Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Arboricultura - Subfamilia MALOIDEAE (Pomoideae)

Botanica












ALTE DOCUMENTE

Crinii
Eryngium planum - Scaiul dracului, rostogol
tCarum carvi - Chimion, Chimen
Familia Myrtaceae
Geum urbanum - Cerentel
AZALEEA
ORDINUL TUBIFLORALES
BOLILE VERZEI
Palmierul
Urzica

Arboricultura - Subfamilia MALOIDEAE (Pomoideae)

Genul MALUS Mill.



Cuprinde 33 de specii, din care majoritatea sunt decorative, în parcuri si gradini sunt folositi în mod individual sau în grupe mici, pe peluze, lânga locui 535g62f nte sau în aliniamente fiind foarte decorativi prin înflorirea bogata, prin coloritul si forma fructelor, prin frunze etc.

În tara noastra exista spontan sau în cultura cca 31 de specii de Malus dintre care 10 sunt hibride.

Malus pumilla Mill. (sin. M. communis Poir., M. dasyphilla Borkh.) - Marul pitic.

·       Este un arboras de cca 7 m ( rareori ajunge la 15 m) cu coroana rotunda,

·        ramuri nespinoase,

·       frunze de 4-10 cm lungime, eliptice pâna la ovate, pe margini crenate.

·        Florile sunt albe suflate cu roz, de cca 5 cm diametru

·        fructul este globulos, de 2-6 cm diametru si rosiatic.

 Are câteva varietati ornamentale, printre care mai deosebita este var. Niedzwetzkyana - de talie mica, cu frunzele la început rosii-închis, mai târziu brun-bronzate, florile în buchete, rosii-închis iar fructele rosii-închis, globuloase si dulci.

 Malus baccata (L.) Borkh. - Marul siberian sau bacifer.

·         Arbore sau arboras cu lastarii tineri subtiri, glabri, brun-purpurii,

·         frunze ovate, acute, fin si ascutit serate, verzi-deschis, lucioase,

·         flori în corimbe, mari, albe,

·         fructe mici, galbene nuantate cu rosu. 

Are unele varietati foarte ornamentale :

Ű      var. Jackii - are frunze lat-eliptice, flori albe pur si mari iar fructele sunt rosii intens si lucioase.

Ű      var. Mandshurica  - arbust înalt cu flori albe  iar fructele sunt mai mari rosii intens si se coloreaza de timpuriu.

Malus coronaria (L.) Mill. - Marul odorant.

·         Este un arbustoid de maixm 7 m, originar din America,

·         cu ramuri rigide, la început alb-lanate,

·         frunze de 5-10 cm lungime, la început flocos-tomentoase, apoi glabre, oavte, neregulat-serate, putin lobate, toamna se coloreaza în rosu-satcojiu sau portocaliu.

·         Florile sunt roz, odorante, dispuse în corimbe  

·         fructele sunt verzi-galbui, turtit-globuloase, de cca 4 cm diametru si mirositoare.

Malus floribunda Van Houtte.

·         Este originar din Japonia, este arbust de pâna la 4 m sau arbore de cca 10 m,

·         are coroana frumoasa, deasa, cu ramuri subtiri, pendente

·          frunze ovate, de 4-8 cm lungime, pe margini acut-serate.

·         Florile sunt extrem de bogate, asezate de-a lungul întregului lujer, în boboci carmin-închis ce devin la înflorire rozii, iar la final se decoloreaza devenind alburii..

·         Fructele sunt mici ( de obicei sub 1 cm diametru) lung pedunculate, galbene pe partea însorita rosietice.

Malus spectabilis (Ait.) Borkh.

·         Originar din China, acest arbust are talie mare (5-8 m),

·         cu coroana globuloasa extinsa,

·         frunze ovate, alungite, dintate, verzi-întunecate,

·         flori în boboc roz-întunecat iar la înflorire roz-deschis,

·         fructe globuloase, de cca 3 cm diametru, galbene si acre.

Malus toringo Sieb. ex Carr.  (sin. M. sieboldii (Rgl.)Rehd.).

·        Este originar din Japonia, ajunge la maxim 4 m înaltime,

·        are coroana larga si ramurile brun-purpurii, adesea spinoase,

·        frunze întregi sau lobate, pe ambele fete dispers pareoase, de culoare verde-crud, toamna devin colorate în rosu si galben.

·        Florile sunt roz la înflorire iar apoi devin aproape albe

·         fructele  sunt mici, galbene-brune, lung pedunculate si decoreaza pâna iarna.

Malus sargentii Rehd.

·        Arbust originar din Japonia, ajunge la maxim 2 m înaltime,

·        are ramuri roscate, dispuse mai mult orizontal, foarte dese si de obicei spinoase,

·         frunze ovate, dentate, uneori trilobate, de culoare verde-crud iar toamna devin portocalii,

·        flori numeroase roz-palid, la înflorire devin albe,

·        fructe mici, rosii aprins, care ramân adesea pe planta pâna primavara viitoare.

Malus halliana Koehne.

·         Arbust de 2-4 m înaltime,

·         cu coroana larga, laxa, lastari rosii-brunii,

·         frunze ovat-alungite, în tinerete paroase, crenate,

·         flori simple sau semiinvolte în boboc rosii, la înflorire roze, în buchete pendente,

·         fructul este piriform, purpuriu, care se matureaza toamna târziu.

Malus x purpurea (Barb.)Rehd. - Marul rosu.

·         Arbust sau arboras mic,

·         cu ramuri foarte lungi,

·         frunze ovate, acute, crenate, la început rosii-brunii, mai târziu verzi-întunecate, lucioase.

·         Florile sunt la deschidere rosii-purpurii, apoi se decoloreaza foarte repede.

·         Fructul este globulos, rosu-purpuriu, lung-pedungulat.

Are câteva varietati apreciate pentru valoare decorativa :



Ű      Var. Aldehemensis - are flori în boboc rosii-intens, la înflorire rosii-bordo, semiinvolte, de cca 2,5 cm diametru.

Ű      Var. Eleyi - are frunze rosii-întunecate, pr dos pubescente, florile sunt rosii-bordo iar fructul este rosu-purpuriu.

Ű      Var. Lemoinei - are frunze în tinerete purpurii-întunecate, la maturitate bronzate sau verzi-întunecate, flori purpurii si fructe purpurii-întunecate.

Malus x zumi (Matsum.) Rehd.

·         Arbore mic, cu coroana conica,

·         lujerii tineri tomentosi, bruni-purpurii,

·         frunze ovate, obovate pâna la eliptice, acuminate, la început paroase pe ambele fete apoi glabre.

·         Florile sunt roze în boboc iar la înflorire devin albe.

·         Fructele sunt rosii, globuloase.

Are o varietate mai frecventa : Calocarpa  care are flori albe, ceva mai mici si fructe rosii sau portocalii, numeroase, care ramân pe ramuri pâna iarna.

Speciile de Malus au o longevitate de peste 100 de ani si ritm de crestere mediu. Doar M.pumilla lastareste si drajoneaza. Cele mai rezistente la temperaturile scazute sunt: M. baccata, M. coronaria, M. floribunda, M. pumilla, celelalte specii fiind indicate pentru zona de câmpie. Merii înfloresc mai bine la lumina dar tolereaza si semiumbra. Au nevoie de soluri usoare, revene, mai putin calcaroase si nu suporta bine seceta.

Înmultirea. Se poate realiza prin seminte semanate fie în toamna anului de fructificatie, fie în primavara viitoare. Semanaturile de toamna se fac cu 30-45 de zile înaintea primelor geruri. Semanatul primavara se realizeaza cu seminte stratificate si se seamana la 2-2,5 cm (fata de 3-4 cm pentru semanatul de toamna).Butasirea se recomanda pentru portaltoaie si unele specii de Malus, folosindu-se butasi lignificati rezultati din ramuri de 1 an. Se mai poate face, mai rar, si butasirea în verde, cu ramuri recoltate în iulie. Altoirea  se recomanda pentru merii care nu se reproduc fidel prin seminte. Portaltoiul poate fi din speciile M. sylvestris, M. baccata, M. pumilla s.a. sistemul folosit fiind altoirea în T cu ochi dormind, efectuata în august-septembrie. Marcotajul se foloseste mai ales pentru obtinerea unor puieti portaltoi.

Folosire.  Merii ornamentali se folosesc în parcuri si gradini pentru grupari sau individual datorita frumusetii si abundentei florilor precum si aspectul frunzelor si fructelor la unii dintre ei.

            Genul PIRUS L.

Acest gen are mentionate în tara noastra, în flora spontana si cultivata cca 18 specii dintre care una este hibrida.

Speciile mai decorative sunt :

Pirus nivalis Jacq.(sin. P. communis ssp. nivalis (Jacq.)Gams) - Parul de zapada

·         Arbore înalt de 10-17 m,

·         cu lujerii tineri alb-tomentosi, nespinosi,

·         frunze subrotunde, obovate, întregi sau spre vârf usor serate, în tinerete pe ambele fete tomentoase, mai târziu pe fata devin glabre si lucioase ;

·         florile sunt grupate în inflorescente tomentoase

·         fructul este subglobulos galben-verzui si ajunge la maturitate târziu, dupa caderea primelor zapezi.

Pirus serotina Rehd. (sin. P. pyrifolia (Burm.)Nakai.

·         Arboras de 5-10 m,

·         cu lujeri glabri sau usor parosi la început,

·         cu frunze ovat-alungite, rar ovate, de 7-12 cm lungime, lung acuminate, acut dintate pe margini (dinti terminati cu sete), în tinerete slab paroase.

·         Florile sunt dispuse în corimbe

·         fructele aproape sferice, brune cu pete mai deschise.

Pirus eleagrifolia Pall. (sin. P. nivalis var. eleagrifolia Schneid.).

·         Arbore scund, uneori arbust cu ramuri brune-cenusii, de obicei spinoase ;

·          frunzele sunt ovat-lanceolate, obovat-lanceolate sau obovate, de 3-7 cm lungime, întregi, rar fin dintate, în tinerete alb tomentoase pe ambele fete, la maturitate cenusiu tomentoase pe dos ;

·         florile sunt albe, în inflorescente alungite, tomentoase,

·         fructele sunt mici, verzi, globuloase si foarte tari.

Pirus betulaefolia Bge.

·         Arbore de 5-10 m,

·         cu frunze rombic-ovate pâna la oblong-ovate, acuminate, cu baza lat-cuneata, de 4-7 cm lungime, pe margini ascutit serate pe fata verzi lucitoare, pe dos tomentoase pâna la glabrescente ;

·         florile sunt albe dispuse în corimbe tomentoase  

·         fructul este globulos, brun cu pete albe.

Pirus amygdaliformis Vill. (sin. P. boveana Decne., P. parviflora Desf.).

·         Arbust sau arboras de pâna la 6 m , spinos,

·         cu frunze ovate, obovate sau oblongi, de 2-7 cm lungime, întregi sau slab-crenate,

·         cu flori albe-rozii în corimbe tomentoase,

·         fructul este subglobulos, brun-galbui.

Perii ornamentali au crestere relativ înceata, dar o longevitate mai mare decât a merilor ornamentali. Sunt specii rezistente la ger si seceta, iubitoare de caldura si de lumina. Prefera solurile profunde si fertile.

Înmultirea.  Se poate realiza prin seminte (mai ales pentru înmultirea speciilor pure si pentru obtinerea de portaltoaie), prin altoire, prin butasire si prin marcotaj. Semanatul se face de obicei primavara, cu seminte stratificate timp de 85-90 de zile, la temperaturi de 1-4 °C. Altoirea folosita este cea în oculatie (în august) sau în despicatura (pentru formele cu trunchi bine evidentiat). Butasirea se realizeaza cu butasi verzi sau butasi lignificati, tratati cu biostimulatori, care vor emite radacini în 2-3 saptamâni. Marcotajul se foloseste doar pentru producerea de portaltoaie.

Folosire. Se recomanda ca arbori solitari sau în grupari si la marginea masivelor.

            Genul CHAENOMELES Lindl.

Genul contine 4 specii originare din China si Japonia, plus 2 specii hibride, precum si numeroase cultivaruri si varietati ornamentale. La noi se afla în cultura 5 specii dintre care una hibrida.

 Chaenomeles japonica (Thunb.)Lindl. (sin. Ch. maulei Schn., Cydonia maulei T.Moore, Pyrus japonica Thunb., Pyrus maulei Mast.)  - Gutui japonez.

·         Arbust cu talia de 2-3 m, în general compact,

·         cu ramuri spinoase,cu frunze lat-ovate, obovate, de 3-5 cm lungime, pe margini grosier crenat-serate, glabre, lucitoare ;

·         florile sunt solitare, sau câte 3, apar timpuriu (martie-aprilie) iar prin coloritul lor în diverse nuante si tonuri de rosu, roz si chiar alb sau oranj, dau acestor plante un aspect decorativ, din cele mai apreciate primavara devreme.

·         Fructele sunt rotunjite, verzi-galbui, de 4-5 cm diametru, puternic mirositoare, necomestibile.

Ch. japonica are peste 30 de varietati din care mai importante sunt: Nivalis (flori albe), Colette (rosu somon), Boule de feu, Atrococcinea, Incendie, Columbia (roz), Cardinalis, Pygmaea (pitic-oranj), Umblicata (roz), Simeni (rosu), Superba (tosu), Grandiflora rosea s.a.

Chaenomeles speciosa (Sweet)Nakai (sin. Ch. lagenaria (Loisel.) Koidz.

·         Arbust originar din China, Japonia, mai viguros decât specia precedenta,

·         formând tufe compacte, cu ramuri glabre, spinoase,

·         frunze ovat-alungite, acute, pe margini acut-serate, pe fata lucitoare ;

·         florile sunt stacojii, solitare sau în fascicule si apar în martie-aprilie pe lemn mai vechi de 1 an




·         fructele sunt putin mai mari ca la specia precedenta si sunt usor rosiatice la maturitate.

Chaenomeles cathayensis (Hemsl.)Schneid. (sin. Ch. lagenaria var. cathayensis (Hemsl.)Rehd.

·         Arbust erect de 2-2,5 m

·         cu lujerii cu spini scurti, rigizi, .

·         frunze eliptic-lanceolate, lanceolate de 3-10 cm lungime, fin serate pe margini, de culoare verde-închis pe fata, pe dos verzi deschis si usor pubescente ;

·         florile apar tot devreme (martie-aprilie) sunt albe si grupate câte 2-3 la un loc iar fructul este lung de 10-15 cm.

Specia are o varietate - wilsonii - cu frunze scurt brun-paroase pe fata inferioara, florile sunt roze iar fructul este foarte mare si verde.

Chaenomeles x superba (Frahm) Rehd. (Ch. japonica x Ch. speciosa)

Specie hibrida care se deosebeste de Ch. speciosa prin ramurile tinere la început paroase, iar de Ch. japonica prin frunzele mai înguste, acut serate si florile mai mari.

Are câteva cultivaruri foarte pretuite :

Ű      Coral Sea - cu flori roz-stacojii si cu înflorire foarte lunga ;

Ű      Crimson and Gold - cu flori foarte mari, rosu-închis si cu anterele galbene-aurii;

Ű      Ernst Finken - cu flori rosii, stralucitoare, solitare si foarte mari;

Ű      Fire Dance - cu flori rosii intens;

Ű      Rosea - cu flori pendule de culoare alb-rozii ;

Ű      Nivalis - cu flori albe pur, s.a.

Gutuii japonezi rezista bine la ger si la seceta, adaptându-se usor si pe diferite soluri ; prefera însa solurile fertile, fara exces de calcar sau prea compacte. Se pot cultiva atât în plin soare cât si la semiumbra.

 Înmultire. Gutuii japonezi se pot înmulti prin seminte dar prezinta dezavantajul ca puietii sunt neuniformi în privinta aspectului florilor. Semintele necesita stratificare aproximativ 2 luni iar semanatul se poate face direct în câmp. Este preferata însa înmultirea vegetativa, la aceste specii putându-se efectua butasirea (atât în verde cât si în uscat), marcotajul (prin musuroire) si altoirea prin metoda oculatiei (iarna sau vara).

Folosire. Aceste specii sunt foarte apreciate pentru înflorirea timpurie si foarte frumoasa, putându-se planta izolat, în grupari, masive sau chiar garduri vii libere sau tunse. De apreciat este faptul ca pot fi cultivate si în ghivece mari care pot fi mutate în locul dorit.

Genul SORBUS L.

Genul are cca. 80 de specii si multe forme hibride, raspândite în toata emisfera nordica. La noi sunt mentionate, în flora spontana si cultivata, cca. 60 de specii (inclusiv cele hibride).

Este reprezentat prin specii cu fructe comestibile (Sorbus domestica este studiat si la pomicultura) si prin specii cu frunze, flori si fructe decorative.

Sorbus aucuparia L. (sin. Aucuparia silvestris Medik., Mespilus aucuparia All., Pyrus aucuparia Gaertn. - Scorusul pasaresc , Sorb de munte. Aceasta specie creste spontan în tara noastra, fiind arbore ce creste înalt de 8-12 m.

·         Are coroana rotunda,

·         lujerii tineri cenusii sau bruni-roscati.

·         Frunzele sunt compuse, cu 9-17 foliole oblong-lanceolate, sesile, acute sau obtuze, acut-serate pe margini, pe fata verzi întunecate iar pe dos verzi-deschis, glabre sau paroase.

·         Florile sunt albe, în corimbe tomentoase de 10-15 cm latime, apar în mai-iunie.

·         Fructele sunt fructe false, carnoase, mici, rosii aprins, ramân pe planta pâna iarna.

Cultivarurile cele mai frecvent folosite în parcuri sunt :

Ű      Ssp. glabrata - cu frunzele glabre din tinerete ;

Ű      Ssp. sibirica - cu foliolele frunzelor treptat îngustate spre vârf, pâna la acute.

Ű      Var. lanuginosa - cu frunze paroase chiar si la maturitate ;

Ű      Var. fastigiata - cu coronoament conic ;

Ű      Var. dulcis ( edulis) - cu fructe mai mari, slab-acide, comestibile.

Ű      Var. xanthocarpa - cu fructele galbene-portocalii.

Sorbus aria (L.) Cr. (sin. Aria nivea Host., Crataegus aria L., Mespilus aria Scop., Pyrus aria Ehrh.) - Sorb.

·         Arbore care atinge maxim 20 m,

·         coroana este ovata, rareori se poate întâlni ca arbust.

·         Lujerii tineri sunt alb-cenusiu tomentosi, mai târziu glabri, brun-verzui sau roscati, frunzele sunt ovate sau eliptice, late pâna la 9 cm, acute sau obtuze, la baza rotunjite sau cuneate, pe margini neregulat dublu-serate pâna la slab lobulate, pe fata la început tomentoase apoi glabrescente, pe dos alb tomentoase.

·         Florile sunt albe, dispuse în corimbe tomentoase, apar în mai-iunie

·         fructele sunt globulos-ovate, mai lungi decât late, rosii-portocalii, cu numeroase lenticele.

 Varietatile cele mai frecvente la noi sunt :

Ű      Var. cyclophyla  - cu frunzele suborbiculare sau rotund-ovate, pe margini dublu-serate iar pe dos alb-tomentoase ;

Ű      Var. longifolia - cu frunzele alungit-eliptice, lungi de 7-14 cm si late de 3,5-7 cm ;

Ű      Var. macrocarpa -  cu fructele mari (pâna la 2 cm diametru).

Sorbus domestica L. (sin. Mespilus domestica All., Pyrus domestica Smith) - Scorus

·         Arbore de pâna la 15 m,

·         cu mugurii cleiosi,

·         lujerii tineri cenusiu-tomentosi, mai târziu glabrescenti,

·         frunzele au 11-21 foliole sesile, alungit-eliptice, lungi de 3-5 cm, cu marginile serate în jumatatea superioara, pe dos ± tomentoase;

·         florile sunt în corimbe alb-tomentoase, late de 6-10 cm, apar în mai-iunie

·         fructul este piriform sau maliform, galben-verzui sau brun-verzui, cu pete rosii.

Sorbus torminalis (L.) Cr. (sin. Crataegus torminalis L., Pyrus torminalis Ehrh.) - Sorb

·        Arbore de pâna la 25 m înaltime,

·        cu lujerii la început verzui-tomentosi, mai târziu cenusii, bruni glabri, luciosi;

·        frunzele sunt lat-ovate, de 5-10 cm lungime, la baza usor cordate, penat-lobate, de obicei cu 3 perechi de lobi triunghiulari, acuti, acuminati, rar obtuzi, neregulat serati;

·        florile sunt albicioase, în inflorescente de 10-12 cm în diametru si apar în mai-iunie



·         fructele sunt la început rosii-galbui apoi devin brune, cu numeroase lenticele.

Sorbii sunt destul de rezistenti la geruri, prefera soluri usoare, revene, au nevoie de umiditate atmosferica destul de ridicata si prefera semiumbra.

Înmultirea. Se poate face prin semanaturi efectuate cel mai bine toamna, dupa recoltarea fructelor. Se mai poate face semanatul si primavara dar este necesara stratificarea de lunga durata (4 luni la 0-1șC) sau de scurta durata (o saptamâna la 10-12șC, urmata de pastrarea sub zapada pâna la semanare). Se mai poate face înmultire vegetativa prin altoire în oculatie (în august) sau în copulatie (primavara). Ca portaltoaie se folosesc puieti din specia tipica sau chiar alte rosacee (Crataegus monogyna, Pyrus pyraster s.a).

Folosire. Sorbii sunt foarte apreciati pentru frumusetea frunzisului, florilor si fructelor precum si pentru rusticitatea lor, motiv pentru care se folosesc ca arbori izolati, ca arbori de alei sau în grupari.

             Genul CRATAEGUS L.

Este un gen foarte bogat în specii si varietati decorative (are în jur de 1000 de specii) reprezentat la noi prin 4 specii care cresc spontan si 123 de specii cultivate, care sunt încadrate în 24 de sectii. Cele mai importante din punct de vedere ornamental sunt :

Crategus monogyna Jacq. (sin. C. aegica A.Poj.,C. azarella Gris., C. calycina Lind.var. cuneata Diap. s.a.) - Paducel, Gherghinar.

·         Arbore sau arbust cu talie de 2-8 m,

·         cu ramuri ascendente, spinoase,

·         cu frunze lat-ovale, cu 3-5 lobi acuti, îngusti, cu putini dinti spre vârf, pe partea superioara glabre, verzi-închis iar pe dos verzi palid si usor pubescente.

·         Florile în corimbe multiflore, albe sau rozii, apar în luna mai.

·         Fructul este mic, rosu, cu o singura samânta.

Varietati:

Ű      Var. pendula - cu lujerii si ramurile pendule ;

Ű      Var. rosea - cu flori simple, roze ;

Ű      Var. semperflorens - este arbust scund, cu ramuri subtiri, înflorire continua sau ci intermitente pâna în august ;

Ű      Var. variegata - cu frunze panasate cu alb ;

Ű      Var. heterophylla - cu frunze de forme diferite pe aceleasi ramuri ;

Ű      Var. splendens - cu frunze groase, pieloase, lucitoare, verzi-închis, 5-7 lobate

Crategus oxyacantha L. ( sin. C. laevigata (Poir.)DC., C. oxyacanthoides Thuill.)

·         Arbust sau arbore larg raspândit la noi, de maxim 5 m înaltime,

·         cu ramuri divergente, spinoase,  cu frunze 3-5 lobate, cu lobii obtuzi sau acuti, usor dintati, verzi-întunecati,

·         florile în inflorescente terminale sunt roz carmin si apar în mai  

·         fructul este subglobulos, stacojiu, cu 2-3 seminte în fruct.

Varietati:

Ű      Var. candidoplena - cu flori albe, involte;

Ű      Var. paulii - cu flori stacojiu deschis, duble;

Ű      Var. plena - cu flori albe, duble care depa înflorire devin roz-albicioase ;

Ű      Var. rosea - cu flori simple, roz-deschis, la mijloc albe.

Crataegus crus-galli L. (sin. C. lucida Mill.).

·         Arboras de maxim 6-8 m,

·         cu coroana lat-rotunjita si plata ; ramurile sunt sinuoase, glabre, cu spini foarte numerosi, drepti sau usor curbati si mari,

·         frunze obovate pâna la eliptice, de 2-10 cm lungime, pe margini fin serate spre vârf, în tinerete subtiri, mai târziu pieloase, cu o retea densa de nervuri, la început rosiatice, toamna se coloreaza în rosu-portocaliu sau rosu.

·         Florile sunt albe dispuse în corimbe spre vârful ramurilor, apar în mai-iunie,

·         fructele sunt mai mari, (1-1,5 cm diametru), verzui, apoi devin rosu mat, decorative mult timp pe planta si sunt comestibile.

Crataegus sp. sunt specii rustice, rezistente la ger si la seceta, care suporta semiumbra dar creste foarte bine în plina lumina, pe soluri calcaroase, mijlocii, nu prea umede.

 Înmultirea se face prin seminte si altoire. Semintele se stratifica 1 an si se seamana a doua toamna, pe straturi. Cu exceptia speciei Crategus monogyna, semintele germineaza greu, de aceea e necesara pastrarea lor 4 luni la 21°C si 5 luni la 5°C sau tratarea cu acid sulfuric. Varietatile se altoiesc pe Crategus oxyacantha, folosindu-se procedeele oculatie sau despicatura.

Folosire. Paduceii se folosesc ca exemplare solitare, în grupari, în componenta masivelor dar si ca garduri vii ( C. monogyna si C. oxyacantha suporta bine tunderea).

Genul  COTONEASTER Ehrh.

Genul este originar din Nordul Africii, Asia si Europa având cca 55 de specii de arbusti cu port variabil. Frunzele sunt simple, caduce sau persistente, florile sunt albe sau roz, mici, solitare, geminate sau în corimbi axilari. Fructele sunt mici, divers colorate si persista pe plante pâna iarna. Dintre cele mai decorative specii citam :

Specii târâtoare cu  frunze persistente

Cotoneaster dammeri Schneid.( sin. C. humifusus Duth.) - Cotoneaster, bârcoace

Este un arbust sempervirescent cu ramuri repente, radicante care are frunze eliptice sau obovat-oblongi, pieloase, lucitoare, flori solitare sau câte doua, albe iar fructele rosii, globuloase. Are câteva varietati mai des întâlnite :

Ű      Var. radicans - arbust lipit de sol, cu frunze mici, ovale, lucioase si ramurile mai puternic radicante decât la specia tip ;

Ű      Var. Skogsholmen - este obtinuta în Suedia prin selectie si are o crestere foarte puternica, repenta, cu frunze eliptic-alungite, de 1-2 cm, verzi-închis, lucitoare.

Specii  cu  forme prostrate si  frunze caduce

Cotoneaster horizontalis Decne. Este cel mai cunoscut cotoneaster si prezinta crestere prostrata, cu talia sub 1 m, frunze mici, lucioase, verzi închis, semipersistente, toamna devi rosietice, flori câte l-2, aproape sesile, roz iar fructele sunt rosii aprins, sferice.

Specii erecte, de talie medie si cu  frunze caduce

 Cotoneaster divaricatus Rehd. Et Wils. Arbust de pâna la 2 m, cu ramuri divergente, frunze eliptice pâna la ovat-eliptice, cazatoare, de culoare verde închis pe fata, lucioase ; florile sunt albe cu baza rosiatica, dispuse câte 2-4 pe ramuri scurte laterale, apar în iunie iar fructele sunt elipsoidale, de culoare rosu-închis

Specii de talie medie cu  frunze sempervirescente

Cotoneaster buxifolius Wall. Ex Lindl. Arbust de pâna la 1,8 m, bogat ramificat, cu frunzele persistente, eliptice sau obovate, de 5-15 mm lungime, verzi-închise pe fata si albe-galbui-tomentoase pe dos ; florile sunt albe, dispuse câte 2-4 pe ramuri laterale scurte, apar în iunie ; fructele sunt rosii, globuloase.

Specii de talie mare cu  frunze caduce     

Cotoneaste multiflorus Bge.

Arbust de pâna la 4 m înaltime, lastarii tineri sunt la început dens pubescenti, apoi devin glabri, brun-roscati, frunzele sunt cazatoare lat-ovate sau lat-obovate, pe fata de culoare verde intens, pe dos verzi-cenusii, florile albe, în corimbe de pâna la 20 de flori, erecte, apar în iunie iar  fructele sunt  globuloase, rosii. Nu rezista prea bine la ger.

Specii de talie mare cu frunze semipersistente

Cotoneaster salicifolius Franch. Arbust de pâna la 6 m înaltime, cu ramuri divergente, frunze semipersistente, îngust-lanceolate, de 3-8 cm, pe partea superioara verzi-închis, pe cea inferioara albicios tomentoase, florile sunt mici, albe în corimbe, apar în iunie iar fructele sunt glo­buloase, rosii.

Are o varietate foarte apreciata - var.floccosus Rehd.&Wils.- la care toamna unele frunze se coloreaza în galben pâna la rosu-deschis.

Majoritatea speciilor de Cotoneaster au rezistenta medie fata de temperaturile scazute (sensibile la geruri fiind C. microphyllus si C. multiflorus). Cresc bine pe soluri variate, preferabil mai putin umede, suportând bine si seceta. Speciile care toamna au frunzele variat colorate au pretentii fata de lumina, celelalte specii cresc sine si în semiumbra. C. dammeri suporta bine chiar umbrirea.

Înmultirea. Speciile de Cotoneaster se înmultesc prin seminte, butasi, marcotaj, altoire. Semanaturile se recomanda pentru majoritatea speciilor (C. horizontalis si C. salicifolia nu se reproduc fidel). Semintele scoase dupa macerarea pulpei si apoi stratificate se seamana pe strat prin împrastiere, în ianuarie-februarie când timpul permite (înghetul nu produce daune). Se acopera cu 1-2 cm de pamânt si un strat subtire de turba sau cetina. În primul an germineaza C. franchetii, C. bullatus, C. dielsianus, iar C. divaricatus în al doilea an. Pentru speciile care germineaza greu este necesara stratificarea initiala la 21°C 4 luni si apoi 5 luni la 5°C, sau tratarea cu acid sulfuric concentrat 90-150 minute si stratificarea ulterioara la rece, 3-4 luni.

Butasirea (cu calcâi) se face sub sticla, în iunie-iulie pentru speciile cu frunze caduce si august-septembrie pentru cele cu frunze persistente. La C. bullatus, C. dielsianus, C. horizontalis se aplica si butasirea în uscat. Marcotajul se executa în mai-iunie, la C. dammer si C. microphyllus.

Altoirea este recomandata numai pentru varietati pe portaltoi : C. acutifolius si C. dielsianus, în martie.

Folosire. Se folosesc izolate, în grupuri, pe stâncarii, la marginea masivelor, fiind deosebit de apreciate pentru frumusetea portului, a florilor si fructelor.

Întocmit,












Document Info


Accesari: 3610
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )