Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Inventiile romanilor

diverse











ALTE DOCUMENTE

EZ Smart 608
Nopti pentru Fluturii Europeni
Adeverinta medicala
o seara de neuitat
Ursuleti smecheri
Erotism si obscenitate
Mitul Pesterii - comentariu
Model texte pentru invitatii nunta
CONVENTII INTERNATIONALE IN TRANSPORTUL MARITIM
IPOTEZA EXTRATERESTRA


Inventiile romanilor

EDITIE DE COLECTIE

Oameni care au supus legile naturii. Istoria inventiilor romanesti: de la Albastrul de Voronet pana la primul om care a zburat, Traian Vuia. Oberth Herman, fondatorul principiilor zborului cosmic. Henri Coanda si revolutia aviatica. Gogu Constantinescu, inventatorul sonicitatii. Anghel Saligny si uimitoarele sale constructii. Inventii trasnite. Trucuri anticomuniste. Romanul s-a nascut inventator.

Romanii si miracolul inventiilor

"Eu n-am cautat niciodata gloria, fiindca stiu ca gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personala, eu lucrez pentru gloria omenirii" Traian Vuia, primul om care a zburat "Ideile nu pot fi comandate, ele apar ca un miracol", spunea Henry Coanda in 1930, atunci cand a avut revelatia principiului tehnic care a dus mai tarziu la cucerirea cosmosului. Si miracolele nu s-au lasat asteptate.

CARMEN ANGHEL

Desprinderea de pamant a fost una dintre obsesiile oamenilor si a romanilor in special. Romanul Traian Vuia este cel care a dus mai departe visul lui Icar de a zbura aripa langa aripa cu pasarile cerului. La 18 martie 1906, Vuia a fost primul pamantean care a zburat cu un avion mai greu decat aerul, la Montesson-Franta.

Tot un roman, Herman Oberth, a fost cel care a inventat racheta. El i-a dezlegat pe pamanteni de lanturile grele cu care ii infasurase Planeta. Le-a dat libertatea de a se dezlipi de sol si fericirea de a putea privi de aproape stelele, pe care pana atunci le iubeau si si le doreau cu nostalgie.

Romanii au fost cei care au deschis o poarta uriasa spre viitor, reinventand viata, aducand lumina in pestera din care oamenii nu indrazneau sa iasa.

"Ma simt inspirat!" spune unul dintre inventatorii pe care ii veti intalni in paginile care urmeaza. Inspiratia ii urmareste pe romani. Inspiratia a facut posibila aparitia minunii "Albastrului de Voronet" pe care nici un om de stiinta si nici un aparat sofisticat nu a reusit sa-l explice, sa-i dezlege misterul si formula. Romanii au provocat intotdeauna legile firii si in multe cazuri le-au invins.

Au simtit viitorul cu mult inainte ca unii sa-si dea seama ca mai exista un viitor. L-au provocat, au castigat pariul cu el. Uneori au platit cu viata. Sacrificiul i-a facut nemuritori.

Au simtit momentul zborului si l-au trait. Au simtit ca un automobil cu forma aerodinamica va atinge viteze nevisate pana atunci: l-au construit. Au simtit ca oamenii pot fi mai tari decat bolile: au inventat remedii. Au simtit ca maruntaiele pamantului pot oferi mai mult decat se reusise sa se obtina de la ele: au intrat mai adanc in pamant.

Romanii iubesc deopotriva pamantul si cerul si le scormonesc incercand sa le afle secretele. Romanul s-a nascut cu miracolul inventiei in sange.

Despre inventiile romanilor cititi in paginile speciale de colectie care urmeaza.

Romanul, inventator din mosi-stramosi

Din mainile mesterilor populari, necunoscuti, au iesit obiecte de arta unicat in lume si creatii tehnice pe care oamenii de stiinta le-au aflat secole mai tarziu.

ANA MARIA LUCA

Nu stie nimeni cand scanteia creatiei i-a aprins pe locuitorii meleagurilor dintre Carpati, Dunare si Tisa. Oamenii de aici au inventat unelte din piatra, bronz si fier, au creat vase de ceramica cu picturi unicat in lume si au construit cuptoare ca sa le dea trainicie. Culturile de ceramica descoperite pe tot teritoriul Romaniei de azi dovedesc, conform specialistilor, creativitatea locuitorilor de pe aceste meleaguri. O figurina descoperita in 1956 la Cenavoda, judetul Constanta, a fost denumita de arheologi "Ganditorul de la Hamangia", dupa o statuie celebra a lui Rodin. Cultura Cucuteni dovedeste la inceputul milieniului III inainte de Hristos oamenii cunosteau tehnicile de slefuire a pietrei, ca foloseau roata olarului si tehnica pictarii ceramicii.

Mesterii daci

Mai tarziu, dacii au ridicat cetati asa cum nu mai ridica nimeni: din piatra simpla, fara nici un fel de alt material. "Murus Dacicus" i-au zis romanii cand au venit in Dacia. Constructia pornea de la unele elemente ale zidurilor de aparare ale antichitatii, dar cu o structura aparte. Lat de 3 metri si inalt de 4-5 metri, zidul era facut din blocuri de piatra legate prin barne solide, de lemn, iar golul dintre cele doua pietre imense era umplut cu pamant si piatra nefasonata. Apoi oamenii au construit o vatra, un cuptor inalt, de topit minereu. Un asemenea cuptor a fost descoperit in 1895 la Valea Caselor, judetul Hunedoara. Cuptorul povesteste acum lumii intregi despre ingeniozitatea mesterilor romani. Vatra a fost reconstituita din materiale originale si este expusa la Muzeul Stiintei din Londra. Cuptorul era odata taiat in stanca, captusit cu un material refractar si avea un capac si o platforma de incarcare. Niste foale introduceau aerul in partea inferioara, iar tirajul era asigurat de un canal de fum, inclinat in partea superioara. Parerile sunt impartite: unii cercetatori cred ca acest cupror a fost construit candva in secolul I dupa Hristos, altii ca provine din secolul IX.

Tehnica populara

Roata "cu facaie" este o realizare de varf a hidrotehnicii populare romanesti, "regina instalatiilor hidrotehnice", cum au numit-o specialistii de la Muzeul Tehnicii "Dimitrie Leonida" din Bucuresti. Are axul vertical si paletele in forma de cause. Inventia populara romaneasca este premergatoare turbinei hidraulice, inventata in 1884 de inginerul american Lester Allen Pelton. Exemplare originale sunt expuse la Viena, in Muzeul Capodoperelor Stiintei si Tehnicii si Muzeul Tehnicii, la Bucuresti in Muzeul Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida" si in Dumbrava Sibiului, judetul Sibiu, la Muzeul Tehnicii Populare. Vagonetul de la Brad este primul vehicul pe sine din istoria tehnicii si a fost folosit la mina de aur de la Brad, judetul Hunedoara. Minereul extras era transportat cu ajutorul unui vagonet cu roti de lemn, care se deplasa pe un fel de sine de lemn, cu schimbator de cale de tipul "ac si inima". A doua atestare documentara a introducerii sinelor de lemn este in jurul anului 1550, pentru transportul subteran in galeriile miniere din Muntii Harz si din regiunea Nurnberg. Originalul se afla expus, din 1930, la Muzeul Transporturilor, din Berlin. Machete ale vagonetului pe sine de lemn se gasesc si la Muzeul Cailor Ferate si Muzeul Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida", din Bucuresti.

Explozii carpatine

Romanii au fost si primii care au folosit explozibil in mine. Prima utilizare a explozivilor in lucrari miniere apare intr-un manuscris din 1395-1396, insotit de un desen comentat. Manuscrisul in limba latina este pastrat la Biblioteca Nationala din Paris. Textul descrie folosirea explozivilor in minele din tinuturile "dintre Ungaria si Gurile Dunarii", deci in regiunile locuite de romani. Folosirea explozivilor i-a ajutat pe oameni la eliminarea unor grele munci manuale la extragerea minereului.

De-alungul apelor curgatoare Romanii au inventat darsta, o piua rudimentara pe care o pornea forta apei curgatoare. In aceasta piua se bateau postavul si alte tesaturi din lana. Instalatia hidraulica este amintita intr-un document din anul 1441: in satul Voila, pe Olt, in Tara Fagarasului. Darstele sunt mentionate in documente din Tara Romaneasca si din Moldova.

Morile de apa pentru macinatul cerealelor, pivele pentru ulei si postav sunt mentionate si intr-un document al domnitorului Petru al II-lea din Moldova. Darstele si pivele erau folosite pentru a indesi tesaturile de lana prin frecarea si presarea intre doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn in timp ce erau udate.

Tot romanii au inventat steaza, simpla, dar eficienta. Era o impletitura de nuiele, deasupra careia, dintr-un jgheab, cadea apa. In steaza se dadeau la piua tesaturile.

Steaza, ca instalatie simpla sateasca, este consemnata intr-un act din 1473 al domnitorului Stefan cel Mare, catre unul dintre supusii sai, caruia i-a daruit "satul Berchisesti, in tinutul Sucevei..., de la vadul Faguletului, peste Moldova la steaza lui Vlasin si de la steaza lui Vlasin, la gura Balcoaii".

Pe vremea lui Stefan Voda

Cat a domnit in Moldova Stefan Voda, tara s-a ales nu numai cu manastiri ce au durat peste veacuri, ci si cu primele poduri de piatra cu "bolta moldoveneasca". Un astfel de pod se mai pastreaza si astazi la Borzesti, in judetul Bacau. Un alt pod mai exista si la Cotnari, judetul Iasi. Tot in vremea aceea, prin secolele XIV-XV, romanii au inventat lacatul din lemn cu o cheie din acelasi material. Cheile aveau 3-4 "catei", mici cilindri de diferite inaltimi. Lacatele de lemn si cheile au fost create pe acelesi principiu ca si cheile Yale de mai tarziu.

Socoteli si medicina

In Evul Mediu, romanii tineau socotelile pe un raboj. "Calculatorul" era facut dintr-o bucata de lemn, in forma cilindrica sau paralelipipedica, pe care se crestau calcule si se tinea contabilitatea. Socotelile? Zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor. Tot in epoca medievala romanii au descoperit vaccinul. Nu asa cum este el astazi, ci printr-o metoda mai putin obisnuita. Pentru prevenirea variolei, sau a "varsatului de vant" cum il numeau oamenii, taranii isi imbaiau copiii in lapte de vaca infectat de continutul leziunilor de pe ungerele vacilor. Cercetatorii au aratat ca aceasta metoda empirica a anticipat vaccinarea introdusa in anul 1796 de medicul englez Edward Jenner. Calatorul englez Robert Bargrave a descris, in 1652, metoda moldoveneasca de producere a "potasei", carbonatul de potasiu, o sare solubila in apa folosita la fabricarea sapunului si a sticlei. Moldovenii o fabricau cu o instalatie specifica si foloseau ca materie prima cenusa de lemn. Produsul era exportat in Suedia, Polonia si Turcia.

Articol realizat cu ajutorul volumului "In lumea inventatorilor romani" editat de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

Arta, religie si inventica

Bisericile inalte, din lemn din Maramures si Bihor sunt creatii unice in ceea ce priveste tehnica de constructie, numite de specialistii straini "catedrale din lemn". Mesterii nu au folosit la constructia lor nici un cui de fier. Bisericile au bolti semicilindrice din panouri curbe si chiar cupole cu nervuri si au fost atestate ca produse reprezentative ale "civilizatiei lemnului". Chimia populara a excelat in domeniul vopselelor. Cel mai cunoscut produs al pictorilor populari este Albastrul de Voronet, numit asa dupa biserica din nordul Moldovei, ai carei pereti au fost pictati cu acest produs. Colorantul stralucitor si extrem de durabil a fost inventat in secolele XV-XVI de "zugravii de biserici" din Nordul Moldovei si Bucovina. Albastrul de Voronet a rezistat pe frescele exterioare ale manastirilor medievale moldovenesti mai mult de jumatate de mileniu. Retetele de producere a colorantilor erau "secrete" si se transmiteau, pe linie familiala, din generatie in generatie.

Minuni ale gandirii

Inca de la inceputurile civilizatiei pe teritoriul Romaniei de azi, locuitorii acestor meleaguri au fost pionieri in creatie si s-au gandit la lucruri pe care altii le-au aflat mult mai tarziu. Podul lui Apolodor din Damasc e una dintre minunile tehnicii antice de pe teritoriul Romaniei. A fost construit intre anii 102 si 105 dupa Hristos din ordinul imparatului Traian, de arhitectul si constructorul roman, de origine greaca, Apolodor si a "unit" Imperiul Roman cu Dacia. Podul era lung de 1.135 metri si lat de 18 metri si a fost executat din zidarie de piatra cu suprastructura, platelajul si parapetele din lemn de stejar. Intre ultimele componente erau doua mici viaducte, de asemenea, executate cu bolti de zidarie de piatra, iar la fiecare capat al podului, deasupra culeei, se afla cate un portal impunator. Un picior al acestui pod se mai pastreaza si astazi la Drobeta Turnu-Severin.

Deschizatori de drum

Omeni de stiinta si ingineri romani sunt inventatorii motorului cu reactie, ai sonicitatii si constructorii cabinei catapultate.

ANA MARIA LUCA

Bucurestiul a fost prima capitala din lume luminata cu gaz lampant. Romania a avut prima rafinarie de petrol. Tot un roman a fost cel care a descoprit ca petrolul poate sa tasneasca din pamant. Un roman a construit primul motor cu reactie si un alt roman a inventat sistemul de catapultare. Alt roman a inventat instrumente muzicale, pe un altul l-a facut celebru podul rulant. Fara un roman dedicat cercetarii, cuptorul cu microunde n-ar fi existat, iar fara altul, un munte din Tara de Foc nu s-ar fi numit Sinaia.

Inginerii petrolisti

In 1858, Romania avea cea mai mare productie de petrol rafinat. Pentru ca in 1857 tot Romania a avut prima rafinarie. Autorul ambelor reusite a fost Teodor Mehedinteanu, care de prin 1854-1855, a facut experiente de distilare a titeiului impreuna cu profesorul de chimie Alexe Marin si cu farmacistul Adolf Steeg din Bucuresti. Intr-un alambic special au obtinut un lichid de culoare deschisa care ardea fara miros si fum gros. Astfel, stravechile opaite au fost transformate in lampi alimentate cu "petrol lampant". Cum tocmai se tinea o licitatie pentru iluminarea capitalei tarii, inginerul Mehedinteanu a obtinut contractul, folosind petrol lampant, nu ulei de in ca in alte orase europene. Inginerul petrolist Grigore Ioachim a introdus, mai tarziu, pompajul combinat cu eruptia artificiala in tehnica mondiala a exploatarii petrolului (gaslift) in 1938. In 1940, procedeul a fost introdus in Statele Unite ale Americii, iar in 1945, in Uniunea Sovietica.

Tehnicieni ai miscarii

Impreuna cu francezul Just Buisson, Alexandru Ciurcu construieste si experimenteaza, pentru prima data in lume, un motor cu reactie. Experientele facute cu acest motor au confirmat posibilitatea folosirii lui la propulsarea unui vehicul. Motorul era format dintr-o butelie de arama, avand o capacitate de 2 litri si un orificiu de evacuare cu diametrul de 3 milimetri. La 13 august 1886, ei au experimentat, cu succes, pentru prima oara in istoria tehnicii, o ambarcatiune cu un motor reactiv. Experienta a avut loc pe Sena, contra cursului apei, si a durat 15 minute.

Anastase Dragomir a construit o "cabina catapultata" si a fost considerat precursorul folosirii scaunului ejectabil la avioanele supersonice. Dragomir si-a experimentat prima inventie la Paris, in apropierea Aeroportului Orly, in ziua de 28 august 1929.

Aurel Persu, inginer mecanic de profesie, a fost printre primii din lume care au studiat aplicarea formei aerodinamice la automobile. In 1923, ca urmare a cercetarilor, calculelor si experimentarii incepute in urma cu trei ani, a ajuns la concluzia ca automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie sa fie proiectat in forma unei picaturi de apa in cadere. Automobilul a fost brevetat, mai intai in Germania, in 1924.

Fizicienii noii stiinte

Inginerul constructor Gogu Constantinescu este creatorul unei noi stiinte: sonicitatea. Noua disciplina este o ramura a mecanicii mediilor continue, bazata pe transmiterea energiei mecanice, prin vibratii elastice in fluide sau in solide. Prima carte despre sonicitate a elaborat-o la Londra, in anul 1918, "Teoria sonicitatii. Tratat asupra transmisiei fortei prin vibratii. La inceputul primului razboi mondial a realizat un dispozitiv bazat pe sonicitate, care permitea mitralierelor sa traga printre palele elicelor. Cu aceasta inventie, Constantinescu a contribuit la superioritatea categorica a aviatiei engleze in razboi si a ramas, timp de 20 de ani, ca standard, sub titlul de "Constantinescu fire control".

Fizicianul, aviatorul si omul de stiinta Horia Hulubei a obtinut primele spectre de raze X in gaze si este realizatorul unuia dintre primele acceleratoare de protoni. Savantul roman a inventat, impreuna cu Yvette Cauchois, un spectrograf de raze X, cu cristal curb, tinand seama de axele principale ale retelei cristaline, care permite cresterea puterii de rezolutie si a intensitatii luminoase.

Dragomir Hurmuzescu a dat numele sau electroscopului pe care l-a inventat. El este parintele primului dinam de inalta tensiune.

Theodor Ionescu a fost profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti. Impreuna cu fizicianul roman V. Mihu, a inventat si construit, in 1946, o instalatie cu care s-a obtinut prima "emisie stimulata", de tip MASER, amplificator cuantic, folosit in domeniul microundelor.

Medicii si biologii

Zoologul roman Grigore Antipa a introdus, pentru prima oara in lume, dioramele biologice, in 1907. Antipa s-a consacrat si studierii Marii Negre si a Dunarii. In 1893 a participat la o expeditie in jurul Marii Negre, care a durat noua luni. Cu aceasta ocazie a intreprins primele cercetari de biologie marina. Antipa este considerat precursorul hidrobiologiei la nivel mondial. Ca director al Muzeului de Stiinte Naturale din Bucuresti a reorganizat muzeul bucurestean, de la principiul separarii colectiei stiintifice, destinata studiilor si cercetarilor, de colectia care este expusa spre vizitare.

O alta figura importanta a stiintei romanesti este medicul bacteriolog si anatomopatolog Victor Babes. El este unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, al seroterapiei si precursor al ideilor moderne despre antibiotice. Victor Babes a descoperit corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate si peste 50 de germeni patogeni, pe care i-a studiat si i-a descris. In memoria sa au fost denumiti "babesii", agentii patogeni care provoaca unele boli la animale, iar respectivele boli, "babesiose". Babes a mai descoperit valoarea serului imun, capabil sa inactiveze microbii, a enuntat principiul imunizarii pasive si a inventat o metoda originala de imunizare antirabica, cunoscuta in lume ca "Metoda romana de tratament antirabic", in 1888. Medicul si biologul Ioan Cantacuzino a inventat, pe baza concluziilor cercetarilor sale asupra vibrionului holeric, o metoda de vaccinare antiholerica, numita "Metoda Cantacuzino". Aceasta metoda este si astazi folosita in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera.

Chimistii inovatori

Constantin Istrati a descoperit "franceinele", o noua clasa de coloranti. Constantin I. Istrati a fost profesor la Facultatea de Medicina si la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. Pentru inventia sa i s-a acordat Medalia de aur la Expozitia Internationala de la Paris, in 1889. Profesorul de chimie Costin Nenitescu a fost pionier al aplicatiilor in domeniul reactiilor catalizate de clorura de aluminiu, izomerizarii hidrocarburilor alifalice, al alcanilor si cicloalcanilor. "Reactia Nenitescu de acilare reductiva a alchenelor" defineste sinteza cetonelor saturate din alchene, cloruri acide si o hidrocarbura saturata care furnizeaza hidrogenul necesar reducerii. A realizat, pentru prima data, sinteza ciclobutadienei si a benzociclobutadienei, sub forma "dimerului Nenitescu" si cel dintai izomer universal, denumit "hidrocarbura Nenitescu".

Stiati ca.

Cel care a pus in practica ceea ce facuse Constantin Brancusi pe hartie a fost inginerul STEFAN GEORGESCU-GORJAN. Coloana Infinitului are un nucleu metalic, tubular din profile cornier si plat-bande din otel, asamblate in atelier. Constructia are trei tronsoane. Tronsonul de varf este doar contravantuit. In tronsonul de baza Gorjan a folosit si nituri si in interiorul coloanei a fost turnat beton. Fundatia coloanei are 5 metri adancime si e realizata in trepte. Coloana a fost metalizata prin pulverizare de sarma de alama.

ANGHEL SALIGNY a construit baza unor inventii proprii, a construit, in premiera mondiala, silozuri din beton armat, la numai doua decenii dupa ce francezul Joseph Monier obtinuse, in 1867, primul brevet pentru elemente de constructii din acest material putin studiat in acele timpuri. Cea mai importanta realizare a lui este podul de la Cernavoda. Noutatile aduse de Saligny constau in suprastructura din grinzi cu console si tabliere de pod, din otel moale, in loc de fier.

ION DELU a inventat in 1945, cu ajutorul luthierului Alexandru Apateanu, un nou instrument muzical Viomixta. In 1969 profesorul Ion Delu a inventat Violena, instrument muzical cu corzi si arcus care avea un timbru intermediar, intre sunetele emise de violina (vioara) si cele emise de viola.

ELISA LEONIDA ZAMFIRESCU este prima femeie inginer din Romania. A elaborat metode originale de analiza pentru ape potabile si minerale, petrol si gaze, carbuni, bitumuri solide, roci de constructie si procedee de preparare a minereurilor. A intocmit Standarde de Stat, pentru substante minerale, utile.

Statie orbitala pentru NASA creata de doi pusti

Horia si Lucian, elevi in IasI, au castigat premiul cel mare la NASA.

Ei cred ca proiectul lor ar putea deveni realitate, dar pentru a se intampla asta, cei doi si-ar dori sa lucreze pentru americani.

EUGENIA MIHALCEA

Doi elevi romani ar fi putut ajunge la NASA. De fapt, ei ar fi trebuit sa isi petreaca o parte a vacantei de vara anul trecut in compania specialistilor de la NASA. Calatoria in Statele Unite ale Americii este premiul pe care l-a oferit Agentia Spatiala Americana celor doi scolari ieseni pentru realizarea unei statii orbitale. Horia Teodorescu si Lucian Bahrim erau abia in clasa a VIII-a la Colegiul National "Constantin Negruzzi" din Iasi, cand au castigat premiul cel mare al unui concurs organizat de NASA. Dintre cei peste 325 de participanti din toata lumea, elevii ieseni au avut cel mai bun proiect, fiind extrem de apreciat de americani. Tema propusa de NASA pentru editia din 2003 a concursului initiat in 1994 a fost proiectarea unei statii orbitale, ca alternativa pentru momentul in care Pamantul va fi suprapopulat.

Folosindu-si cunostiintele acumulate in domenii precum chimia, biologia, astronomia, fizica si istoria, cei doi copii au proiectat constructia unei statii orbitale, care se roteste in jurul Pamantului, pe care au numit-o TEBA 1. Despre proiectul lor, baietii spun ca va putea fi pus in practica in viitorul apropiat doar daca se vor mai face unele descoperiri in domeniu. Statia trebuie sa se autointretina, iar cei doi elevi cred ca locuitorii ei s-ar putea hrani cu vegetale crescute in serele amenajate in interiorul navei.

"TEBA 1 va avea o forma asemanatoare cu cea a unui tort si se va intinde pe o suprafata de un kilometru patrat. Pentru a nu se topi din cauza soarelui, statia ar trebui sa fie protejata de un scut de plasma. Un astfel de aliaj din care sa fie facut scutul nu a fost inca inventat", spune Horia. Pe statia orbitala vor putea fi adapostiti peste 10.000 de oameni, multi dintre acestia, medici, constructori, chimisti sau informaticieni, urmand sa aiba grija de nava.

Examenul de capacitate mai intai

Desi au muncit la proiectul TEBA 1 toata vacanta de iarna, din noiembrie si pana in martie, cei doi elevi au si alte proiecte de acest gen in atentie. Ei vor sa participe din nou la concursul pe care NASA il va lansa in cursul acestui an. Dar cea mai mare insatisfactie a lui Horia si Lucian este faptul ca nu si-au putut primi premiul oferit de Agentia Spatiala Americana, respectiv vizita la prestigioasa institutie americana. Motivul e simplu: vizita s-a suprapus cu prima proba a examenului de capacitate!

In schimb, baietii au fost premiati de premierul Adrian Nastase, care i-a felicitat pentru proiectul statiei spatiale orbitale si le-a oferit celor doi elevi, din partea Guvernului, cate un computer portabil.

Stiati ca exista.

DORMI LINISTIT. "SleepWell" este un produs menit sa elimine disconfortul cauzat de odihna necorespunzatoare din timpul calatoriilor lungi. Solutia reprezinta un suport pentru sustinerea capului în timpul calatoriilor cu trenul, autocarul, autoturismul. In momentul de fata se cunosc pentru sprijinul capului în tren diverse modele de perne, dezavantajul lor constând în aceea ca nu sustin capul calatorului la tendinta de cadere în fata sau în lateral, atunci când calatorul adoarme. Inventia înlatura aceste dezavantaje. Se compune dintr-o banderola ce se înfasoara pe frunte si se fixeaza în partea occipitala a capului, pe care se gasesc niste pernute speciale pentru masaj reflexogen.

PAPUSA CARE CRESTE. Este o inventie a lui Brezuica Bogdan, student din judetul Suceava. Totdeauna v-ati dorit ceva special pentru copilul dumneavoastra. Iata ca acum exista. Papusa care intr-adevar creste. Și nu oricand si oricum, ci numai atunci cand este "hranita". Papusa se dezvolta datorita unor tuburi si a unor perne de aer care sunt umflate de catre un minicompresor. V-ati saturat de papusa mare pe care o aveti? Nici o problema, doar eliberati aerul!

LAMPA PENTRU CITIT. Inventia lui Pohoata Ramona, eleva din Suceava. Aceasta lampa de dimensiuni reduse este atasabila la coperta cartii. Avand un beculet alimentat local, cu ajutorul unei baterii, asigura o lectura placuta si in timpul noptii, fara a deranja persoanele din jur. Inventia ofera avantajele economisirii de energie si ale dimensiunilor si greutatii reduse.

GHETE CU LANTERNA. Tudose Andrei, elev in Iasi, este cel care a pus bazele inventiei. Inventia se refera la atasarea unor capete de lanterna pe fata anterioara-superioara a unor ghete, ce pot fi aprinse pe timp de noapte, fiind destinate tuturor acelora care circula noaptea si in special turistilor, pentru mersul pe teren accidentat.

HANORAC CU RUCSAC. Inventia lui Munteanu Dragos, elev. Inventia se refera la un rucsac-hanorac, un obiect utilizat in special de turisti, conceput in scopul atenuarii solicitarilor liniare produse de catre curelele rucsacului, efortul datorat greutatii acestuia repartizandu-se pe toata suprafata umerilor.

BANCA CU BARE ROTATIVE. Brezuica Bogdan, student. Daca va numarati printre cei care iubesc relaxarile in parc, atunci stiti foarte bine ca dupa o mica ploaie, nimeni nu sta jos, din cauza ca bancile sunt ude. N-o sa credeti! Exista o solutie si pentru asta! Inventia inlatura problemele de mai sus prin faptul ca datorita unui sistem de bare, bancile au practic trei fete care se pot schimba prin simpla invArtire. Deci, in timp ce o fata se usuca celelalte doua se pot folosi.

BANDAJ TERAPEUTIC. Stan Luana Crenguta, doctorand. Inventia se refera la un bandaj terapeutic, utilizat in terapia bolilor reumatice sau a afectiunilor coloanei vertebrale, cum ar fi discopatia si lombosciatica, ce provoaca dureri si greutati in mobilitate. Bandajul terapeutic, conform inventiei, are in alcatuire doua sau patru benzi de fixare si un suport de bumbac pe care este fixat un element activ, alcatuit dintr-o impletitura de lAna aspra. Suportul si elementul activ au diferite forme, in functie de locul unde se aplica.

BRANT TERAPEUTIC. Budei Brandusa Cristina, studenta. Un brant terapeutic ce se utilizeza in scopul de a exercita, in diferite zone din talpa, o apasare suplimentara in timpul mersului, in vederea stimularii circulatiei sanguine in anumite organe sau zone ale corpului uman. Brantul terapeutic, conform inventiei, include un suport, avAnd forma talpii si fiind prevazut cu orificii circulare in care pot fi introduse niste dopuri ciuperca, pentru stimularea, cu o anumita intensitate, a unor puncte localizate precis in talpa piciorului.

CEAS ECONOMIC. Comandar Lucian, elev. Inventia consta dintr-un ceas care are un sistem de afisare a orei numai in momentul cAnd ceasul este expus unei surse de lumina. El economiseste astfel curentul electric necesar functionarii afisorului in timpul neutilizarii ceasului.

DISPOZITIV DE VEGHE. Sterian Catalin-Eugen, elev. Lucrarea este un dispozitiv care poate fi folosit pentru iluminarea spatiilor intunecate (holuri, paliere de bloc. La trecerea unei persoane prin fata senzorului, circuitul se inchide, determinAnd astfel aprinderea becului sau a instalatiei de becuri. Acest dispozitiv, putin modificat, poate avea multe alte intrebuintari - alarma, in cazul in care cineva patrunde intr-o incinta.

"Am fost inspirat!"

Iustin Capra este detinatorul a peste 25 de brevete de inventii pentru automecanica. Cele mai multe dintre creatiile sale nu le-a brevetat pentru ca, afirma inginerul, nu are simtul proprietatii si nu l-au interesat niciodata banii.

CARMEN DRAGOMIR

"Altfel", din copilarie

Inventatorului "inspiratia" i-a venit inca de mic, cand s-a apucat sa construiasca masinute de jucarie in care sa incapa si care mai si functionau. Pana a inceput liceul, s-a mai "delectat" cu asamblarea unor sanii dirijabile, una dintre ele chiar cu motor si cu propulsie aeriana. Pe la 15-16 ani realizeaza un dispozitiv care declansa de la distanta, prin comanda vocala. "Ceea ce am realizat eu nu sunt inventii, sunt niste lucrari inspirate. Tuturor ne-au cazut mere in cap, dar numai Newton descopera legea atractiei universale. Intrebat cum, Newton raspunde: «Am fost inspirat. Asa si eu.", afirma Iustin Capra. A urmat apoi Scoala Superioara de Aviatie de la Sibiu, unde a conceput un autovehicul cu doua roti dotat cu motor de avion care consuma intre 6-8 litri si ajungea la o viteza de 300 km/ora, si schitele primului aparat de zbor reactiv. Este vorba de asa-numitul "rucsac reactiv zburator" care acum asigura posibilitatea astronautilor de a se deplasa in spatiu, in afara navetei.

I-au confiscat inventia de teama sa nu zboare din tara

Pe timpul comunistilor, inginerul Capra a construit in curtea proprie un fel de elicopter sustinut de doua aripi toroidale fluide care are insa o viteza aproapa dubla fata de cea a elicopterului. Inventia, brevetata in 1968 sub denumirea de "aerodina cu decolare si aterizare verticala", i-a fost confiscata de comunisti, care se temeau ca nu cumva sa zboare din tara cu ea. Printre numeroasele inovatii realizate de inventator se numara sapte prototipuri de aparate de zbor, peste 60 de prototipuri de vehicule cu doua sau trei roti, dintre care aproape jumatate cu propulsie electrica si 15 motorete dintre care 10 se incarca la priza. Caroseria fluida, o alta inventie brevetata de inginerul Iustin Capra, este o platforma cu trei sau patru roti si scaune, in care, desi nu este acoperita, ocupantii sunt feriti de ploaie sau ninsoare. Un jet de aer emanat din partea din spate a aparatului, care asigura totodata si propulsia acestuia, actioneaza ca un scut in jurul platformei, mentinand o temperatura constanta inauntru.

Trei ani inaintea americanilor

La 6 iulie 1958, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci elibereaza inventatorului brevetul numarul 41711 pentru un "aparat experimental portativ pentru zborul individual". Abia trei ani si sase luni mai tarziu americanii au realizat si ei "fotoliul zburator". Rucsacul zburator al inginerului Capra este un aparat prototip dotat cu un mic motor racheta fara aripi care, instalat in spatele purtatorului, il propulseaza de la sol. In timpul zborului poate stationa, merge inainte, inapoi sau oblic. Primele experiente au fost facute la inaltimi mici, peste un gard, o casa, la viteze pana intr-o suta de km/ora.

A fost mereu oaia neagra

La cei 72 de ani, Iustin Capra traieste singur, dintr-o pensie de trei milioane si dintr-un salariu cam de tot atat oferit de un patron care iubeste masinutele electrice facute de inginer. Din inventiile realizate de-a lungul vietii nu a castigat niciodata vreun ban pentru ca nu s-a oferit nimeni sa i le cumpere. Desi a avut numeroase propuneri, nu vrea in ruptul capului sa plece din tara pentru ca "e mult mai interesant sa faci ceva acolo unde nu se poate". "Am fost mereu oaia neagra, ca orice om care merge pe alt drum decat cel obisniut", conchide inginerul.

Inventiile romanilor iau calea strainatatii

14 medalii de aur, 16 de argint si 10 medalii de bronz. Inventatorii romani s-au prezentat la Salonul International al Inventiilor, Tehnicilor si Produselor Noi de la Geneva 2004 cu 57 de inventii. Au luat si cinci premii speciale. Inventiile lor, in cel mai fericit caz, iau calea strainatatii, unde ajung sa se produca in serie. In Romania mor in fasa, cu brevetul inregistrat la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), iar inventatorii cu buzunarele cam goale.

EUGENIA MIHALCEA

In perioada 31 martie - 4 aprilie 2004 a avut loc al 32-lea Salon International al Inventiilor, Tehnicilor si Produselor Noi de la Geneva. Editia din acest an a reunit 675 de expozanti din 42 de tari. Participarea europeana a fost cea mai consistenta, respectiv 70% dintre expozanti, urmata de Asia, cu 20%, si restul de 10%, alte tari. România a participat cu 57 de inventii, dintre care 48 au fost prezentate sub egida Ministerului Educatiei si Cercetarii.

La 2 aprilie a fost organizata festivitatea dedicata Zilei Romaniei. In cadrul acestei ceremonii, conducatorul delegatiei MEC, Constantin Rânea, a lansat primele invitatii oficiale la Salonul International de Inventii, eveniment care se doreste a fi organizat pentru prima data la Bucuresti in toamna acestui an.

La aceasta ultima editie a Salonului Inventiilor, Tehnicilor si Produselor Noi, tinerii inventatori romani au primit 45 de premii: 14 medalii de aur, 16 de argint, 10 de bronz si cinci premii speciale. Unul dintre exponatele care a starnit interesul vizitatorilor a fost sahul tubular, conceput ca un ansamblu de piese tubulare personalizate, ce se imbina in exteriorul si interiorul unei tije, avand la extremitati piese de fixare, ceea ce permite rotirea tablei de joc. Metoda noua de tratament chirurgical al ulcerului duodenal, noile formule de aditivi pentru benzine ecologice, preparat biologic pentru tratarea alunitelor, robinet antifurt pentru autovehicule au fost doar cateva dintre inventiile romanesti admirate la salonul international.

"Anul acesta s-a pus accentul pe comercial"

Inventatorii romani au participat si anul acesta la Salonul de Inventica de la Geneva. Despre premii, perspectivele romanilor, dar si posibilitatile lor am stat de vorba cu Constantin Ranea, directorul Directiei Inovare, Transfer Tehnologic si Infrastructura din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii.

EUGENIA MIHALCEA

·  Jurnalul National: Ati participat si in 2004 la Geneva.

Constantin Ranea: Bugetul nu ne-a permis sa participam si in Statele Unite ale Americii, de exemplu. A fost a 16-a prezenta la Bruxelles si Geneva, dar am mai fost sporadic si in Anglia sau Ungaria la Budapesta.

·  Cine face selectia celor care merg la saloanele si targurile de inventica?

Inventica romaneasca nu tine strict de cercetare, ci si de medicina, inginerie, agricultura. Selectia se face de catre comisia de specialitate a Ministerului Educatiei, in colaborare cu OSIM. Personal, in ultimii doi ani am fost in juriu si la Bruxelles si la Geneva, iar anul acesta sunt presedintele juriului la Salonul Genius din Ungaria.

·  S-a schimbat ceva in criteriile de selectie fata de anii trecuti?

Pana acum se punea accent pe noutati, inovatie, dar de anul trecut accentul a trecut pe comercial, pe posibilitatea de a comercializa inventia si a o trece in productia de serie. Si in cazul romanilor au aparut tot felul de noutati din ce in ce mai ciudate, cum ar fi obiectele ornamentale facute din deseuri. Pe noul criteriu de notare foarte multe dintre inventiile romanesti au pierdut 50% din puncatj care era pentru comercializare. Sunt produse tehnologice care nu pot fi decat descrise si atunci pierd.

·  Care sunt costurile pentru participarea la un salon de inventica?

Preturile participarii sunt diferite, in functie de numarul de inventii, de facilitatile oferite de salonul respectiv. Noi ne propunem sa participam cu inventii si inventatori din toata tara, dar totusi cel mai puternic centru este la Iasi. Sunt si saloane care dureaza doua saptamani si la care nu ne permitem sa mergem. Dar la Bruxelles si Geneva, unde am participat in fiecare an, sunt 6 zile. Costurile sunt undeva intre 1,5 si 2 miliarde de lei. Si asta daca tinem cont ca sunt cheltuielile minime, adica prezentarea materialului de informare, costul inchirierii standului si deplasarea a 2,3 delegati din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii.

·  Cat priveste inventatorii?

Isi asigura singuri cazarea si transportul. Asta este si motivul pentru care prezenta inventatorilor la salon a fost scazuta si astfel nu si-au putut sustine inventiile. Din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii au fost 57 de inventii, iar participarea de numai de 50%. Lipsa inventatorilor la salon este un mare handicap care de altfel ne-a si depunctat.

·  Cu ce gen de inventii se prezinta inventatorii romani?

Noi ne-am prezentat cu inventii din toate domeniile. Din peste 100 de inventii au fost selectate 50 pentru Geneva. Anul acesta ne-am prezentat cu inventii foarte bune din punct de vedere comercial. De exemplu, un filtru de ceramica deosebit, care retine inclusiv antraxul, metalele grele, bacteriile si parazitii. Este un produs finit care se vinde si a fost foarte bine apreciat mai ales de straini. Filtrul a fost lansat la Bruxelles 2003, iar la Geneva a fost reluat.

10 milioane de carti pe un singur CD

DANA PURGARU

Fizicianul Eugen Pavel a inventat Hyper CD-ROM-ul, un sistem de stocare tridimensionala a datelor, intr-un mediu care utilizeaza fenomenul extinctiei controlate a fluorescentei. Acesta permite inregistrarea informatiei "in straturi", utilizand lumina laser si are capacitatea de stocare de 10 Terrabytes (TB) de memorie, adica aproximativ 10 milioane de carti. Daca facem un calcul, toate cartile existente in Biblioteca Academiei Romane ar putea fi stocate pe 5-6 astfel de discuri.

Este, de fapt, o memorie tridimensionala, care poate "inghiti" informatii pe 10.000 de niveluri intr-un disc de sticla fluorescenta fotosensibila de 10 mm inaltime si 120 mm in diametru. Acest sistem de stocare a datelor poate fi folosit in aplicatii spatiale si militare, dar si de catre insitutii guvernamentale, banci, companii de asigurari, spitale, librarii, muzee, mass-media etc. In plus, Hyper CD-ROM-ul asigura o durata de viata a informatiei de aproximativ 5.000 de ani, deci practic nelimitata.

Dupa o munca de opt ani, in care greutatile nu s-au tinut departe, dr. Eugen Pavel isi va vedea inventia in magazine la finele lui 2005, iar cei care au nevoie de un mediu de stocare mai mare si mai sigur vor avea aceasta solutie la indemana, la un pret accesibil. Eugen Pavel, doctor in fizica la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a fost premiat, printre altele, de Academia Romana in 1991, de Organizatia Mondiala a Presei Periodice la Salonul Mondial al Inovarii, Cercetarii si Noutatii Tehnologice, la Bruxelles Eureka '99, de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale in 2002 si recent, cu medalia de aur, la Salonul International de Inventii, Tehnici si Produse Noi Geneva 2004.

Filtrul care impiedica antraxul sa ajunga in apa din paharul nostru

FLORINA ZAINESCU

A fost medaliat cu aur la Saloanele de Inventica de la Bruxelles (2003) si Geneva (2004). A primit premiul de excelenta la Salonul de Inventica de la Bucuresti (2003) si o diploma din partea Centrului Aerospatial din Moscova. Vedeta: un filtru de apa romanesc care a invins antraxul si holera.

UNIC. "Blue Star" s-a nascut la Institutul de Fizica Atomica din Bucuresti. Parintele sau - cercetatorul Ioan Dorobantu - a muncit 11 ani pentru ca odrasla sa sa devina arma perfecta impotriva antraxului. "Este singurul filtru de apa din lume care retine, in proportie de 99,9999999999999999%, bacilii de antrax. Suntem probabil singurii nebuni care au incercat si au reusit sa invinga 10.000 de miliarde de astfel de bacterii in timpul testarilor. A fost o palma pe care le-am dat-o americanilor, care fac de mult teste cu filtrele lor, dar nu au obtinut performantele lui «Blue Star». Ei nici macar nu au indraznit sa foloseasca antraxul, ci bacterii asemanatoare acestuia", a declarat Ioan Dorobantu.

SCUT. De altfel, "steluta" noastra retine in proportie de 100% toate impuritatile care apar in apa de la robinet: 16 categorii de bacterii, printre care bacilii de holera si salmonela, 8 categorii de paraziti (giardia, tenia), pesticidele, clorul sau metalele grele. Si mai are un avantaj: elementul filtrant este lavabil si de aceea are o durata de viata de 5-6 ori mai mare decat a celorlalte existente pe piata.

PATRIOTISM. Cum "Blue Star" este ideal pentru a filtra apa in zonele calamitate, inundate sau in timpul campaniilor militare, doi oameni de afaceri americani au incercat sa cumpere brevetul de inventie contra unui cec baban. "Am refuzat. De ce sa-l faca strainii si noi sa fim nevoiti sa-l cumparam de la noi", a marturisit Dorobantu.

VIITOR. Dar povestea lui "Blue Star" nu se va opri aici. Ioan Dorobantu lucreaza acum la o varianta mini a acestuia - filtrul de voiaj. "Daca esti in excursie si ramai fara apa, trebuie doar sa gasesti o balta. Scoti filtrul din buzunar, tragi apa in el si apoi poti bea linistit", a spus Ioan Dorobantu.

Pericol: spionajul economic

Furtul de idei, spionajul economic sunt principalele motive pentru care diversi oameni se invart pe la Saloanele de Inventica, dupa cum apreciaza Paul Pencioiu, directorul tehnic al Institutului de Cercetari Electrotehnice (ICPE). Cu toate acestea, la Salonul International de la Genevam, anul acesta ICPE a castigat o medalie de aur pentru inventia Masina electrica in constructie hibrida cu magneti permanenti si bobina de excitatie. Folosita in alternator, generator, servomotor si motor pentru tractiune electrica, dupa cum ne lamureste inventatorul Paul Minciunescu, inventia se produce numai pentru export. Are avantajul ca asigura o putere constanta pe un domeniu larg de viteza, cu un randament ridicat. Cum i-a venit ideea ? "Lucrez in domeniul acesta din '90. Mi-am dat si doctoratul in acest domeniu", spune Paul Minciunescu. Cat despre motoare, se exporta in Statele Unite ale Americii si in Germania. Iar institutul, mai bine spus Sectia Servomotoare, are 95% din buget asigurat de export. (Eugenia Mihalcea)

Stiati ca exista.

HUSA ANTIRADIATIE PENTRUTELEFOANE MOBILE. Inventata de Davidoni Ioan si cu participare la Salonul International de Inventica de la Geneva, husa antiradiatie a primit o medalie de bronz in 2004. Scopul ei este de a reduce radiatiile electromagnetice generate de telefoane, aparatura casnica, statii electrice, cabluri de transport si alimentare cu energie electrica. Inventia propriu-zisa consta intr-un strat peliculogen de ecranare din cristale paramagnetice.

VAS PENTRU PLANTE ORNAMENTALE SI DE APARTAMENT. Daca sunteti o persoana ocupata, dar totusi un iubitor de flori, daca nu aveti prea mult timp la dispozitie in fiecare zi sa udati vasele cu plante, Silaghi Vasile a gasit rezolvarea. El a inventat un vas pentru plante ornamentale si de apartament cu udare la intervale mari. Adica puteti sa udati plantele si apoi sa plecati linistiti in concediu. Rezista 20-30 de zile.

ANSAMBLU JOC SAH. Inventat de Dumitrescu Bogdan Niculae, jocul de sah este conceput ca un ansamblu de piese tubulare personalizate ce se imbina in exteriorul si interiorul unei tije tubulare ce are la extremitati piese de fixare, ce ghideaza roluirea tablei de joc conceputa dintr-un material moale.

"CUTIA DE AVANSURI PENTRU MASINI UNELTE".


Inventia lui Teodorescu Cristian este utilizata c.nd actionarea se face cu doua motoare electrice de curent alternativ pentru avansurile rapid si tehnologic, permitand obtinerea unui cuplu corespunzator, pentru fiecare treapta de avans. Se realizeaza astfel un factor de putere care sa permita un consum mai redus de energie electrica.

"ADITIVI PENTRU BENZINE ECOLOGICE". Inventia lui Constantin Pita si Eftimie Nitescu, de la Institutul de Tehnologie Chimica ITEC Brazi se refera la aditivi pe baza de compusi organici. Acesti aditivi scad emisiile de bioxid de carbon, hidrocarburi nearse produse de benzinele auto in timpul combustiei. Aditivii imbunatatesc arderea benzinelor, reduc fenomenul de coroziune, impiedica formarea de depuneri pe piesele

"METODA DE TRATAMENT CHIRURGICAL AL ULCERULUI DUODENAL". Cererea de inventie a lui Dumitru Peta, Daniel Cochior si Lucian Pripisi de la Spitalul Universitar CF nr. 2 Bucuresti se refera la un procedeu de tratament chirurgical al ulcerului duodenal in conditii de "duoden dificil" (ulcer penetrant cu hemoragie activa, ulcer perforat, fistula bilio-digestiva de cauza ulceroasa). Etapele procedeului comporta prezervarea unui lambou (clapeta) din peretele gastric posterior al regiunii antrale impreuna cu vascularizatia acestuia si indepartarea mucoasei gastrice de pe acest lambou antral (zona gastrin-secretorie) evitand fistula dirijata de bont duodenal.

Ion Basgan, "magicianul" petrolului

Ion Basgan este autorul unei inventii care, incepand cu 1937, a revolutionat industria petroliera mondiala. Trusturile americane o folosesc si acum, fara sa fi achitat drepturile banesti cuvenite autorului. Drepturi care, la nivelul anilor '50, se ridicau la peste 5,6 miliarde de dolari. O avere imensa, din care Basgan nu a primit nici macar un cent.

VASILE SURCEL

Nascut in anul 1902, la Focsani, inginerul Ion Basgan face parte din pleiada de savanti romani sclipitori care au marcat perioada interbelica. Si-a inceput studiile tehnice in tara, continuate apoi la Viena. Intors acasa, a fost numit, in scurt timp, directorul tuturor santierelor petroliere din Moldova. Incepand cu anul 1932, a inceput sa aprofundeze cercetarile legate de extractia titeiului. In urma unor studii extrem de complexe, a elaborat proiectul instalatiei de "Foraj rotativ cu prajini grele, proportionale", tehnologie moderna, care simplifica extractia petrolului, reducand, in acelasi timp, si costurile de productie. Puturile petroliere forate cu noua instalatie erau perfect verticale, instalatiile puteau fi intretinute mult mai usor. In plus, fata de vechea tehnologie, inventia lui Basgan oferea si o siguranta cu mult mai mare in exploatare, reducand substantial posibilitatea producerii unor accidente.

Descoperirea, brevetata acasa si in strainatate

La 18 mai 1934, Ion Basgan si-a inregistrat inventia, mai intai in Romania, cu Brevetul nr. 22789. In acelasi an a depus o cerere de brevetare si in Statele Unite ale Americii. Parcurgerea "labirinturilor" legislatiei americane a durat trei ani, iar inventia inginerului roman a fost brevetata abia pe 27 decembrie 1937, sub numele de "Aparat rotativ pentru forare de putiri". In brevetul acordat de ei, "yankeii" promiteau ca Basgan sau urmasii lui vor avea dreptul exclusiv, acordat pentru urmatorii 17 ani, de a realiza, utiliza si vinde inventia "peste tot in Statele Unite si teritoriile acestora". Astfel, Basgan ar fi trebuit sa poata dispune, dupa bunul sau plac, de toate beneficiile rezultate din aplicarea descoperirii sale. Unele documente de epoca, detinute de urmasii inventatorului, demonstreaza ca petrolistii americani au utilizat inventia lui Basgan in mod ilegal, chiar si inainte de omologarea ei oficiala. Calculele de specialitate au demonstrat atunci ca inventia aducea celor care o utilizau, legal sau nu, economii anuale de peste 1,5 miliarde de dolari.

Inventia ajunsa "prizonier" american de razboi

Declansarea celui de al doilea razboi mondial, in care Romania a intrat ca aliat al Germaniei, deci adversar direct al SUA, a mofificat dramatic atat "destinul" inventiei lui Basgan, cat si pe cel al autorului insusi. La 20 octombrie 1943, bazandu-se pe Legea Comertului cu Inamicul, autoritatile americane au dispus sechestrarea brevetului acordat lui Basgan. Prin Ordinul nr. 2427, inventia a fost incredintata Custodelui Proprietatii Straine, care o putea "pastra, folosi, administra, vinde sau trata in orice alt mod, in interesul si beneficiul SUA". In textul ordinului de sechestrare, se mentiona totusi ca "nu se limiteaza dreptul Custodelui Proprietatii Straine sa inapoieze aceasta proprietate sau veniturile de pe urma ei". Formal, ordinul lasa totusi si o ipotetica portita favorabila adevaratului proprietar al brevetului. In acest sens, ordinul mentiona ca textul sau nu poate fi interpretat ca "indicand ca o compensare nu va fi platita in schimbul lor, daca s-ar hotari sa fie intreprinse oricare sau toate aceste actiuni".

"Razboiul" de dupa conflagratia mondiala

Desi Romania nu a primit statutul de stat co-beligerant, la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, prevederile Tratatului de pace incheiat la Paris in anul 1948 dispuneau restituirea bunurilor romanesti sechestrate anterior. In mod cu totul special, brevetul lui Basgan nu a fost insa inclus de pe listele intocmite de catre americani. Tot in acea perioada, Basgan a aflat ca tehnologia descoperita de el a ajuns, pe cai oculte, si la rusi, care au folosit-o gratuit in exploatarile petroliere din apropierea orasului Baku. Conform brevetului inregistrat in SUA, dreptul de proprietate acordat lui Basgan ar fi trebuit sa fie valabil pana in 1954. Pus in imposibilitatea de a beneficia de acest drept, dupa "confiscarea" inventiei sale, inginerul Basgan a inceput o lupta crancena pentru recuperarea banilor la care avea dreptul. Prima etapa a acestui razboi dur, dar discret, dus pe toate "fronturile" legale, a constat in declansarea unor procese, prin care a dat in judecata majoritatea trusturilor petroliere americane care se foloseau, cu mare succes, de inventia lui.

"Ewingii" s-au purtat ca niste zgarie-branza

Inventatorul roman Ion Basgan a chemat in judecata cele mai importante filiale ale Standard Oil Company, Gulf Oil Company, Shel Oil Corporation si multe altele, impotriva carora a deschis in total 118 procese. Adusi in fata propriei justitii, petrolistii americani nu s-au sfiit sa foloseasca cele mai neasteptate tertipuri. In anul 1961, "inculpatii" au cerut incetarea proceselor prezentand in fata instantelor un certificat de deces in care era mentionat numele lui Ion Basgan. In realitate, actul fusese emis pentru doctorul Basgan, unul dintre verii inginerului. Dupa ce lucrurile s-au clarificat, reprezentantii petrolistilor au invovcat faptul ca, nefiind inclus pe lista bunurilor restituite in 1948, brevetul lui Basgan este inca rechizitionat de statul american. In 1967, in cursul unei conferinte de presa care a avut loc la Londra, un petrolist din Dallas l-a avertizat pe Basgan: "Ne vom judeca zeci de ani si apoi si cu fii dumitale, dar nu platim".

Restituit doar de forma

La 15 octombrie 1965, Departamentul de Stat al Justitiei SUA a emis "Divertising Order SA 838", prin care s-a dispus scoaterea de sub sechestru a brevetului si restituirea lui titularului, care era astfel repus in toate drepturile. In actul de atribuire semnat de Anthony L. Mondelor, in numele Procurorului General al SUA, se mentiona ca inventatorului i se acorda "drepturile, titlurile si interesele, inclusiv drepturile de autor acumulate si toate profiturile recuperabile prin lege". O expertiza financiara, efectuata de grupul german Lomen-Reiter-Dresner Bank, in 1966, demonstra ca, pentru cei 17 ani in care a fost titularul brevetului inventiei sale, lui Ion Basgan i se cuveneau 8,634 miliarde de dolari. Ion Basgan a murit in 1980, fara sa fi apucat sa scoata vreun ban de la "Ewingii" americani. Lupta lui a fost reluata dupa 1990 de urmasii sai, constituiti intr-o fundatie care ii poarta numele. O noua expertiza financiara, facuta in 1998, la Zürich, a demonstrat ca dobanzile acumulate in contul celor 8,6 miliarde de dolari initiali ridica valoarea actuala a sumei datorate post-mortem inventatorului roman la fabuloasa valoare de 165 miliarde de dolari. Bani pe care, evident, nu-i va mai achita nimeni, niciodata.

CV

·  S-a nascut la Focsani, pe 24 iunie 1902

·  1929 - Bacalaureat, la Iasi

·  1920-1925 - Bursa de studii in Austria

·  1930 - Numit director al santierelor petroliere din Moldova

·  1932 - Incepe cercetarile legate de tehnologia extractiei petrolului

·  1933 - Doctorat la Viena, urmat de studii economice la Londra

·  1934 - Breveteaza, in Romania, "Forajul rotativ cu prajini grele, proportionale"

·  1937 - Breveteaza aceeasi inventie in SUA

·  Cariera stiintifice de cateva decenii. A publicat 60 de lucrari de specialitate. Autor al altor cateva inventii. Procese cu firmele americane care ii datorau drepturile de autor pentru inventia sa.

·  1980 - Moare, la Bucuresti.

Coanda, copilul indragostit de vant

In decembrie 1910 s-a auzit pentru prima oara in lume zgomotul unui avion cu reactie pe campul de la Issy-les-Moulineaux.

Era avionul romanului Coanda.

ANIELA NINE

Copil fiind, Henri Coanda a calatorit mult. Ajuns pe tarmul Marii Nordului, a fost martor la izbucnirea unei furtuni. L-a fascinat cum vantul ridica valurile, in el nascandu-se o enorma admiratie pentru puterea acestuia. "S-a indragostit de vant si de zborul pasarilor marine care pareau ca au intrat in viata lui pentru totdeauna", se arata intr-un document al Muzeului Aviatiei. Atunci, Coanda avea doar 3 ani si jumatate. Nu peste mult timp avea sa construiasca propria "pasare".

Esenta zborului: "Coanda - 1910"

Analizand indelung cu prietenul sau Brancusi "esenta zborului", Coanda a transpus-o in forma tehnica: la 15 octombrie 1910 el a prezentat la Paris, la Expozitia Aeronautica Internationala, un avion cu o pronuntata forma aerodinamica despre care francezii au spus atunci ca este desprins dintr-un desen SF al lui Robida. Cel mai interesant era sistemul de propulsie - "o elice intubata", cum au afirmat atunci specialistii germani. Acesta se baza pe o turbina de aer ale carei pale asigurau aspiratia aerului, racordul si propulsia. Gazele de esapament se amestecau cu aerul deja aspirat, realizand in momentul evacuarii efectul de reactie. Coanda obtinuse la 9 august 1910, in Franta, brevetul de inventie pentru motorul acestui avion pe care il numea "turbo-propulsor".

Intr-un articol aparut in 1910 in tara, chiar Vuia se arata sceptic, asteptand sa vada "daca va fi in stare sa obtina ceva rezultate". Coanda a testat motorul dupa inchiderea expozitiei, la aeroportul Issy-les-Moulineaux, in apropiere de Paris, dar in timpul zborului de aproape un minut avionul a luat foc si a ars complet. Coanda a scapat numai cu leziuni usoare si cu o fractura la antebrat. "Dar zburasem. Era esential."

Avioanele Bristol-Coanda

Coanda trece prin momente critice la sfarsitul anului 1911, coplesit de moartea fiicei sale si de mari greutati financiare. Dar primeste o oferta de la Uzinele de Aviatie din Bristol, Marea Britanie. Accepta si se angajeaza ca inginer. La Bristol proiecteaza in perioada 1912-1914 mai multe avioane care ii vor purta numele, alaturi de cel al uzinei. Statul roman a cumparat un prim astfel de avion la sfarsitul anului 1912 pentru suma de 37.033 lei. Dupa izbucnirea primului razboi mondial, Coanda pleaca de la Bristol si revine in Franta, unde va proiecta avioane pentru armata franceza.

Precum Arhimede

Coanda a inteles de ce in 1910 flacarile care au cuprins avionul in timpul zborului "au imbratisat" fuzelajul in loc sa se indeparteze de el abia aproape 20 de ani mai tarziu, cand, aflandu-se in baie, a remarcat modul in care jetul de apa, in loc sa se imprastie, se scurgea pe deget. A fost socat de aceasta intamplare, ce semana cu experienta prin care a trecut Arhimede. Avea sa spuna: "Ideile nu pot fi comandate, ele apar ca un miracol". Fenomenul a fost recunoscut ca un nou efect aeronautic pe care profesorul Albert Metral l-a numit dupa Coanda. Aparuse astfel "Efectul Coanda", pentru care autorul sau a obtinut brevetul in 1934, in Franta. O prima utilizare a efectului a fost facuta chiar de descoperitorul sau, care inventeaza si breveteaza in 1935 un aparat foarte interesant, "Aerodina Lenticulara" (discul zburator), care seamana izbitor de mult cu ceea ce mai tarziu va fi denumit generic "OZN".

OZN-ul lui Coanda

In anii '60, Coanda a fost contactat de inalti oficiali ai aviatiei americane. Incepe sa lucreze pentru US Air Force si pentru NASA in programe secrete de cercetare. Se pare ca acum si aici Coanda a dezvoltat si chiar construit o noua "aerodina". Singura referire la existenta acestei "farfurii zburatoare" provine de la cercetatorul Valeriu Avram de la Muzeul Aviatiei, care ne-a relatat ca, in 2001, generalul american James T. Curie, vizitand Sala "Henri Coanda", a declarat neoficial ca in 1965 a vazut o "farfurie zburatoare" in hangarul unei baze militare americane din desertul Nevada, despre care i s-a spus ca a fost construita de Coanda. Deoarece proiectul numit "Aurora" era Top secret, aceasta este singura marturie a existentei "OZN"-ului conceput de Coanda.

Dupa perioada americana, Coanda revine definitiv in tara in 1970, la insistentele lui Ceausescu, care il numeste chiar consilier cu rang de ministru.

In prezent, "Coanda este inca un necunoscut", cosidera comandorul Sandachi, directorul Muzeului Aviatiei, singurul loc unde mai pot fi gasite documente ce i-au apartinut lui Coanda, aproape 700 de kg. "De abia acum incepe sa fie studiat", mai precizeaza cdr. Sandachi. Recent, printr-o hotarare de guvern, s-a decis ca Aeroportul Otopeni sa isi compleze denumirea cu numele marelui Coanda.

CV

Henri Coanda

·  S-a nascut la 7 iunie 1886 in Bucuresti;

·  Tatal, Constantin Coanda, originar din Craiova, a fost maresal al curtii princiare a printului Ferdinand in 1911, prim-ministru al Romaniei in 1918, iar mama, Hayde, nascuta in Morlaix (Franta), era fiica doctorului Danet, savant, bun prieten cu Pasteur.

·  A fost elev la Liceul "Sf. Sava" din Bucuresti si apoi la Liceul Militar din Iasi.

·  In 1905 a absolvit Scoala Militara din Bucuresti ca ofiter de artilerie.

·  A urmat cursuri de specializare la trei universitati europene: in 1906 Scoala Politehnica din Charlottenburg, in 1908 Universitatea de Stiinte din Liege si in 1909 Scoala Superioara de Aeronautica si Constructii Mecanice din Paris.

·  In 1910 a inventat primul avion cu reactie, iar in 1934 a brevetat "Efectul Coanda".

·  In 1967 a primit titlul de Doctor honoris causa al Institutului Politehnic Bucuresti.

·  In 1970 devine membru al Academiei Romane, iar in 1971 membru al Societatii Aeronautice Britanice.

·  Pe 25 noiembrie 1972 moare la Bucuresti. A avut peste 260 de inventii si 700 de brevete.

Traian Vuia nu a dorit gloria pentru sine, ci pentru omenire

"Eu n-am cautat niciodata gloria, fiindca stiu ca gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personala, eu lucrez pentru gloria omenirii." Acestea sunt vorbele lui Traian Vuia, romanul care a realizat aeroplanul profetic. Traian Vuia s-a nascut la 17 august 1872, in localitatea Surducul-Mic (astazi, comuna Traian Vuia), Judetul Timis. La 17 august 1903, Vuia obtine brevetul pentru inventia sa "Aeroplanul automobil", in Franta. La 18 martie 1906, realizeaza primul zbor din lume cu un avion mai greu decat aerul. Acest eveniment s-a petrecut pe campul de zbor de la Montesson (Franta). Avionul realizat de el era primul din lume care, datorita rotilor pneumatice, urma sa obtina o viteza orizontala ruland pe sol, viteza care sa permita executarea de catre pilot a desprinderii acestuia de pamant, realizarea zborului si aterizarii. A construit apoi aparatul "Vuia nr. 2", pentru care a primit brevet de inventie la 29 iunie 1907 in Belgia (Brevet nr. 200682). "Vuia nr. 2" are configuratia monoplanului care va face cariera in aeronautica in anii urmatori. Pana nu demult se credea, fapt afirmat si in toate lucrarile aparute in Romania, ca "Vuia nr. 2", a fost ultima varianta a avionului lui Vuia, acesta retragandu-se in anul 1907 din activitatea aeronautica. De fapt, exista o imagine ce infatiseaza un avion Vuia care difera in mare masura de aparatele cunoscute. La 3 septembrie 1950, la Bucuresti, se stinge din viata, fiind bolnav, marele Vuia. (Carmen Vintila)

Ipoteza senzationala: Vlaicu a fost asasinat

Doar memoria inventatorului Aurel Vlaicu o tine in viata pe nepoata acestuia, ajunsa la 80 de ani.

Crampeie de amintiri, rupte din povestile parintilor ei, incearca sa divulge misterul prabusirii avionului Vlaicu II deasupra Carpatilor.

IOANA MOLDOVEANU

Batrana gesticuleaza cu unul din cele doua bastoane in care se sprijina, semn ca ne invita inautru, in camera ei. Locuieste in casa lui Aurel Vlaicu, aflata in fostul sat Bintinti. Peretii sunt ticsiti de tablouri de familie cu rama scorojita. Busturi din lut, sculptate de ea insasi in tinerete, sfideaza aerul, asezate pe mobila din lemn masiv. Aurelia e fata lui Ion, unul din cei opt frati ai inventatorului. Nu l-a cunoscut pe Vlaicu, dar ii stie viata in detaliu, de la parintii si bunicii ei. "A fost icoana vietii mele, ii simt sufletul si acum", spune batrana. Povesteste ca unchiul sau era inalt si cu ochii sclipitori. Nu vorbea, obisnuia sa-si spuna gandurile in forma metalica si traia pentru inventiile sale. "Ca sa intelegi cum era Vlaicu trebuie sa-l fi vazut in atelier. Pupilele ochilor capatau o lumina ciudata. Era pasionat, era un artist, iar banii nu contau pentru el", povesteste Aurelia din ceea ce stie de la tatal ei.

"Tara va comanda 100 de avioane"

In 1912 Vlaicu a iesit invingator la zborul de la Aspern - un orasel langa Viena, unde a concurat alaturi de 47 de piloti, din opt tari. Mai tarziu, i-a povestit fratelui sau cum a simtit momentul izbanzii: "Mai Ioane, cand am vazut tricolorul pe cer parca l-oi vazut pe Dumnezeu". Avionul sau, Vlaicu II, contrasta puternic langa celelalte aparate de zbor, spune nepoata inventatorului, "parca era un porumbel pe langa vulturi". Vlaicu a venit cu el "la pachet". L-a montat precum o jucarie, chiar pe pista de decolare, sub aripa unui aparat de zbor Berliot. Dupa acest zbor, inginerii de la fabrica engleza Marconi se hotarasc sa monteze pe avionul lui Vlaicu un telegraf fara fir. Pilotului roman i se ofera postul de director al fabricii, iar un inginer ii spune: "Prin mine, tara va comanda 100 de avioane". Vlaicu accepta, cu doua conditii: sa nu isi vanda inventia si sa fie ajutat sa faca un motor de avion care sa mearga prin explozia prafului de pusca. "Pesemne ca Vlaicu se gandea la rachete", explica nepoata acestuia.

Bibescu, dusmanul de moarte

Succesul ii aduce inventatorului multi dusmani, povesteste Aurelia, "dar cel de moarte i-a fost George Valentin Bibescu" (1880-1941), ramas in istoria tarii ca pionier al automobilismului si aviatiei romanesti. Dupa un an de munca la Londra, Vlaicu face o vizita in Bucuresti, la cafeneaua literara Capsa. Batrana povesteste: "Cand o intrat pe usa, Bibescu era la o masa cu gasca lui. Vlaicu i-o zis: «Ma ajuta englezii sa fac o fabrica de avioane. Sa vii si dumneata sa cumperi avioanele mele ca sunt mai bune ca Berliot-urile francezilor». Bibescu o lasat capul in jos si a zis: «Om trai si om vedea Vlaicule». Si asta a fost sentinta de condamnare", spune batrana si lasa ochii mari, albastri, in pamant. Aurelia isi aduce aminte de o discutie pe care unchiul sau a avut-o cu I.L. Caragiale. Scriitorul il sfatuia mereu pe Vlaicu sa nu mai zboare, caci el era inventator, nu pilot. Dar Vlaicu il linistea: "Nu am cum sa cad, decat in cazul in care as pierde carma. Am facut-o de zece ori mai rezistenta, se poate rupe doar daca cineva o taie".

"Cablul comenzilor a fost pilit"

Cu o seara inainte de zborul ce avea sa-i ia viata, Vlaicu s-a dus sa cumpere benzina. A lasat vorba mecanicului sa nu deschida usa la hambar, unde era avionul. In jurul orei 22:00 insa, o masina parcheaza in fata hangarului. Din ea coboara trei domni cu jobene. Acestia ii explica mecanicului ca Vlaicu i-a trimis sa controleze motorul avionului. "In timpul asta, cine o cunoscut perfect avionul lui Vlaicu, o intrat in hangar. A tras de elicea din fata, foarte fin, ca otelul, numai daca il atingi plesneste. Cablul pentru comenzi s-a dus", povesteste Aurelia. Sosit mai tarziu acasa, Vlaicu a marturisit ca nu a trimis pe nimeni sa verifice motorul. A doua zi, la 13 septembrie, pilotul se prabuseste deasupra Carpatilor, de la 30 de metri. Nepoata sa se intreaba si astazi "Cum e posibil sa cada de la o asa inaltime, cand s-a ridicat la 2000 de metri si nu a patit nimic?!". Ion s-a dus la locul unde avionul s-a izbit de pamant si a cules din ramasitele imprastiate dovada ca fratele sau a fost ucis: cablul de comenzi, care fusese pilit. In aceeasi seara dovada a disparut in mod misterios din hangarul unde Ion Vlaicu a ascuns-o. "Asta este adevarul. Vlaicu a fost omorat, pur si simplu. E rusinos, dar tara asta cunoaste atatea cazuri de tradatori", marturiseste batrana si bate a necaz cu bastonul in pamant.

"O murit Marioara, nu ma mai insor niciodata"

Marioara Barbulescu este cea care a cucerit inima inventatorului Aurel Vlaicu. Nepoata pilotului o descrie "subtirica, bruneta, frumusica, foarte inteligenta si cu un suflet nobil". Vlaicu a intalnit-o cand a zburat la Brasov. Marioara era din Ploiesti, iar parintii sai erau foarte bogati - au fost primii fabricanti de cherestea din tara. Fata insa, s-a imbolnavit de TBC si s-a prapadit cateva luni mai tarziu. Aurelia povesteste ca Vlaicu i-a spus atunci mamei sale: "O murit Marioara, nu ma mai insor niciodata". Inventatorul avea o pasiune pentru muzica si canta la vioara. Aurelia are si acum in podul casei o lada plina de placi numai cu opera si opereta. Intr-o cutie metalica, inchisa cu cheia, nepoata inventatorului tine la loc tainic decoratia Virtutea militara clasa I, pe care regele Carol I i-a oferit-o lui Vlaicu la 26 august 1910. "Este lucrata de mana, direct in aur", imi explica batrana, "si cred ca valoreaza mai mult de 500 de milioane de lei", isi da ea cu parerea.

A venit din Germania, pe bicicleta

In cladirea muzeului aflat in gradina casei memoriale a inventatorului sunt expuse motocicleta si bicicleta lui Aurel Vlaicu. Ultima dintre ele si-a cumparat-o din Germania, pe cand se afla la studii, cu banii pe care tatal sau ii trimisese pentru a se intoarce cu trenul acasa, la Bintinti. Ramas fara un ban in buzunar, Vlaicu a fost nevoit sa se intoarca din Germania pe bicicleta. Motocicleta a adus-o de la Paris.

"Esti cel mai mare geniu al poporului nostru, Vlaicule. Sa traiesti! Avem si noi cu cine sa ne mandrim!" I. L. Caragiale - Zborul de la Blaj, 1911

Zbor frant in drumul peste Carpati

CARMEN VINTILA

La 6 noiembrie 1882, in comuna Bintinti, judetul Hunedoara, s-a nascut Aurel Vlaicu. Pe valea Muresului, in casa cu prispa, cu stalpi inflorati si cu peretii acoperiti de prosoape brodate cu flori, a crescut si si-a petrecut Vlaicu copilaria. Clasele primare le-a facut in comuna natala, iar cele de liceu, mai intai la Orastie, apoi la Sibiu.

EXPERIENTE. Aurel Vlaicu a fost de mic inventiv, la numai cativa ani el si-a construit in sura cu porumbei un atelier in care mesterea jucarii ingenioase. Vlaicu a fost in general un elev obisnuit, avea insa talent la matematica si intelegea cu iscusinta tot ce-l pasiona. A facut experiente cu zmee de diferite forme si marimi, in ultimii ani ai liceului, dar mai ales in timpul vacantelor petrecute acasa. Telul vietii lui a fost "construirea masinii de zburat".

SUCCESE. In 1902, Vlaicu se inscrie la cursurile Politehnice din Budapesta, iar in 1903 se transfera la Scoala Politehnica din Munchen. De la Munchen, in anul 1907, Vlaicu a plecat la Pola, pentru a-si satisface stagiul militar la marina. Dupa terminarea stagiului militar, inventatorul s-a angajat la fabrica de automobile Oppel, din Russelsheim, unde a avut si primele lui succese.

INTOARCEREA. Dorinta lui Vlaicu de a realiza masina de zburat pentru romani a fost mai puternica decat viitorul fericit care i s-a promis la uzinele Oppel si astfel, la sfarsitul anului 1908, s-a intors acasa in Bintinti, decis sa-si atinga telul vietii cu posibilitati proprii. S-a dedicat cu totul realizarii visului sau si astfel a reusit in anul 1909 sa ridice pe cer aeroplanul "A.Vlaicu". Incurajat de succes, a proiectat si construit cele doua aeroplane monoplane - Vlaicu I, in 1910, si Vlaicu II, in 1911 - cu care a realizat performante de zbor remarcabile pentru acea vreme.

ZBOR PESTE MUNTI. Cea mai mare dorinta a sa era insa, sa incerce un zbor peste muntii Carpati. De aceea, in 1913 a inceput sa lucreze la proiectarea unui nou aparat "Vlaicu 3", prevazut sa fie in intregime metalic. Afland ca un aviator strain intentiona sa zboare peste Carpati, la 13 septembrie 1913, Vlaicu a decolat de langa Bucuresti, cu "batranul" sau avion intr- un zbor catre munti, dorind sa realizeze el primul aceasta performanta. Deasupra comunei Banesti, langa Campina, avionul s-a prabusit, pilotul sau murind in acest accident. La Banesti s-a ridicat un monument, care va aminti, pentru totdeauna, curajul si sfarsitul tragic al marelui Vlaicu.

Colecta pentru "Vlaicu 3"

Dupa sfarsitul prematur al inginerului Aurel Vlaicu, prietenii sai si familia au hota- rat sa termine construirea aeroplanului "Vlaicu nr. 3". Mandatarii succesiunii inginerului Vlaicu au reusit, prin colecte publice, sa adune banii pentru terminarea aeroplanului. La 9 mai 1914 a fost terminata constructia avionului "Vlaicu nr. 3", implinind asfel visul proiectantului sau. Incercarea in zbor a acestui aparat a fost realizata cu succes in anul 1915 de pilotul Petre Macavei. Cele doua zboruri executate de Macavei, la o inaltime de aproximativ doi metri si pe o lungime de 200-300 metri, au permis sa se stabileasca faptul ca avionul decola foarte usor si ca era perfect echilibrat in zbor. In 1916, in plin razboi, dintr-un ordin al sublocotenentului Silisteanu, avionul "Vlaicu nr. 3" a fost imbarcat intr-un vagon si trimis la Rezerva Aviatiei de la Iasi. Nu s-a mai aflat nimic de soarta acestui avion.

Stiati ca.

IN ANUL 1909, dupa multa munca si incercari efectuate cu meticulozitate si rabdare, Aurel Vlaicu a reusit sa "dea gata prima sa masina de zburat". Primele zboruri cu planorul "A. Vlaicu 1909" le-a facut in primavara aceluiasi an, pe pasunea din marginea dinspre Deva a satului Bintinti. La unul dintre ele a luat-o in carlinga si pe sora sa Valeria, care a devenit una dintre primele femei din lume care a zburat cu planorul.

LA COTROCENI (17 iunie 1910), Vlaicu a reusit sa se ridice la o inaltime de 3-4 metri si sa zboare pe o distanta de 50 de metri cu aparatul "Vlaicu 1". Acesta se deosebea mult de celelalte aparate din vremea sa. In primul rand, fuzelajul era alcatuit dintr-un tub de aluminiu lung, de care erau atasate celelalte elemente. Trenul de aterizare era format din trei roti: doua mari in fata si una mica in spate.

AUREL VLAICU a dus primul mesaj pe calea aerului in tara noastra. La 26 septembrie 1910, Vlaicu, participand la manevrele militare, primeste de la regele Carol I un ordin de operatii, pe care il transporta de la Slatina la Piatra Olt. Romania a devenit astfel a doua tara din lume, dupa Franta, care a folosit avionul in scopuri militare. Atunci, Vlaicu a primit suma de 50.000 lei, aprobata de Consiliul de Ministri.

INVENTATORUL a obtinut in anul 1910, brevetul RO2258 pentru aparatul "Vlaicu nr.1 - Masina de zburat ca un corp in forma de sageata". In toamna aceluiasi an incepe construirea aparatului "Vlaicu 2 ". Cu acest nou aparat a obtinut o serie de performante printre care remarcabila este comportarea sa la concursul de la Aspern. Academia Romana i-a acordat premiul "Gheorghe Lazar" in valoare de 5.000 lei (aur).

Bula, antenele si lampa cu carbid

Romanul a fost nevoit sa faca fata vitregiilor regimului comunist. Unora dintre ele, intreruperea curentului electric si programul scurt si insipid de la televizor, le--a venit de hac inventand sisteme de iluminare si antene cu putere mai mare.

GABRIELA ANTONIU

In ultimii sai ani de "glorie", regimul comunist impusese un program de economisire a energiei electrice atat consumatorilor casnici, cat si celor industriali. Si cand se consuma cel mai mult? Seara! Astfel ca romanul venit obosit de la munca avea ca prima grija sa-si puna la indemana chibriturile si lumanarile sau lampile cu gaz, ca niciodata nu stiai cand se lua lumina. Circulau pe atunci si bancuri legate de economia la lumina. Era unul cu americanii care, venind sa bombardeze Romania, au vazut de sus o uriasa mare de lumanari aprinse. Si atunci ce-au zis? Ce sa mai bombardam ma, ca astia-s morti de mult! Altul era cu Bula care a fost intrebat la scoala de invatatoare cum face el acasa economie de curent electric. "Ma duc acasa, aprind toate luminile, dau drumul la televizor si dupa ce se termina programul la noi, dau pe bulgari si fur curent de la ei ca sa recuperez", era raspunsul lui Bula.

Lampa cu carbid

Numai ca umorul nu le asigura romanilor si confortul casnic. Asa ca au trecut de la inventat bancuri la chestiuni mai practice. Si au creat lampa cu carbid. Cum au procedat? Au luat o bucata de teava de 10 cm, cu diametru 4-8 cm. Aceasta se astupa la un capat, iar la celalat capat se monta un capac cu filet. Pe capac se monta o duza de aragaz sau de la un aparat oxiacetilinic cu diametrul cel mai mic. Se introducea in tubul astfel obtinut carbid peste care se turna apa cat sa-l dizolve si sa se formeze acetilena. Se monta capacul prin insurubare si se aprindea la duza. Flacara crea o lumina de o intensitate aproximativ egala cu cea a unui bec de 15-20 wati. Functiona circa 2-6 ore in functie de marimea rezorvorului pentru carbid creat. Materialele de fabricare a lampii erau la indemana oricui, dezvoltandu-se o adevarata productie in serie. Cinstind un strungar pentru filetare, un sudor, pentru imbinare, un magaziner, pentru carbid, procurarea unui astfel de aparat devenea chiar floare la ureche.

Luminati de bateria de la tractor

Cei care aveau masini nu se incurcau cu lumanari, felinare sau lampi pe carbid, mai ales ca ultimele degajau un miros neplacut. Foloseau bateriile ca sursa de energie electrica. Dar trebuia sa te pricepi sa faci o instalatie electrica paralela celei din casa, incepand cu firele si terminand cu intrerupatoarele. Aveai nevoie de conductori electrici a caror lungime depindea de distanta dintre locul in care era amplasata bateria si camerele care se doreau luminate, precum si becuri de masina de 12 volti. Lumina furnizata era mai puternica, daca si bateria era mai mare, folosindu-se becuri cu putere mai mare. Avea cautare bateria de tractor, folosita in special de cei de la tara, care lucrau la Statiunile de Mecanizare a Agriculturii.

Cu ochii la vecini, ca aveau semnalul mai bun la televizor

Inainte de '89, programul Televiziunii Romane era doar de doua ore pe saptamana, alocate in special propagandei de partid si de stat. Cum nu aveai de unde sa alegi, singura solutie era sa te uiti la programele vecinilor bulgari, unguri, sarbi si rusi. Pentru aceasta, electronistii romani au gandit fel de fel de antene pentru ca semnalul sa fie cat mai bun. Mai avantajati erau romanii din vestul tarii deoarece calitatea semnalului televiziunilor sarbe si ungare era mai bun decat cel al bulgarilor. Astfel ca antenelor obisnuite li s-au adaugat mai multi elementi si le-au inaltat suportul, ajungand la 4-5 metri inaltime. Antenele cele mai mari erau construite pe o plasa de cupru de 2 metri patrati, cu amplificatorul aferent. Totul se facea in functie de tipul de frecventa pe care emitea postul respectiv de televiziune. In functie de aceste frecvente, electronistii calculau diametrul dipolului (un cerc din aluminiu care, dupa caz, functiona impreuna cu amplificatorul) si a fiecarui element in parte. Cum in unele cazuri nu puteai sa scapi de puricii de pe ecran, s-a mai gasit o solutie: un filtru din geam colorat. Mai mult, pentru cei care aveau televizoare alb-negru, acest filtru pus in fata ecranului le dadea senzatia ca vad in culori!

Stiati ca exista.

CAPCANA PENTRU MUSTE - mustele, tantarii si alte zburatoare nu va dau pace, va enerveaza, iar pliciul se dovedeste a fi inutil, trebuie sa recurgeti la o metoda inovativa. Nu a bunicii, care punea farfuria cu lapte otravit pe masa. E prea periculoasa. Luati o sticla, turnati putin alcool pe fund si asteptati. Problema e ca si rezolvata. Asa a crezut Tudorel Scanter din Galati cand a inventat "dispozitivul" si l-a brevetat. El poate le-a pacalit pe muste.

MANUSILE ENERGIZANTE va imbunatatesc starea generala de sanatate . Asa ca trebuie sa purtam manusi. Dar nu orice fel de manusi, ci pe cele inventate de Monica Axinte din Suceava, Gheorghe Radu si Laura Ionita din Iasi. Ele au varfurile degetelor colorate in albastru, rosu, galben, verde, portocaliu, indigo si violet suprapuse peste niste "zone reflexogene" corespunzatoare unor centre energetice ale corpului uman... Oricum, e o inventie brevetata.

PANTOFI IMPOTRIVA STRESULUI iti rezolva multe probleme. Daca familia va strezeaza si sunteti ca un pachet de nervi, Ioan Davidoni, din Tomesti, judetul Timis, va recomanda pantofii pe care i-a creat special pentru a fi purtati in mediul familial. Smecheria se poate aplica si la spital, daca asistentele nu va sunt pe plac. Pantofii anti-stres sunt prevazuti cu un microdispozitiv care cuprinde toti centrii reflexogeni printr-o potentare de camp electro-magnetic cu o "anumita frecventa".

ROBINETUL ANTIFURT pentru cazul in care metoda anti-furt a unui personaj de comedie care scotea volanul masinii ori de cate ori o lasa nesupravegheata nu a folosit la nimic, atunci masia a fost furata. Nu mai aveti cum sa o folositi pe a lui Mihai Iordanescu. Este un robinet antifurt pentru autovehicule care poate fi montat pe conducta de admisie in diverse locuri. Prezinta avantajul unei constructii fiabile si nu poate fi actionat decat de proprietarul automobilului.

Stiloul oltenesc

Un roman originar din Valcea a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, brevetand in 1827 primul toc cu rezervor de cerneala.

ALEXANDRU RADESCU

Parisul anului 1827. Un anume Victor Hugo (25 ani) se straduieste sa-si impuna la "Comedia Franceza" dramaturgia romantica. Cateva strazi mai departe de aceasta prestigioasa institutie, un tanar roman studia ingineria, mineralogia si geologia. Petrache Poenaru pe numele sau, in varsta de 28 de ani, un valcean care isi impartea ceasurile pariziene intre scoala politehnica si biblioteca.

In putinul timp liber ramas purta discutii revolutionare cu colegii, dupa care se retragea in camaruta personala si scria acasa. Scria rudelor si cunostintelor despre studii, despre schimbarile care trebuie facute in tara, dar si despre... banii de care avea mare nevoie. Pe langa problemele financiare, mai era ceva care il sacaia: trebuia sa care tot timpul cu el o sticluta cu cerneala.

Un adevarat spirit renascentist in haine oltenesti, Poenaru cauta o solutie si in mai 1827 obtine un brevet pentru "condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala". Despre ce era vorba? Un sistem prin care cerneala este impinsa catre varful in care era montata penita, printr-o usoara apasare a tevii condeiului. Aceasta inventie elimina zgarieturile de pe hartie, scurgerile de cerneala si venea cu solutii pentru imbunatatirea partilor componente ale condeiului.

Idealist

Pentru Poenaru au fost mai importante studiile si modernizarea invatamantului romanesc decat fabricarea tocului si comercializarea lui. In 1830 pleaca in Anglia pentru a studia metalurgia si practica exploatarii minelor iar in 1832 il gasim in Bucuresti ca profesor de fizica si geometrie la Sf. Sava. In 1870 devine membru al Academiei Romane si se stinge din viata trei ani mai tarziu, la varsta de 76 de ani.

Poenaru, pandur de Valcea

In 1820, tanarul Petrache Poenaru (21 de ani) era suplinitorul lui Eufrosin Poteca la scoala romaneasca a lui Gheorghe Lazar, deschisa in localul vechii Academii grecesti de la Sf. Sava. In 1821, din cauza "invataturii nationale" din acest lacas, scoala se inchide si Gheorghe Lazar este alungat. Intre timp se declanseaza "zavera" lui Tudor din Vladimiresti, iar Poenaru se alatura Revolutiei. "Petrache Poenaru, mintosul si pacinicul tanar, isi stranse binisor cartile in lada, desbraca giubeaua si descalta papucii dascaleste, si, cu minteanul oltenesc pe umeri, cu poturii si cu imineii de Pandur in picioare, cu calpacelul de harsie pe urechi, calca pragul odaii din manastirea Cotroceni, de unde Tudor domina Bcurestii cu privirea si armele sale. Capitanul, cu voie buna, il primi sa-i fie gramatic." (Marcel Romanescu - Petrache Poenaru si neamurile sale, 1944)

Cucerirea cosmosului, de la vis la realitate

Visul milenar al oamenilor, de a zbura in spatiu, a devenit realitate atunci cand inventatorul Herman Oberth l-a transpus intr-un limbaj al formulelor si al proiectelor de constructii.

IOANA MOLDOVEANU

La vremea sa, era considerat un neinteles. Vara, umbla in palton si papuci. Mergea pe strada si nota frenetic intr-un carnetel toate calculele pe care le facea in gand. Calca in baltoace si nu avea nici o reactie. Ideile si cartile lui Jules Verne au facut din copilul Hermann Oberth savantul care a pus bazele tehnologiei spatiale. Inventatorul si-a petrecut copilaria, anii de scoala, primii ani ai casatoriei si ai vietii profesionale in Sighisoara. In 1913 a plecat in Germania, pentru a studia medicina la München, iar dupa terminarea primului razboi mondial s-a inscris la Facultatea de fizica-matematica din Cluj. In paralel a urmat si cursurile Universitatii din München, Gottingen si Heidelberg.

"Racheta spre spatiile interplanetare"

"Este posibila construirea unor masini care sa se ridice mai sus decat atmosfera terestra" si "ele pot fi concepute astfel incat oamenii sa poata zbura la bordul lor". Aceste teorii le-a lansat Hermann Oberth in 1922, in teza sa de doctorat "Racheta spre spatiile interplanetare". Lucrarea i-a fost respinsa de profesorii de la Universitatea din Heidelberg. Inventatorul a prezentat-o un an mai tarziu, la Universitatea din Cluj si a obtinut titlul de profesor de fizica. Teza a fost publicata ulterior si a ajuns opera de baza in tehnica rachetelor si teoria zborului cosmic. In 1924 s-a stabilit la Medias si a facut din oraselul de pe malurile Tarnavei lacasul de creatie a ideilor stiintifice. Sase ani mai tarziu a publicat a doua carte de astronautica, "Caile navigatiei spatiale", in care descria in amanunt tehnica zborului spatial. Lucrarea a fost distinsa cu premiul astronautic international REP-Hirsch, oferit de Societatea Franceza de Astronomie.

Prima lansare in spatiu

La sfarsitul anului 1928 este invitat de studiourile cinematografice UFA din Berlin sa participe in calitate de consultant stiintific la turnarea filmului "Femeia in Luna", primul din lume pe o tema astronautica. Se foloseste de atelierele studiourilor si construieste o racheta adevarata. In 1931 obtine brevetul pentru primul motor racheta din lume, pe baza de combustibil lichid. Tot in aceasta perioada dateaza si proiectul unei rachete inalte de 24 de metri, capabila sa ridice o incarcatura de 3,5 tone la inaltimea de 1.000 de metri. Patru ani mai tarziu, la Scoala de pilotaj din Medias, Oberth a reusit sa lanseze o prima racheta. Alaturi de New Mexico, Berlin si Moscova, orasul transilvanean este unul din primele leagane ale astronauticii de unde au fost lansate precursoarele rachetelor spatiale de astazi.

Renegat de comunisti

In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, Germania era in cautarea unor arme care sa nu violeze Tratatul de la Versailles. Asa s-a nascut zona de cercetare Peenemunde. Oberth a lucrat aici pe toata perioada razboiului si a contribuit la lansarea cu succes a unei rachete pe baza de combustibil lichid. De aceea, inventatorul a avut relatii conflictuale cu Gestapo-ul si nu a fost recunoscut de regimul comunist roman. Dupa sfarsitul razboiului a proiectat "Racheta postala Europa-America". Aceasta urma sa fie folosita in scopuri civile. A lucrat pentru marina italiana, la dezvoltarea unor rachete antiaeriene. A ajutat la dezvoltarea unor rachete militare si civile destinate arsenalului armatei SUA. In 1957 a prezentat un raport de cercetare care cuprindea, in detaliu, calculele unui zbor spre Luna si inapoi. In 1961 a colaborat cu americanii la constructia rachetei Atlas. Hermann Oberth a vizitat Romania la invitatia Academiei, in anii 1972 si 1974, prilej cu care i-a fost decernat Ordinul Meritul Stiintific.

CV

Hermann Orberth (1894-1989)

·  1908 Descopera "solutia rachetei" pentru zborul spatial

·  1917 Proiectarea primei rachete de mare distanta din lume, cu combustibil lichid

·  1920 Proiectarea unei rachete spatiale de 100 tone

·  1923 - Obtine doctoratul in fizica, in urma prezentarii lucrarii "Racheta spre spatiile interplanetare", prima din lume referitoare la zborul spatial; un an mai tarziu este publicata si ajunge opera de baza in tehnica rachetelor

·  1929 - Apare cartea "Caile navigatiei spatiale"

·  1941-1944 Lucreaza la statiunea experimentala germana de la Peenemunde

·  1948 Presedinte de onoare al Societatii pentru navigatie spatiala care decerneaza si premiul "Oberth"

·  1950-1953 Contract de cercetare cu Marina Italiana

·  1955-1958 - Inginer consultant la Huntswille, Alabama, SUA

·  1961 - Primeste marea Cruce de Merit a RFG

·  1963 Doctor inginer Honoris Causa al Universitatii Tehnice din Berlinul Occidental

·  1969 - Martor ocular la lansarea rachetei "Apollo 11" la Cape Kennedy, care a dus la prima debarcare a omului pe Luna

"Se vede ca sunteti elevii lui Oberth"

Hermann Oberth s-a nascut la Sibiu in vara lui 1894, in acelasi oras unde, cu aproape 400 de ani in urma, Conrad Haas concepuse si construise pentru prima oara in istorie racheta cu pulbere in mai multe trepte. Inventatorul era luat in ras de oamenii care considerau zborul cosmic demn doar de literatura SF. In perioada cand era profesor de matematica si fizica la Medias, Oberth le-a dat intr-o zi elevilor sai un test. Dupa 30 de minute, un elev a intrebat daca rezolvarea problemei gasita de el este cea corecta. In entuziasmul sau de a impartasi tinerilor din cunostintele sale, profesorul a scris solutia corecta a problemei pe tabla. Peste doua saptamani, inventatorul a inmanat elevilor testele si le-a spus: "Se vede ca sunteti elevii lui Hermann Oberth. Toti ati luat nota 10". Casa din Medias, unde a locuit inventatorul, este acum muzeu, incepand din 1993. Directorul muzeului, Mircea Tiplea, ne-a spus ca la anul va fi tiparita o brosura cu intamplari nostime din viata lui Oberth.

Schite de inventii

"Motorul conic" este primul motor de racheta din lume, pentru care Oberth a primit la 23 iulie 1930 primul certificat stiintific de la o autoritate de atestare oficiala. Oglinda cosmica (foto stanga) a fost inventata de Oberth in 1923. Ea avea ca scop prevenirea catastrofelor naturale, influentarea vremii si a climei, iluminarea unei zone intinse a Terrei.

Dosarul "Insulina" asteapta sa se faca dreptate

Nedreptate. Acesta e numele zodiei sub care a venit pe lume cea mai importanta descoperire a secolului trecut apartinand lui Paulescu. Nedreptate din partea canadienilor care si-au insusit un premiu nemeritat. Nedreptate din partea colegilor si autoritatilor din tara. Nedreptate din partea urmasilor.

MAGDA MARINCOVICI

In Ajunul Anului Nou 1920, seara tarziu, savantul Paulescu paraseste laboratorul, pentru ca in zori sa revina spre a consemna cea mai mare victorie: efectul extractului de pancreas la un caine bolnav de diabet. Este incununarea a 15 ani de cercetari in care laboratorul devenise a doua locuinta, iar descoperirea hormonului antidiabetic, o obsesie care-l va urmari pana in ultima clipa a vietii. Nimeni nu poate spune cu precizie cate asemenea momente de sarbatoare le-a petrecut savantul in laborator, in compania lucrarilor de specialitate, a unui caine supus experimentelor, animat de dorinta de a-i ajuta pe suferinzii de diabet.

31 august 1921

Publicarea la aceasta data, sub semnatura romanului Nicolae C. Paulescu, in Archives International de Physiologie, la numai trei luni de la primirea la redactie a valoroasei cercetari, marcheaza momentul descoperirii hormonului antidiabetic, botezat Pancreina. Din nefericire, aceasta este data de la care incepe scurgerea unui lung sir de nedreptati la adresa lui Paulescu si a operei lui.

In februarie 1922, extractul pancreatic continand hormonul antidiabetic, purificat de Collip la Universitatea din Toronto, este utilizat pe om de catre Banting, sub îndrumarea lui Macleod si Bet. S-a dovedit ca grupul de canadieni în mod cert au cunoscut cercetarile deja publicate de Nicolae Paulescu. Dar in anul 1923, Premiul Nobel pentru Medicina este acordat canadienilor în detrimentul lui N. Paulescu, caruia i se face o nedreptate flagranta, nereparata nici pana azi. Culmea, tot in 1923, inainte ca Bating si Macleod sa fi primit Nobelul, Paulescu mai publica in Archives Internationales de Physiologie doua lucrari memorabile pentru efortul de purificare si utilizare terapeutica a Pancreinei, hormon izolat de cercetatorul roman si numit ulterior insulina.

Viciul furtului de lucrari stiintifice

La inceputului lui 1922, Paulescu inainteaza dosarul la Ministerul Industriilor si Comertului din Romania, solicitand un "Brevet de Inventie" purtand titlul "Pancreina si procedura fabricatiei sale", care a primit numarul de inregistrare 6255 din 10 aprilie 1922.

"Odinioara, am crezut si am invatat pe altii ca un om de stiinta poate lucra in singuranta deplina - intrucat am fost convins ca data publicarii lucrarilor sale il poate pune la adapost de orice nedreptate. Din pacate, sunt nevoit sa recunosc ca in aceasta privinta m-am inselat complet. Dar gasesc imposibil de suportat un alt viciu, mai urat inca, acela al furtului lucrarilor stiintifice facute de altcineva." Sunt cuvintele lui Paulescu asternute in 1923 in incercarea de restabilire a adevaratei paternitati a acestei descoperiri. Din nefericire, nedreptatea isi scoate din nou coltii. Colegii de breasla si autoritatile ii refuza sprijinul, atitudine de care se va izbi si din partea Academiei Franceze.

Deceptie

Pentru Paulescu stirea ca la Stokholm doi canadieni - Bating si Macleod - au primit Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei a fost ca o lovitura de traznet. Initial, a considerat ca e o greseala. In lucrarea "Insulina", profesorul doctor Constantin Ionescu Targoviste, autorul lucrarii, consemneaza discutia pe care a avut fericirea sa o aiba cu fiul mecanicului care intretinea aparatura din laboratorul lui Paulescu, George Staicu. "In 1923, George Staicu avea 10 ani. Intr-o seara, povesteste copilul, tata a venit acasa foarte abatut. Ce s-a intamplat, l-a intrebat speriata mama? Profesorul - a raspuns tata - este distrus. Niste canadieni i-au furat lucrarile."

Paulescu se va adresa Comisiilor pentru Premiul Nobel de la Uppsala. Cu certitudine membrii acestei inalte comisii au stabilit, analizand punct cu punct descoperirea romanului, grava eroare. Dar cine s-ar fi putut incumeta sa-i aduca la cunostinta regelui Suediei, cel care onora cu inmanarea premiilor, ca s-a comis o nedreptate? Aceasta in conditiile in care, prin statutul Fundatiei Suedeze, Premiul Nobel este imprescriptibil.

Nedreptatea l-a urmarit pe Paulescu si dupa moarte, chiar din partea urmasilor. Profesorul Ionescu Targoviste relateaza un episod cutremurator, numit "sindromul Nitescu". "Cu o barbarie inca si mai mare, profesorul Nitescu, a carui actiune a fost aceea de a da jos placa memoriala de la facultate, a distrus intreaga colectie stiintifica pastrata cu grija in laboratorul Paulescu." Se pare ca nimeni nu are ragaz sa auda Cristul sculptat de Paciurea, de la capul mormantului savantului, care pare sa ceara recunoasterea protectorului sau.

Fair play-ul invinge uitarea

Din indepartata Scotie, dupa mai bine de 45 de ani, diabetologul Jan Murray incepe lupta de scoatere de sub semnul nedreptatii a dosarului Paulescu. Animat de spiritul de fair play, scotianul are meritul de a scoate straturile groase de uitare asezate pe acest dosar, incepand o lunga corespondenta cu specialisti de la Bucuresti. In mod ciudat, la prima scrisoare, expediata in octombrie 1968 catre prof. Grigore Benetato de la Facultatea de Medicina din Bucuresti, Jan Murray nu primeste nici un raspuns. Noroc ca scotianul nu cedeaza. Si in 17 noiembrie acelasi an trimite profesorului Pavel, singurul diabetolog cunoscut la acea vreme in Occident, o scrisoare in care solicita informatii pentru a "remedia aceasta uitare". Fost student al lui Paulescu, prof. Pavel apeleaza la nepotul de sora al savantului, dr. Constantin Angelescu, sa-i puna la dispozitie publicatiile timpului pentru a-l ajuta pe Murray in nobilul sau demers. Din acest moment, contributia lui Paulescu este treptat recunoscuta, in defavoarea grupului canadian, care intra intr-un declin continuu. Providentiala corespondenta dintre scotianul Murray si romanul Pavel. Deoarece prof. Pavel reuseste, in 1969, recunoasterea rolului lui Paulescu in descoperirea insulinei, directorul Fundatiei Nobel care precizeaza "ar fi trebuit sa primeasca, de asemenea, Premiul Nobel", ca si canadienii.

Nicolae C. Paulescu

Nicolae C. Paulescu s-a nascut in Bucuresti, la 30 octombrie 1869. Inca din anii de liceu, la "Mihai Viteazul", se remarca prin inteligenta, prin usurinta deprinderii limbilor straine (franceza, greaca, latina) si prin pasiunea pentru pian. Dupa absolvirea liceului, in toamna lui 1888, se inscrie la Facultatea de Medicina din Paris. Dupa 12 ani, se intoarce in tara si e nominalizat profesor la catedra de fiziologie. Timp de 30 de ani a fost seful acestei catedre. Timp de 30 de ani a venit zilnic la aceeasi ora cu trasura la facultate, consacrandu-se exclusiv cercetarii. Cea mai mare partea a operei o va elabora direct in limba franceza, multe dintre volume nefiind inca traduse in romana. Numele lui Paulescu este grevat nu numai pe descoperirea insulinei, ci si pe multe volume - "Hipofiza creierului", "Tratatul de Medicina Lancereaux-Paulescu" - si pe zeci de lucrari in domeniul medicinii interne, fiziologiei, cardiologiei, endocrinologiei.

Stiati ca.

VICTOR BABES este autorul primului tratat de bacteoriologie din lume, elaborat in colaborare cu savantul francez A. V. Cornil, in 1885. Este unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, contribuind in mod substantial la studiul rabiei, leprei, difteriei, tuberculozei etc. El a introdus vaccinarea antirabica in tara noastra. Este autorul primului model rationalizat de termostat, al unor metode de colorare a bacteriilor si a ciupercilor din culturi si din preparate histologice etc.

GHEORGHE MARINESCU este intemeietorul scolii românesti de neurologie. El este printre primii medici din lume care a aplicat in domeniul neurologiei metode histologice si histopatologice, precum si metoda anatomoclinica in cercetarea stiintifica. A adus contributii originale in domeniile fiziologiei, histologiei si clinicii sistemului nervos. Gheorghe Marinescu a efectuat exeperimental transplantul si culturile de tesut nervos. Prin studiile sale de histochimie poate fi considerat deschizator de drumuri in cercetarea histologiei normale si patologice a sistemului nervos.

ANA ASLAN este de trei ori unica in lume. In premiera mondiala, in 1952, prepara vitamina H3 (Gerovital), produs farmaceutic cu actiune in tratamentul fenomenului de imbatranire, a bolilor batranetii si al altor afectiuni: ateroscleroza, vitiligo, sclerodermie. Tot in 1952 infiinteaza Institutul de Geriatrie din Bucuresti, unic in lume, al carui mod de organizare a fost recomandat de Organizatia Mondiala a Sanatatii institutelor aparute ulterior. Este creatoarea conceptului de "profilaxie a imbatranirii".

Primul antivirus romanesc

Cativa tineri programatori nebuni si geniali au facut un antivirus de 10 milioane de dolari. Nu mai au voie sa faca vreodata antivirusi, dar au luat-o de la capat: fac programe de securitate.

CRISTIAN IONITA

Pe la inceputul lui '92,un student in ultimul an la Politehnica renunta la garsoniera ca sa-si cumpere un PC 286. Avea 24 de ani. Pe computerul sau nou-nout a creat un programel ce incapea pe o discheta: "Organe de masini", pe care l-a vandut imediat cu 5.000 de lei, in ciuda numelui nu tocmai comercial.

In loc sa se potoleasca si sa-si cumpere garsoniera, studentul nostru si-a facut firma cu banii luati pe program. De data asta s-a dovedit mai inspirat cu denumirile si a botezat-o GeCAD. Acum stiti despre cine vorbesc, nu?

A terminat scoala si s-a angajat la o fabrica de constructii masini, ca orice student la locul lui. Ce, credeti ca s-a potolit? Nuuu! Dupa doi ani si-a dat demisia ca sa poata sa se ocupe mai bine de firma. Prin '94 mergea pe la firme, din usa in usa, ca sa-si vanda programele. La vremea aceea, incapeau pe o discheta. Oricum, nu castiga prea multi bani din asta, asa ca mai vindea si componente de calculatoare ca sa-si poata intretine familia. Sa nu uitam sediul. Firma activa in casa parinteasca, undeva prin cartierul bucurestean Titan.

Afacerea "matusa"

In luna septembrie, intreprinzatorul l-a prins pe Dumnezeu de picior: i-a plecat matusa in Canada. A, nu... Nu i-a trimis de acolo cateva zeci de mii de dolari, dar l-a lasat sa aiba grija de apartament in lipsa ei. Ia ghiciti, s-a mutat in apartament ca orice tanar care viseaza un loc numai al lui unde sa dea bairame? Nuuu! Radu si-a mutat biroul in apartamentul matusii. Aici intervine in poveste un elev de 17 ani.

Eroul liceului

Prin 1992, un elev de 15 ani la Caragiale avea o problema: reteaua de computere a liceului a fost infectata de un virus misterios. Nici un program antivirus nu reusea sa-i dea de cap, pentru ca virusul era de productie autohtona, iar antivirusi nu faceau decat strainii.

Cum elevul nostru era deranjat de faptul ca nu mai exista nici un PC care sa functioneze in toata scoala, a luat virusul, l-a dus acasa si a stat o zi si o noapte la calculator. A doua zi dimineata avea un program care omora virusul. Apoi s-a dus la scoala si a dezinfectat reteaua. Costin tocmai crease primul antivirus romanesc.

Dupa salvarea retelei, a devenit un fel de erou si a inceput sa fie cautat de tot mai multi oameni care aveau probleme cu virusii.

Peste cateva luni, scrisese vreo 14 - 15 programele destinate distrugerii virusilor de provenienta romaneasca. Pentru ca nu mai incapeau atatea pe o discheta, le-a unit pe toate intr-o singura aplicatie. Noul program gasea si anihila un numar mai mare de virusi si a fost botezat M-scan.

"Mama, te cauta un presedinte!"

In '94, Radu suna acasa la Costin si se prezinta ca presedintele GeCAD. La telefon raspunde mama, lasa receptorul si-l striga pe fiu: "Hei, Costine, ce-ai mai facut acum? Te cauta nu stiu ce presedinte!" Costin Raiu si Radu Georgescu s-au intalnit a doua zi si au batut palma.

Asa a aparut primul program antivirus comercial romanesc. A fost botezat RAV, de la Romanian AntiVirus. Firma a vandut trei pachete de software antivirus in primul an, impachetate in cutii facute manual de cei doi.

Singurul in lume

In '95, Radu si Costin au angajat inca un programator: Adrian Marinescu (Mady). Costin si Mady au inceput lucrul la dezvoltarea unui motor antivirus independent de platforma. Cei doi ani de munca intensiva a acestui duo de dezvoltatori au condus la lansarea de catre GeCAD a primului motor antivirus independent de platforma din lume. Adica functioneaza la fel de bine sub DOS, Windows sau Linux. Chiar si astazi, RAV este singurul antivirus de acest fel din lume.

Dupa '97, GeCAD a inceput sa semneze contracte de distributie pentru vanzarea de software cu firme cunoscute, printre care Corel, Microsoft, Autodesk si Novell. In 2000, firma avea ca sediu o cladire de birouri ultramoderna si intra pe piata internationala.

Epilog

Doi ani mai tarziu, RAV AntiVirus avea distribuitori in mai mult de 60 de tari si 10 milioane de utilizatori protejati in intreaga lume. La sfarsitul lui 2002, Radu Georgescu a fost abordat pentru prima oara de Microsoft, care si-a manifestat interesul de a achizitiona tehnologia antivirus GeCAD. Gura targului spune ca antivirusul lor a fost vandut cu zece milioane de dolari, dar nu exista nici o confirmare oficiala.

Credeti ca au luat banii si au trait fericiti pana la adanci batraneti? Nuuu! Se zice ca s-au apucat sa-i investeasca pe toti intr-un proiect prin care cauta tineri geniali, cu care sa o ia de la cap. Programul se numeste "startIT".

Sfarsitul RAV

In iunie 2003, Microsoft si GeCAD au semnat un acord definitiv pentru achizitionarea proprietatii intelectuale si a resurselor tehnologice RAV antivirus ale GeCAD Software, valoarea tranzactiei fiind, conform unor surse apropiate negocierilor, de 10 milioane de dolari. Prin contract, GeCAD a renuntat la dreptul de a mai produce si comercializa vreodata programe antivirus. Din aceasta cauza, marca RAV a disparut de pe piata din iulie anul trecut. Totul a pornit de la ideea de a include un antivirus in platforma de operare a Microsoft. Specialistii americani au analizat zeci de programe antivirus produse de firme foarte renumite din intreaga lume. In urma testelor, RAV s-a clasat pe primul loc. Cei de la GeCAD au fost contactati in mare secret de Microsoft. Negocierile au durat o jumatate de an, dar secretul a fost pastrat pana la semnarea contractului, care contine cateva sute de pagini si e secret.

Reteta perfectiunii

Romanul Adrian Bejan a uimit lumea stiintifica internationala formuland o noua teorie care explica perfectiunea naturii. Astfel, "teoria constructala", asa cum a botezat-o, reprezinta "instrumentul" care poate fi folosit pentru eficientizarea oricarui domeniu.

RAZVAN BELCIUGANU

Aflandu-se, in 1995, la Nancy, la o conferinta stiintifica despre termodinamica, profesorul Adrian Bejan asculta cu mare atentie expunerea lui Ilya Prigogine, laureatul Premiului Nobel pentru chimie din 1977. La un moment dat, savantul a afirmat ca structurile in forma de arbori sunt caracteristice unui proces intamplator si nu pot fi prezise. "Atunci s-a produs declicul", povesteste astazi profesorul Adrian Bejan despre momentul in care i s-a aprins "becul". "Nu avea dreptate, pe masa mea de lucru aveam multe retele de arbori pe care le-am dedus din principiu". De atunci, profesorul roman de la Duke University a dezvoltat "teoria constructala". "Am pus in cerc trei «popoare», fizica, biologia si ingineria", defineste Adrian Bejan realizarea sa, pe care o considera accidentala. O sclipire.

"Totul curge"

Inginerul a pornit in formularea "teoriei constructale" de la ideea ca "totul curge si are configuratie de obicei de arbore". Dupa cum spune Adrian Bejan, "nu numai ca totul curge, dar si urmeaza o harta". Cand a plecat in 1969 din Romania, studentul pe-atunci de exceptie al Politehnicii din Galati avusese parte de o educatie aleasa. Ii avea alaturi pe tatal sau, medic veterinar si mama, farmacista, care ii insuflau idei. Era un "cuib al oamenilor destepti, cu menire", datorita si faptului ca intregul camin al familiei Bejan era refugiul intelectualilor din Galati. Viata lui Adrian Bejan a "curs" lin si s-a innodat in stiintele matematicii, incat in 1969 fostul olimpic a obtinut o bursa in SUA. Era anul deschiderii Romaniei spre Occident, gratie pozitiei avute fata de invazia sovietica in Cehoslovacia. "Harta" l-a dus la Massachusetts Institute of Technology (MIT) unde, de altfel, si-a luat si doctoratul.

Aminte la Euclid

"Dar spatiul in care are loc curgerea este limitat, altfel ar fi mult mai usoara. Lumea este plina de probleme de spatiu", spune profesorul de astazi de la Duke University, a cincea universitate in topul american. "Am inceput la nivelul cel mai mare si am ramas acolo", isi aduce aminte olimpicul la matematica de la jumatatea secolului trecut din Romania. "Geometria elementara pe care am invatat-o in scoala este o materie foarte pretioasa, este mult mai importanta decat credem. Pentru ca este veche, lumea nici nu o vede ca un «produs» exceptional. Desenele care ne impresureaza, cum ar fi chiar nervura frunzei, noi le luam ca evidente si ceea ce luam in abundenta, noi le luam ca ieftin", continua clar, intr-o maniera de invatator aflat pe malul Dunarii, la Galati, printre copilasi ce deseneaza cu degetele pe nisip triunghiul echilateral. Asadar, apa, lava, laptele, sangele, fulgul, acvila, pamantul, "curg", urmeaza un parcurs. "Se misca de sus in jos, de la mult la putin. Insa acest parcurs depinde de constrangeri si de inceputul inceputurilor", spune Adrian Bejan.

Arhitectul

"Nici nu stiam ca sunt un arhitect de sisteme de curgere. Cand a aparut acest «accident», lumea fizicii era preocupata de «self-organisation». Or, era, de fapt, sugestia ca o lege este responsabila pentru acest «self». Un sistem de curgere, care nu este in echilibru, un sistem de curenti si cu aceste spatii limitate isi schimba configuratia in timp. Acesta permite curentilor sa curga cat se poate de usor, iar acest lucru inseamna ca toata configuratia se schimba. Totul devine mai bun", isi expune teoria Adrian Bejan. Profesorul se asaza la masa de lucru seara, dupa dejun si isi proiecteaza pe hartie desenele care explica viziunea sa asupra lumii. Intr-o noapte s-a uitat mai cu atentie asupra arborelui din curte. "E clar ca lumea vie este rezultatul faptului ca totul e slefuit!", si-a spus atunci. Arborele, in toata maretia sa, este expresia perfectiunii, iar, conform lui Adrian Bejan, aceasta este dovada ca "tot ce traieste este optimizat". "Arborele este un fel de masina Ferrari in comparatie cu un car cu boi", defineste perfectiunea profesorul. Desenele despre care vorbea, "imaginile sunt optimizate pentru ca sunt constrangeri". Si ce altceva este arborele decat "un sistem care cauta si gaseste configuratia care ofera cel mai mult acces curentilor si interiori si exteriori".

Importanta

Adrian Bejan are acasa parte de un "zgomot intelectual", fiind sustinut in tot ceea ce face de sotia sa, doctor in stiinte economice, de fiicele Cristina si Tereza, studente la filosofie la universitati din Chicago si fiul sau, William, care este in clasa a IX-a. Cu acesta joaca baschet din cand in cand, amintindu-si de anii petrecuti in Romania cand facea parte din echipa divizionara A a Galatiului. "Eu sunt un tata critic si din cand in cand fiul meu ma mai bate la baschet. La cap vom mai vedea", glumeste profesorul. O alta forma de a se destinde este sa gateasca diferite feluri de mancare: "Doar sunt inginer termic!" Dar o data cu dezvoltarea "teoriei constructale", si-a dar seama ca pe planseta de inginer preia desenul sistemelor vii. Facand analogii intre paianjen si curentul electric si-a dat seama ca desenul sistemelor este important nu numai pentru ingineri: "Este important si pentru fiziologi, si pentru biologi, si pentru arhitecti, si pentru sociologi, si pentru politologi, si pentru cei care studiaza cultura. Este la fel de important si pentru cresterea retelei web si pentru cresterea numarului de rute aeriene". Cheia perfectiunii o reprezinta, dupa cum spune Adrian Bejan, felul in care se "balanseaza rezistenta, se distribuie optim imperfectiunile". "Imperfectiuni" vede Adrian Bejan si in lumea stiintifica de astazi, cand cercetatorii sunt, cumva, prea "teritorialisti", multi refuzand sa vada si dincolo de domeniul lor. "Un cercetator este un creator care trebuie sa fie lasat in pace", spune profesorul, gandindu-se la cei care n-au uitat sa scrie cu creionul si care au impins, prin sclipiri de geniu, omenirea.

Despre Romania

Adrian Bejan si-a dorit din clasa a doua sa devina profesor universitar. De la universitatea de prestigiu la care preda i-a facut tarii sale o analiza sincera. A analizat cum "curge" Romania: "Urmaresc Romania, vin o data sau de doua ori pe an. Din tot ceea ce vad, Romania este acum conectata la «curgeri» care merg. Niciodata nu este perfect si rearanjarea apelor se face si cu accidente. In noua arhitectura, Romania mea se conecteaza la un organism mult mai vibrant, la Occident si unii sufera din aceasta cauza. Romania este iarasi pe treapta ideilor. Ca profesor universitar observ ca primele 10 universitati din America se bat sa-i capteze pe romani. Si nu numai la matematica, fizica, ci la toate stiintele. Romania a avut o intarziere, dar acum se afla in tren. Civilizatia la noi nu a venit din Apus, ci ea creste din pamant!"

CV

Adrian Bejan

·  s-a nascut in 1948

·  A absovit Liceul "Vasile Alecsandri" din Galati

·  A urmat timp de doi ani cursurile Politehnicii din Galati

·  Pana sa plece in SUA a jucat baschet in prima divizie nationala din Romania, la echipa din Galati

·  In 1969 a plecat in Statele Unite ale Americii ca bursier la renumita universitate Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde a sustinut si doctoratul

·  In prezent este profesor la Universitatea Duke din Carolina de Nord, SUA, unde preda ingineria mecanica

·  Este medaliat cu titluri stiintifice si Doctor Honoris cauza la 11 universitati din lume, fiind apreciat pentru cercetarile sale in domeniul energetiei termice si al mecanicii fluidelor

·  Este casatorit, sotia sa fiind doctor in stiinte economice, si are doua fete si un baiat.

"Cercetatorul secolului XXI trebuie sa-si urmeze visul, idealul. Si trebuie sa nu uite sa scrie cu creionul!" Adrian Bejan, profesor la Duke University

Descoperirea profesorului, prezentata in presa internationala

Exista un obicei trist printre romani. De multe ori, oameni de exceptionala valoare, savanti, artisti, chiar si sportivi ai Romaniei nu se pot realiza decat in strainatate. O data ajunsi acolo, acestia, desi izbandesc, sunt, cumva, renegati de propriii concetateni. Adrian Bejan este un roman de exceptie, a carui valoare este de-acum recunoscuta in lumea intreaga. "Teoria constructala", o dovada a genialitatii sale, a fost pe larg prezentata in presa internationala. Dovada: revista italiana "La macchina del Tempo" sau revista franceza "Science et Vie". Incercand sa desluseasca enigmele lumii, Adrian Bejan trece peste orgolii pentru ca nu are timp. Vrea eficienta, iar noi toti trebuie sa-i urmam exemplul, luand aminte la vorbele sale, de creator: "Eu nu sunt «inventator», amator poate, curios, om cu goanga... si nu prea popular cu cei care marsaluiesc in coloana, dar imi pasa din ce in ce mai putin de ei".

Idei trasnite care au facut furori la Geneva

Sahul in varianta pacifista, cercelul de discoteca, stiloul cu parfum, undita cu sonerie sau zgarda cu telecomanda sunt doar cateva dintre inventiile trasnite inregistrate la OSIM.

MONICA ANDREI

Fiecare dintre noi am avut la un moment dat o idee nastrusnica pe care n-am dus-o niciodata pana la capat. De curaj au dat dovada tot oamenii de stiinta, care, pe langa incercarea de a face un perpetuum mobile sau o masina zburatoare, au asternut pe hartie si cate o ciudatenie.

Unul dintre acestia este Marius Arghirescu. L-am gasit la OSIM, locul unde-si petrece majoritatea timpului. Este "tatal" a 30 de inventii, dintre care 11 brevetate. Dupa o scurta discutie la telefon, ne-a cerut ragaz zece minute pentru a-si aduna din sertare inventiile.

A venit cu medaliile de aur si argint obtinute la Geneva, dar si cu o plasuta din care a inceput sa scoata pe rand obiecte, care mai de care mai haioase.

"Acesta este sahul pacifist, o replica la cel clasic. In afara de varianta castigarii unei partide prin sah-mat, am o alternativa. Ocuparea de catre rege a caroului central, care are rol de tron al regatului. Piesele se pot deplasa pe toata tabla de sah, acestea neputand stationa pe caroul central." Cine ajunge primul cu regele in careul central castiga. Pana acum a jucat doar cu prietenii, nu se stie cum vor reactiona impatimitii acestui joc din Cismigiu cand vor afla ca regulile au fost date peste cap.

Stiloul cu parfum, medaliat la Geneva

O alta inventie a lui Marius Arghilescu este cercelul de discoteca. Nu poate fi banuit ca si-a petrecut macar o noapte prin cluburile de noapte, insa imaginatia si-a spus si de data asta cuvantul.

Cercelul este in forma de clopotel, ledul pe care-l are incorporat este alimentat cu doua baterii. Viitorul posesor nu trebuie sa intre in panica. N-o sa-i atarne capul, pentru ca bateriile sunt foarte mici, de ceas electronic, iar dioda este aproape invizibila.

In prima faza am crezut ca Marius Arghirescu a epuizat capitolul inventii trasnite. Dar ne-am inselat, din plasa plina cu surprize a scos un stilou parfumat. Ne spune ca a luat medalia de argint la Geneva, in 2001. Nimeni nu se gandise pana atunci ca pe langa cerneala, intr-un stilou mai incap si cateva picaturi de parfum. Stiloul are un rezervor, tip flacon, si o tija care permite evaporarea dozata a parfumului. Undita cu sonerie care actioneaza automat la prinderea pestelui de carlig sau covorul cu efect de rezonanta electromagnetica biocompatibila sunt alte doua inventii ale lui Arghirescu, ultima aducandu-i in 2002 inca o medalie de aur. Apreciat atat in strainatate, cat si in tara, Arghirescu n-a castigat nici un leu de pe urma invetiilor sale. Au venit multi curiosi sa-i vada minunatiile, dar proiectele au murit in fasa.

Zgarda cu semnalizare

Din vorba in vorba, am aflat ca tot la OSIM lucreaza si cea care a inventat zgarda luminoasa pentru animale. Victoria Dancescu este de peste 20 de ani bibliotecara institutiei. De curand, a intrat si ea in randul inventatorilor. O intamplare a facut-o sa schiteze proiectul unei zgarde de semnalizare.

"Era intr-o seara de iarna, prin 1999, cand mi-am pierdut catelusul. Am fost distrusa. Stand in pat cu ochii in tavan, m-am gandit ca daca aveam o zgarda luminoasa cainele meu putea fi gasit mult mai usor."

A doua zi n-a mai stat pe ganduri si a trecut la treaba. "Am cumparat o zgarda din piele, pe care am sectionat-o la jumatate, avea doua straturi, unul de piele si unul de panza.

Intre acestea am fixat niste elemente de semnalizare luminoase si un dispozitiv electronic care le comanda. A fost folosit si un intrerupator, care se alimenteaza de la o baterie de calculator. Cand zgarda este inchisa, ledurile incepeau sa lumineze." Inventia a fost curtata de multe persoane, insa pana acum n-a fost pusa in practica.

Victoria Dancescu vrea sa tina pasul cu moda si sa adauge si o telecomanda. Cu alte cuvinde, ledurile luminoase sa fie aprinse doar atunci cand stapanul animalului doreste. Nu stie insa daca aceasta idee o va pune pana la urma in practica.

Elena si polimerii ei

Academician doctor inginer, fosta "mama iubitoare" si sotie de dictator, Elena Ceausescu se mai afla inca pe lista inventatorilor inregistrati la OSIM. Stim cu totii ca nu era capabila sa citeasca nici un discurs corect de la cap la coada. Nici nu incapea vorba ca putea sa aduca noutati in domeniul chimiei. Insa pe vremea ceausista, totul era posibil, mai ales cand era vorba de prima doamna a tarii. Asa ca, fara nici un efort, Elena Ceausescu a avut brevet de inventator pentru urmatoarele:

·  procedeu de purificare a butadinei pentru polimerizari anionice

·  procedeu continuu pentru obtinerea de rasini alifatice prin polimerizarea cationica

·  procedeu de sinteza a polimerilor pe baza de butadiena si stiren prin mecanism anionic

·  procedeu continuu pentru sinteza polimerilor sau copolimerilor pe baza de butadieni si stiren

·  procedeu de polimerizare a ciclopentenei

·  instalatie de polimerizare a cicloolefinelor

·  procedeu pentru polimerizarea ciclopentenei obtinuta din fractiunea C5.

Pantoful de inotat

Una dintre cele mai vechi inventii inregistrate la OSIM este pantoful de inotat, care probabil, la vremea aceea, l-a detronat pe mult mai obisnuitul colac, din plastic sau din cauciuc, adorat in special de cei mici. Ideea apartine medicului Marin Popescu, din Bucuresti, si dateaza din 1927. Pantoful este din cauciuc sau panza impermeabila, are o membrana cu nervuri rigide, insertata pe marginea superioara.

Stiati ca exista...

PANTOFUL VIBRATOR a fost inventat. Nu va ganditi la prostii, nu este cazul! Inventia se refera la un pantof folosit pentru tratamente sau preventiv in statiunile balneo-climatice, spitale sau la domiciliu.

PATUL CU WC INCLUS a fost deja inventat. Fericitul posesor poate sa faca pe el in mijlocul patului fara nici o problema. Are pe mijloc o trapa, care o data coborata face loc unei galeti de igienizare prin intermediul unui sistem tehnic complex. Patul mai are si un sistem de golire si spalare a galetii.

MATURA EVANTAI poate fi folosita in toate anotimpurile. Smocuri de fire groase cu rol de pieptene si perie se muleaza pe toate suprafetele, strangand deseurile si reziduurile.

INCALTAMINTEA TRANSFORMABILA poate fi considerata a mileniului III La prima picatura de ploaie, veti scoate din buzunar cele doua gulere detasabile care va vor transforma pantofi intr-o pereche eleganta de ghete.

MASINA DE CLOCIT OUA se compune dintr-o lada de un metru cubic, in care se pune o cutie cu doua gauri: una pentru apa calda si alta pentru curgerea apei pe masura ce se raceste. Capacul cutiei este presarat cu nisip, ca sa pastreze mai multa vreme caldura. Pe capac se asaza o alta ladita cu polite pe care se pot aseza vreo 250 de oua. Masina mai are si un termometru si doua tevi pentru ventilatie. Apa e incalzita de o lampa cu pentrol, care arde afara de lada si astfel nu strica aerul din clocitoare.

Eleronul de 3,7 milioane USD

Un inginer din Pitesti a reusit, dupa un lung sir de procese cu compania Automobile Dacia, sa castige drept despagubire 3,7 milioane de dolari. Atat a estimat instanta ca valoreaza eleronul, o bucata de fier care da stabilitate masinii.

CATALIN BUDESCU, ELLY CIRSTEA

In 1991, Romica Ion Sandu a proiectat capota portbagajului cu eleron inglobat pentru modelul Dacia Berlina 1310. Practic, inventia lui Sandu ajuta la stabilitatea masinii atunci cand conducatorul acestuia ia viteza. Printr-o operatiune simpla, inginerul a redus semnificativ costurile de productie ale Uzinei de Automobile Dacia. Inventia sa a permis renuntarea la eleronul clasic din cauciuc aplicat peste capota de tabla, care se realiza din materie prima importata. Potrivit unei evaluari realizate chiar de Dacia, inventia lui Sandu a redus cu 41 de dolari costurile de productie ale fiecarei masini. Toate Daciile Berline 1310 produse de uzina din Pitesti in perioada 1 martie 1992-31 decembrie 1997 au fost dotate cu eleronul conceput de Romica Sandu. Pentru aceasta inovatie, inginerul nu a primit insa de la uzina din Pitesti drepturile de autor cuvenite. Mai mult, inginerul a fost dat afara, apoi reprimit in cadrul societatii. In 1993, inventatorul a decis sa actioneze in judecata Automobile Dacia.

Peste 10 ani de procese

Dupa mai bine de 10 ani de procese, in luna februarie 2004, fostul angajat a ob_inut aprobarea inceperii executarii silite asupra uzinei din Pitesti pentru sumele datorate. Inventia acestuia a costat Dacia 120,25 miliarde de lei despagubiri (3,7 milioane de dolari) si peste un miliard de lei cheltuieli de executare. Chiar daca Dacia-Renault a virat acesti bani in contul lui Romica Sandu, urmeaza ca francezii sa-si recupereze cea mai mare parte din aceasta suma de la statul roman. Surse din partea francezilor de la Automobile Dacia au specificat ca inca de la preluarea pachetului majoritar de actiuni au intuit ca procesul intentat de Romica Sandu va fi castigat de acesta. Mai mult, staff-ul de la Renault si-a luat masuri si a constituit in 2001 un provizion de 113.000 euro pentru cazul in care Romica ar castiga procesul, restul banilor urmand sa cada in sarcina Autoritatii pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului, adica a statului.

Un "nebun" frumos

A locuit timp de multi ani intr-un bloc amarat de la periferia orasului Pitesti, intr-un apartament mai mult decat modest, ca un paria. S-a incercat, in mai multe randuri, recompensarea lui cu niste prime de merit de cateva milioane de lei. In felul lui, inginerul Sandu e un "nebun" care a avut curajul sa se ia de piept cu balaurul birocratiei si al jumatatilor de masura din Romania. Sa te judeci cu un colos precum Uzina Dacia inseamna, de fapt, sa te judeci cu o anume mentalitate.

Muritor de foame

La ora actuala, inginerul Sandu Ioan Romica, autorul inovatiei, are un statut paradoxal. Desi poate v-ati fi asteptat ca el sa fi plecat deja din tara spre zari mai insorite sau sa-si fi luat o vila si un automobil ultimul racnet, situatia nu sta nici pe departe asa. Desi Dacia a platit cele 3,7 milioane de dolari, Sandu nu a intrat inca in posesia banilor. "Inca mai am sase procese de rezolvat. Nu stiu ce voi face cu aceasta suma atunci cand o voi primi, nu am nici un plan de viitor", a declarat inventatorul. El spune insa ca este hotarat sa merga pana la capat pentru a-i fi recunoscuta munca.

Un inventator optimist

"O tara iese din criza prin investitii sau prin inovare si crecetare. Ca sa nu fii sluga trebuie sa-ti folosesti capul. Asa cum am facut eu. Sunt aproape de mal. Am fost un nimeni, inca mai sunt, dar nu se stie pe viitor", spune Romica Sandu.


Document Info


Accesari: 8847
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )