Fifth Chapter - Half Alive.
I'm almost alive, and I need you to try
And save me.
It's okay that we're dying,
But I need to survive tonight, tonight.
Pe la ora 4 dimineata, Alma inca mai dormea linistita pe umarul lui Philip. El, insa, se trezise. S-a ridicat incet de pe canapea, facand tot posibil 939n137j ul sa nu o trezeasca si pe ea, apoi i-a pus usor capul pe o perna brodata. A iesit afara pe terasa si a luat cu el un pachet de tigari si o bricheta. A scos o tigara si a aprins-o. Dupa o scurta ezitare, a tras un fum incruntandu-se. Nu mai fumase de cand o revazuse pe Alma, in prezenta ei uita de nevoia de nicotina. Dar acum nu s-a putut abtine. Simtea cum fiecare muschi al corpului i se relaxa pe masura ce fumul ii invada plamanii. Tremura; era foarte frig afara, iar el iesise doar in tricoul ce statea lipit de pielea lui. Cativa stropi de sudoare ii strabateau tamplele, iar inima ii batea sacadat. Deodata, s-a prabusit in zapada neatinsa, ramanand inconstient si aproape fara suflare.
Intre timp, Alma se trezise, neintelegand prea bine unde e si de ce se afla acolo. Imaginea lui Philip i-a venit in minte, si l-a cautat cu privirea in jur. O adiere rece de vant a invaluit-o, si s-a indreptat spre terasa. Usa era deschisa, dar nu zarea nicio silueta afara, doar zapada luminata misterios de luna plina. Deodata, l-a vazut pe Philip pe jos, fara sa miste. In lumina palida a lunii, chipul lui parea de ceara, fara urma de culoare in obraji. Alma a fugit pe terasa si s-a lasat in genunchi langa Philip.
- Philip! Trezeste-te! Ce ai patit?
El nu reactiona nici la strigatele fetei, nici la palmele primite. Alma l-a tarat cu greu in interiorul casei, lasand o dara de zapada si apa in urma lor. Doua lacrimi mari s-au prelins pe obrajii Almei, care statea intinsa pe jos langa Philip, si ii asculta bataile inimii, ce rasunau ca un ecou slab in pieptul nemiscat al baiatului. Alma l-a sarutat apasat pe buze, iar lacrimile ei fierbinti au ajuns pe obrajii lui reci ca gheata. Philip a deschis pe neasteptate ochii mari si caprui, si o expresie dezorientata i-a aparut pe chip.
- Philip! Doamne, m-ai speriat ingrozitor!
Alma l-a sarutat pe obraji, frunte, buze, nas, pe unde nimerea. Philip i-a sters usor lacrimile ce ii paraseau ochii luminosi de safir si a imbratisat-o.
- Iarta-ma. Sunt un inconstient. Mi-ai salvat viata, Alma.. a soptit el la urechea fetei.
Alma s-a ridicat zambind si l-a luat de mana pe Philip, indreptandu-se spre scara.
- Unde ma duci?
- Sa faci un dus fierbinte si apoi sa te bagi in pat. Nu vreau sa te am pe constiinta.
- Esti prea buna pentru mine..
- Schhh.. vorbesti prostii.
Cei doi au intrat in dormitorul Almei, unde ea a aprins un lampadar cu abajur brodat, ce raspandea in camera o lumina violacee, delicata. Patul avea o tablie decorativa de fier, de care Alma atarnase diverse saculete cu esenta de levantica. Floarea ei preferata. Alma s-a asezat pe salteaua moale privindu-l bland pe Philip.
- Ai prosop si tot ce-ti trebuie in baie.
- Multumesc mult de tot!
Philip a suras si a deschis o usa acoperita de postere cu diverse formatii si cantareti.
- Uhm.. Philip?
- Da, Alma?
- Acolo e debaraua.. a ras fata.
Philip s-a plesnit in gluma cu palma pe frunte si a intrat ulterior in baie. Alma s-a intins in patul ei pufos, urmarind cu degetul conturul unei flori de pe lenjerie. Auzea apa curgand la dus si cateva bufnituri. S-a muscat usor de buza, imaginandu-si fiecare miscare a lui Philip. S-a gandit sa ii aduca niste haine de-ale fratelui ei, Ryan, care era plecat la facultate in alt oras. S-a intors dupa cateva minute cu o pereche de pantaloni si un tricou in brate, si a intrat in dormitorul ei, unde Philip masura camera cu pasii doar cu prosopul in jurul taliei. Alma si-a muscat din nou buza, la vederea bustului gol si stropilor de apa ce siroiau pe pielea lui Philip.
- Uh.. Alma...
- Ti-am adus niste haine. Poftim.
- Uhm.. mersi. Vin imediat.
Philip a intrat impleticindu-se inapoi in baie, unde si-a tras repede pe el hainele primite. Alma se intinsese din nou in pat, incercand sa-si domoleasca bataia necontrolata a inimii. Odata imbracat si aranjat, Philip s-a asezat langa Alma si i-a zambit usor stanjenit. Stateau amandoi intinsi pe spate, cu privirea fixa pe stelele pictate de Alma pe tavan.
- Uite, asta e steaua mea. a aratat fata cu degetul spre o stea conturata cu roz si albastru.
Philip i-a pus usor Almei degetul pe varful nasului si a spus:
- Asta e steaua mea.
A pupat-o apasat pe obraz si i-a soptit la ureche:
- Stii, e deja 6 dimineata si noi n-am dormit mai deloc.
- Ai dreptate.
Alma i-a luat mana lui Philip intr-a ei, si-a sprijinit putin capul pe umarul lui si i-a soptit "Somn usor!" cu ochii deja inchisi si pe jumatate adormita. El isi plimba privirea pe tavanul luminat suav de lampadar.
"Sunt un prost! De ce am facut-o daca stiam ca imi face rau? Si, mai ales, ii face ei rau.. Ma urasc cand o supar cat de putin. Cum s-ar simti daca m-ar pierde?.. Ea ma tine in viata. Dar nu trebuie sa stie. I need to survive tonight, tonight.."
Philip si-a apasat cu putere mana pe piept si a tusit, trezind-o pe Alma.
- Esti bine?
- Da.. nu-ti face griji. Tu ma salvezi mereu..
A luat-o in brate si au dormit asa, imbratisati, ore in sir. Nimic altceva nu mai conta pentru Philip decat prezentul, Alma, ei doi. Ar fi vrut sa pastreze prezentul, sa nu vina o alta zi.. Ii era frica de viitor. Si ii era frica de corpul lui.
|
