Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






CULTURA PRINCIPALELOR SPECII POMICOLE

Botanica











ALTE DOCUMENTE

Galega officinalis - Ciumarea
Linum usitatissimum - In
Inlocuirea unor componente
TESUTURILE PLANTELOR
Istoria cafelei
Nufarul
Lobelia inflata
Conium maculatum
Poa annua (hirusor), fam. Poaceae
Iris pseudacorus - Stanjenel de balta


CULTURA PRINCIPALELOR SPECII POMICOLE

11.1.CULTURA SPECIILOR POMACEAE (SEMINTOASE)

Marul detine primul loc intre speciile pomicole din zona temperata, el asigura consumul de fructe proaspete in tot timpul 545h78f anului calendaristic avand soiuri de vara, de toamna si de iarna.
Parul este raspandit pe suprafete mai restranse decat marul, productia mondiala de pere fiind
de 7-8,5 mil. tone anual.

Gutuiul este mai putin raspandit pe plan mondial decat marul si parul. Particularitatile biologice ale speciilor semintoase.

Sistemul radicular este mai adanc la par si ramuros la mar, ajungand la 4-5 m adancime, insa marea majoritate a radacinilor se gasesc intre 10 si 80 cm. La gutui, radacinile sunt mult mai superficiale fiind situate in majoritate pana la 40-50 cm.

Intrarea pe rod si durata de viata sunt functie de soi, de portaltoi si de modul de taiere (lung sau scurt) primele fructe obtinandu-se la 2.6 ani de la plantare. Durata de viata este de 25.60 ani la mar, 25.80 ani la par si de 25.40 ani la gutui.

Florile sunt de culoare roza de diferite nuante la mar si albe si cu miros neplacut la par. Majoritatea soiurilor de mar si par sunt autosterile si partial autofertile, adica nu se fecundeaza cu polen propriu, avand nevoie de polenizare artificiala, straina. Soiurile de gutui sunt in general autofertile sau partial autofertile.

Fructele de mar si par se coc incepand din luna iulie distingandu-se soiuri de vara, de toamna si de iarna. La gutui nu se intalnesc soiuri de vara ci numai de toamna si iarna.
Cerintele fata de factorii de vegetatie. Marul rodeste bine in conditii unde temperatura medie
anuala este cuprinsa intre 7,5-11,0
0C, iar parul si gutuiul intre 9,0-11,50C.
Fata de lumina gutuiul si parul sunt mai pretentiosi decat marul, insa in conditii de umbrire,
in toate cazurile fructele nu se coloreaza suficient.
Fructele mai insorite au aspect comercial mai atragator si acumuleaza mai mult zahar decat cele umbrite.

Fata de apa, toate cele trei specii au cerinte destul de ridicate, dand rezultate foarte bune in
conditii de precipitatii cu peste 650 mm anual si bine distribuite in timpul anului, altfel este

necesara completarea apei prin irigatii.

Fata de sol toate speciile semintoase au cerinte ridicate fata de fertilitate, dand rezultate bune pe soluri bine aprovizionate cu substante nutritive. In general, reusesc pe o gama larga de soluri cu textura lutoasa, luto-nisipoasa, luto-argiloasa, cu pH cuprins intre 6,5-7,5.

Soiuri de mar: Stark Earliest, Prima, Golden Spur, Jonagold, Mutsu, Florina, Idared, Granny Smith, Elstar, Romus1, Romus2, Romus3, etc.

Soiuri de par: Untoasa Precoce Morettini, Untoasa de Geoagiu, Napoca, Doina, Douchesse D Augouleme, Passe Crassane, Olivierre De Serres, Josephine De Mallines, etc.
Soiuri de gutui: De Portugalia, De Constantinopol, Aurii, Aromate, Moldovenesti, etc.
Particularitatile tehnologice ale culturii speciilor semintoase.

Gama portaltoilor folosita este destul de larga mai ales pentru mar. Astfel, aceasta specie se altoieste pe urmatorii portaltoi: marul salbatic si marul franc, care se inmultesc prin seminte si dau pomi de vigoare mare si portaltoi vegetativi care pot fi grupati in functie de vigoare:

-portaltoi de vigoare foarte slaba: M27, M9, M26;

-vigoare submijlocie: M7, M106;

-vigoare mijlocie: M4, M104;

-vigoare mare si foarte mare: M11, M16, M25, M109, A2.

Parul se altoieste pe par salbatic, par franc si pe gutuiul comun. Gutuiul se altoieste pe gutui comun.

Specificul infiintarii si intretinerii plantatiilor. Lucrarile de intretinere a solului sunt comune cu ale celorlalte specii si se fac asa cum s-a aratat la capitolul sisteme de intretinere a solului.

Pentru asigurarea unor recolte sustinute in fiecare an si de calitate buna se recomanda ca in
fiecare an sa se faca urmatoarele lucrari: taieri de iluminare a coroanelor, taieri de fructificare si
regenerare a ramurilor de rod si semischelet care imbatranesc; rarirea chimica a fructelor completata
cu rarirea manuala in vederea normarii incarcaturii de fructe si in vederea prevenirii intrarii in
alternanta de rodire; aplicarea ingrasamintelor organice la 2-3 ani odata si a ingrasamintelor chimice
cu fosfor si potasiu in fiecare an; irigarea plantatiilor in perioadele de seceta dand 4-5 udari pe an;
combaterea bolilor si daunatorilor in momentele cele mai vulnerabile ale acestor inamici. Cele mai
periculoase boli la speciile semintoase sunt: boala petelor cafenii (rapanul merelor si perelor),
fainarea marului, monilioza, virozele etc., iar dintre daunatori cel mai redutabili sunt: viermele
fructelor, paianjenii rosii, paduchii verzi de frunze, omizile fluturelui alb, cotarul, inelarul, omida
paroasa a dudului etc.

11.2.CULTURA SPECIILOR SAMBUROASE (PRUNOIDEAE)

Cultura speciilor din grupa samburoase are o deosebita importanta atat pe plan mondial, cat mai ales pentru tara noastra, datorita faptului ca pot valorifica eficient conditiile de clima si sol, fructele se coc esalonat din luna mai pana in octombrie.

Particularitatile biologice. Speciile samburoase formeaza in general pomi de vigoare moderata, cu dimensiuni medii. Sistemul radicular este mai superficial la prun, visin si mai adanc la cais si piersic.

Numarul de soiuri obtinute este foarte mare si difera de la o specie la alta.

Partea aeriana a pomilor samburosi atinge in medie 5-7 m, inaltimea si diametrul coroanei, iar in unele cazuri 8-9 m (cires, cais) altoiti pe portaltoi vigurosi si cultivati in sistem clasic. Pomii rodesc pe urmatoarele tipuri de ramuri de rod: buchete de mai tipice (cires, visin, piersic); buchete ramificate (prun, cais); ramuri mijlocii neramificate (cires, visin) sau ramificate (prun, cais); ramuri mixte (piersic); ramuri anticipate (piersic si cais in primii 5-6 ani dupa plantare); ramuri pletoase (visin) si ramuri salbe (piersic). Mugurii pot fi asezati solitar (cate unul la nod) la cires si visin sau in grupuri in numar de 2-3 la prun; 3 la piersic; 2-6 la cais.

Repausul profund de iarna este mai scurt decat la speciile semintoase, fiind numai 30-40 zile la cais, 40-60 la piersic, 60-70 la prun, cires si visin. Din aceasta cauza, pornirea in vegetatie si inflorirea se petrece mai devreme primavara incepand cu caisul care infloreste uneori chiar la inceputul lunii martie si continuand cu piersicul, ciresul, prunul, visinul. Din aceasta cauza, florile si fructele tinere ale acestor specii sunt mai des distruse de brume tarzii de primavara.

Intrarea pe rod a pomilor incepe din anul al II-lea si al III-lea la piersic si din anul III si IV la celelalte specii. Potentialul productiv este in general mare la piersic, prun si cais (15-25 t/ha) si moderat la cires si visin (5-10 t/ha).

Durata de viata a pomilor sau a plantatiilor este in functie de specie: 15-20 ani la cais si piersic, 35-40 ani la prun si visin, 50-60 ani la cires. In unele cazuri, aceste limite pot fi depasite cu 20-30 ani.

In cursul vietii apar unele boli specifice cum ar fi gomoza in special la piersic, cais, cires;
sau putrezirea scoartei in jurul coletului si plagi cauzate de ger pe trunchi (cais).
Toate acestea pot
duce la pieirea prematura a pomilor, uneori chiar din al VIII-lea sau al X-lea an de la plantare.

Cerintele samburoaselor fata de factorii de vegetatie

Fata de lumina prunul si visinul au cerinte moderate, in schimb piersicul, caisul si ciresul
sunt foarte pretentioase la lumina, necesitand expozitiile cele mai insorite.

Fata de caldura cele mai pretentioase specii sunt caisul si piersicul care trebuie cultivate in
zonele cele mai calduroase si adapostite de curentii reci de aer, dand rezultate bune acolo unde
temperatura medie anuala este de 10-12
0C. Celelalte specii (prunul, ciresul, visinul) au o arie mai
larga de cultura reusind bine atat in zona dealurilor cat si de campie.
Rezistenta la ger este mai mica
la cais si piersic, care rezista pana la -24-26
0C in timp ce prunul, ciresul si visinul rezista pana la -
28-300C.

Fata de apa cele mai mari pretentii le are prunul, celelalte specii au cerinte mai reduse (450-
550 mm anual).

Fata de sol toate speciile samburoase sunt pretentioase la aeratia solului, preferand soluri
structurate, permeabile, adanci, luto-nisioase, luto-argiloase, cu stratul permeabil si pH cuprins intre
6,8-7,5.

Soiuri de prun: Diana, Renclod Althan, Albatros, Agen, Stanley, Vanat romanesc, Anna Spath, etc.

Soiuri de cires: Ramon Oliva, Van, Sam, Bigarreau Moreau, Germersdorf, Hedelfinger, Armonia, etc.

Soiuri de visin: Mari timpurii, Timpurii de Cluj, Nana, Ilva, Northstar, Meteor, Nefris, etc.
Soiuri de cais: N.J.A. 19, Mari de Cenad, Callatis, Umberto, Selena, Sulmona, Traian, etc.
Soiuri de piersic: Cardinal, Jerseyland, Redhaven, Southland, Elberta, Halehaven,
Madeleine Pouyet, etc.

Particularitatile tehnologice de cultura. Soiurile de prun, cais si piersic se altoiesc pe
urmatorii portaltoi: prunul franc, corcodusul, zarzarul, porumbarul; in plus, piersicul se mai poate
altoi pe migdalul amar si pe hibrizii de piersic x migdal in special pentru soiurile cu continut de
calciu activ pana la 10-12%, ceilalti portaltoi nu reusesc decat pana la 6% calciu activ in sol (la
procente mai ridicate se imbolnavesc de cloroza). Ciresul se altoieste pe cires salbatic, cires franc,
mahaleb si pe visinul franc in solurile ceva mai reci.
Visinul se altoieste pe mahaleb si pe visinul
comun si franc.

Pentru toate speciile, cea mai buna epoca de plantare este toamna, cu conditia sa nu stagneze apa in timpul ploilor de toamna, in aceste conditii plantarea se amana pentru primavara. Distantele de plantare sunt in functie de specie, de portaltoi si de forma de coroana preconizata, ele fiind de 4-
6 m intre randuri si 3-5 m intre pomi pe rand.

Formele de coroana indicata sunt in general cele cu centrul deschis si cele aplatizate, de
exemplu: vasul ameliorat, vasul intarziat, vasul aplatizat, palmeta cu brate oblice, drapelul
Marchand. Ciresul si visinul pot fi cultivati si in forma de piramida etajata si piramida mixta.

Toate samburoasele fiind specii iubitoare de lumina, sunt necesare taieri periodice de rarire
si de luminare a coroanei.
Celelalte lucrari de ingrijire ca: lucrarea solului, ingrasarea, irigarea, sunt
comune cu ale celorlalte specii pomicole. O atentie deosebita se va acorda combaterii bolilor, in
special a moniliozei la cais, cires si visin, precum si a basicarii frunzelor la piersic - boli care ataca
primavara timpuriu cand lastarii abia au aparut si care pot compromite intreaga recolta. De
asemenea, in primaverile timpurii, mai ales trebuie luate masuri pentru combaterea brumelor tarzii
prin diferite metode (fumigatie, incalzirea solului din livada, aspersiune, etc.).
Recoltarea fructelor
se face manual in toate cazurile cand fructele sunt destinate consumului in stare proaspata.

11.3.CULTURA ARBUSTILOR FRUCTIFERI

11.3.1.Coacazul si agrisul

Arbustii fructiferi prezinta o importanta deosebita atat prin fructele lor cat si prin utilizarea lor in cultura pe terenuri accidentate, in pante folosindu-se in combaterea eroziunii acestor terenuri.
Coacazul si agrisul sunt specii care se cultiva mult in climatul racoros si umed.
Cerintele fata de factorii de vegetatie. Coacazul si agrisul au cerinte moderate fata de
lumina, de aceea pot fi cultivati si intercalat intre pomi, dar dau recolte mai mari in plantatii pure.
Fata de caldura au cerinte reduse, intrucat sunt plante de provenienta nordica, necesitand o
temperatura medie anuala de 7,4-8,5
0C.

Fata de umiditate sunt pretentiosi necesitand peste 700 mm precipitatii anuale bine

repartizate pe fenofaze.

Fata de sol coacazul si agrisul au cerinte moderate, insa dau rezultate foarte bune pe cele lutoase, luto-argiloase si argilo-lutoase, cu umiditate suficienta, reavene si cu reactie slab acida, permeabile si cu fertilitate buna.

Soiuri de coacaz: Negre mari, Record, Abundent, Red Lake, Rosu timpuriu, Margaritar. Soiuri de agris: Rezistent de Cluj, Somes, Zenit, White Smith.

Particularitatile tehnologice ale culturii. Coacazul se inmulteste in masa prin butasi lignificati, iar agrisul prin marcotaj chinezesc.

Specificul infiintarii si intretinerii plantatiilor. Coacazul si agrisul se pot cultiva in sistem clasic, intesiv si superintensiv. Numarul de plante la hectar este in medie de 3-6000 si poate ajunge chiar peste 30000 plante/ha in culturile supeintensive.

Terenul destinat infiintarii culturilor se fertilizeaza cu 40-60 t/ha gunoi de grajd si cu cate 170-200 kg s.a. de fosfor si potasiu.

In gospodariile populatiei, distantele intre randuri pot fi reduse la 1,5-2,0 m iar intre plante pe rand la 1,0 m. Plantarea se face toamna sau primavara foarte timpuriu, deoarece pornirea in vegetatie are loc devreme, in gropi de 30 x 30 cm.

In culturile intensive, arbustii pot fi condusi sub forma de cordon vertical, forma de evantai si in forma de "V", tulpinile fiind palisate de sarmele spalierului.

Recoltarea se face cand toate fructele au ajuns la culoarea caracteristica soiului.

11.3.2.Zmeurul si murul

Zmeurul si murul sunt de fapt subarbusti, apreciati in special pentru calitatea fructelor consumate, fie proaspete fie prelucrate industrial, datorita faptului ca se obtin produse de foarte buna calitate (sucuri, siropuri, dulceata, lichior, etc.).

Murul in tara noastra creste spontan asociat cu zmeurul in zona submontana, insa in zona de campie este mai raspandit decat zmeurul.

Cerintele fata de factorii de vegetatie.

Fata de lumina zmeurul are cerinte mai mari decat murul, insa ambele reusesc bine si la semiumbra, indeosebi in zonele insorite puternic. Fata de caldura au cerinte moderate, comportandu-se mai bine in zonele mai nordice si la altitudini mai mari cu clima racoroasa.

Trebuie evitate solurile cu peste 15% carbonat de calciu, precum si solurile reci, grele, cu exces de umiditate.

Soiuri de zmeur: Englezesc, Rubin, Cayuga, De Sepembrie, Romy, Golden Queen. Soiuri de mur: Logan Berry, Thornfree, Boysenberry.

Particularitatile tehnologice ale culturii. Zmeurul se inmulteste prin drajoni, care se scot la sfarsitul fiecarei perioade de vegetatie (toamna) si se planteaza intr-un teren pregatit la fel ca pentru coacaz si agris.

Distantele de plantare sunt de 2,0-2,5 m intre randuri si de 0,4-0,6 m intre plante pe rand. Inainte de plantare se face fasonarea drajonilor si mocirlirea radacinilor. Daca se observa ca radacinile sunt deshidratate, drajonii se tin cu radacinile in apa timp de 8-10 ore. Plantarea se face in gropi de 40 x 40 x 30 cm, avand grija de coletul plantelor, care trebuie asezat obligatoriu la nivelul suprafetei solului.

Plantele se conduc in benzi pe spalier cu sarme simple sau cu 2-3 cupluri de sarme duble suprapuse la cca. 40-50 cm unul de altul.

In cursul verii, solul se intretine ca ogor negru pe intervalele dintre randuri si se suprima drajonii care apar pe interval.

Combaterea bolilor Botrytis septoria (patarea frunzelor), rugina se face prin stropiri cu zeama bordeleza 0,5% sau alte fungicide.

Recoltarea fructelor se face esalonat in mai multe reprize, pe masura ce fructele se coc.

11.4.CULTURA NUCULUI

El are un sistem radicular puternic si destul de profund, intra pe rod la 8-10 ani, productia poate fi 70-200 kg/pom, iar durata de varsta 100-300 ani.

Are cerinte mari fata de lumina precum si fata de caldura, suporta in perioada de repaus temperaturi de -20-290C. Florile si lastarii tineri sunt sensibili, suferind la temperaturi de -2-30C. Temperaturile prea ridicate sunt de asemenea daunatoare.

Creste si fructifica bine in zonele cu precipitatii de 600-700 mm anual. Cultura se practica la o mare diversitate de tipuri de sol, insa cele mai corespunzatoare sunt solurile mijlocii si cele usoare, permeabile, bine aerate, cu un pH neutru - usor alcalin.

Nucul se inmulteste pe cale generativa, insa pentru a avea plante cu valoare biologica
ridicata, se practica inmultirea prin altoire, folosindu-se ca portaltoi nucul comun si nucul negru.
Soiurile mai raspandite in cultura sunt: Germisara, Orastie, Sibisel 44, Geoagiu 65, Sarmis,
Susita, etc.

Distantele de plantare sunt de 8 x 6 si 9 x 7 m.

Terenurile destinate culturilor de nuc, pe langa faptul ca trebuie sa intruneasca conditiile
impuse de cerintele plantei, trebuie sa fie bine pregatit, desfundat pe intreaga suprafata.
Se aplica lucrari in ceea ce priveste formarea coroanei (efectuandu-se usoare interventii pe
calea taierilor), mai mult se fac interventii in perioada de vegetatie, intretinerea acesteia pe intreaga
durata de viata a pomilor, lucrarea solului, administrarea ingrasamintelor, combaterea bolilor si
daunatorilor.

Recoltarea se face prin scuturarea pomilor, cand mezocarpul crapa si nucile incep sa cada.


Document Info


Accesari: 5465
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )