Eticheta în
aikido Desi mai
putin flagranta ca în trecut, politetea japoneza nu este un
mit si nici pierdere de timp, atât în viata de toate zilele, cât
si în artele martiale.
În general gresit înteleasa de lumea
occidentala, care o considera un ritual de tip "sectar" în
care profesorul joaca rolul de guru, sau chiar o serie de
amabilitati pe care le schimbam pentru ca "da
bine", eticheta (reishiki) face parte integranta din toate artele martiale
japoneze.
Eticheta este o mostenire a comportamentului recomandat
de bushido, calea razboinicului, a samurailor medievali. Poate
parea putin ciudat ca din educatia unor oameni al
caror rol era mai degraba de a muri pe câmpul de lupta ar fi
putut face parte reguli stricte de politete.
Aceasta etica era legata direct de gândirea zen,
însusita de razboinici. Totul - în gesturile cele mai elementare
din viata de zi cu zi, cum ar fi mersul, asezarea sau ridicarea,
tinerea unui obiect sau înmânarea lui altcuiva - devine concis, sobru
si estetic. Încetineala calculata a gesturilor, relaxarea
aparenta a razboinicului, trebuiau desigur sa-i ascunda
vigilenta (zanshin) permanenta. Fiecare gest trebuia facut în asa
fel încât sa permita o riposta imediata. O veche
maxima spune: "Cel care
este într-adevar pregatit 20220t196u nu pare pregatit deloc"
Pe lânga aceste consideratii istorice si
filozofice, practica corecta a reishiki
(ceremonial, ritual, eticheta),
demonstreaza în primul rând respectul pe care un practicant îl
datoreaza profesorului si celorlalti practicanti; si,
dincolo de asta, celui sau celor care sunt la originea artei pe care o
practica.
Eticheta în dojo La intrarea în
dojo, înainte de a intra pe tatami, se saluta dojo în directia kamiza - peretele de onoare unde se
gaseste portretul lui O-Sensei.
Apoi ne întoarcem cu spatele la tatami si
lasam zori cu vârful spre exterior, în ordine, si intram pe
tatami. La intrarea pe tatami salutam în directia kamiza, din
picioare sau, mai bine din genunchi.
Daca lectia a început, (întârzierea nu trebuie
sa devina un obicei !), se saluta si instructorul, chiar
daca acesta nu ne priveste, apoi se asteapta în seiza la marginea
tatami-ului pâna când instructorul ne invita sa ne
alaturam colegilor. Daca momentul intrarii în dojo coincide
cu cel în care clasa este în timpul meditatiei, se amâna orice
miscare pâna când meditatia se încheie. La fel, daca
trebuie sa plecam înainte de terminarea sedintei, vom cere
politicos instructorului permisiunea de a ne retrage. Studiul unei arte
martiale nu este posibil decât bazat pe încrederea si respectul pe care
îl avem fata de profesor.
La începutul sedintei, pentru salut, elevii se
aliniaza în fata instructorului pe unul sau mai multe rânduri. În
general, cei mai avansati stau la stânga instructorului.
În continuare, elevii si instructorul îl saluta
pe O-Sensei, apoi elevii saluta instructorul.
Instructorul e cel care da semnalul pentru salut
si, într-un salut corect, elevul se va stradui sa nu ridice
capul decât dupa instructor. De fiecare data când instructorul
opreste antrenamentul pentru a demonstra o alta tehnica, elevii
îsi saluta partenerul sau partenerii si îsi reiau rapid
locul, asezându-se în seiza
Când instructorul cheama un elev pentru a demonstra o
miscare, acesta, foarte repede si de la locul sau, trebuie
sa salute si sa se apropie rapid de instructor. Dupa ce
instructorul si-a terminat demonstratia, elevul trebuie sa se
întoarca la loc si sa salute din seiza înainte de a
începe sa exerseze.
Antrenamentul se desfasoara cu seriozitate
si fara discutii. Fiind concentrat în întregime asupra
lucrului, e de neconceput sa mesteci guma. Dupa salutul de la
sfârsit, daca instructorul este înalt în grad, elevii trebuie sa
ramâna în seiza pâna când acesta a parasit dojo.
Aikido este o arta
martiala japoneza si studierea sa este presarata
cu un numar de reguli de politete, de curtoazie, pe care unii le
considera ceremoniale, dar care de fapt, pentru japonezi, sunt
obisnuite.
Aceste reguli nu sunt specifice aikido sau artelor
martiale, ele fac parte din viata, morala si obiceiurile
japoneze. Studiul aikido nu trebuie sa fie disociat de aceste reguli de
eticheta pentru ca astfel am pierde un considerabil aport cultural
si spiritual.
Faptul ca
salutam dojo O-Sensei, instructorul si partenerii,
si asta adoptând o pozitie în care corpul este bine echilibrat în jurul
centrului, permite o constientizare a individualitatii
celuilalt, respectându-l cu inima, dar si cu corpul, pentru ca e
nevoie de efort fizic si de reculegere pentru a-i putea oferi un salut
într-o pozitie corecta, ferma, respectoasa si
modesta.
Nu trebuie sa salutam oricum, cu un gest cu mâna
sau cu o înclinare a capului, trebuie sa ne concentram si
sa ne ordonam corpul în jurul hara, salutul este si o
concentrare a spiritului; aceasta înseamna ca suntem
pregatiti fizic si psihic pentru a studia aikido. Pe de
alta parte, constientizarea individualitatii celuilalt,
respectul pentru aceasta individualitate, armonia între oameni si
lucruri, care sunt bazele filozofiei orientale, ale tao, ale shinto si ale
zen, încep prin efortul spre modestia cu care salutam.
Dojo este locul în care venim sa cautam calea: este locul unde încercam sa progresam ca fiinta umana. Faptul ca-l salutam înca de la intrare face din el un loc privilegiat, în care venim sa ne spalam, chiar sa ne purificam, corpul si spiritul.
Prin salutarea portretului lui O-Sensei, facem dovada recunostintei fata de cel care a creat, si care ne comunica prin intermediul discipolilor lui, aceasta arta pe care o iubim si care ne permite sa ne înaltam natura umana. Facem, de asemenea, dovada modestiei, având în vedere ca oricare ar fi forta, inteligenta, pozitia noastra sociala, exista întotdeauna ceva sau cineva pe care sa-l respectam si caruia sa-i fim recunoscatori pentru ca, daca suntem infinit de mari, suntem si infinit de mici.
Bineînteles, trebuie sa aratam respect tuturor lucrurilor, dar, concret, în studiul aikido, trebuie sa aratam respect în principal armelor pe care le folosim: bokken, jo, uniforma de antrenament, etc. Sa le mânuim cu respect, sa nu le aruncam la întâmplare, sa nu le împingem cu piciorul... pe lânga faptul ca asta ne face sa ne controlam gesturile, este si o dovada de respect pentru cei care le-au facut, pentru munca lor si pentru ki-ul pe care l-au înglobat în confectionarea acestor obiecte. Sabia trebuie sa fie pentru un aikidoka reflectarea sufletului sau. Atunci când suiera prin aer, traiectoria pe care o descrie este pura, dreapta. Aceasta traiectorie este simbolul drumului în viata catre care trebuie sa tinda orice practicant de arte martiale.
Salutul
Zarei : salutul din genunchi
Se porneste din pozitia
seiza, cu mâinile pe coapse. Se pune jos întâi mâna stânga, apoi mâna
dreapta.
În aceasta forma de salut se regaseste
practica vechiului razboinic, care, vigilent si prudent în a se
apara de un eventual atac al interlocutorului, punea jos întâi mâna
stânga, dreapta ramânând disponibila pâna în ultimul moment
pentru a scoate sabia.
Apoi, cu degetele mari si aratatoarele
formând un triunghi, se apleaca bustul în fata, cu capul si
spatele drepte, fara a ridica sezutul de pe calcâie.
Ritsurei : salutul din picioare
Din pozitia naturala, cu mâinile si
bratele suple de-a lungul corpului, se înclina bustul aproximativ 10°
spre înainte.
În cazul salutului spre kamiza, salutul trebuie sa fie
mai pronuntat si cere un unghi de aproximativ 30°.
Când si
cum salutam ?
Am putea simplifica raspunzând ca se saluta
tot timpul !
La intrare...
Odata ajunsi la dojo, ne marcam intrarea cu
un salut. Daca am ajuns din timp - ceea ce ar trebui -, executam un zarei în
directia kamiza; daca nu, un simplu ritsurei e suficient. Este, de
asemenea, politicos sa salutam si pe cei care se gasesc
deja pe tatami.
La începutul sedintei...
sedinta începe cu un salut colectiv: instructorul
si elevii îl saluta pe O-Sensei, apoi se saluta între ei.
În timpul lucrului...
În timpul sedintei, saluturile se petrec fie
pentru a invita un partener la lucru, fie pentru a-i multumi ca a
exersat cu noi. În acest caz salutul se face cel mai repede posibil: zarei
daca suntem în genunchi si ritsurei daca suntem în picioare.
Multumind...
Dupa fiecare explicatie a instructorului, fie
ea colectiva sau individuala se multumeste cu o
formula de politete (arigatô gozaimashita) si cu un salut din
pozitia în care ne aflam.
De remarcat ca, în timpul antrenamentului, nu
exista nici o diferenta între salutul din picioare si cel
din genunchi. Daca suntem în picioare , ar fi ridicol sa îngenunchem
pentru a multumi instructorului si vice-versa.
Catre arme...
La luarea pentru prima data a armei (bokken, jo)
si la punerea ei la locul sau se saluta cu arma catre
kamiza.
La sfârsitul
sedintei...
La sfârsitul sedintei, pentru a
concluziona, este repetat salutul colectiv. Dupa ce instructorul a semnalat
ca sedinta s-s terminat sau dupa ce a parasit
tatami, se obisnuieste sa se salute colegii de antrenament.
La iesire...
Practicarea aikido nu înceteaza odata ce
ti-ai pus zori în picioare; iesirea din dojo, ca si intrarea
necesita un salut scurt, dar sincer, marcând terminarea reala a
antrenamentului în dojo.
Dojo Localul principal
al tuturor cluburilor de aikido este dojo. Vulgar considerat de public ca o sala de
antrenament, etimologic dojo înseamna însa "locul unde se
studiaza calea". Podeaua dojo-ului este acoperita cu tatami, saltea indispensabila
practicarii ukemi
La origine, tatami nu este o saltea destinata unei arte martiale sau
sportive; este vorba de "covoarele" din casele japoneze
traditionale (împletituri din paie de orez acoperite cu pânza de in
vopsita) a caror marime este în general de doi metri pe un
metru. De altfel, suprafata casei japoneze se masura în tatami, nu în metri
patrati.
Singurul mod corect de a sedea pe tatami este seiza. Daca seiza nu este
posibila datorita vreunei rani, cu permisiunea instructorului,
se poate sedea cu picioarele încrucisate dar nu cu picioarele
întinse, rezemat de pereti sau culcat. Intrarea în dojo semnifica
trecerea în alta lume, semanând cu aspectul Japoniei traditionale:
plina de "seninatate si dezlantuire".
Clipelor de ascultare atenta si concentrare le vor urma momente de
practica intensa si de explozii de energie.
Potrivit culturii japoneze, dojo este organizat
rational dupa axele sale fata-spate (kamiza-shimoza)
si laterale (joseki-shimoseki
Fiecare loc din încapere are o semnificatie
proprie. Termenii descrisi mai jos nu definesc peretii unei
încaperi, ci laturile delimitate de spatiul de practica. Un tatami plasat în
centrul unei sali polivalente (cum se întâmpla frecvent la stagii)
are si el aceste locuri precise, în absenta peretilor.
Kamiza
Fiecare dojo are un "loc de onoare" numit kamiza ("acolo
unde se aseaza zeii"). Pe acest perete se gaseste în
general un portret al lui O-Sensei, o caligrafie, un aranjament floral (ikebana) sau chiar un altar
shinto.
În timpul saluturilor de la începutul si de la
sfârsitul lectiei, chiar daca instructorul se întoarce cu
spatele la kamiza pentru a fi cu fata la elevi, el va saluta împreuna
cu elevii cu fata la kamiza.
Aikidoka nu se va întoarce cu spatele la kamiza si nu
se va aseza în fata portretului lui O-Sensei sau în fata
altarului daca acesta exista. Nu este vorba în nici un caz de
fanatism nici de sectarism, ci de respectarea traditiei din
Shimoza
Termenul shimo este un alt mod de citire a ideogramei shita care
înseamna "dedesubt", "inferior". Este vorba despre
partea din dojo rezervata elevilor pentru saluturile de la începutul
si de la sfârsitul sedintei, precum si
explicatiilor si demonstratiilor.
Joseki
Literal "scaunul superior". Jo în acest caz
este alt mod de citire al ideogramei ue, care înseamna "deasupra", "superior",
"de cea mai buna calitate". Este vorba de locul aflat în dreapta
kamiza, locul de onoare în care stau oaspetii importanti.
Elevii, în timpul salutului de la începutul si de la
sfârsitul sedintei, se aliniaza pe shimoza si
lasa locurile mai apropiate de joseki pentru sempai (cei mai avansati
în grad si/sau mai vechi).
Aceasta are la origine o realitate istorica: în
dojo-urile medievale intrarea facându-se pe la joseki, cei mai
avansati erau capabili sa-i protejeze pe cei mai putin
experimentati în cazul unui atac inopinat.
Shimoseki
Literal "scaunul inferior", este partea din
stânga kamiza. Acest loc e cel mai putin semnificativ al unui dojo. Kohai
(începatorii), în timpul salutului de la începutul si de la
sfârsitul sedintei, se aliniaza pe shimoza în partea
shimoseki, pentru motivele istorice de securitate de mai sus.
Formule de politete Aikido fiind de origine strict japoneza, formulele de politete folosite vor fi în limba japoneza. De remarcat ca toate formulele folosite în timpul unei sedinte de aikido fac parte integranta din limba japoneza curenta. Le veti putea deci întâlni si în viata de toate zilele.
O negai shimasu
[o negai
simass]
O : prefix de politete
Negai : întrebare, cerere
Suru : a face
O negai shimasu este formula curenta si politicoasa care
însoteste o cerere. Se foloseste la începutul sedintei
si înainte de a solicita exersarea cu un nou partener. Instructorul care
cere asistenta unui uke pentru demonstrarea unei tehnici foloseste
si el aceeasi formula.
Dômo arigatô gozaimashita [doomo arigato
godzaimasta].
Domo : bine, mult
Arigato : multumesc
Gozaru : a fi (verb foarte formal)
Domo arigato gozaimashita este o formula foarte formala de multumire. Se
spune la sfârsitul sedintei sau dupa practica cu un
partener. Limbajul curent foloseste mai degraba arigato gozaimashita (multumesc mult), arigato (multumesc), sumimasen
(formula de scuza).
Expresii
curente în dojo
Hajime [hagime] : începeti
(...sa faceti ceea ce instructorul tocmai a demonstrat).
Yame [iame] : încetati (îti saluti partenerul si
te asezi repede la locul tau).
Yassume [iasme] : relaxare (de obicei folosit în expresia Mokuso yassume -
opriti-va din meditatie).
Matte [mate] : asteapta
Hai [hai] : da
Mokuso [mocso] : meditatie (se începe meditatia).
Seiza [seiza] : asezati-va (te asezi în seiza).
Sensei ni rei [sensei ni rei] : salut catre sensei (elevii si instructorii
se saluta reciproc, apoi cu totii saluta spre kamiza).
Ritsu [ritu] : ridicati-va (sau ki ritsu -
ridicati-va ki-ul).
Kekko desu [checo dess] : e bine
Warui desu [uarui dess] : nu e bine
|
