|
|
|
|
Organizarea stingerii incendiilor
1. Organizarea interventiei
1.1. Organizarea primei interventii pentru stingerea incendiilor
Perfectionarea activitatii de aparare impotriva incendiilor si cresterea eficientei acesteia impune o buna organizare a organelor chemate sa contribuie efectiv la inlaturarea cauzelor de incendii, la asigurarea impotriva incendiilor a avutului obstesc si personal al cetatenilor si, in cazul cand totusi asemenea fenomene nedorite se produce, se impune o interventie imediata pentru lichidarea lor.
„Persoanele fizice raspund de respectarea masurilor de prevenire a incendiilor si au obligatia, atunci cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii sau in caz de incendiu, sa anunte, de indata pompierii si sa intervina la stingerea lor ”.
Sarcina de organiza interventia pentru stingerea incendiilor revine comisiilor tehnice de prevenire si stingerea a incendiilor, subunitatilor si unitatilor de pompieri militari.
Interventia este definita ca forma principala de actiune a unitatilor, subunitatilor si formatiilor civile de pompieri, prin care se realizeaza stingerea incendiilor si lichidarea urmarilor fenomenelor meteorologice negative, calamitatilor si catastrofelor.
In centralele industriale si unitatile asimilate acestora, in intreprinderi si la alte organizatii economice si institutii de stat unde sunt organizate comisii tehnice, obligatia de a intocmi planul de aparare impotriva incendiilor al organizatiei socialiste respective, revine acestor comisii.
In detaliu, obligatiile principale ale comisiilor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor sunt prevazute in normele departamentale (ministerelor si altor organe centrale) fiind descrise si in lucrarea Prevenirea incendiilor de P. Balulescu si V. Macris. Pentru stingerea incendiilor si evacuarea persoanelor si bunurilor materiale in caz de nevoie, inca din prima faza a izbucnirii incendiilor, in obiective se organizeaza prima interventie.
Prima interventie cuprinde actiunea personalului existent la locul de izbucnire a unui incendiu, a formatiei civile de pompieri (unde exista organizata o astfel de formatie) si a celorlalte forte din obiectiv (localitate) si din obiectivele invecinate cu care se coopereaza.
Obligatiile care revin primei interventii se stabilesc de conducatorii organizatiei socialiste si de presedintii comitetelor (birourilor) executive ale consiliilor populare si se introduc in cea de a doua parte a planurilor de aparare ale obiectivelor si localitatilor.
Cea de a doua parte a planului de aparare impotriva incendiilor, care se refera in esenta la probleme de stingeri a incendiilor, cuprinde: ● decizia de constituire si incadrare a formatiei civile de pompieri si atributiile acesteia si a membrilor sai; ● organizarea stingerii incendiilor si ipotezele de interventie; ● organizarea interventiilor pentru limitarea si lichidarea efectelor provocate de calamitatile naturale; ● planurile de situatie ale constructiilor, situatia dotarii cu sisteme de protectie impotriva incendiilor; ● tabela de dotare a formatiei civile de pompieri; ● dotarea cu mijloace initiale; ● punctele vitale vulnerabile la incendii; ● evidenta incendiilor, exploziilor si avariilor; ● alimentarea cu apa a intreprinderilor si dotarea cu substante stingatoare si evidenta aplicatiilor si exercitiilor formatiei.
Ipotezele de stingere pentru formatia civila (la obiectivele unde exista intocmit plan mic de interventie de catre unitatea de pompieri militari din acesta se extrag ipotezele stabilite pentru formatia civila de pompieri, care se completeaza cu altele). In scopul asigurarii in bune conditii a primei interventii. De asemenea se vor intocmi ipoteze pentru caz de avarie in situatii complexe (incendii, calamitati naturale sau catastrofe), precum si pentru doua incendii izbucnite simultan pe teritoriul organizatiei.
Cea de a doua parte a planului de aparare va cuprinde obligatoriu si planul de evacuare a oamenilor si bunurilor materiale.
In aceasta idee serviciul permanent de prevenire si stingere a incendiilor pe locul de munca se asigura de fiecare muncitor, tehnician si inginer, conform instructiunilor elaborate pentru fiecare obiectiv in parte. In schimburile in care in unitate se lucreaza sau se foloseste personal redus, serviciul permanentse asigura de catre personalul muncitor (ofiterul de serviciu), stabilit de catre conducerea obiectivului.
Instructiunile se intocmesc de comisia tehnica, pentru fiecare loc de munca, care pe langa masurile si regulile de prevenire a incendiilor trebuie sa cuprinda si probleme de stingere a incendiilor. Aceste instructiuni se semneaza de presedintele comisiei tehnice si se aproba de conducatorul unitatii si se afiseaza in sectii, ateliere, depozite, laboratoare, instalatii etc. Punerea lor in practica de catre personalul muncitor va duce cu siguranta la desfasurarea unei interventii prompte si eficace in cazul izbucnirii unui incendiu.
Pentru a se asigura interventia la stingerea incendiilor in bune conditii se vor organiza echipe de prima interventie (persoanele se nominalizeaza) pe schimburi care constau in: ● un sef echipa, care este seful locului de munca; ● un numar de membri care trebuie sa cunoasca precis ce au de facut in caz de nevoie.
Echipa de prima interventie are urmatoarele sarcini: ● anunta formatia civila de pompieri si sefii ierarhici, in caz de incendiu; ● conduce operatiile de stingere (seful echipei cu personalul din subordine salveaza persoanele aflate in pericol si evacueaza bunurile materiale in ordinea stabilita si in locul dinainte cunoscut, pana la sosirea formatiei civile de pompieri);
● intrerupe instalatia electrica, de ventilatie si de transport pneumatic; ● actioneaza energic pentru localizarea si lichidarea incendiului izbucnit la locul de munca cu mijloace din dotare; ● ia masuri de securitate a personalului muncitor si de protectie a masinilor si echipamentelor impotriva incendiilor.
Membrii echipei de prima interventie au obligatia sa intretina in bunastare de functionare mijloace de stingere (hidranti , stingatoare, substante de stingere etc.) dispozitive de anuntare si alarmare, sa le verifice pentru a exista posibilitatea de a fi folosite cu usurinta si sa asigure caile de acces libere. De asemenea, acolo unde exista instalatii de stingere, urmareste si participa la verificarea functionarii acestora, precum si a legaturilor si transmisiunilor destinate alarmarii in caz de incendiu. Responsabilii cu anuntarea incendiilor urmaresc zilnic, la inceperea programului de lucru, prezenta membrilor echipei de stingere si comunica sefului de echipa numele celor absenti, aceasta avand obligatia sa asigure inlocuitori. Incendiul se anunta in primul rand la formatia civila de pompieri, apoi la sefii ierarhiei si conducatorul obiectivului. Formatia civila de pompieri anunta subunitatea de pompieri militari din raionul de interventie. Chiar daca exista aceasta reglementare, persoana care observa prima incendiul este obligata sa-l anunte acolo unde are cele mai rapide posibilitati.
Numarul membrilor echipelor de prima interventie pe locul de munca se stabileste in functie de marimea sectiei, atelierul respectiv si de dotarea cu mijloace de stingere.
Locurile, instalatiile si punctele din obiectivele pentru care se intocmesc ipoteze de stingere, ca parti componente ale planurilor de aparare se stabilesc de comisiile tehnice dupa o profunda analiza. Dintre aceste ipoteze nu trebuie sa lipseasca cele elaborate pentru principalele puncte vitale vulnerabile la incendiu.
Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul, sectia, instalatia sau alt loc) cu pericol potential de incendiu, din cadrul unui obiectiv care ii asigura acestuia functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii economice sau social-culturale.
La stabilirea si intocmirea ipotezelor de stingere, de avarie, pentru doua incendii simultane si in conditiile lipsei de apa, trebuie sa se realizeze si sa aiba in vedere urmatoarele: ● studiul minutios al obiectivului din punct de vedere tehnico-operativ; ● stabilirea datelor necesare pentru crearea situatiilor tactice probabile; ● stabilirea mijloacelor necesare, tinand seama de dotarea existenta si incadrarea cu personal, pentru stingerea unui incendiu preconizat a izbucni intr-un anumit loc; ● elaborarea conceptiei tactice de organizare si stingere a unui eventual incendiu in sectoarele vulnerabile si a masurilor specifice a fi indeplinite.
Orice ipoteza de interventie trebuie sa aiba un suport stiintific care urmeaza sa se regaseasca in planul de aparare (partea scrisa).
Pentru aceasta urmeaza sa se stabileasca in principiu: ● locurile probabile de izbucnire a incendiului sau de producere a avariei; suprafata sau teritoriul maxim pe care se poate dezvolta incendiul; ● viteza liniara de dezvoltare a incendiului; ● viteza de crestere a suprafetei (perimetrului) incendiului; ● marimea zonei incendiate cu fum si concentratia produselor rezultate din arderea completa si incompleta; ● intensitatea necesara de refulare a substantelor de stingere (m² sau perimetru); ● durata probabila de dezvoltare libera a incendiului, timpul de localizare si lichidare; ● procedeul care urmeaza a fi aplicat pentru stingerea incendiilor in raport de posibilitatile de localizare si lichidare a acestuia; ● timpul de interventie.
Dupa analiza minutioasa a acestor criterii, din punct de vedere tehnico-tactic, in mod deosebit, pe platformele chimice, petrochimice si in marile intreprinderi industriale, care dispun de formatii civile de pompieri puternice, se trece la definitivarea conceptiilor tactice de interventie in cele mai vulnerabile sectii, instalatii, depozite, ateliere etc., din cadrul obiectivelor respective.
Hotararile luate pentru fiecare ipoteza de interventie, se vor materializa grafic, pe schite anexe planului obiectivului, respectandu-se la marcarea dispozitivului notatiile conventionale stabilite de regulamente si atlase de semne conventionale. De regula, se vor marca locul de izbucnire a incendiilor si directiile probabile de propagare, suprafata (perimetrul) incendiata, sursele de apa si amplasarea masinilor si utilajele la aceste surse, dispozitivele de lupta cu traseele liniilor de furtun si pozitia tevilor de refulare (tunurilor), misiunile tevilor si tunurilor de apa, locul de evacuare a bunurilor materiale etc.
Ipotezele pentru doua sau mai multe incendii izbucnite simultan se stabilesc tinandu-se seama numai de fortele proprii din dotarea obiectivului respectiv (masini de incendiu, motopompe, generatoare de spuma, stingatoare carosabile, hidranti exteriori si interiori etc.).
La fiecare instalatie, utilaj, masinia sau aparat din industria chimica si petrochimica, care prezinta un anumit pericol de incendiu sau explozie este necesar sa se intocmeasca scheme complexe cu marcarea operatiilor si manevrelor care sa se execute obligatoriu in eventualitatea unor incendii, explozii si avarii, in ordinea normala de executare, pentru prevenirea si lichidarea lor operativa.
1.2. Evacuarea persoanelor si bunurilor materiale
Pentru incaperi si cladiri cu multe persoane si bunuri materiale valoroase se intocmesc planuri de evacuare.
Principala indatorire a tuturor celor chemati sa intervina in caz de incendiu, calamitati sau catastrofe este salvarea oamenilor, a caror viata este periclitata. De aceea cei care participa la aceasta actiune trebuie sa dea dovada de pregatire, initiativa, fermitate, curaj, barbatie, hotarare si vointa nestramutata pentru indeplinirea unor astfel de sarcini de mare importanta.
Prin notiunea de salvare se intelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor, care din cauza incendiului sau vreunui alt eveniment neprevazut, isi au viata sau sanatatea in pericol pe care nu-l pot inlatura singuri.
Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile in care incendiul, explozia sau vreo catastrofa naturala poate provoca moartea, afecta sanatatea oamenilor sau pagube de bunuri materiale.
Cu toate prescriptiile regulamentare existente, intocmirea unor planuri de evacuare nu este usoara, ea incumba o mare raspundere si la care trebuie sa se tina seama de o serie de factori specifici ca: ● starea constructiei; ● sarcina de incendiu; ● numarul de persoane existente in interiorul incaperilor; ● caile de acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; ● locurile stabilite pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; ● ordinea evacuarii; ● mijloacele si utilajele folosite evacuarea bunurilor in special a acelor de greutati mari si sub forma de baloti; ● personalul care se folosesc in acest scop; ● persoana (persoanele) care conduce actiunea de salvare si evacuare; ● mijloacele de darea semnalului de alarma; ● executarea actiunilor cu un numar redus de oameni; ● transportarea urgenta a persoanelor la instalatiile sanitare; ● numarul persoanelor care nu se pot deplasa singure etc.
Salvarea oamenilor si evacuarea trebuie sa se faca organizat.
In situatii exceptionale, uneori cu consecinte foarte grave, problema se poate rezolva prin angajarea unui numar minim de persoane si mijloace tehnice, dar cu conditia sa existe o buna organizare si personalul bine instruit, astfel incat aparitia pericolului sa nu reprezinta o surpriza pentru cei aflati in zona periclitata. Aceasta presupune ca in prealabil sa se faca instructaj si exercitii de conditie fizica, in stransa legatura cu actiunile de salvare si evacuare, iar personalul sa cunoasca planul de evacuare. Practica a dovedit ca tocmai aceste planuri de evacuare si salvare trebuie rezolvate, deoarece situatiile simple sunt cele are conduc la consecinte grave (pierderi de vieti omenesti si de bunuri materiale).
In cazul unui incendiu pot apare vapori toxici sau inflamabili, gaze, se pot produce prabusiri ale unor elemente de constructii, distrugerea unor locuri normale de trecere, intreruperea iluminarii din cauza scurtcircuitelor sau a altor deranjamente in reteaua electrica.
La incendiile cu ardere mocnita se ajunge la degajarea unor mari cantitati de oxid de carbon, gaz toxic, a carui prezenta nu se poate stabili usor. Ramanerea oamenilor, chiar o scurta durata intr-o astfel de atmosfera, poate avea consecinte grave, chiar moartea.
Pe timpul incendiilor se pot degaja cantitati de fum, din care cauza respiratia oamenilor devine greoaie, vizibilitatea se reduce, situatie in care orientarea in spatiu devine foarte dificila, chiar daca se cunoaste obiectivul nu se produc caderi pe scari sau in spatii in deschideri neprotejate, pe intuneric oamenii pot fi calcati in picioare si pot ramane neobservati pana dispare panica.
La incendiile de mari proportii, odata cu cresterea considerabila a temperaturii se ajunge la afectarea acoperisurilor, a scarilor, peretilor despartitori si a altor elemente de constructii, ingreuind astfel evacuarea persoanelor si bunurilor periclitate. Partile de constructie care se darama, pot cadea peste oameni, strivindu-i si blocandu-i, ceea ce impune nu numai evacuarea celor aflati in pericol, ci si cautarea si scoaterea celor aflati sub daramaturi.
Toti factorii enumerati mai inainte influenteaza in mare masura si asupra aparitiei panicii in randul persoanelor aflate in pericol si populatiei.
Sunt frevente cazurile cand panica a aparut pe timp de cutremur, incendiu, explozie, intoxicatie, inundatie sau alte catastrofe naturale. Panica apare atunci cand omul presupune ca este amenintat de ceva neprevazut, fapt ce se reliefeaza printr-o senzatie deosebita de teama, care apare dintr-o apreciere subiectiva, momentana a situatiei inconjuratoare. Realitatea apare, uneori, deformata, iar oamenii reactioneaza mai putin rational, ei nu mai sunt in masura sa intreprinda aproape nimic, desi printr-o activitate rationala ar putea sa realizeze lucruri.
Panica poate sa apara, in mod deosebit, in urmatoarele cazuri: ● aparitia neprevazuta a incendiului in cladire, instalatie sau in imediata apropiere; ● explozie la locul de munca sau in locuinta, ca o consecinta a concentratiei de gaze, vapori sau praf; ● explozia diferitelor recipiente cu gaze comprimate; ● daramarea unor constructii din cauza exploziilor, cutremurelor, surparilor etc.; ● formarea unor cantitati mari de caldura, fum, mirosuri neplacute, care indica pericol; ● patrunderea apei in cladiri si aparitia pericolului de inundatie; ● accident de circulatie de mari proportii; ● incendiu provocat de trasnet, mai ales cand sunt persoane ranite; ● accident de munca sau in obiective publice in care se afla un numar mare de persoane, insotit de intreruperea iluminatului; ● aparitia unor grupuri diversioniste.
Reducerea panicii si evacuarea rapida a oamenilor este conditionata de existenta iesirilor corespunzatoare, distanta fata de obiectiv sau de incaperile in care se afla persoane in pericol, directia de deschidere a usilor, iluminarea obligatorie a usilor si a cailor de evacuare si stabilirea din timp a persoanelor (responsabililor) care sa dirijeze evacuarea.
Panica se manifesta nu numai sub forma de comportamente necontrolate exprimate prin strigate, ci si printr-o invalmaseala generala sau o are tacere rezultata din teama sau neputinta. Acest fenomen poate fi denumit panica latenta, care apare din cauza necunoasterii situatiei si nesesizarii adevaratului pericol.
Actiunea de salvare si evacuare trebuie efecutata cu multa atentie. In cazurile in care nu s-a putut realiza evacuarea normala a persoanelor aflate in pericol se organizeaza actiunea de salvare.
Persoanele desemnate pentru participarea la evacuare si salvare sunt datoare sa vina la locul evenimentului cu echipamentele de care dispun si sa treaca imediat la punerea in aplicare a planului de evacuare.
Comandantul interventiei (responsabilul cu salvarea si evacuarea), imediatdupa sosirea la fata locului trebuie sa stabileasca urmatoarele: ● pozitia in care se afla persoanele periclitate; ● numarul de persoane aflate in pericol intr-un anumit loc; ● modul in care scarile, coridoarele sau alte cai de acces sunt folosite pentru salvare si daca acestea sunt iluminate; ● echipamentele necesare pentru salvarea de urgenta si de ce anume mai este nevoie (oameni si echipament); ● locul cel mai potrivit pentru inceperea actiunii de salvare; ● posibilitatea efectuarii partiale evacuarii si salvarii; ● necesitatea executarii salvarii concomiten cu localizarea incendiului.
Salvarea oamenilor se va face in raport cu pericolul ce-i ameninta, folosindu-se caile cele mai scurte si ferite de pericol. Pe timpul acestei actiuni trebuie dovedit calm, tact si simt de orientare pentru a preveni panica.
Pentru evacuarea copiilor se va folosi personalul din institutiile de invatamant, scoli, camine, internate.
In toate cazurile persoanele salvate transportate in locuri sigure.
Evacuarea in cazuri de incendii, explozii sau calamitati naturale devine corespunzatoare, daca se pot asigura suficiente iesiri in spatiul liber, prin coridoare sau scari normale. Iesirea si evacuarea pe acoperisuri plane ale obiectivelor invecinate sunt posibile in cazul in care nu se dispune de echipamente mobile de salvare si cand scarile nu sunt accesibile. In aceste cazuri trebuie sa se astepte fara panica localizarea incendiului de catre formatii si subunitati de pompieri. Concentrarea persoanelor care sunt in pericol, in spatii mai reduse, dar mai sigure, este indicata pentru evitarea panicii si desfasurarea mai calma si simpla a salvarii cu mijloacele tehnice existente la indemana.
Dintre mijloacele folosite la salvari se enumera: ● scarile automecanice; ● scarile exterioare; ● corzile combinate cu centuri de siguranta, saci si targi de salvare; ● perne de salvare; ● diverse dispozitive.
Cele mai indicate pentru salvari sunt caile interioare de salvare, daca acestea nu devin impracticabile din cauza incendiului si fumului. Prin cale de iesire se intelege un traseu orizontal sau vertical care poate include incaperi, coridoare, antreuri, scari, rampe, si altele de acest fel, cu conditia ca din orice punct al cladirii sa se asigure deplasarea neintrerupta pana la spatiul deschis din exterior, aflat pe sol.
Iesirea sau accesul la iesire trebuie marcata prin indicatoare, amplasate intr-un asemenea loc, de marime, forma si culoare, corespunzatoare, care sa fie usor vizibile, recomandabil fiind ca ele sa fie confectionate din materiale luministice.
Pentru ca planul de evacuare sa poata fi aplicat cu eficienta este necesar ca periodic sa se efectueze exercitii de evacuare si salvare. Exercitiile pot fi si anuntate, dar este recomandabil sa se efectueze pe neasteptate si in diferite imprejurari, pentru a se crea conditiile neobisnuite care pot apare in cazurile de incendii, explozii sau calamitati.
Raspunderea pentru organizarea si executarea exercitiilor trebuie incredintata persoanelor competente in conducerea acestora. Exercitiile trebuie organizate si executate astfel incat toate persoanele din cladire si cele nominalizate sa participe la ele, sa priveasca cu raspundere si sa le desfasoare constiincios.
Instalatiile de alarmare existente trebuie verificate periodic, independent, indiferent daca se efectueaza sau nu exercitii de evacuare.
Evacuarea bunurilor materiale se efectueaza in ordinea importantei lor, de persoane nominalizate din timp sau de catre cele solicitate a veni in sprijin, sub o stricta supraveghere. Locurile de depozitare se vor stabili de factorii de raspundere, ferite de efectele incendiului, asigurandu-se paza bunurilor evacuate.
Pentru evacuarea bunurilor din depozite se pot folosi si mijloace mecanizate, ca auto si motostivuitoare, macarale etc.
In prima urgenta se evacueaza materialele si substantele cu pericol de explozie si bunuri de valoare.
2. Anuntarea operativa a incendiilor
In localizarea si lichidarea rapida si fara pierderi a incendiilor un rol deosebit il are anuntarea operativa a incendiului, in primul rand la formatia civila si in al doilea rand la subunitatea militara de pompieri.
Nu fara temei se spune ca in primele secunde ale inceputului de incediu se stinge cu o cana de apa, apoi cu o galeata si mai tarziu se ajunge la autopompe-cisterne sau se stinge cu mare dificultate.
Desi la prima vedere s-ar parea ca anuntarea incendiilor nu ridica probleme deosebite, ca ea poate fi realizata operativ, totusi in unele situatii ea se face cu mare intarziere. Aceasta deoarece cel care observa incendiul in loc sa-l anunte imediat la formatie si pompierii militari, prin mijloace aflate la indemana – telefon, clopot, toaca, sonerie, sirena, avertizor, agent etc. – a cautat sa stinga singur inceputul de incendiu, in unele cazuri fara mijloace sufieciente si cu destula stangacie.
Practica a dovedit ca anuntarea nu este eficienta si nici atunci cand este lasata pe seama persoanelor in varsta, a bolnavilor si copiilor, care ori dau date eronate, ori nu sunt in masura sa transmita anuntul corect.
Mai apar cazuri cand datorita insuficientei supravegheri, indeosebit noaptea, incendiile izbucnite in spatii inchise sau observare foarte tarziu, se anunta abia atunci cand apar semne exterioare (fum, flacari prin ferestre sau acoperisuri) si cand arderea se gaseste intr-o faza foarte inaintata.
In unele situatii, personalul de pe locul de munca, formatiile civile de pompieri se angajeaza singure in operatiile de stingere, care depasesc potentialul lor de actiune, fara a chema operativ in sprijin fortele cu care se coopereaza si subunitatea militara de pompieri.
Uneori se pierde foarte mult timp pana se realizeaza legatura telefonica cu subunitatea militara de pompieri.
In orasele unde exista subunitati si unitati de pompieri militari anuntarea se va face telefonic; pentru intreprinderi mari si importante existand o legatura directa prin telefoane cap la cap.
Intotdeauna se va mentiona precis: ● adresa unde a izbucnit incendiul; ● ce arde; ● numele celui care face anuntarea; ● numarul postului telefonic de la care se face apelul.
Persoana respectiva nu trebuie sa paraseasca telefonul pana cand telefonistul subunitatii sau unitatii militare de pompieri nu confirma primirea anuntului de incendiu.
In localitatile unde nu sunt subunitati de pompieri militari, in caz de incendiu se vor anunta formatiile civile de pompieri. Anuntarea se poate face prin telefon, numarul trebuind fiind bine cunoscut de cetateni – sau prin alte mijloace (clopot, toaca, sirena etc.). In cazul in care nu se poate folosi nici unul din mijloacele amintite, atunci anuntarea se va face chiar de persoana care a observat incendiul sau de alta, deplasandu-se rapid cu bicicleta, calare etc., pana la remiza de unde se face apoi alarmarea formatiei civile de pompieri.
Rapiditatea si eficacitatea interventiilor depinde nemijlocit de cunoasterea de catre toti cetatenii a modului de anuntare a incendiilor la formatiile civile sau subunitatile militare de pompieri.
Ca urmare, este necesar ca birourile executive ale consiliilor populare, comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, formatiile civile de pompieri, sa ia asemenea masuri incat fiecare cetatean sa stie cum sa procedeze in caz de nevoie.
3. Pregatirea personalului pe locul de munca si conducerea interventiei
Din experienta pozitiva a echipelor organizate pentru prima interventiei a rezultat ca aportul lor este cu atat mai mare, cu cat membrii sai urmaresc cum se respecta regulile generale si masurile de prevenire a incendiilor si si cum se pregatesc pentru interventie in caz de izbucnire a unui incendiu.
Aceste echipe isi dovedesc viabilitarea numai atunci cand sunt bine pregatite si completate la timp cu personal corespunzator.
Pentru cunoasterea temeinica a obligatiilor ce le revin se impune ca periodic echipele sa fie temeinic instruite, verificate asupra gradului de cunoastere a raspunderilor ce le revin.
Personalul pe locul de munca bine instruit pentru cunoasterea si mentinerea in bunastare de functionare a mijloacelor de stingere, ca hidranti, stingatoare, substante de stingere etc.
De calitatea instructajului pentru prima interventie depinde succesul actiunii de stingere a incendiilor. De aceea comisia tehnica de prevenire si stingere a incendiilor, membrii ei, in special sefii de sectie, maistrii trebuie sa execute cu regularitate instruirea personalului pentru capatarea de deprinderi, in manuirea mijloacelor de prima interventie, precum si educarea lor spre a dovedi curaj si abnegatie in actiunile de stingere a incendiilor.
O deosebita importanta acodata verificarii stingatoarelor, pentru a fi in permanenta in stare de functionare, asigurandu-se si rezerva necesara de substante de stingere. O atentie aparte va fi acordata mijloacelor initiate din dotarea obiectivelor, in care exista un accntuat mediu corosiv.
Activitatile personalului de pe locul de munca si principalele sarcini si misiuni ale formatiei civile de pompieri din obiectiv se verifica prin exercitii si aplicatii.
In cadrul acestora se formeaza si se perfectioneaza capacitatea organizatorica, priceperea de a conduce independent si in mod creator activitatile practice corespunzatoare.
In prezent, datorita intocmirii ipoztezelor de stingere din cadrul planurilor de aparare, conceptia de organizare a primei interventii, locul de amplasare a fortelor si mijloacelor, dispozitivele de interventie si directiile de atac, obiectivele si instalatiile ce necesita a fi protejate si intensitatea de refulare a substantelor stingatoare sunt rezultatul unor temeinice studii tactice si dau garantia ca in caz de nevoie isi dovedesc pe deplin viabilitatea.
Sefii formatiilor civile de pompieri, in special din marile obiective industriale trebuie sa fie numit dintre tehnicienii bine pregatiti profesional care printr-o perfectionare continua sa fie in masura sa conduca actiunile de stingere a incendiilor pana la sosirea celor care, dupa reglementarile in vigoare, trebuie sa ia conducerea operatiunilor de interventie.
In aceste conditii putem aprecia ca sefii vor fi capabili, in special in exercitii si aplicatii practice, sa puna in valoare calitatile principale ale gandirii tactice cum sunt: ● independenta; ● rapiditatea; ● prevederea; ● supletea.
Independenta gandirii tactice se manifesta prin increderea in capacitatea persoanala a comandantilor interventiei de a rezolva in conditii corespunzatoare situatiile complexe care pot sa apara pe timpul desfasurarii actiunilor de stingere si de a lua hotarari competente in raport de fiecare situatie aparuta.
Rapiditatea consta in capacitatea de a intrevedea imediat caile si procedeele de rezolvare a situatiilor tactice de stingere. Printr-o executie rapida a cunoasterii se pot obtine datele necesare luarii unor hotarari juste, care sa conduca la localizarea in timp scurt a incendiului si imediat la lichidarea lui.
Prevederea se bazeaza pe patrunderea in esenta a situatiei tactice, intelegerea ansamblului situatiei si desfasurarii ei viitoare, intrevazand dezvoltarea ulterioara a incendiului. Ea trebuie avuta in vedere inca din timpul executarii studiului tactic al obiectivului si al recunoasterii operative. De aici rezulta importanta si necesitatea cunoasterii in totalitate a obiectivelor si a stabilirii procedeelor si mijloacele de interventie pentru fiecare instalatie si constructie in parte.
Supletea este o calitate a gandirii tactice. O gandire supla este capabila sa sesizeze repede ce este nou in desfasurarea actiunilor, sa adopte o hotarare noua atunci cand cea anterioara nu mai corespunde situatiei. Deci este vorba de o gandire elastica care nu trebuie sa insemne lipsa de fermitate sau renuntarea cu usurinta la hotararea anterioara. Schimbarea hotararii, la nevoie, nu trebuie inteleasa ca o abatere de la misiune, ci gasirea unei noi modalitati de indeplinire a acesteia, adoptarea unei solutii mai eficiente.
4. Imbracamintea de protectie impotriva flacarilor si caldurii si metode de reanimare
4.1. Asigurarea protectiei impotriva incendiilor
Asigurarea unei protectii eficace pe timpul interventiilor se realizeaza printr-un echipament adecvat, care trebuie sa fie bine confectionat, intretinut cu grija si folosit in mod corect.
Principala solicitare la care este supus echipamentul de protectie in timpul actiunii de stingere a unui incendiu este cea termica. Intr-un asemenea caz ne aflam in prezenta unui schimb de caldura prin radiatie, convectie si conductie.
Practic poate predomina unul din cele trei moduri de transmisie a caldurii. In cazul flacarilor transmisia caldurii se face mai mult prin radiatie, in timp ce in cazul contactului cu o suprafata incinsa poate predomina transmisia prin conductie.
Coeficientul de transmisie a caldurii sau fluxul termic este exprimat prin numarul de calorii care trec printr-o suprafata de 1 cm² in fiecare secunda (cal/cm² ∙ s) si reprezinta suma algebrica a caldurii transmise prin radiatie, conductie si convectie.
In general, pompierul este supus la solicitarile de temperatura si radiatie de scurta durata (de cateva minute), alteori insa actiunea de salvare este necesar sa ramana un timp scurt intr-un spatiu incins. Mai rar pompierul este expus unei izbucniri de violenta exploziva de foarte scurta durata.
Tinand seama de solicitarile la care poate fi supusa imbracamintea de protectie in timpul unei interventii se impune alegerea unor materiale care sa prezinte proprietati termice adecvate, adica rezistenta, capacitate si receptivitate corespunzatoare.
Principalii factori termici care determina protectia fata de flacara, caldura si elementele care depind, sunt: ● rezistenta termica; ● capacitatea termica; ● reflectivitatea. Fiecare dintre acesti factori defineste o anumita categorie de protectie.
Protectia prin rezistenta termica este asigurata atat de echipamentul exterior, cat si de imbracamintea de corp; fluxul de caldura care ajunge la piele este determinat de rezistenta si de temperatura de la suprafata ansamblului.
Protectia prin capacitatea termica se realizeaza printr-o reducere temporara a fluxului de caldura; ea devine importanta acolo unde viteza de incalzire este mare si une nu se cere o protectie pe termen lung. In cazurile extreme, cand pompierul se afla in prezenta unor flacari izbucnite pe neasteptate, chiar cu imbracaminte usoara, insa nu din material plastic se asigura o oarecarea protectie impotriva flacarilor pentru un timp de 1 – 10 s, cu conditia ca aceasta sa nu se aprinda.
Protectia prin reflectivitate este foarte scazuta daca nu se realizeaza prin materiale textile utilizate in mod curent. Este posibil sa se realizeze imbracaminte cu un strat reflectant pe partea exterioara, care sa reflecte pana la 90% din radiatiile care cad pe suprafata ei. O suprafata aluminizanta protejeaza mai bine impotriva radiatiilor decat impotriva flacarilor, deoarece acestea o deterioreaza rapid prin murdarie sau acoperire cu funingine.
Efectul asupra echipamentului de protectie se obtine prin stropierea acestuia. In acest fel se creeaza o bariera de umezeala care duce la cresterea puternica a gradului de protectie.
Continutul de apa al imbracamintei influenteaza protectia prin: ● efectul de racire al evaporarii apei de pe suprafata; ● transmisia de caldura prin imbracaminte datorita difuziunii spre interior a vaporilor fierbinti; ● schimbarea proprietatilor termice ale materialelor pentru imbracaminte (scaderea rezistentei termice si cresterea capacitatii). Cand temperatura suprafetei imbracamintei nu are tendinta probabila sa se apropie de 100ºC, udarea mareste protectia prin cresterea capacitatii termice si prin crearea unei raciri datorita evaporarii. La viteze mai mari de incalzire, cand temperatura poate depasi 100ºC, udarea amana inceperea arderii si reduce tendinta imbracamintei de a-si pierde rezistenta.
In tara noastra protectia personalului de interventie la incendiu se asigura cu costumele anticalorice, aluminizante, care sunt confectionate din materiale cu proprietati termoreflectante, obtinute prin acoperirea la suprafata a tesaturilor rezistente la foc (azbest, fibra de sticla, bumbac ignifugat) cu o folie de aluminiu, care respinge radiatia calorica.
In functie de conditiile care apar pe timpul incendiilor se pot folosi echipamente anticalorice usoare destinate protejarii imbracamintei obisnuite de lucru si partile neacoperite ale partilor (mainile, fata) in situatii mai usoare (costume de apropiere), iar cand sunt mai diferite se utilizeaza costume mai grele pentru a patrunde (costume de patrundere) in zona incendiata unde trebuie sa ramana un timp mai indelungat.
Costumele anticalorice nu ofera o protectia nelimitata si in orice situatii impotriva temperaturilor.
In practica mai poate fi folosita si metoda de insuflare „gura la gura”. Se aseaza gura larg deschisa pe obrajii victimei in jurul nasului. Se verifica daca buzele astupa bine nasul, apasand cu putere pentru a nu se produce scapari. Pentru a se evita iesirea aerului pe gura se inchide gura cu obrazul sau degetul mare, impingand buza inferioara. In rezumat, tehnica aplicarii acestora doua metode se rezuma la darea capului pe spate si suflarea de aer in nasul sau gura victimei. Salvatorul, cu o mana da capul inapoi, iar cu cealalta trage de barbie.
In ceea ce priveste eficacitatea celor doua metode, trebuie aratat ca procedeul „gura la nas” este preferabil celui „gura la gura” fiind mai simplu, permite o mai buna hiperextindere a capului, comporta mai putine scapari de aer. Este mai eficace deoarece apar cazuri cand gura nu mai poate fi deschisa din cauza contractarii maxilarelor, poate fi practicata si asupra unei persoane agitate de convulsiuni, nu se introduce, in general, aerul in stomacul victimei, cauza ce adesea provoaca varsaturi.
Metoda „gura la gura” este folosita mai ales in cazul de obstructie nazala, datorita, de exemplu, iritatiei din cauza prafului, fumului sau apei.
|
