INCENDIUL – RISCUL DE INCENDIU – SITUATIA DE URGENTA

INCENDIUL – RISCUL DE INCENDIU – SITUATIA DE URGENTA

Introducere

Incendiul este un tip de risc special, generat la un moment dat de riscul potential de incendiu, producand un eveniment ce determina situatia de urgenta specifica prin modul de manifestare si gestionare.

Incendiul este un fenomen unic, nerepetabil in totalitate.

Concepte cheie: incendiu – tip de risc special; risc/risc de incendiu/risc asociat; situatie de urgenta; pericol de incendiu; vulnerabilitate; siguranta/securitatea la foc/incendiu.

REZUMAT

1. Incendiul

1.1. Incendiul si producerea acestuia

Potrivit prevederilor art. 1, al. 2, lit. c din Legea nr. 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor, prin termenul incendiu se intelege “ ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care produce pierderi de vieti omenesti si/sau pagube materiale si care necesita o interventie organizata in scopul intreruperii procesului de ardere”.

Conform SR.ISO 8421/1, arderea, ca fenomen fizic asociat unui incendiu, este definita ca “reactie exoterma a unei substante combustibile cu un comburant, insotita, in general, de emisie de flacari si/sau incandescenta si/sau emisie de fum”.

Arderea este o combustie produsa de o oxidare rapida a substantei. Comburantul este oxigenul din aer sau din substantele care pot ceda oxigen.

Procesul de ardere este posibil numai daca se intrunesc simultan, in timp si spatiu, urmatoarele conditii:

sursa de aprindere cu energie capabila sa realizeze temperatura de aprindere.

Arderea are loc aproape intotdeauna in faza gazoasa. Combustia fara flacara este o ardere mocnita.

Dupa viteza reactiei intre oxigen si combustibil sunt: arderi lente, normale (uniforme) sau rapide (explozii, deflagratii).

Procesul are de regula urmatoarele faze: oxidarea, aprinderea (inflamar 737j97h ea), arderea si regresia.

Parametrii principali ai arderii sunt prezentati in Tema 12.

Schema generala a procesului de ardere releva faptul ca materialele si substantele trebuie sa ajunga in forma gazoasa sau vapori inflamabili pentru a incepe oxidarea, urmata de inflamare (aprindere) si apoi de ardere, care autointretinuta, poate duce la incendiu. VeziFig.1 din Tema 2.

Producerea incendiului este generata de interactiunea in acelasi timp si loc a mai multor factori, denumita sintetic cauza de incendiu.Vezi pct 3 din Tema 2.

Schema evolutiei unui incendiu evidentiaza rolul aerului, in esenta a oxigenului din aer. Vezi Fig. 2 din Tema 2.

1.2.Clasificarea incendiilor

• Dupa natura evenimentului, incendiile se pot clasifica in raport de:

Dupa nivelul de gravitate ce tine seama de intensitate, amploare si consecinte, incendiile pot fi:

- minore (inceputuri de incendiu);

- semnificative (limitate, moderate, naturale);

- grave (importante, mari);

- foarte grave (importante, sinistre);

- catastrofale (majore);

- devastatoare (incendii in masa, dezastre).

l        Dupa unele criterii dominante ale incendiilor, cum sunt:

- viteza de propagare: instantanee, rapida, medie, lenta;

Dupa natura materialelor si substantelor combustibile care ard si in raport cu substantele folosite pentru stingere, conform SR EN 2-2004:

Clasa A - incendiile de materiale combustibile solide care ard cu jar (lemnul, hartia, textilele, carbunii, masele plastice care nu se topesc la caldura, fanul, paiele, produse din cauciuc etc.), pentru stingerea carora se pot utiliza: apa (jet pulverizat, jet compact, ceata) solutiile apoase imbunatatite chimic, pulberile stingatoare (florex, nisip etc.), gaze inerte (dioxid de carbon, azot etc.), produse organohalogenate (halonii), spume stingatoare chimice si mecanice (grele, medii, usoare, speciale) si aburul, in aceasta clasa intra si echipamentele electrice la care ard mase plastice, dupa scoaterea de sub tensiune, stingerea realizindu-se, de regula, cu apa pulverizata sau cu spume, gaze inerte ori pulberi.

2) Clasa B - incendiile de lichide combustibile impartite in subclasa Bh a hidrocarburilor (benzina, motorina, ulei, titei, petrol etc.) si in subclasa Bp, a produselor polare (alcool etilic, alcool metilic, acetona etc. ), precum si substante solide lichefiabile, care se topesc usor (ceara, parafina , mase plastice etc.). Se sting de regula cu spume, pulberi stingatoare, gaze inerte, abur, pulberi, produse organohalogenate si uneori cu apa pulverizata, in cazul lichidelor polare o eficienta mai mare au spumele speciale de tipul apa usoara (light-water), aerospumanti si altele. Concomitent se asigura racirea zonei incendiate cu apa pulverizata ori sub forma de pelicula (perdea), in aceasta clasa intra si echipamentele electrice la care arde ulei, dupa scoaterea de sub tensi­une, stingerea realizindu-se cu apa ori spume.

3) Clasa C - incendiile de substante combustibile gazoase, cum sunt acetilena, hidrogenul, metanul, propanul, butanul, gazul de sonda etc., pentru stingerea carora se folosesc pulberile stingatoare, gazele inerte, produsele organohalogcnale si altele dublate de o racire corespunzatoare a elementelor instalatiilor si de intreruperea accesului in zona de ardere a gazelor combustibile.

4) Clasa D - incendiile de substante care in contact cu apa sau eu solutii apoase reactioneaza violent, punand in libertate gaze periculoase, cum sunt carbidul (degaja acetilena), pulberea de aluminiu (elibereaza hidrogen), pentasulfura de fosfor, magneziul, sodiul, potasiu si altele pentru a caror stingere se folosesc pulberi speciale si gaze inerte.

5) Clasa E – incendii care implica riscuri de natura electrica;

6) Clasa F – incendii care implica medii pentru gatitul hranei ( uleiuri si grasimi vegetale sau animale) in aparatele de gatit.

• Dupa forma de manifestare a incendiilor in spatiu:

punctiforme (izolate);

frontale (liniare);

circulare;

dispersate (cu mai multe focare concomitente izolate);

in masa (pe suprafete foarte mari);

dezvoltate pe verticala (pe mai multe niveluri);

2. Riscul de incendiu

2.1. Definirea si clasificarea riscului de incendiu.

Termenul de risc, in literatura de specialitate, este definit, in general, ca o relatie intre parametrii specifici. Asa de exemplu riscul poate fi evaluat prin relatii matematice in care intra:

Ø      produsul intre probalitatea producerii unui eveniment intr-un anumit interval de timp si marimea conscintelor posibile;

Ø      raportul dintre masurile de protectie necesare potrivit reglementarilor si masurile de protectie realizate efectiv;

Ø      raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie luate;

Ø      raportul dintre produsul obtinut din pericolul potential, gravitate si probabilitate si respectiv totalitatea masurilor de protectie luate

Ø      produsul dintre probabilitatea producerii evenimentului si vulnerabilitate.

In Strategia Nationala de prevenire a situatiilor de urgenta, aprobata prin HG nr. 762/2008 se precizeaza ca:

riscul este estimarea matematica a probabilitatii producerii de pierderi umane si pagube materiale pe o perioada de referinta, respectiv viitoare si intr-o zona data, pentru un anumit tip de dezastre. Riscul este definit ca produs intre probabilitatea de producere a fenomenului generator de pierderi umane/pagube materiale si valoarea pagubelor produse;

vulnerabilitatea reprezinta gradul de pierderi, de la 0% la 100%, rezultat dintr-un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane si materiale;

Riscul de incendiu, conform art. 40 din Normele generale de aparare impotriva incendiilor, aprobate prin ordinul MAI nr. 163/2007, este definit prin “produsul dintre probabilitatea initierii unui incendiu intr-o situatie data si importanta estimata a pagubelor produse de incendiu”.

Riscul de incendiu se compune din mai multe riscuri secventiale :

riscul de izbucnire(initiere) a incendiului;

riscul de dezvoltare a incendiului;

riscul de propagare a incendiului.

In functie de nivelele de gravitate, riscul de incendiu poate fi:

-risc mic ----- ----- -------------qi <420 Mj/m²

-risc mijlociu(mediu)---------420 Mj/m²<qi<840 Mj/m²

-risc mare----- ----- -------------840 Mj/m² <qi<1680 Mj/m²

-risc foarte mare----- ----- -----qi >1680Mj/m²

De regula, cel mai periculos (ridicat) risc de incendiu dintr-un spatiu necompartimentat, compartiment de incendiu sau constructie determina riscul de incendiu al acestora. Sunt unele exceptii prevazute in normative sau in eurocoduri.

In spatiile in care sunt montate instalatii automate de stingere a incendiilor, riscul mare de incendiu devine mijlociu, iar riscul mijlociu devine risc mic.

In gestionarea riscurilor de incendiu se utilizeaza doua tipuri de risc:

- risc efectiv(existent);

- risc acceptat(admis, normalizat).

Siguranta(securitatea) la incendiu(foc) (Sg) este estimata prin raportul dintre riscul efectiv(existent) (Re) si riscul acceptat (admis, normalizat) (Ra).

Sg = Re/Ra ≤ 1

In anii anteriori s-a utilizat indeosebi termenul “pericolul de incendiu” (P_i) definit ca raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie. Acest pericol viza: posibilitatea de izbucnire, de evolutie si de propagare a incendiului, realizarea conditiilor de de evacuare si salvare in conditii de siguranta a persoanelor si bunurilor, asigurarea alarmarii si interventiei operative si eficiente pentru localizarea, limitarea si stingerea incendiului.

P_i= P_p / M_p

Pericolul potential de incendiu (P_p) este determinat in principal de parametri privind combustibilitatea si periculozitatea materialelor si substantelor si de unele performante constructive referitoare la securitatea la incendiu a cladirilor.

Masurile de protectie (M_p) reprezinta totalitatea masurilor normale (reguli generale si specifice), masurilor speciale de echipare si dotare cu mijloace de protectie, a celorlalte performante, constructive asigurate privind securitatea la incendiu neluate in calcul la evaluarea P_p.

Nivelul de gravitate maxim al pericolului de incendiu este dat de existenta starii de pericol de incendiu sau de explozie care, intr-un sistem tehnic delimitat spatial, cuprinde toate elementele strict necesare pentru declansarea iminenta a unui incendiu sau a unei explozii.

Riscul de incendiu la cladiri se evalueaza, de regula, pe compartimente de incendiu.

Potrivit SR ISO 8421/2/97, compartimentul de incendiu este partea unei constructii, continutul uneia sau mai multor incaperi sau spatii, delimitate prin elemente de constructii destinate s-o izoleze de restul constructiei, in scopul limitarii propagarii focului, pe o durata de timp limitata.

2.2. Controlul riscurilor de incendiu.

Controlul riscurilor de incendiu reprezinta ansamblul masurilor tehnice si organizatorice destinate mentinerii sau reducerii riscurilor in limitele de acceptabilitate stabilite, constand in: stabilirea prioritatilor de actiune, implementarea masurilor de control, gestionarea si monitorizarea riscurilor. Vezi pct.6 din Tema 11.

Controlul este o forma principala a activitatii de prevenire.

Controlul riscurilor de incendiu se poate realize prin:

l        studierea si analiza unor documente specifice;

l        efectuarea inspectiei in teren, la obiectivele in cauza;

l        supravegherea automata a parametrilor sau a factorilor de risc prin sisteme specifice.

Principalele documente care pot furniza informatii despre riscurile de incendiu sunt:

evaluari de risc de incendiu;

scenariile de securitate la incendiu;

rapoartele de securitate;

documente de control al organelor de specialitate;

informari si rapoarte;

planuri de analiza si acoperire a riscurilor;

statistica incendiilor;

schemele cu riscurile in profil teritorial;

planurile de urgenta;

planurile de interventie;

alte documente specifice.

In efectuarea inspectiilor pe teren se pot utiliza diferite tehnici de control, cum sunt: informarea, observarea, investigarea, monitorizarea, sinteza, analiza, evaluarea, cercetarea, concluzionarea, etc.

Tematica controlului vizeaza in esenta parametrii si factorii de risc de incendiu, acordand prioritate celor determinanti, precum riscurilor de incendiu generatoare de situatii de urgenta cu consecinte de nivel maxim de gravitate.

3. Situatia de urgenta determinata de incendiu

3.1. Definirea situatiei de urgenta si caracteristicile acesteia

Potrivit art. 1, al. 2, lit. a din OUG nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de urgenta – situatia de urgenta este un “eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul fortelor si mijloacelor implicate”.

Principalele caracteristici ale situatiei de urgenta sunt:

conditionarea stricta de producerea unui eveniment exceptional, care excede normalitatea;

au un caracter nonmilitar(civil), neimplicand forte, mijloace si scopuri strict militare (ale armatei);

intrunesc anumiti parametrii de stare:

amploare (arie de manifestare);

intensitate (viteza de evolutie si gradul de perturbare a starii de normalitate);

pericliteaza viata-drept fundamental natural al omului-parametru maxim de gravitate;

ameninta viata si sanatatea animalelor si pasarilor;

se elibereaza agenti distructivi asupra bunurilor;

distrug sau deterioreaza bunuri culturale si spirituale;

pericliteaza mediul;

pentru restabilirea starii de normalitate necesita masuri si actiuni urgente, precum si resurse suplimentare;

necesita un management unitar al fortelor si mijloacelor concentrate la locul interventiei.

In conceptul situatiilor de urgenta evenimentele exceptionale sunt de fapt tipurile de riscuri care privesc securitatea civila si care constituie cazuri de forta majora ce se declanseaza de regula brusc si ameninta viata si sanatatea oamenilor si animalelor, pericliteaza bunurile si mediul inconjurator.

Potrivit prevederilor art. 2 art. j din OUG nr. 21/2004, tipurile de riscuri sunt „cazuri de forta majora determinate de incendii, cutremure, inundatii, accidente, explozii, avarii, alunecari sau prabusiri de teren, imbolnaviri in masa, prabusiri ale unor constructii, instalatii ori amenajari, esuarea sau scufundarea unor nave, caderi de obiecte din atmosfera ori din cosmos, tornade, avalanse, esecul serviciilor de utilitati publice si alte calamitati naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare, determinate ori favorizate de factori de risc specifici; grevele nu pot fi considerate tipuri de risc in conditiile prezentei Ordonante de Urgenta'.

Nu pot fi considerate tipuri de risc generatoare de situatii de urgenta civile evenimentele care vizeaza exclusiv „ordinea publica' si „siguranta nationala' ori au „caracter militar'.

Termenul „dezastru', potrivit prevederilor art. 9 alin. l lit. a) din Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, are intelesul de „eveniment datorat unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului, si care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legi. Situatia de urgenta generata de iminenta producerii sau de producerea unui dezastru, este denumita si situatie de protectie civila.

Prin cuvantul „riscuri' in general se inteleg pericole, amenintari, si/sau vulnerabilitati, previzibile, potentiale sau eventuale, ori probabilitati de producere a unor evenimente, fiind stabilite in multe cazuri formule sau relatii de calcul.

Clasificarea oficiala a tipurilor de risc generatoare de situatii de urgenta din Romania este prevazuta in anexa nr. 4 la HG nr. 2288/2004, prezentata in Tema nr.1.

In Strategia nationala de prevenire a situatiilor de urgenta aprobata prin HG nr. 762/2008, riscurile se clasifica si din punct de vedere al ariei de manifestare.

Astfel riscurile pot fi transfrontaliere, nationale, regionale, judetene si locale.

De asemenea, riscurile pot fi principale sau secundare.

Unii specialisti clasifica riscurile locale in: urbane, preurbane, rurale si pe obiective.

Factorul de risc, potrivit art. 1 lit. f din Ordonanta de Urgenta nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, consta intr-un, fenomen, proces sau complex de imprejurari congruente, in acelasi timp si spatiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc.

In cazul fiecarui tip de risc sunt o multime de factori de risc potentiali, prezentati in Partea I a lucrarii.

Probabilitatea producerii evenimentului exceptional creste pe masura reunirii si interactionarii in acelasi loc, a doi sau mai multor factori de risc.

Adesea pericolele sunt denumite factori de risc. Acesti factori de risc pot deveni cauze de risc.

In literatura de specialitate se utilizeaza expresiile: risc calculat; risc asumat; risc acceptat sau risc acceptabil.

Privind riscul marile societatii de asigurari aplica principiul ALARA – „acceptabil pe cat de mic atat de rezonabil”.

3.2. Caracteristici ale situatiei de urgenta determinate de incendiu

Un risc de tip special, prin frecventa si consecinte il reprezinta riscul de incendiu. Incendiul este socotit un risc de gravitate mica (in raport cu riscurile naturale, tehnologice si biologice), dar frecventa manifestarii ii confera un efect cumulat.

Principalele caracteristici ale situatiilor de urgenta determinate de incendii sunt:

conditionarea stricta de producere a unui incendiu, ca eveniment exceptional, care excede normalitatea;

au o frecventa ridicata, dar mai mica decat a urgentelor medicale;

se produc zilnic, pe timpul: starii de normalitate; starilor (masurilor) exceptionale; altor tipuri de dezastre sau crize;

au caracter nonmilitar (civil), dar pot fi urmari ale unor actiuni militare;

intrunesc parametrii de stare: amploare; intensitate (viteza de evolutie, temperaturi ridicate, emisii de combustie etc); durata ;

pericliteaza viata, integritatea fizica si/sau psihica a oamenilor si/sau alte drepturi si libertati;

ameninta viata si sanatatea animalelor si pasarilor;

elibereaza agenti distructivi, indeosebi termici, asupra bunurilor;

distrug sau deterioreaza, prin ardere sau prin agenti (neadecvati) de stingere, bunuri culturale si spirituale;

pericliteaza mediul, indeosebi aerul si flora;

pentru restabilirea starii de normalitate necesita masuri si actiuni urgente: de evacuare, cautare si salvare a persoanelor; de limitare, localizare si stingere a incendiilor; resurse suplimentare de interventie operativa;

necesita un management unitar al fortelor si mijloacelor concentrate la locul interventiei.

Situatiile de urgenta determinate de incendii sunt generate de factori de risc specifici, adica de fenomene, procese sau complexe de imprejurari congruente, in acelasi timp si spatiu. Sunt generate de cauze de incendiu potentiale care practic s-au declansat.

Principalii factori de risc determinanti si favorizanti in producerea incendiilor ca tip de risc special sunt: combustibilitatea si periculozitatea materialelor si substantelor; densitatea sarcinii termice de incendiu; sursele de aprindere; imprejurarile determinante; indicele de severitate al secetei.

Consecintele situatiilor de urgenta constau in: efecte negative, impact si urmari.

Dupa nivelul de gravitate consecintele pot fi: nule, minore, semnificative, grave, catastrofale interne si catastrofale externe.

Efectele negative ale incendiilor sunt prezentate in Anexa  nr. 2.

Situatiilor de urgenta determinate de incendii li se pot asocia in diferite faze (pre-incendiu, pe timpul incendiului sau post-incendiu) alte tipuri de riscuri , cum sunt: explozii; accidente si avarii; cutremure; alunecari sau prabusiri de teren; prabusirea unor constructii; turbulente urbane; poluari; inundatii si alte fenomene meteorologice periculoase; epidemii; epizootii/zoonoze etc.

Ca urmare, consecintele situatiilor de urgenta se amplifica, se diversifica si se agraveaza, iar in final se insumeaza.

La nivel teritorial, potrivit dispozitiilor legale, evaluarea riscurilor se face pe judete si pe urmatoarele categorii de risc: industrial; de transport; al constructiilor; natural; social. In toate aceste categorii riscul de incendiu poate fi prezent.