Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

BOLILE MARULUI SI PARULUI

Botanica











ALTE DOCUMENTE

MALVA GLABRA Desv. (nalba de cultura)
Nasturtium officinale - Nasturelul
Hypericum perforatum - Sunatoare
Pimpinella anisum - Anason
tCarum carvi - Chimion, Chimen
Achizitionare Bonsai
Cotinus coggygria - Scumpia
ORDINUL SANTALALES
ORDINUL JUGLANDALES


BOLILE MĂRULUI  SI PĂRULUI

16.1.1. Viroze

Mozaicul marului -  Pirus virus 2 syn. -  Marmor mali

 Mozaicul la mar este o boala frecventa īn livezile din Europa si America. A fost observat  īn 1825 de catre Noisette, iar la noi īn tara a fost

semnalat pe soiul de mar Jonathan īn 1956 de Olga Savulescu si Eugenia Eliade.

Virusul a fost depistat la numerose soiuri de mar iar la soiurile foarte sensibile pagubele pot ajunge la 40% din productie. Prin altoire, virusul a fost transmis speciilor de Malus,  Crategus, Prunus, Fragaria, Sorbus, Cydonia, Pyrus iar prin inoculare de suc si la plantele ierboase, īn total la 65 specii din 19 familii .

Simptome. Boala se manifesta exclusiv pe frunze. Astfel, īn urma atacului apar pete neregulate ca forma de culoare galbena cu nuanta crem, raspīndite neuniform pe suprafata limbului. Atacul se manifesta numai pe o parte din frunze, de regula cele tinere, din vārful lastarilor,  nefiind atacate. Frunzele atacate sunt tari si aspre. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca tesuturile frunzelor atacate sa devina brune. (Fig. 51)

Fig.51. Mozaicul marului - Marmor mali

- simptome pe frunze

Simptomele sunt grave la temperaturi de 18°- 22°C. Pomii puternic atacati vegeteaza slab si dau productie scazuta. Frunzele cad īnainte de vreme ducānd la slabirea pomilor, īn special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici si au calitati gustative reduse.

Atacul diferitelor tulpini de virus care au virulenta diferentiata cāt si multitudinea soiurilor de mar atacate fac ca simptomele cāt si efectele acestei boli sa varieze foarte mult. Sensibile sunt soiurile : Jonathan, Golden Delicious, iar mai putin sensibile sunt : Parmen Auriu, Ontario , fiind de asemenea cunoscute si unele soiuri mai tolerante.

Agentul patogen - Boala este produsa de Pirus virus 2 (B. et J. Smith)

syn. - Marmor mali Holmes.

Virusul se prezinta sub forma de particule izodiametrice de 25 - 29 µm, cele de dimensiuni mai mari fiind infectioase. Temperatura de inactivare este de 54°C iar dilutia optima 2: 1000.

Transmiterea si raspāndirea virusului se realizeaza prin altoire sau grefe de scoarta, simptomele bolii aparānd īn cāteva saptamāni sau īn primavara urmatoare. Virusul se transmite si prin seminte iar la puietii din pepiniere si  prin anastomoze radiculare.

   Combatere. Se recomadć control fitosanitar īn pepiniere, eliminarea pomilor virozati, folosirea  pentru altoire numai de ramuri altoi si  portaltoi  sćnćtosi. De asemenea īn timpul altoirilor si taierilor la mar se vor respecta toate masurile de igiena culturala.

16.1.2. Bacterioze

Cancerul bacterian al radacinilor pomilor fructiferi -             Agrobacterium tumefaciens

Cancerul pomilor fructiferi este o boala bacteriana  raspāndita  pe tot globul. Ea a fost observata pentru prima data īn Germania īn 1870, fiind initial socotita drept o boala neparazitara deoarece apare īn solurile cu exce 454l114e s de umiditate. In tara noastra a fost semnalata pentru prima data īn 1926 de Tr. Savulescu, pe radacinile unor meri tineri la Curtea de Arges iar ulterior a fost semnalata īn mai multe localitati din tara, atāt īn pepiniere cāt si īn livezi, producānd pagube īnsemnate asupra dezvoltarii pomilor si productiei lor.

Bacteria este foarte polivora, fiind des īntālnita pe specii de sāmburoase (cais, piersic, cires, corcodus) īn pepiniere, unde produce mari pagube, cāt si īn plantatii de par, mar, gutui, vita-de-vie. Cancerul bacterian se poate maifesta īn afara de pomi, la sfecla, floarea-soarelui, tutun, tomate, īn general pe plante din peste 60 de familii. Nu sunt atacate monocotiledonatele.

Simptome. Boala se manifesta cel mai frecvent prin aparitia pe radacini si la baza tulpinilor, īn zona coletului, a unor tumori, la īnceput mici cāt un bob de mazare, moi, cu suprafata neteda, galben - verzui formate din tesut parenchimatic. Aceste tumori pot aparea pe toate organele plantelor lemnoase sau ierbacee īnsa la sfārsitul perioadei de vegetatie cad . Alteori devin persistente si devin brune, capata an de an dimensiuni din ce īn ce mai mari, ajungānd la 10-30 cm īn diametru si au suprafata neregulata, rugoasa. (Fig. 52)

 


Fig.52. Cancerul bacterian al radacinilor si coletului

- Agrobacterium thumefaciens

- tumori pe radacini

Formarea tumorilor se datoreaza unor diviziuni exagerate ale celulelor plantei, datorate prezentei bacteriei. In structura unor tumori se observa numeroase insulite īn care lemnul este dispus spre exterior iar liberul catre interior, datorita functionarii  defectuoase a cambiului.

Aspectul citologic al tesuturilor prezente īn interiorul unei tumori este mult asemanator cu cel īntālnit la om si animale. Intr-o sectiune prin tumora se observa celule mari, gigantice īnconjurate de celule cu dimensiuni normale. De asemenea se pot observa celule gigantice cu nucleul hipertofiat, celule gigantice polinucleate sau pline cu numeroase celule mai mici, fenomene de heteroploidie, cordoane de celule canceroase, asfixia tesuturilor. Multe celule   retin puternic colorantii (sunt hipercromatice). In interiorul tumorilor se gasesc relativ putine bacterii comparativ cu efectul parazitar produs de catre acestea. De asemenea īn tumori se observa acumulari de acizi organici (malic, citric, oxalic). S-a mai constatat o acumulare de substante organo-formatoare ca acidul indolil acetic, care este un produs cancerigen dar, folosit īn doze moderate reprezinta un stimulator de crestere.

Prezenta tumorilor la nivelul radacinilor si mai ales la nivelul coletului stānjeneste cresterea si dezvoltatea pomilor, mai ales a celor tineri.

O alta manifestare a hipertrofiei care se īntālneste mai rar īn pepiniere, fiind frecventa īn special la mar este aparitia unor radacini firoase, care apar ca niste smocuri. Ele se formeaza din tumori si la īnceput sunt moi, apoi devin de consistenta tare, fibroasa.

   Agentul patogen. Agentul patogen este Agrobacterium radiobacter  p.v. tumefaciens (Smith  si Thorn.) Kerr, Young et Panagopoulos, familia Rhizobiaceae,ordinul Eubacteriales, clasa Schizomycetes.

Bacteriile au forma de bastonas, cu cāte un singur flagel polar.Sunt Gram negative,  asporogene aerobe, neacidorezistente.

Temperatura optima de dezvoltare este īntre 24-28°C, temperatura maxima 37°C. Pot trai īn sol 2-4 ani.

Ranile mecanice produse pomilor īn timpul lucrarilor de īntretinere, atacul de insecte, loviturile de grindina, duc la distrugerea integritatii scoartei si favorizeaza infectiile cu aceste bacterii.

Patogeneza cancerului bacterian cuprinde patru etape :

- etapa transformarii celulelor normale īn celule tumorale. Aceasta etapa la rāndul ei cuprinde trei faze : conditionarea, inductia si proliferarea tumorala;

- etapa dublarii, cānd apare o īnmultire dezordonata a celulelor tumorale si apoi metastaze;

- etapa organizarii elementelor celulare si pāna la un anumit nivel, diferentierea celulelor cu aparitia vaselor conducatoare;

- etapa īmbatrānirii si necrozarii tumorale.

Desi este una dintre cele mai cercetate boli la plante, exista īnca numeroase lacune īn explicarea mecanismului de formare a tumorilor si, chiar īn ceea ce priveste etiologia bolii, parerile sunt controversate. Exista pareri care pledeaza pentru etiologia virotica a cancerului, bacteriile inoculānd virusurile localizate pe cromozomi. Acest lucru ar explica si disproportia dintre numarul mic de bacterii si efectul parazitar deosebit pe care īl induc la plantele parazitate.

Vehicularea bacteriilor īn sol are loc odata cu apa de irigatie sau cu apa de ploaie care spala tumorile si antreneaza bacteriile care pot rezista peste iarna īn sol fara a-si pierde virulenta.

Bacteria se patreaza īn muguri, calus, īn vārfurile tinere al radacinilor si este rezistenta īn vase.

Combatere. In tara noastra  A.radiobacter p.v. tumefaciens este un patogen de carantina.

Se impun urmatoarele masuri de profilaxie si combatere :

- se evita amplasarea pepinierelor si livezilor pe terenuri argiloase umede si reci;

- se efectueaza control fitosanitar ; pomii tineri atacati vor fi distrusi;

- materialul saditor provenit din pepiniere infectate va fi tratat prin īnmuierea sistemului radicular īntr-un amestec format din sulfat de Cu 5%, argila, nisip si doar dupa aceea pomii vor fi plantati;

- sāmburii de zarzar, piersic si prun se vor dezinfecta īnainte de semanat cu produse organo-mercurice;

- se iau masuri pentru combaterea insectelor din pepiniere si īn special a larvelor de coleoptere;

- se evita ranirea īn timpul altoitului si īn timpul lucrarilor de īntretinere a livezilor, ranile produse se vor unge cu mastic;

- solul din pepiniere poate fi dezinfectat cu policlorura de benzol 500 kg/ha, care se distribuie īn cantitate de 25g īn fiecare copca adānca de 10-15 cm.,dupa care substanta se acopera cu pamānt;

- fertilizarea trebuie facuta mai mult cu fosfor si potasiu;

- terenurile infectate se cultiva cātiva ani cu cereale, care nu sunt atacate de bacterii.

Focul bacterian sau arsura merilor si perilor - Erwinia amylovora si Pseudomonas syringae

Aceasta boala a fost semnalata pentru prima data īn America īn 1870 īn prezent fiind  raspāndita īn toate tarile Europei si Americii. La noi īn tara a fost observata īn 1923 īn Moldova pe puieti de mar, iar azi este prezenta īn toate zonele pomicole ale tarii.

Bacteria este polivora, ataca mai multe specii de pomi fructiferi precum si alte plante din fam. Rosacee : Malus, Pyrus Cydonia, Crategus, Spiraea.

Simptome. Boala apare pe toate  organele plantei īn afara de radacini, simptomele fiind diferite īn functie de organul parazitat.(Fig. 53)

Fig. 53 - Focul bacterian - Erwinia amylovora si Pseudomonas syringae

a - simptome pe lastar; b - simptome pe trunchi

Pe frunze: apar pete  brune translucide care se īntind si duc la distrugerea īntregului aparat foliar al pomului. Frunzele nu cad de pe pom nici cānd ramurile sunt puternic scuturate.

Pe flori: atacul poate fi confundat cu cel produs de monilioza; acestea se ofilesc si se innegresc.

Fructele: sunt atacate din momentul legarii  pāna la maturitate. Cel mai mult au de suferit fructele tinere, pe  care apar pete negricioase cu aspect umed. Fructele se zbārcesc, se īnnegresc ramān mici si atārna pe ramuri chiar si īn timpul iernii.

Forma de atac pe lastari, ramuri si trunchiuri tinere este cea mai cunoscuta. Atacul poate īncepe din dreptul unui mugure mortificat, īn jurul caruia scoarta se necrozeaza devine cenusie-īnchis  se usuca, lipindu-se de lemn. Partea superioara a lastarilor parazitati se brunifica se vestejeste si se īndoaie īn forma de cārlig.

Pe tulpina boala se manifesta prin sclerozarea si brunificarea scoartei din dreptul nodurilor iar parenchimul scoartei si suberul se lipesc de lemn. In cazul extinderii scoartei atacate, pomul se usuca.

In functie de organul atacat, boala poarta denumirea de: arsura frunzelor, mugurilor, ramurilor,  florilor.

In timpul perioadelor umede pe organele atacate ale pomului si special la nivelul scoartei se observa picaturi translucide, mucilaginoase, reprezentate de coloniile bacteriene care exudeaza la exterior. Pe timp uscat, coloniile bacteriene se deshidrateaza si formeaza niste foite transparente ca de celofan care acopera portiuni din organul atacat. Factorii climatici care favorizeaza evolutia bolii sunt umiditatea si temperatura ridicata. Boala se manifesta puternic primavara:lunile mai-iunie si toamna - lunile septembrie -octombrie, īn timp ce īn lunile secetose de vara evolutia acesteia stagneaza. Diferite raniri mecanice facute īn timpul taierilor la pomi cāt si atacul unor insecte favorizeaza infectiile cu bacterii cāt si extinderea bolii.

   Agentul patogen. Aceasta boala este produsa de doua bacterii: Erwinia amylovora (Burrill) Winsl. din famila  Enterobacteriaceae, ordinul Eubacteriales si Pseudomonas syringae Van Hall din familia Pseudomonadaceae, ordinul Pseudomonadales ambele din clasa Schyzomycetes.

 Erwinia amylovora - se prezinta sub forma de bastonas, este asporogena, prezinta flageli - (este periticha), necapsulata, Gram negative orezistenta, aeroba, facultativ anaeroba.

Temperatura optima de dezvoltare īntre 3- 45 °C, optima la 30° C.

Pseudomonas syringae - este o bacterie īn forma de bastonas, are  flageli polari. Se dezvolta bine īntre 25°-26° C.

In timpul iernii, bacteriile rezista īn zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri si trunchi, dar si īn muguri, fructe bolnave si ramuri. Primavara devin active, se inmultesc si se constituie astfel inocul primar, din care sunt diseminate īn special de ploaie, dar si de insecte.Ajungānd pe flori, intra prin deschiderile naturale sau rani. Apoi bacteriile se multiplica si se dezvolta īn spatiile intercelulare,unde dupa cāteva zile īncepe colapsul celular cu ajutorul toxinei amilovorina, care īnnegreste florile. In urma acestei lize celulare, se formeaza exudatul, prin care bacteria din interna devine externa si astfel se formeaza sursa de inocul pentru infectiile secundare ale fructelor, lastarilor si trunchiului.

S-a constatat ca parul este mai sensibil decāt marul.

Combatere. Acesti agenti patogeni sunt paraziti de carantina. Astfel, se iau urmatoarele masuri de prevenire si combatere :

Pentru evitarea raspāndirii bolii, pepinierele sunt supuse controlului fitosanitar iar pomii bolnavi se ard. Īn jurul pepinierelor, se distrug arborii si arbustii atacati de aceste bacterii īn special tufele de Crategus. Ranile cauzate de taieri se dezinfecteaza cu clorura de var 3% sau formalina 4%, de asemenea se dezinfecteaza instrumentele cu care se fac taierile. Se va acorda atentie terenurilor de amplasare a pepinierelor, cunoscāndu-se ca solurile reci si umede favorizeaza boala primavara, īnainte de īnceperea vegetatiei, pomii din pepiniere se stropesc cu amestec format din o parte sublimat coroziv, doua parti cianura, 500 parti apa.

Pāna la īnflorit sunt eficace tratamentele cu fungicide pe baza de cupru, pentru evitarea infectiilor florale rezultate bune se obtin prin stropiri cu preparatul "Zineb" īn timpul īnfloririi.

16.1.3. Micoze

Fćinarea mćrului - Podosphaera leucotricha

Fainarea marului a fost observata pentru prima data īn 1877 īn SUA, iar īn prezent este raspāndita pe toate continentele, īn toate regiunile unde se cultiva marul. Fainarea marului constituie o preocupare importanta pentru pomicultura deoarece boala produce pagube importante īn pepiniere si livezi, mai ales la anumite soiuri sensibile (cum este de exemplu Ionathan) īn anumiti anii cu conditii favorabile de dezvoltare a ciupercii.

In tara noastra, īncepānd din anul 1959, atacul s-a extins īn toate zonele pomicole ca urmare a plantarii de soiuri sensibile si aplicarii īngrasamintelor cu azot īn cantitati prea mari.

Simptome. Boala se manifesta pe tot parcursul perioadei de vegetatie, īncepānd de la dezmugurire si pāna la caderea frunzelor, cu intensitate mare īn cursul lunii mai si la īnceputul lunii iunie.

Sunt atacate frunzele, florile, lastarii si uneori fructele tinere.

Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pāsle albicioase,apoi galbuie si pulverulenta, care acopera ambele fete ale limbului.(Fig. 54) Aceasta pāsla este formata din miceliul ciupercii,pe care se dezvolta conidioforii cu conidiile. Frunzele tinere sunt deformate, īngrosate, casante si se rasucesc cu marginile īn sus, īn forma de lingura, apoi se usuca de timpuriu.

Fig. 54 - Fainarea marului - Podosphaera leucotricha

a - frunza atacata; b - lastar tānar atacat

Ciuperca ataca cu rapiditate lastarii tineri, pe care īi acopera cu un manson micelian. Lastarii puternic atacati se īndoaie īn forma de cārlig si se usuca.

Florile atacate au sepalele deformate,petalele īngustate īsi pierd culoarea roz, devin albe, se atrofiaza si ramān sterile. Florile atacate se usuca fara a forma fructe. La soiurile sensibile de mar, aceasta forma de atac duce īn unii ani la importante pierderi de recolta.

Daca atacul are loc pe fructele tinere, acest lucru duce la stagnarea cresterii acestora si chiar la caderea lor.

Agentul patogen. Boala este produsa de Podosphaera leucotricha (Ell.et Ev.) Salm., din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.

Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat de un miceliu filamentos septat,hialin, ramificat, ectoparazit, care se fixeaza de tesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor. Apresorii sunt niste formatiuni ale miceliului asemanatoare unor ventuze, de la nivelul carora pornesc haustori, de forma sferica, ce patrund īn celulele epidermice.

Inmultirea asexuata a ciupercii se face prin conidii de tip Oidium, care formeaza numeroase siruri de celule ca niste butoiase, ceea ce face ca miceliul sa aiba un aspect pulverulent. Forma conidiana a ciupercii se numeste Oidium farinosum Cke. Conidiile au dimensiuni cuprinse īntre 16-27 x 10-17µ si asigura raspāndirea agentului patogen īn timpul perioadei de vegetatie. Ele germineaza īn tesuturile vii ale plantei, folosind apa de transpiratie si īn cazul īn care temperatura mediului extern este cuprinsa īntre 10-20°C. (Fig. 55)

Fig. 55 - Fainarea marului - Podosphaera leucotricha

a - conidiofor cu conidii; b - peritecii cu asce si ascospori - original

Temperatura ridicata, īntre 18-20°C si umiditatea ridicata 80-100%, favorizeaza boala, care īn acest caz, poate lua un caracter foarte grav, īn special la soiurile sensibile.

Ciuperca ierneaza īn solzii mugurilor sub forma de miceliu de rezistenta sau sub forma de peritecii.Periteciile se formeaza pe miceliu, au forma sferica, sunt brune, prevazute cu 3-5 apendici  (uneori chiar 11), numiti fulcre, ramificati dichotomic la vārf. Acesti apendici sunt de 4-6 ori mai lungi decāt diametrul periteciei, iar īn ei se formeaza o singura asca cu 8 ascospori elipsoidali, hialini si unicelulari.

Primavara boala reapare ca urmare a intrarii īn vegetatie a miceliului de rezistenta aflat īn solzii mugurilor infectati din anul precedent. Astfel, mugurii contaminati dau lastari sau flori infectate. Acestea constituie primele focare de infectii. Pe suprafata organelor atacate se formeaza conidii care asigura infectiile primare īn timpul īnfloritului, care sunt urmate de numeroase infectii secundare īn cursul aceleiasi perioade de vegetatie. Cercetarile efectuate la noi īn tara au aratat ca periteciile desi se formeaza īn luna mai pāna īn toamna, nu joaca rol īn infectiile primare din primavara ascosporii neputānd fi captati pe lame capcana.

Īn unii ani miceliul si organele sporifere sunt parazitate de ciuperca Cicinobolus cesatii De By care limiteaza mult frecventa si intensitatea bolii. Multitudinea picnidiilor acestui hiperparazit determina modificarea culorii miceliului din alb cu aspect fainos īn alb murdar.

Combatere. Se recomanda ca īn permanenta lastarii puternic atacati sa fie īndepartati si distrusi prin ardere. Pentru prevenirea raspāndirii bolii se vor aplica tratamente umede sau uscate cu substanta care au ca baza toxica sulful. Iarna se vor efectua stropiri cu zeama sulfocalcica. Primavara se executa mai multe tratamente cu zeama sulfocalcica 10%, pāna la deschiderea mugurilor si īn concentratie de 2% dupa deschiderea acestora.Se pot face de asemenea tratamente cu sulf muiabil 0,4% sau Karathan 0,1%.

Se aplica vara tratamente curative, de cāte ori este nevoie cu zeama calcica 2%, sulf muiabil 0,4%, Karathan 0,1%, si prafuiri cu sulf, Systhane 12 EC 0,04%, Anvil 0,04%, Rubigan 12 EC 0,04%. Se pot folosi fungicide sistemice care īn anumite conditii pot da rezultate foarte bune. Se recomanda cultivarea de soiuri de mar rezistente la fainare cum ar fi : Aromat de vara, Frumos de Voinesti, Delicios de Voinesti , Renete de Canada.

Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul ramurilor de        mar si par - Venturia inaequalis

Prima descriere a acestei boli a fost facuta de botanistul suedez Fries īn anul 1819. Este boala cea mai raspīndita si pagubitoare īn toate tarile unde se cultiva marul. La noi īn tara se īntālneste īn toate regiunile, de la cāmpie pāna īn zona montana,si datorita pierderilor mari de recolta atāt cantitative cāt si calitalive, patarea cafenie este considerata ca una dintre cele mai pagubitoare boli ale marului si parului.

Simptome. Ciuperca ataca toate organele tinere ale pomului, pe toate aceste organe simptomele fiind mult asemanatoare. (Fig. 56)

Pe frunzele tinere, īn special pe partea inferioara a limbului, apar pete mici, cenusii, din dreptul carora pornesc radiar hifele ciupercii de culoare olivacee. Aceste pete se maresc, ating 5-10 mm, au culoare verde-masliniu sau brun si pot sa conflueze. Mai tārziu cānd miceliul subcuticular fructifica si se formeaza conidiofori cu conidii, petele capata o culoare brun maslinie si au un aspect catifelat.

Fig. 56. Patarea cafenie si rapanul merilor

- Venturia inaequalis

a - simptome pe partea superioara a frunzei;

b - simptome pe partea inferioara a frunzei

La unele soiuri de mar, cīnd atacul este puternic, petele sunt dese si acopera o mare parte din suprafata frunzelor, care cad īnaintea celor sanatoase.

Atacul pe flori si īn special pe sepale este asemanator cu cel descris la frunze. si īn acest caz apar pete mici, cenusii care iau un aspect catifelat cīnd pe miceliu apar conidioforii cu conidii.

Pe fructe apar pete cenusii maslinii, fara un contur precis.La īnceputul atacului petele de pe fructe sunt catifelate iar mai tārziu devin crustoase, cenusii si sunt īnconjurate de o margine mai īnchisa constituita din miceliul ciupercii care creste radiar. Aceste pete se īntind, se reunesc iar īn dreptul lor tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic iar pulpa lor are un gust fad. Deseori crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena sau pentru alte ciuperci care distrug pulpa fructului īn totalitate. (Fig. 57)

Pe ramuri boala se observa mai greu. Aici ciuperca produce o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat se observa un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava.

Rapanul este o boala pagubitoare, deoarece slabeste foarte mult pomii, si-i face sa rodeasca din ce īn ce mai putin.Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se refera la pierderi importante de recolta, deprecierea calitativa a fructelor, (proces care poate continua si īn depozite), cīt si debilitarea pomilor atacati prin pierderea frunzelor sau reducerea suprafetei asimilatoare a acestora.

Fig. 57. Patarea cafenie si rapanul merilor - Venturia inaequalis

 - atac pe fructe īn diferite stadii de dezvoltare;

Agentul patogen. Boala este produsa de Venturia inaequalis (Cke) Wint, syn Endostigme inaequalis (Cke) Syd., din familia Pseudosphaeriaceae, ordinul Pseudosphaeriales, clasa Ascomycetes.

Ciuperca prezinta un miceliu septat si ramificat de culoare brun maslinie, care se dezvolta sub cuticula si sub epiderma, crescānd radiar de la punctul de infectie.In momentul fructificarii apar strome de culoare bruna pe care se diferentiaza conidiofori scurti, cilindrici, simpli, īngrosati la baza si subtiati spre vārf. Terminal pe acesti conidiofori se formeaza cīte o conidie bruna,alungit piriforma care la īnceput este unicelulara apoi devine bicelulara. La maturitate, conidiile se desprind de pe conidiofor si cad, iar conidioforii īsi continua cresterea formānd alte conidii. (Fig. 58) Aceasta forma conidiana a ciupercii se numeste Fusicladium dendriticum. 

Conidiile ajunse la maturitate pot germina, daca se afla īn picaturi de apa si la temperaturi cuprinse īntre 15-20°C.

Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta īn scoarta ramurilor. Acesta intra īn activitate primavara, formānd conidii si astfel are loc infectia primara pe toate organele tinere ale pomilor. Toamna, pe frunzele cazute, ciuperca duce o viata saprofita iar primavara, īn urma procesului sexual de ascogamie, se formeaza peritecii cu asce si ascospori.

Periteciile sunt ovale, cufundate īn substrat, au peretii grosi si negriciosi si sunt prevazute la partea superioara cu un por de deschidere īnconjurat de peri bruni si rigizi.Īn aceasta peritecie, pe un strat fertil aflat la baza, se formeaza numeroase asce alungite, cu cāte 8 ascospori bicelulari , cu celule inegale, brun olivacei.

Fig. 58. Patarea cafenie si rapanul merilor - Venturia inaequalis

a- conidiofori cu conidii; b - conidii - original

Ascosporii ajung la maturitate primavara, iar eliminarea lor are loc īncepānd din luna martie pāna īn mai-iunie, īn functie de umiditate si temperatura. Primavara, ploile hidrateaza ascele, peretii periteciilor se rup si ascosporii sunt proiectati īncepānd cu temperatura de 5°C. Astfel, ascosporii produc si ei infectii primare care sunt foarte puternice.

Atāt filamentele de infectie provenite din germinarea ascosporilor cāt si cele ce provin din germinarea conidiilor patrund īn interiorul plantei gazda prin strapungerea directa a cuticulei.

Boala este favorizata de umiditate mare sub forma de ploi abundente sau atmosfera saturata cu vapori de apa.

Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri de profilaxie si combatere : masuri de igiena : strāngerea,  arderea sau aratura adānca de toamna pentru micsorarea sursei de infectie prin ascosporii din periteciile din frunzele cazute; taierea si arderea ramurilor cu rapan, curatirea pomilor. Se vor executa  stropiri de iarna si primavara care au mare importanta īn distrugerea surselor de infectie primara prin conidii sau ascospori. Primavara, la desfacerea mugurilor, la scuturarea florilor si cānd fructele sunt cāt aluna, pomii se stropesc cu zeama bordeleza 0,75-1% sau cu Zineb 0,4%. Vara se recomanda folosirea suspensiilor de Captan 0,3% si Metiram de zinc 0,2%

sau Zineb īn amestec cu sulf muiabil 0,3%, Mancozeb 0,2%,Benomyl 0,1%, zeama sulfocalcica 2%.

Īnainte de recoltare cu 2 saptamāni se recomanda aplicarea unui tratament cu Captan 0,25%, Maneb sau Macozeb 0,3%. O masura eficace este crearea, introducerea si extinderea īn cultura a soiurilor rezistente.

Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de mar si      par - Monilinia fructigena

Aceasta boala este cunoscuta de multa vreme īn toata lumea, īn tarile unde se cultiva marul si parul si produce pagube foarte mari īn livezi si depozite.Īn tara noastra este foarte raspāndita si pagubitoare īn toate zonele pomicole, īn unii ani pierderile din recolta de fructe ridicāndu-se pāna la 50-60%.

Se īntālneste pe mar, par si gutui si poate ataca sporadic un numar mare de specii lemnoase apartinīnd la 11 familii.

Simptome. Ciuperca apare pe ramuri cu frunze, flori si fructe, īn diferite faze de dezvoltare. (Fig. 59)

 

Fig. 59. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia fructigena

a- atac pe lastar; b- atac pe buchete florale

Primavara, īn timpul īnfloritului, unele ramuri tinere īncep sa se vestejeasca iar frunzele si florile se brunifica si se usuca. Pe scoarta ramurilor atacate si pe flori apar pernite de mucegai de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din conidioforii si conidiile ciupercii. Atacul pe flori seamana cu efectul īngheturilor tārzii de primavara, cu deosebirea ca printre florile distruse si brunificate se pot observa si flori normale. Acest aspect parazitar poarta numele de monilioza din anul precedent.

Mai tārziu cānd fructele au dimensiunea unei alune, mai ales la par, acestea se īnnegresc si cad īn masa. Deseori acest aspect parazitar este confundat cu caderea fiziologica. Acest aspect parazitar este cunoscut si sub numele de monilioza de primavara. Vara, cānd fructele au ajuns la maturitate, apar pe suprafata lor pete brune care se īntind īn suprafata si cuprind pulpa fructului īn īntregime. Īn scurt timp fructul putrezeste apoape īn totalitate, si adeseori cade din pom. (Fig. 60)

Fig. 60. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia fructigena - atac pe fructe

Daca atmosfera este umeda  si temperaturile sunt ridicate, pe suprafata fructului, īn zona putrezita, apar sporodochiile ciupercii, sub forma unor pernite dispuse īn zone concentrice. Aceasta forma de atac este cunoscuta sub numele de putregai brun.

Daca timpul este mai umed cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica, se īnmoaie, au coaja stralucitoare si pieloasa. Apoi se īnnegresc fara ca pe suprafata lor sa mai apara pustule cu conidii. Aceasta forma de atac este īntālnita deseori si īn depozite si poarta numele de putregai negru.

Pe timp secetos fructele atacate se deshidrateaza se īntaresc, se mumifiaza si ramān atārnate de pomi si īn timpul iernii. Īn aceste fructe se formeaza sclerotii cuipercii, care sunt organele de rezistenta. Acest aspect parazitar poarta numele de mumifierea fructelor.

Agentul patogen. Monilioza marului si parului este produsa de Monilinia fructigena (Aderh.et Ruhl) Honey, din familia Helotiaceae, ordinul Pezizales, clasa Ascomycetes.

Ciuperca are aparatul vegetativ reprezentat de un miceliu filamentos, ramificat, la īnceput hialin, apoi brun, cu peretii impregnati cu melanina, ceea ce-i confera rezistenta la uscaciune. Acest miceliu se dezvolta treptat de la locul de infectie, invadānd aproape īn īntregime pulpa fructului. (Fig. 61)

Fig. 61. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor

- Monilinia fructigena

a- apotecii; b - asce cu ascospori; c - sporodochii cu siruri de conidii;

d - conidii - original

Īn functie de conditiile de umiditate si temperatura, filamentele miceliene formeaza strome de doua feluri : substratale si sclerotiale.

Stromele substratale au centrul alcatuit dintr-o retea de hife, care include si o portiune din substratul ce serveste ca hrana, īmpletite strāns, alcatuind sporodochiile, care preseaza si erup prin coaja fructului. La suprafata acestor sporodochii apar numerosi conidiofori scurti, simpli, putin diferentiati de miceliu, care poarta conidii dispuse īn lanturi simple sau ramificate.Conidiile sunt elipsoidale, galbui, de forma unor butoiase (trunchiate la cele doua capete), unicelulare, cu membrana dubla. Ele germineaza la temperaturi cuprinse īntre 0-25°C, optima fiind la 15°C. Aceasta este forma conidiana a ciupercii care se numeste Monilinia fructigena Pers.

Stromele sclerotiale se dezvolta pe fructele mumifiate, formānd scleroti tari, negriciosi neregulati ca forma. Dupa doi ani de la infectie pe fructele mumifiate apar apotecii mici de 3-5 mm īn diametru, īn forma de pālnie, lung pedunculate, de culoare galben brun. Aceste apotecii sunt captusite cu stratul himenal, alcatuit din asce alungite, cu cāte 8 ascospori unicelulari, hialini, ovoizi.

Iernarea ciupercii se face cel mai frecvent sub forma de strome miceliene īn scoarta ramurilor, sau sub forma de scleroti īn interiorul fructelor mumifiate. Primavara, īn conditii favorabile de temperatura si umiditate, miceliul creste si se dezvolta sporodochiile pe care se formeaza conidiofori cu conidii. S-a constatat ca si conidiile pot rezista peste iarna īn proportie de 43-53%, putānd produce primavara primele infectii. Īn cazul in care se formeaza apotecii, primele infectii sunt produse de ascospori.

Pe parcursul perioadei de vegetatie, precum si īn depozite,ciuperca se propaga prin conidii, care produc numeroase infectii secundare. Conidiile sunt īmprastiate de vānt, de apa de ploaie si de insecte.Pe fructele tinere, ele germineaza producānd filamente de infectie, care de cele mai multe ori patrund prin rani produse din diverse cauze-īntepaturi de insecte, grindina.

Epidemiile de monilioza la mar si par sunt favorizate de umiditatea ridicata a aerului,picaturile de apa de pe fructe si ranile produse pe fructe sau pe ramuri de diferiti factori biotici si abiotici.

Combatere Pentru prevenirea si combaterea bolii se recomanda urmatoarele masuri : masuri de igiena culturala: adunarea fructelor putrezite si mumifiate, distrugerea lor prin ardere, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri, īn timpul perioadei de vegetatie se vor aplica tratamente : tratamente de iarna cu zeama sulfocalcica īn concentratie de 20% sau cu sulfat de cupru 2-3%, tratamente īn timpul perioadei de vegetatie cu Catan 0,3%, zeama sulfocalcica 2%, Zineb 0,3%, Mancozeb 0,2%, zeama bordeleza 0,75%. Se va acorda atentie deosebita recoltarii si manipularii fructelor pentru a se evita ranirile mecanice. Se recomanda curatirea si dezinfectarea silozurilor de depozitare a fructelor: depozitele trebuiesc aerisite, se dezinfecteaza stelajele, se mentine o temperatura cīt mai apropiata de 1-3°C si umiditate īntre 80-90%.


Document Info


Accesari: 33114
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )