Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















BOLILE MARULUI SI PARULUI

Botanica



loading...








ALTE DOCUMENTE

MALVA GLABRA Desv. (nalba de cultura)
Nasturtium officinale - Nasturelul
Hypericum perforatum - Sunatoare
Pimpinella anisum - Anason
tCarum carvi - Chimion, Chimen
Achizitionare Bonsai
Cotinus coggygria - Scumpia
ORDINUL SANTALALES
ORDINUL JUGLANDALES


BOLILE MĂRULUI  SI PĂRULUI

16.1.1. Viroze

Mozaicul marului -  Pirus virus 2 syn. -  Marmor mali

 Mozaicul la mar este o boala frecventa în livezile din Europa si America. A fost observat  în 1825 de catre Noisette, iar la noi în tara a fost

semnalat pe soiul de mar Jonathan în 1956 de Olga Savulescu si Eugenia Eliade.

Virusul a fost depistat la numerose soiuri de mar iar la soiurile foarte sensibile pagubele pot ajunge la 40% din productie. Prin altoire, virusul a fost transmis speciilor de Malus,  Crategus, Prunus, Fragaria, Sorbus, Cydonia, Pyrus iar prin inoculare de suc si la plantele ierboase, în total la 65 specii din 19 familii .

Simptome. Boala se manifesta exclusiv pe frunze. Astfel, în urma atacului apar pete neregulate ca forma de culoare galbena cu nuanta crem, raspîndite neuniform pe suprafata limbului. Atacul se manifesta numai pe o parte din frunze, de regula cele tinere, din vârful lastarilor,  nefiind atacate. Frunzele atacate sunt tari si aspre. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca tesuturile frunzelor atacate sa devina brune. (Fig. 51)

Fig.51. Mozaicul marului - Marmor mali

- simptome pe frunze

Simptomele sunt grave la temperaturi de 18°- 22°C. Pomii puternic atacati vegeteaza slab si dau productie scazuta. Frunzele cad înainte de vreme ducând la slabirea pomilor, în special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici si au calitati gustative reduse.

Atacul diferitelor tulpini de virus care au virulenta diferentiata cât si multitudinea soiurilor de mar atacate fac ca simptomele cât si efectele acestei boli sa varieze foarte mult. Sensibile sunt soiurile : Jonathan, Golden Delicious, iar mai putin sensibile sunt : Parmen Auriu, Ontario , fiind de asemenea cunoscute si unele soiuri mai tolerante.

Agentul patogen - Boala este produsa de Pirus virus 2 (B. et J. Smith)

syn. - Marmor mali Holmes.

Virusul se prezinta sub forma de particule izodiametrice de 25 - 29 µm, cele de dimensiuni mai mari fiind infectioase. Temperatura de inactivare este de 54°C iar dilutia optima 2: 1000.

Transmiterea si raspândirea virusului se realizeaza prin altoire sau grefe de scoarta, simptomele bolii aparând în câteva saptamâni sau în primavara urmatoare. Virusul se transmite si prin seminte iar la puietii din pepiniere si  prin anastomoze radiculare.

   Combatere. Se recomadă control fitosanitar în pepiniere, eliminarea pomilor virozati, folosirea  pentru altoire numai de ramuri altoi si  portaltoi  sănătosi. De asemenea în timpul altoirilor si taierilor la mar se vor respecta toate masurile de igiena culturala.

16.1.2. Bacterioze

Cancerul bacterian al radacinilor pomilor fructiferi -             Agrobacterium tumefaciens

Cancerul pomilor fructiferi este o boala bacteriana  raspândita  pe tot globul. Ea a fost observata pentru prima data în Germania în 1870, fiind initial socotita drept o boala neparazitara deoarece apare în solurile cu exce 454l114e s de umiditate. In tara noastra a fost semnalata pentru prima data în 1926 de Tr. Savulescu, pe radacinile unor meri tineri la Curtea de Arges iar ulterior a fost semnalata în mai multe localitati din tara, atât în pepiniere cât si în livezi, producând pagube însemnate asupra dezvoltarii pomilor si productiei lor.

Bacteria este foarte polivora, fiind des întâlnita pe specii de sâmburoase (cais, piersic, cires, corcodus) în pepiniere, unde produce mari pagube, cât si în plantatii de par, mar, gutui, vita-de-vie. Cancerul bacterian se poate maifesta în afara de pomi, la sfecla, floarea-soarelui, tutun, tomate, în general pe plante din peste 60 de familii. Nu sunt atacate monocotiledonatele.

Simptome. Boala se manifesta cel mai frecvent prin aparitia pe radacini si la baza tulpinilor, în zona coletului, a unor tumori, la început mici cât un bob de mazare, moi, cu suprafata neteda, galben - verzui formate din tesut parenchimatic. Aceste tumori pot aparea pe toate organele plantelor lemnoase sau ierbacee însa la sfârsitul perioadei de vegetatie cad . Alteori devin persistente si devin brune, capata an de an dimensiuni din ce în ce mai mari, ajungând la 10-30 cm în diametru si au suprafata neregulata, rugoasa. (Fig. 52)

 


Fig.52. Cancerul bacterian al radacinilor si coletului

- Agrobacterium thumefaciens

- tumori pe radacini

Formarea tumorilor se datoreaza unor diviziuni exagerate ale celulelor plantei, datorate prezentei bacteriei. In structura unor tumori se observa numeroase insulite în care lemnul este dispus spre exterior iar liberul catre interior, datorita functionarii  defectuoase a cambiului.

Aspectul citologic al tesuturilor prezente în interiorul unei tumori este mult asemanator cu cel întâlnit la om si animale. Intr-o sectiune prin tumora se observa celule mari, gigantice înconjurate de celule cu dimensiuni normale. De asemenea se pot observa celule gigantice cu nucleul hipertofiat, celule gigantice polinucleate sau pline cu numeroase celule mai mici, fenomene de heteroploidie, cordoane de celule canceroase, asfixia tesuturilor. Multe celule   retin puternic colorantii (sunt hipercromatice). In interiorul tumorilor se gasesc relativ putine bacterii comparativ cu efectul parazitar produs de catre acestea. De asemenea în tumori se observa acumulari de acizi organici (malic, citric, oxalic). S-a mai constatat o acumulare de substante organo-formatoare ca acidul indolil acetic, care este un produs cancerigen dar, folosit în doze moderate reprezinta un stimulator de crestere.

Prezenta tumorilor la nivelul radacinilor si mai ales la nivelul coletului stânjeneste cresterea si dezvoltatea pomilor, mai ales a celor tineri.

O alta manifestare a hipertrofiei care se întâlneste mai rar în pepiniere, fiind frecventa în special la mar este aparitia unor radacini firoase, care apar ca niste smocuri. Ele se formeaza din tumori si la început sunt moi, apoi devin de consistenta tare, fibroasa.

   Agentul patogen. Agentul patogen este Agrobacterium radiobacter  p.v. tumefaciens (Smith  si Thorn.) Kerr, Young et Panagopoulos, familia Rhizobiaceae,ordinul Eubacteriales, clasa Schizomycetes.

Bacteriile au forma de bastonas, cu câte un singur flagel polar.Sunt Gram negative,  asporogene aerobe, neacidorezistente.

Temperatura optima de dezvoltare este între 24-28°C, temperatura maxima 37°C. Pot trai în sol 2-4 ani.

Ranile mecanice produse pomilor în timpul lucrarilor de întretinere, atacul de insecte, loviturile de grindina, duc la distrugerea integritatii scoartei si favorizeaza infectiile cu aceste bacterii.

Patogeneza cancerului bacterian cuprinde patru etape :

- etapa transformarii celulelor normale în celule tumorale. Aceasta etapa la rândul ei cuprinde trei faze : conditionarea, inductia si proliferarea tumorala;

- etapa dublarii, când apare o înmultire dezordonata a celulelor tumorale si apoi metastaze;

- etapa organizarii elementelor celulare si pâna la un anumit nivel, diferentierea celulelor cu aparitia vaselor conducatoare;

- etapa îmbatrânirii si necrozarii tumorale.

Desi este una dintre cele mai cercetate boli la plante, exista înca numeroase lacune în explicarea mecanismului de formare a tumorilor si, chiar în ceea ce priveste etiologia bolii, parerile sunt controversate. Exista pareri care pledeaza pentru etiologia virotica a cancerului, bacteriile inoculând virusurile localizate pe cromozomi. Acest lucru ar explica si disproportia dintre numarul mic de bacterii si efectul parazitar deosebit pe care îl induc la plantele parazitate.

Vehicularea bacteriilor în sol are loc odata cu apa de irigatie sau cu apa de ploaie care spala tumorile si antreneaza bacteriile care pot rezista peste iarna în sol fara a-si pierde virulenta.

Bacteria se patreaza în muguri, calus, în vârfurile tinere al radacinilor si este rezistenta în vase.

Combatere. In tara noastra  A.radiobacter p.v. tumefaciens este un patogen de carantina.

Se impun urmatoarele masuri de profilaxie si combatere :

- se evita amplasarea pepinierelor si livezilor pe terenuri argiloase umede si reci;

- se efectueaza control fitosanitar ; pomii tineri atacati vor fi distrusi;

- materialul saditor provenit din pepiniere infectate va fi tratat prin înmuierea sistemului radicular într-un amestec format din sulfat de Cu 5%, argila, nisip si doar dupa aceea pomii vor fi plantati;

- sâmburii de zarzar, piersic si prun se vor dezinfecta înainte de semanat cu produse organo-mercurice;

- se iau masuri pentru combaterea insectelor din pepiniere si în special a larvelor de coleoptere;

- se evita ranirea în timpul altoitului si în timpul lucrarilor de întretinere a livezilor, ranile produse se vor unge cu mastic;

- solul din pepiniere poate fi dezinfectat cu policlorura de benzol 500 kg/ha, care se distribuie în cantitate de 25g în fiecare copca adânca de 10-15 cm.,dupa care substanta se acopera cu pamânt;

- fertilizarea trebuie facuta mai mult cu fosfor si potasiu;

- terenurile infectate se cultiva câtiva ani cu cereale, care nu sunt atacate de bacterii.

Focul bacterian sau arsura merilor si perilor - Erwinia amylovora si Pseudomonas syringae

Aceasta boala a fost semnalata pentru prima data în America în 1870 în prezent fiind  raspândita în toate tarile Europei si Americii. La noi în tara a fost observata în 1923 în Moldova pe puieti de mar, iar azi este prezenta în toate zonele pomicole ale tarii.

Bacteria este polivora, ataca mai multe specii de pomi fructiferi precum si alte plante din fam. Rosacee : Malus, Pyrus Cydonia, Crategus, Spiraea.

Simptome. Boala apare pe toate  organele plantei în afara de radacini, simptomele fiind diferite în functie de organul parazitat.(Fig. 53)

Fig. 53 - Focul bacterian - Erwinia amylovora si Pseudomonas syringae

a - simptome pe lastar; b - simptome pe trunchi

Pe frunze: apar pete  brune translucide care se întind si duc la distrugerea întregului aparat foliar al pomului. Frunzele nu cad de pe pom nici când ramurile sunt puternic scuturate.

Pe flori: atacul poate fi confundat cu cel produs de monilioza; acestea se ofilesc si se innegresc.

Fructele: sunt atacate din momentul legarii  pâna la maturitate. Cel mai mult au de suferit fructele tinere, pe  care apar pete negricioase cu aspect umed. Fructele se zbârcesc, se înnegresc ramân mici si atârna pe ramuri chiar si în timpul iernii.

Forma de atac pe lastari, ramuri si trunchiuri tinere este cea mai cunoscuta. Atacul poate începe din dreptul unui mugure mortificat, în jurul caruia scoarta se necrozeaza devine cenusie-închis  se usuca, lipindu-se de lemn. Partea superioara a lastarilor parazitati se brunifica se vestejeste si se îndoaie în forma de cârlig.

Pe tulpina boala se manifesta prin sclerozarea si brunificarea scoartei din dreptul nodurilor iar parenchimul scoartei si suberul se lipesc de lemn. In cazul extinderii scoartei atacate, pomul se usuca.

In functie de organul atacat, boala poarta denumirea de: arsura frunzelor, mugurilor, ramurilor,  florilor.

In timpul perioadelor umede pe organele atacate ale pomului si special la nivelul scoartei se observa picaturi translucide, mucilaginoase, reprezentate de coloniile bacteriene care exudeaza la exterior. Pe timp uscat, coloniile bacteriene se deshidrateaza si formeaza niste foite transparente ca de celofan care acopera portiuni din organul atacat. Factorii climatici care favorizeaza evolutia bolii sunt umiditatea si temperatura ridicata. Boala se manifesta puternic primavara:lunile mai-iunie si toamna - lunile septembrie -octombrie, în timp ce în lunile secetose de vara evolutia acesteia stagneaza. Diferite raniri mecanice facute în timpul taierilor la pomi cât si atacul unor insecte favorizeaza infectiile cu bacterii cât si extinderea bolii.

   Agentul patogen. Aceasta boala este produsa de doua bacterii: Erwinia amylovora (Burrill) Winsl. din famila  Enterobacteriaceae, ordinul Eubacteriales si Pseudomonas syringae Van Hall din familia Pseudomonadaceae, ordinul Pseudomonadales ambele din clasa Schyzomycetes.

 Erwinia amylovora - se prezinta sub forma de bastonas, este asporogena, prezinta flageli - (este periticha), necapsulata, Gram negative orezistenta, aeroba, facultativ anaeroba.

Temperatura optima de dezvoltare între 3- 45 °C, optima la 30° C.

Pseudomonas syringae - este o bacterie în forma de bastonas, are  flageli polari. Se dezvolta bine între 25°-26° C.

In timpul iernii, bacteriile rezista în zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri si trunchi, dar si în muguri, fructe bolnave si ramuri. Primavara devin active, se inmultesc si se constituie astfel inocul primar, din care sunt diseminate în special de ploaie, dar si de insecte.Ajungând pe flori, intra prin deschiderile naturale sau rani. Apoi bacteriile se multiplica si se dezvolta în spatiile intercelulare,unde dupa câteva zile începe colapsul celular cu ajutorul toxinei amilovorina, care înnegreste florile. In urma acestei lize celulare, se formeaza exudatul, prin care bacteria din interna devine externa si astfel se formeaza sursa de inocul pentru infectiile secundare ale fructelor, lastarilor si trunchiului.

S-a constatat ca parul este mai sensibil decât marul.

Combatere. Acesti agenti patogeni sunt paraziti de carantina. Astfel, se iau urmatoarele masuri de prevenire si combatere :

Pentru evitarea raspândirii bolii, pepinierele sunt supuse controlului fitosanitar iar pomii bolnavi se ard. În jurul pepinierelor, se distrug arborii si arbustii atacati de aceste bacterii în special tufele de Crategus. Ranile cauzate de taieri se dezinfecteaza cu clorura de var 3% sau formalina 4%, de asemenea se dezinfecteaza instrumentele cu care se fac taierile. Se va acorda atentie terenurilor de amplasare a pepinierelor, cunoscându-se ca solurile reci si umede favorizeaza boala primavara, înainte de începerea vegetatiei, pomii din pepiniere se stropesc cu amestec format din o parte sublimat coroziv, doua parti cianura, 500 parti apa.

Pâna la înflorit sunt eficace tratamentele cu fungicide pe baza de cupru, pentru evitarea infectiilor florale rezultate bune se obtin prin stropiri cu preparatul "Zineb" în timpul înfloririi.

16.1.3. Micoze

Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha

Fainarea marului a fost observata pentru prima data în 1877 în SUA, iar în prezent este raspândita pe toate continentele, în toate regiunile unde se cultiva marul. Fainarea marului constituie o preocupare importanta pentru pomicultura deoarece boala produce pagube importante în pepiniere si livezi, mai ales la anumite soiuri sensibile (cum este de exemplu Ionathan) în anumiti anii cu conditii favorabile de dezvoltare a ciupercii.

In tara noastra, începând din anul 1959, atacul s-a extins în toate zonele pomicole ca urmare a plantarii de soiuri sensibile si aplicarii îngrasamintelor cu azot în cantitati prea mari.

Simptome. Boala se manifesta pe tot parcursul perioadei de vegetatie, începând de la dezmugurire si pâna la caderea frunzelor, cu intensitate mare în cursul lunii mai si la începutul lunii iunie.

Sunt atacate frunzele, florile, lastarii si uneori fructele tinere.

Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase,apoi galbuie si pulverulenta, care acopera ambele fete ale limbului.(Fig. 54) Aceasta pâsla este formata din miceliul ciupercii,pe care se dezvolta conidioforii cu conidiile. Frunzele tinere sunt deformate, îngrosate, casante si se rasucesc cu marginile în sus, în forma de lingura, apoi se usuca de timpuriu.

Fig. 54 - Fainarea marului - Podosphaera leucotricha

a - frunza atacata; b - lastar tânar atacat

Ciuperca ataca cu rapiditate lastarii tineri, pe care îi acopera cu un manson micelian. Lastarii puternic atacati se îndoaie în forma de cârlig si se usuca.

Florile atacate au sepalele deformate,petalele îngustate îsi pierd culoarea roz, devin albe, se atrofiaza si ramân sterile. Florile atacate se usuca fara a forma fructe. La soiurile sensibile de mar, aceasta forma de atac duce în unii ani la importante pierderi de recolta.

Daca atacul are loc pe fructele tinere, acest lucru duce la stagnarea cresterii acestora si chiar la caderea lor.

Agentul patogen. Boala este produsa de Podosphaera leucotricha (Ell.et Ev.) Salm., din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.

Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat de un miceliu filamentos septat,hialin, ramificat, ectoparazit, care se fixeaza de tesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor. Apresorii sunt niste formatiuni ale miceliului asemanatoare unor ventuze, de la nivelul carora pornesc haustori, de forma sferica, ce patrund în celulele epidermice.

Inmultirea asexuata a ciupercii se face prin conidii de tip Oidium, care formeaza numeroase siruri de celule ca niste butoiase, ceea ce face ca miceliul sa aiba un aspect pulverulent. Forma conidiana a ciupercii se numeste Oidium farinosum Cke. Conidiile au dimensiuni cuprinse între 16-27 x 10-17µ si asigura raspândirea agentului patogen în timpul perioadei de vegetatie. Ele germineaza în tesuturile vii ale plantei, folosind apa de transpiratie si în cazul în care temperatura mediului extern este cuprinsa între 10-20°C. (Fig. 55)

Fig. 55 - Fainarea marului - Podosphaera leucotricha

a - conidiofor cu conidii; b - peritecii cu asce si ascospori - original

Temperatura ridicata, între 18-20°C si umiditatea ridicata 80-100%, favorizeaza boala, care în acest caz, poate lua un caracter foarte grav, în special la soiurile sensibile.

Ciuperca ierneaza în solzii mugurilor sub forma de miceliu de rezistenta sau sub forma de peritecii.Periteciile se formeaza pe miceliu, au forma sferica, sunt brune, prevazute cu 3-5 apendici  (uneori chiar 11), numiti fulcre, ramificati dichotomic la vârf. Acesti apendici sunt de 4-6 ori mai lungi decât diametrul periteciei, iar în ei se formeaza o singura asca cu 8 ascospori elipsoidali, hialini si unicelulari.

Primavara boala reapare ca urmare a intrarii în vegetatie a miceliului de rezistenta aflat în solzii mugurilor infectati din anul precedent. Astfel, mugurii contaminati dau lastari sau flori infectate. Acestea constituie primele focare de infectii. Pe suprafata organelor atacate se formeaza conidii care asigura infectiile primare în timpul înfloritului, care sunt urmate de numeroase infectii secundare în cursul aceleiasi perioade de vegetatie. Cercetarile efectuate la noi în tara au aratat ca periteciile desi se formeaza în luna mai pâna în toamna, nu joaca rol în infectiile primare din primavara ascosporii neputând fi captati pe lame capcana.

În unii ani miceliul si organele sporifere sunt parazitate de ciuperca Cicinobolus cesatii De By care limiteaza mult frecventa si intensitatea bolii. Multitudinea picnidiilor acestui hiperparazit determina modificarea culorii miceliului din alb cu aspect fainos în alb murdar.

Combatere. Se recomanda ca în permanenta lastarii puternic atacati sa fie îndepartati si distrusi prin ardere. Pentru prevenirea raspândirii bolii se vor aplica tratamente umede sau uscate cu substanta care au ca baza toxica sulful. Iarna se vor efectua stropiri cu zeama sulfocalcica. Primavara se executa mai multe tratamente cu zeama sulfocalcica 10%, pâna la deschiderea mugurilor si în concentratie de 2% dupa deschiderea acestora.Se pot face de asemenea tratamente cu sulf muiabil 0,4% sau Karathan 0,1%.

Se aplica vara tratamente curative, de câte ori este nevoie cu zeama calcica 2%, sulf muiabil 0,4%, Karathan 0,1%, si prafuiri cu sulf, Systhane 12 EC 0,04%, Anvil 0,04%, Rubigan 12 EC 0,04%. Se pot folosi fungicide sistemice care în anumite conditii pot da rezultate foarte bune. Se recomanda cultivarea de soiuri de mar rezistente la fainare cum ar fi : Aromat de vara, Frumos de Voinesti, Delicios de Voinesti , Renete de Canada.

Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul ramurilor de        mar si par - Venturia inaequalis

Prima descriere a acestei boli a fost facuta de botanistul suedez Fries în anul 1819. Este boala cea mai raspîndita si pagubitoare în toate tarile unde se cultiva marul. La noi în tara se întâlneste în toate regiunile, de la câmpie pâna în zona montana,si datorita pierderilor mari de recolta atât cantitative cât si calitalive, patarea cafenie este considerata ca una dintre cele mai pagubitoare boli ale marului si parului.

Simptome. Ciuperca ataca toate organele tinere ale pomului, pe toate aceste organe simptomele fiind mult asemanatoare. (Fig. 56)

Pe frunzele tinere, în special pe partea inferioara a limbului, apar pete mici, cenusii, din dreptul carora pornesc radiar hifele ciupercii de culoare olivacee. Aceste pete se maresc, ating 5-10 mm, au culoare verde-masliniu sau brun si pot sa conflueze. Mai târziu când miceliul subcuticular fructifica si se formeaza conidiofori cu conidii, petele capata o culoare brun maslinie si au un aspect catifelat.

Fig. 56. Patarea cafenie si rapanul merilor

- Venturia inaequalis

a - simptome pe partea superioara a frunzei;

b - simptome pe partea inferioara a frunzei

La unele soiuri de mar, cînd atacul este puternic, petele sunt dese si acopera o mare parte din suprafata frunzelor, care cad înaintea celor sanatoase.

Atacul pe flori si în special pe sepale este asemanator cu cel descris la frunze. si în acest caz apar pete mici, cenusii care iau un aspect catifelat cînd pe miceliu apar conidioforii cu conidii.

Pe fructe apar pete cenusii maslinii, fara un contur precis.La începutul atacului petele de pe fructe sunt catifelate iar mai târziu devin crustoase, cenusii si sunt înconjurate de o margine mai închisa constituita din miceliul ciupercii care creste radiar. Aceste pete se întind, se reunesc iar în dreptul lor tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic iar pulpa lor are un gust fad. Deseori crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena sau pentru alte ciuperci care distrug pulpa fructului în totalitate. (Fig. 57)

Pe ramuri boala se observa mai greu. Aici ciuperca produce o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat se observa un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava.

Rapanul este o boala pagubitoare, deoarece slabeste foarte mult pomii, si-i face sa rodeasca din ce în ce mai putin.Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se refera la pierderi importante de recolta, deprecierea calitativa a fructelor, (proces care poate continua si în depozite), cît si debilitarea pomilor atacati prin pierderea frunzelor sau reducerea suprafetei asimilatoare a acestora.

Fig. 57. Patarea cafenie si rapanul merilor - Venturia inaequalis

 - atac pe fructe în diferite stadii de dezvoltare;

Agentul patogen. Boala este produsa de Venturia inaequalis (Cke) Wint, syn Endostigme inaequalis (Cke) Syd., din familia Pseudosphaeriaceae, ordinul Pseudosphaeriales, clasa Ascomycetes.

Ciuperca prezinta un miceliu septat si ramificat de culoare brun maslinie, care se dezvolta sub cuticula si sub epiderma, crescând radiar de la punctul de infectie.In momentul fructificarii apar strome de culoare bruna pe care se diferentiaza conidiofori scurti, cilindrici, simpli, îngrosati la baza si subtiati spre vârf. Terminal pe acesti conidiofori se formeaza cîte o conidie bruna,alungit piriforma care la început este unicelulara apoi devine bicelulara. La maturitate, conidiile se desprind de pe conidiofor si cad, iar conidioforii îsi continua cresterea formând alte conidii. (Fig. 58) Aceasta forma conidiana a ciupercii se numeste Fusicladium dendriticum. 

Conidiile ajunse la maturitate pot germina, daca se afla în picaturi de apa si la temperaturi cuprinse între 15-20°C.

Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta în scoarta ramurilor. Acesta intra în activitate primavara, formând conidii si astfel are loc infectia primara pe toate organele tinere ale pomilor. Toamna, pe frunzele cazute, ciuperca duce o viata saprofita iar primavara, în urma procesului sexual de ascogamie, se formeaza peritecii cu asce si ascospori.

Periteciile sunt ovale, cufundate în substrat, au peretii grosi si negriciosi si sunt prevazute la partea superioara cu un por de deschidere înconjurat de peri bruni si rigizi.În aceasta peritecie, pe un strat fertil aflat la baza, se formeaza numeroase asce alungite, cu câte 8 ascospori bicelulari , cu celule inegale, brun olivacei.

Fig. 58. Patarea cafenie si rapanul merilor - Venturia inaequalis

a- conidiofori cu conidii; b - conidii - original

Ascosporii ajung la maturitate primavara, iar eliminarea lor are loc începând din luna martie pâna în mai-iunie, în functie de umiditate si temperatura. Primavara, ploile hidrateaza ascele, peretii periteciilor se rup si ascosporii sunt proiectati începând cu temperatura de 5°C. Astfel, ascosporii produc si ei infectii primare care sunt foarte puternice.

Atât filamentele de infectie provenite din germinarea ascosporilor cât si cele ce provin din germinarea conidiilor patrund în interiorul plantei gazda prin strapungerea directa a cuticulei.

Boala este favorizata de umiditate mare sub forma de ploi abundente sau atmosfera saturata cu vapori de apa.

Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri de profilaxie si combatere : masuri de igiena : strângerea,  arderea sau aratura adânca de toamna pentru micsorarea sursei de infectie prin ascosporii din periteciile din frunzele cazute; taierea si arderea ramurilor cu rapan, curatirea pomilor. Se vor executa  stropiri de iarna si primavara care au mare importanta în distrugerea surselor de infectie primara prin conidii sau ascospori. Primavara, la desfacerea mugurilor, la scuturarea florilor si când fructele sunt cât aluna, pomii se stropesc cu zeama bordeleza 0,75-1% sau cu Zineb 0,4%. Vara se recomanda folosirea suspensiilor de Captan 0,3% si Metiram de zinc 0,2%

sau Zineb în amestec cu sulf muiabil 0,3%, Mancozeb 0,2%,Benomyl 0,1%, zeama sulfocalcica 2%.

Înainte de recoltare cu 2 saptamâni se recomanda aplicarea unui tratament cu Captan 0,25%, Maneb sau Macozeb 0,3%. O masura eficace este crearea, introducerea si extinderea în cultura a soiurilor rezistente.

Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de mar si      par - Monilinia fructigena

Aceasta boala este cunoscuta de multa vreme în toata lumea, în tarile unde se cultiva marul si parul si produce pagube foarte mari în livezi si depozite.În tara noastra este foarte raspândita si pagubitoare în toate zonele pomicole, în unii ani pierderile din recolta de fructe ridicându-se pâna la 50-60%.

Se întâlneste pe mar, par si gutui si poate ataca sporadic un numar mare de specii lemnoase apartinînd la 11 familii.

Simptome. Ciuperca apare pe ramuri cu frunze, flori si fructe, în diferite faze de dezvoltare. (Fig. 59)

 

Fig. 59. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia fructigena

a- atac pe lastar; b- atac pe buchete florale

Primavara, în timpul înfloritului, unele ramuri tinere încep sa se vestejeasca iar frunzele si florile se brunifica si se usuca. Pe scoarta ramurilor atacate si pe flori apar pernite de mucegai de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din conidioforii si conidiile ciupercii. Atacul pe flori seamana cu efectul îngheturilor târzii de primavara, cu deosebirea ca printre florile distruse si brunificate se pot observa si flori normale. Acest aspect parazitar poarta numele de monilioza din anul precedent.

Mai târziu când fructele au dimensiunea unei alune, mai ales la par, acestea se înnegresc si cad în masa. Deseori acest aspect parazitar este confundat cu caderea fiziologica. Acest aspect parazitar este cunoscut si sub numele de monilioza de primavara. Vara, când fructele au ajuns la maturitate, apar pe suprafata lor pete brune care se întind în suprafata si cuprind pulpa fructului în întregime. În scurt timp fructul putrezeste apoape în totalitate, si adeseori cade din pom. (Fig. 60)

Fig. 60. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia fructigena - atac pe fructe

Daca atmosfera este umeda  si temperaturile sunt ridicate, pe suprafata fructului, în zona putrezita, apar sporodochiile ciupercii, sub forma unor pernite dispuse în zone concentrice. Aceasta forma de atac este cunoscuta sub numele de putregai brun.

Daca timpul este mai umed cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica, se înmoaie, au coaja stralucitoare si pieloasa. Apoi se înnegresc fara ca pe suprafata lor sa mai apara pustule cu conidii. Aceasta forma de atac este întâlnita deseori si în depozite si poarta numele de putregai negru.

Pe timp secetos fructele atacate se deshidrateaza se întaresc, se mumifiaza si ramân atârnate de pomi si în timpul iernii. În aceste fructe se formeaza sclerotii cuipercii, care sunt organele de rezistenta. Acest aspect parazitar poarta numele de mumifierea fructelor.

Agentul patogen. Monilioza marului si parului este produsa de Monilinia fructigena (Aderh.et Ruhl) Honey, din familia Helotiaceae, ordinul Pezizales, clasa Ascomycetes.

Ciuperca are aparatul vegetativ reprezentat de un miceliu filamentos, ramificat, la început hialin, apoi brun, cu peretii impregnati cu melanina, ceea ce-i confera rezistenta la uscaciune. Acest miceliu se dezvolta treptat de la locul de infectie, invadând aproape în întregime pulpa fructului. (Fig. 61)

Fig. 61. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor

- Monilinia fructigena

a- apotecii; b - asce cu ascospori; c - sporodochii cu siruri de conidii;

d - conidii - original

În functie de conditiile de umiditate si temperatura, filamentele miceliene formeaza strome de doua feluri : substratale si sclerotiale.

Stromele substratale au centrul alcatuit dintr-o retea de hife, care include si o portiune din substratul ce serveste ca hrana, împletite strâns, alcatuind sporodochiile, care preseaza si erup prin coaja fructului. La suprafata acestor sporodochii apar numerosi conidiofori scurti, simpli, putin diferentiati de miceliu, care poarta conidii dispuse în lanturi simple sau ramificate.Conidiile sunt elipsoidale, galbui, de forma unor butoiase (trunchiate la cele doua capete), unicelulare, cu membrana dubla. Ele germineaza la temperaturi cuprinse între 0-25°C, optima fiind la 15°C. Aceasta este forma conidiana a ciupercii care se numeste Monilinia fructigena Pers.

Stromele sclerotiale se dezvolta pe fructele mumifiate, formând scleroti tari, negriciosi neregulati ca forma. Dupa doi ani de la infectie pe fructele mumifiate apar apotecii mici de 3-5 mm în diametru, în forma de pâlnie, lung pedunculate, de culoare galben brun. Aceste apotecii sunt captusite cu stratul himenal, alcatuit din asce alungite, cu câte 8 ascospori unicelulari, hialini, ovoizi.

Iernarea ciupercii se face cel mai frecvent sub forma de strome miceliene în scoarta ramurilor, sau sub forma de scleroti în interiorul fructelor mumifiate. Primavara, în conditii favorabile de temperatura si umiditate, miceliul creste si se dezvolta sporodochiile pe care se formeaza conidiofori cu conidii. S-a constatat ca si conidiile pot rezista peste iarna în proportie de 43-53%, putând produce primavara primele infectii. În cazul in care se formeaza apotecii, primele infectii sunt produse de ascospori.

Pe parcursul perioadei de vegetatie, precum si în depozite,ciuperca se propaga prin conidii, care produc numeroase infectii secundare. Conidiile sunt împrastiate de vânt, de apa de ploaie si de insecte.Pe fructele tinere, ele germineaza producând filamente de infectie, care de cele mai multe ori patrund prin rani produse din diverse cauze-întepaturi de insecte, grindina.

Epidemiile de monilioza la mar si par sunt favorizate de umiditatea ridicata a aerului,picaturile de apa de pe fructe si ranile produse pe fructe sau pe ramuri de diferiti factori biotici si abiotici.

Combatere Pentru prevenirea si combaterea bolii se recomanda urmatoarele masuri : masuri de igiena culturala: adunarea fructelor putrezite si mumifiate, distrugerea lor prin ardere, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri, în timpul perioadei de vegetatie se vor aplica tratamente : tratamente de iarna cu zeama sulfocalcica în concentratie de 20% sau cu sulfat de cupru 2-3%, tratamente în timpul perioadei de vegetatie cu Catan 0,3%, zeama sulfocalcica 2%, Zineb 0,3%, Mancozeb 0,2%, zeama bordeleza 0,75%. Se va acorda atentie deosebita recoltarii si manipularii fructelor pentru a se evita ranirile mecanice. Se recomanda curatirea si dezinfectarea silozurilor de depozitare a fructelor: depozitele trebuiesc aerisite, se dezinfecteaza stelajele, se mentine o temperatura cît mai apropiata de 1-3°C si umiditate între 80-90%.


Document Info


Accesari: 35332
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )