,6 ×10-19 J). Se observa ca energia cea mai mica de ionizare este cea pentru carbon. Se poate calcula lungimea de unda a radiatiei care are energia suficienta pentru a  produce ionizarea carbonului:

E = hc/l ® l = hc/E = 6,62 ×10-34× 3× 108/11,24×1,6 ×10-19= 110 nm

Īn spectrul radiatiilor electromagnetice, numai radiatiile x si g īndeplinesc conditia ca lungimea de unda sa fie mai mica de 100 nm, deci numai acestea pot produce ionizari ale principalilor atomi din componenta materiei vii. De aceea, radiatiile x si g se numesc radiatii ionizante. Radiatiile cu lungimea de unda mai mica de 100 nm , īncepānd cu UV (radiatii ultraviolete) extrem(100-190 nm) si mergānd spre undele radio lungi sunt radiatii neionizante.

Radiatiile neionizante din domeniul radiatiilor vizibile si ale celor cu lungimi de unda apropiate de acestea si interactia lor cu substanta constituie obiectul de studiu al fotobiologiei. Ele sunt radiatii cu care aproape toate sistemele vii convietuiesc si sunt absorbite selectiv de catre moleculele componente ale sistemelor vii.

Interactiunea radiatiilor neionizante cu substanta

Se realizeaza prin:

1.  Transferul energiei undelor electromagnetice catre molecule. Energia totala a acesora va creste:

E = Ee + Ev + Er

Ee - energia electronilor

Ev - energia de vibratie

Er - energia de rotatie

Prin cresterea energiilor de rotatie si vibratie are loc īncalzirea substantei (cresterea agitatiei termice):

DE = DEv + DEr

Radiatiile infrarosii (IR) pot mari numai energiile de vibratie si rotatie ale moleculelor, pe cānd radiatiile ultraviolete pot mari toate tipurile de energie.

2.  Transferul energiei undelor electromagnetice catre electronii periferici ai atomilor si moleculelor, DEe. Prin acest transfer se produce excitarea atomilor si moleculelor, respectiv trecerea lor pe nivele de energie superioare. Conform principiului de incertitudine al lui Heisenberg, electronii nu pot ramāne mult timp īn stare excitata (10-8 - 10-6 s īn starea de singlet - cu spinii orientati antiparalel- si 10-3 - 100 s īn starea de triplet - cu spinii orientati paralel). Dupa aceste interval de timp, electronii se dezexcita, iar dezexcitarea poate fi de doua feluri:



a - dezexcitare radiativa

b - dezexcitare neradiativa.

Dezexcitarea radiativa

Dezexcitarea radiativa este numita si fotoluminescenta. Absorbtia fotonului este urmata de emisia unui foton cu o lungime de unda mai mare sau egala cu cea a fotonului absorbit. Exista doua tipuri de fotoluminescenta: fluorescenta (reemisia din starea singlet) si fosforescenta (reemisia din starea triplet)(fig.). Atunci cānd lungimea de unda īn reemisie este egala cu cea a fotonului absorbit, fluorescenta se numeste de rezonanta. Durata fluorescentei este foarte mica, practic emisia se face īn acelasi timp cu excitarea. Īn fosforescenta emisia continua si dupa īncetarea excitarii.

3.  Transferul energiei undelor electromagnetice catre molecule, avānd drept rezultat cresterea reactivitatii chimice a acestora ori producerea unor reactii fotochimice. Dintre aceste reactii fotochimice se pot mentiona: izomerizari si rearanjari interne ale moleculei, polimerizari sau combinari īntre molecule, fotosensibilizari.

Exemple

Reactia cu o alta molecula, reactie care altfel nu s-ar fi produs (M* - molecula fotoexcitata):

M* + A ® D

Reactia de dimerizare:

M* + M ® MM

Fotosensibilizarea - energia absorbita de M este transferata speciei N care devine reactiva:

M* + N ® M + N*

Radiatiile respective sunt absorbite de catre grupari speciale ale unor molecule, grupari care se numesc cromofori.

Exemple de grupari cromofore:      - N = N - , = C = O,  - N = O

Aceste reactii fotochimice se desfasoara conform unor legi.

Legile fotochimiei

1. Legea Grotthus-Draper: radiatia trebuie sa fie absorbita de o molecula īnainte ca reactia fotochimica sa aiba loc; daca substanta iradiata nu absoarbe radiatii, nu se produce reactia fotochimica.

2. Legea Stark-Einstein: radiatia absorbita nu duce īn mod obligatoriu la o reactie fotochimica, daca totusi se produce reactia, pentru fiecare molecula transformata este necesar un singur foton. Īn legatura cu aceasta se defineste randamentul cuantic F:

F = Nm/Nf

Nm - numarul de molecule (respectiv moli) care au reactionat

Nf - numarul de fotoni (respectiv Einsteini) care au fost absorbiti

1 Einstein = NA hn

Īn sistemele biologice efectele la nivel molecular determina efectele la nivel celular sau la cel al organismului.

Efectele radiatiilor vizibile

Fotosinteza

Consta īn conversia energiei radiante īn energie chimica folosita īn sinteza unor molecule complexe. Celulele plantelor verzi contin organite celulare numite cloroplaste, īn care se afla pigmenti clorofilieni si carotenoizi. Clorofilele sunt molecule complexe care contin grupari cromofore īn sisteme de duble legaturi conjugate. Prin absorbtia luminii de catre gruparile cromofore se produce excitarea electronilor pe nivele superioare de energie. Revenirea lor pe nivelul fundamental se face īn trepte, de-a lungul lantului transportor de electroni. Īn fiecare treapta are loc o reactie de fosforilare a ADP cu formare de ATP. Astfel, energia luminoasa este transformata īn energie chimica īnmagazinata īn ATP.  Fotosinteza se realizeaza prin doua tipuri de reactii:

- reactii la lumina, direct dependente de energia luminoasa

- reactii la īntuneric, īn absenta luminii

Īntr-o varianta foarte simplificata, reactiile la lumina sunt cele de fotoliza a apei, de formare a NADPH (nicotinamid-adenin dinucleotid-difosfat) si a ATP, īn timp ce īn reactiile la īntuneric are loc reducerea CO2 cu formarea de polimeri hexozici.

2 H2O + hn    ®   O2 + 4H+ + 4 e-

2 NADP + 2 H+ + 2e-    ®    2 NADPH

CO2 + 2 NADPH + 2 H+ + 2e-    ®  CH2O + H2O + 2 NADP




                                hn

n(H2O) + nCO2      ®     (CH2O)n + nO2

Ionii de H se fixeaza pe NADP si reduc la NADPH, ionii oxidril se combina īntre ei generānd apa, oxigen si electroni care trec de-a lungul lantului de transportori cedānd treptat energia pentru sinteza ATP. Bilantul īn sinteza moleculei de glucoza este:

hn

6H2O + 6CO2      ®     C6H12O6 + 6O2

Aceste reactii se produc īn niste structuri lamelare (discuri lipoproteice) ale cloroplastelor numite membrane tilacoide sau tilacoizi (fig.).

Fotoreceptia cu ajutorul pigmentilor rodopsinici

Rodopsinele vizuale, rodopsina si iodopsinele, fac parte din clasa proteinelor retinale, al caror cromofor este aldehida vitaminei A numita retinal. Sub actiunea radiatiilor luminoase vizibile se produce izomerizarea retinalului din configuratia 11-cis īn cea all-trans si desprinderea acestuia de opsina. Īn acest mod se produce activarea rodopsinei si se declanseaza ciclul de reactii biochimice la īntuneric. Energia radiatiei luminoase este utilizata pentru declansarea excitatiei vizuale. Pentru īntreaga cascada de reactii biochimice ce urmeaza, si care se īncheie cu īnchiderea canalelor de Na si Ca si hiperpolarizarea membranei, este utilizata energia metabolica.

Bacteriorodopsina, de asemenea membru al familiei proteinelor retinale, reprezinta o pompa protonica activata de lumina. Cromoforul bacteriorodopsinei este tot retinalul care la īntuneric se afla īn configuratia all-trans si care prin fotoizomerizare trece īn configuratia 13-cis. Urmeaza o serie de reactii īnsotite de modificari conformationale ale rodopsinei, reactii care au ca efect translocarea unui proton din citoplasma īn exteriorul celulei. Gradientul protonic astfel creat poate folosi la sinteza ATP. Transportul de protoni este cuplat cu fosforilarea ADP (ADP + P ® ATP) si cu evacuarea ionilor de Na din celula bacteriana.

Radiatiile ultraviolete (UV)

Radiatiile UV se situeaza īn spectru dincolo de radiatiile vizibile de lungime de unda mica (violet) si din punct de vedere al efectelor biologice sunt clasificate astfel:

UV-A, cu lungimea de unda cuprinsa īntre 315-400 nm

UV-B, cu lungimea de unda cuprinsa īntre 280 - 315 nm

UV-C, cu lungimea de unda mai mica de 280 nm.

Cea mai mica energie o au radiatiile UV-A si cea mai mare UV-C. Energia radiatiilor UV se afla īn domeniul 3-7 eV, deci este mai mica decāt energia de ionizare a principalilor atomi constituenti ai biomoleculelor. Radiatiile UV pot produce ruperi de legaturi chimice si reactii fotochimice. Dintre efectele radiatiilor UV se pot mentiona urmatoarele:

- Dimerizarea unor perechi de baze azotate (ex. dimerizarea timinei) cu sudura lanturilor de ADN īn locul respectiv. Aceasta sudura īmpiedica copierea informatiei de pe ADN pe ARN. Una din consecintele dimerizarii este actiunea bactericida al UV, prin īmpiedicarea transcriptiei este oprita diviziunea celulara.  Demonstrarea acestui lucru se poate face prin fotoreactivare: bacteriile iradiate cu UV sunt imediat iradiate cu radiatii vizibile (380-450 nm). Se activeaza prin aceasta o enzima care desface dimerii timinei. Reactivarea nu se face īnsa 100%, eficacitatea procesului fiind determinata prin intermediul unei curbe doza-efect.

- Efecte asupra ADN: formare de dimeri, hidratarea bazelor pirimidinice, ruperea legaturilor de H, ruperea lantului de ADN, formarea unor legaturi cu proteinele (ADN-protein cross-links).

- Producere de eritem (arsuri tegumentare) - UV-B (290-320 nm).

- Pigmentarea pielii (UV-A, 320-420 nm). Īn melanocite are loc transformarea tirozinei īn melanina cu ajutorul enzimei tirozinaza. Pigmentul absoarbe apoi 90-100% radiatiile UV realizānd o protectie contra insolatiei.

- Transformarea ergosterolului īn vitamina D2 (antirahitica). Spectrul de actiune are un maximum la 280 nm.

- Inflamatia corneei ( de aceea se recomanda ochelari din sticla speciala pentru protectie).

Protectia cea mai importanta fata de actiunea nociva a UV de energii mari este realizata prin stratul de ozon (O3) din partea superioara a atmosferei. Oxigenul absoarbe radiatiile UV-C si se produc reactiile:

O2 + hn ® O· +  O·

O· +  O2 ® O3

O· - radicali liberi foarte nocivi si activi

Ozonul rezultat absoarbe radiatiile UV-B cu lungimi de unda mai mici de 300 nm care sunt foarte daunatoare pentru organismele vii.

hn + O3 ® O2 + O·

Fotoprodusii rezultati reintra īn reactiile anterioare. Īn acest fel radiatiile UV duc la formarea de ozon īn straturile superioare ale atmosferei.













Document Info


Accesari: 7221
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )