Pentru o parte din cei ce vin
pe stadion, spectacolul sportiv trece pe un plan secundar. Ei vin sa-si
īncurajeze echipa prin diferite metode: cīntece, batai ritmice din
tobe si din palme, folosirea de fumigene, petarde si torte si
prin metoda ce 323w2219d a mai costisitoare, dar si cea mai spectaculoasa -
crearea de coregrafii. Acesti suporteri sīnt suporterii ultra.
Suporterii ultra sīnt organizati īn grupuri. Īn interiorul unei
galerii din Romānia, exista īn jur de zece astfel de grupuri. Membrii
unui astfel de grup platesc o cotizatie lunara, iar deciziile
privind activitatea grupului sīnt luate īntr-un mod democratic - prin vot
egal. Trebuie facuta īnca de la īnceput o distinctie clara:
suporterii ultra nu reprezinta ansamblul galeriei unui club, ci
numai o parte a acesteia - nucleul ei dur si liderii ei de opinie. De
altfel, galeriile au o ierarhie foarte clara, conforma unei
structuri piramidale. Ierarhii Pe prima treapta se gasesc persoanele care vin īn peluza
galeriei, pentru ca aici biletul este mai ieftin, sau persoanele care
doresc sa īncurajeze echipa dar care nu fac parte dintr-un grup
organizat. Aceste persoane nu au nici un rol de decizie īn ceea ce priveste
galeria. Ei trebuie sa se conformeze deciziilor liderilor - deciziile suporterilor
ultra. Aceste persoane sīnt, de fapt, niste pseudo-ultra si
pentru ca ei se comporta asa numai pe timpul meciului. Pe cea
de-a doua treapta a piramidei se gasesc suporterii ultra. Ei
reprezinta liderii de opinie ai galeriei - modelul ce trebuie urmat de
ceilalti suporteri. Ei au un rol de decizie īn interiorul galeriei initiind
diverse forme de īncurajare - cīntece, aprinderea de torte sau
realizarea unor coregrafii. Pe ultima treapta a piramidei se afla
liderii galeriei. Acestia provin si ei din rīndurile grupurilor ultra.
Ei sīnt cei care initiaza īn majoritatea timpului cīntecele sau
aprinderea de torte, de fumigene. Ei sīnt liderii carismatici ai
peluzei. Modul ultra de sustinere a echipei favorite a aparut
īn Italia la sfīrsitul anilor '60 si īnceputul anilor '70. S-au
deosebit īnca de la īnceput prin modul lor specta-culos de īncurajare a
favoritilor. Acest model de sustinere a echipei favorite a combinat
cīteva modele de suporterism deja existente īn acea epoca: modelul
ita-lian - existenta unor steaguri de pus pe gardurile stadioanelor sau
de fluturat, cel brazilian - folosirea de torte, de fumigene si de
petarde si cel englez - crearea de efecte optice cu ajutorul fularelor si
repetarea aproape obsesiva a cīntecelor. Este greu de gasit o definitie
exacta si completa pentru acest model de sprijinire a echipei
favorite. Ideea generala este ca echipa trebuie īncurajata
mereu, indiferent de locul ei īn clasament sau de felul īn care joaca.
De asemenea, adversarii trebuie intimidati prin orice mijloace, inclusiv
prin violenta fizica. Aceasta dorinta de a-i
intimida pe adversari se vede si din faptul ca majoritatea
grupurilor ultra au nume dure, razboinice sau care fac aluzie la
miscari politice extremiste, de stīnga sau de dreapta. Īn plus,
suporterii ultra trebuie sa fie total independenti fata
de club (deziderat care īncepe īncet-īncet sa fie aplicat si la
noi) si sa fie originali. Acest lucru īnseamna ca un grup
care copiaza, de exemplu, coregrafia realizata de alt grup īsi
pierde foarte mult din prestigiu. Tineri si licentiati Primii care au fost atrasi de acest stil de sprijinire a
echipei au fost tinerii cu vīrste īntre 15 si 25 de ani. Acest fapt este
normal, daca ne gīndim ca acest stil este prin definitie un
stil rebel. Pentru un tīnar, faptul ca el se poate reprezenta
social ca un ultras, deci ca un rebel care nu se supune nici unei
reguli, constituie o atractie foarte mare. Astfel el iese din
conformismul monoton specific vīrstei sale pentru a intra īn rīndurile unor
rebeli contemporani. Contrar ideii generale, linistitoare, ca
suporterii radicali provin din medii defavorizate, putin educate,
printre ultrasi gasim un mare numar de persoane cu studii
superioare - terminate sau īn curs. Astfel, studiile efectuate de Dal Lago si
Moscati īn Italia au aratat ca la Milano si la Bergamo nivelul
mediu de educatie al ultrasilor este superior mediei
italiene la aceasta categorie de vīrsta. Acest lucru se poate
explica prin momentul de aparitie a grupurilor ultra - īn 1969,
imediat dupa revoltele studentesti din Europa. Putem presupune
ca exista o legatura īntre aceste doua elemente, legatura
ce a facut ca īnca de la īnceput sa gasim un numar
mare de studenti īn rīndul grupurilor ultra. Acest nivel relativ
ridicat de educatie al ultrasilor īl īntīlnim si īn
Romānia. Astfel, īn urma unei anchete efectuate personal īn rīndul ultrasilor
marilor echipe bucurestene, Dinamo, Rapid si Steaua, din cei
|
|
182 de suporteri
chestionati 37,3% au declarat ca au studii superioare. Apartenenta
la acest nivel īnalt, elitist, poate oferi o explicatie pentru faptul ca
suporterii ultra devin uneori violenti. Sentimentul natural de
rebeliune al studentilor - īmpotriva guvernului, politistilor
etc. s-a transferat pe stadion. Inamicul principal nu mai este sistemul, ci
echipa adversa. si, cum suporterii se identifica si sīnt
identificati cu echipa pe care o sustin, este clar ca
adversarii devin niste dusmani de temut. Toate drumurile vin de la Roma Modelul ultra s-a raspīndit aproape īn toata Europa
īncepīnd cu anii '80, īn special dupa campionatul mondial de fotbal din
1982 gazduit de Spania, unde suporterii europeni au avut ocazia sa
intre īn contact direct cu ultrasii italieni. Primele grupari
ultras din afara Italiei au aparut īn Spania si īn Franta.
Dupa 1985, acest model s-a raspīndit si īn fosta Iugoslavie,
Grecia si Portugalia. Larga raspīndire a acestui model a facut
ca, la ora actuala, īn Europa sa existe doua modele de
suporterism: cel nordic, de sorginte engleza si cel sudic, cel
italian. Granita dintre aceste modele devine īnsa din ce īn ce mai
putin vizibila, dar nu pentru ca cele doua modele s-ar
influenta reciproc, ci pentru ca cel italian tinde sa-l
acapareze pe cel nordic. Acest lucru se datoreaza īn special dezvoltarii
exponentiale a Internetului care a īnlesnit contactele īntre suporterii
din toate colturile Europei. Daca pīna la mijlocul anilor '90
modelul ultras putea fi gasit numai īn tarile mai sus
mentionate din sudul Europei, acum īl putem gasi atīt īn fostele tari
comuniste (inclusiv Romānia), cīt si īn tari care traditional
se aflau īn aria de influenta a modelului nordic. Exista, de
exemplu, grupari ultras chiar si īn Suedia. Miscarea ultra
romāneasca are o istorie relativ scurta, deoarece īnainte de
1989 regimul comunist a facut imposibila existenta unei forme
de organizare rebela si nonconformista a suporterilor. A
existat totusi si īn acea perioada un steag pe care scria Ultras
Rapid. Putem vorbi de grupuri ultra romānesti de-abia de la
jumatatea anilor '90. Influenta italiana este evidenta si
se manifesta īn toate modalitatile prin care ultrasii romāni
īsi īncurajeaza echipa favorita. Īn primul rīnd numele gruparilor
ultras romānesti: Nucleo, Gruppo Apparte (care nu mai exista
acum) pentru suporterii stelisti; Nuova Guardia, Tifosi Ultra pentru
suporterii dinamovisti; Legione Granata, Ultras Unione pentru suporterii
rapidisti; Sezione Ultra pentru suporterii Universitatii
Craiova sau Commando Ultra Viola Curva Sud pentru suporterii Politehnicii din
Timisoara. Exista si alte tipuri de influenta īn
ceea ce priveste numele gruparilor ultras romānesti:
engleze sau germane. Numele germane sīnt alese pentru a da grupului o imagine
radicala, neo-nazista. Cele mai multe nume engleze sīnt niste
nume folosite si de suporterii italieni. Este vorba, deci, de nume care
din punct de vedere etimologic sīnt englezesti, dar care din punct de
vedere al locului de unde probabil au fost preluate sīnt italienesti.
Spre exemplu Fighters - un grup nou format de suporterii dinamovisti
este si numele unei grupari celebre a suporterilor Juventusului din
Torino, grup creat īn 1977. O a doua modalitate prin care suporterii italieni
īi influenteaza pe cei romāni o regasim daca observam
cīntecele ultrasilor romāni: aproape toate sīnt inspirate din
cele dedicate suporterilor italieni. Este vorba de preluarea liniei melodice si
adaptarea ei la realitatile romānesti. Bineīnteles ca
si aici gasim cīntece care nu sīnt italiene, dar care sīnt cīntate si
pe stadioanele din aceasta tara: Yellow Submarine,
Guantanamera sau La Marseillaise. si aici este vorba de
asumarea unor elemente non-italiene printr-o filiera italiana. Al
treilea mod este cīntarea unor melodii īn italiana. Nu ma refer
aici la folosirea universalului Forza! (Haide!), ci la existenta
unor melodii cīntate integral īn italiana. Suporterii dinamovisti
cīnta la fiecare meci - Avanti, avanti, avanti Bianco-Rossi, īn
timp ce suporterii stelisti cīntau pīna acum cītiva ani Forza
Steaua/ Vinci per noi. Īn Romānia, influenta italiana este deci
hotarītoare. Aceasta influenta este atīt de puternica
īncīt nu putem īnca vorbi de crearea unei specificitati romānesti
a acestui fenomen. Au īnceput, totusi, īn ultimii ani sa apara
īncercari timide de a da o nota romāneasca acestui fenomen,
manifestate īn special prin aparitia unor grupari cu nume romānesti.
Adrian Beiu este doctorand la Université Libre de Bruxelles si
pregateste o lucrare de doctorat pe tema galeriilor de fotbal din
Romānia. Adrian BEIU
|