Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















Prostii


loading...








ALTE DOCUMENTE

16 ani de suferinta si durere
OLIMPIADA DE LIMBA ENGLEZĂ FAZA PE JUDEŢ/ MUNICIPIUL BUCUREsTI, 26 FEBRUARIE 2005
Vintila - Peripetii noi
Scutire medicala
ZAPP SHARE FREE
chestionar auto
Viata unui terorist in Romania
SĂPTĂMĀNA RECOLTEI


WHAT THE BLEEP ?

La inceput a fost Vidul,
abundent, plin cu infinite posibilitati.
Si tu esti una dintre ele...
...fizica cuantica
...cuantic
...mecanica cuantica
...mintea suprema
...o retea neuronala
...creierul nu cunoaste diferenta, dintre ceea ce vede in mediul
inconjurator, si ceea ce isi aminteste.
...noi suntem pe puntea de comanda a unui simulator...
...in orice mod am observa lumea din jurul nostru...
...si atunci cum poti sa continui sa vezi lumea ca fiind reala,
daca Sinele, care o determina sa fie reala, este intangibil?

Toate realitatile exista in simultaneitate?

Exista cumva posibilitatea...
...ca toate viitorurile sa existe unul langa altul?

V-ati vazut vreodata pe voi insiva prin ochii unui altcuiva, care
sunteti voi acum?
Si v-ati privit vreodata pe voi insiva, prin ochii Observatorului
Ultim?

Cine suntem? De unde venim? Ce ar trebui sa facem?
Si incotro ne indreptam? De ce suntem aici?

Aceasta e intrebarea suprema nu-i asa? Ce este realitatea?

Ceea ce credeam ca nu este real, imi pare acum, ca intr-un anumit
fel a fost mai real, decat ceea ce cred ca este real, si care acum
imi pare mai degraba a nu fi real.
Nu se poate explica. Si oricine s-ar pierde prea tare...oricine ar
incerca...
sa-si piarda timpul incercand sa explice aceasta, e cel mai probabil
ca
se va pierde, alunecand la nesfarsit in tunelul care duce in
necunoscut.

Cred ca cu cat analizam mai mult fizica cuantica,cu atat devine mai
misterioasa si mai minunata.

Fizica cuantica, foarte... succint vorbind, este fizica...
posibilitatilor.
Acestea sunt intrebari care ni se adreseaza,...referitoare la modul
in care percepem lumea, si la ideea daca exista vreo diferenta intre
modul in care pare,
si modul in care este ea de fapt.

V-ati gandit vreodata din ce sunt facute gandurile? Cred ca unele
dintre lucrurile pe care le vedem, copii din ziua de azi sunt un
semn care ne arata
ca exista o paradigma culturala gresita, unde puterea gandului nu
este apreciata.
Fiecare epoca, fiecare generatie isi are presupunerile sale
incorporate:
ca Pamantul e plat, ca e rotund, etc.
Exista sute de presupuneri ascunse, lucruri pe care le consideram
adevarate,
si care pot sau nu sa fie adevarate. Bineinteles ca in marea
majoritate
a cazurilor, din punct de vedere istoric, aceste lucruri nu sunt
adevarate.
Asa ca este posibil, daca luam in considerare si istoria, ca multe
dintre lucrurile pe care le consideram implicit a fi adevarate,
despre lume, pur si simplu nu sunt adevarate.

Suntem blocati in aceste percepte, adesea chiar fara sa stim aceasta.
Aceasta este o paradigma.

Materialismul modern le rapeste oamenilor nevoia de a se simti
responsabili.
Si destul de des acelasi lucru il face si religia.
Dar eu cred ca luand suficient de mult in serios mecanica cuantica,
responsabilitatea ne revine astfel noua, direct!

Si sa stiti ca nu ne ofera raspunsuri exacte si care sa ne
linisteasca.
Ne spune ca intr-adevar lumea e ceva foarte mare si misterios, si nu
mecanicitatea este raspunsul.
Dar n-am sa va spun eu care este acest raspuns, pentru ca sunteti
suficient de maturi, ca sa aflati voi insiva raspunsul.
Fiecare dintre noi suntem un mister? Fiecare dintre noi e o enigma?
Majoritatea cu siguranta ca sunt.

Punandu-va aceste intrebari mai profunde, veti dobandi un nou mod de
a exista in lume ca si cum ati inspira o gura de aer proaspat. Va
face ca viata sa fie mai plina de bucurie.
Adevaratul secret al vietii nu este sa fii in prezent, ci sa fii
prezent in mister.

CE...STIM DE FAPT?

De ce oare re-cream permanent aceeasi realitate?
De ce avem mereu acelasi tip de relatii?
De ce de avem mereu acelasi fel de loc de munca, la nesfarsit?
In acest infinit ocean de potentialitati existente in jurul nostru,
cum se face ca re-cream in continuare aceleasi realitati?
Nu e uimitor ca avem la dispozitie atatea potentialuri si optiuni,
care exista, atata doar ca noi nu suntem constienti de ele?
Este posibil oare sa fim atat de conditionati de viata noastra
zilnica,
atat de conditionati de modul in care ne cream viata, incat ne
lasam pacaliti de ideea ca nu avem nici un fel de control.

Ati fost conditionati sa credeti ca lumea exterioara e mai reala
decat cea interioara.

Acest nou model stiintific este exact opusul. Afirma ca ceea ce se
petrece in interiorul nostru, va crea evenimentele care se petrec in
afara noastra.
Exista o realitate fizica care este perfect solida, ca o stanca, si
care totusi...,daca vreti sa puneti lucrurile la modul acesta,
incepe sa existe doar atunci cand da peste o alta parte a acestei
realitati fizice.

Aceasta alta parte am putea fi noi. Bineinteles noi influentam
partial
acele momente, dar nu neaparat. Ar putea fi doar o pietricica
intamplatoare,
care apare din senin, si interactioneaza cu aceasta masa cetoasa de
materie,
si cu siguranta o face sa dobandeasca o anumita forma de existenta.
Au existat filozofi in trecut care spuneau priviti: "Daca lovesc
aceasta piatra, si ma doare piciorul, aceasta e ceva real, pentru ca
simt. "
"Il simt real. E viu. Inseamna ca e realitatea. "

Cu toate acestea e doar o experienta. E doar perceptia sa ca e ceva
real.
Experimentele stiintifice arata ca daca conectam creierul unei
persoane
la un tomograf computerizat, si ii cerem sa priveasca un anumit
obiect,
anumite portiuni ale creierului se vor activa in timp ce priveste
obiectul.
Apoi li se cere sa inchida ochii si sa-si imagineze acelasi obiect.
Si in timp ce isi imagineaza acelasi obiect, se activeaza aceleasi
zone ale creierului, ca si atunci cand il priveau efectiv.

Aceasta ii face pe oamenii de stiinta sa-si puna urmatoarea
intrebare:

"Cine vede de fapt? Creierul sau ochii?" si "Ce este realitatea?
Ceea ce vedem prin intermediul creierului, sau ceea ce vedem prin
intermediul ochilor?" Si adevarul este ca creierul nu face diferenta
intre ceea ce vede efectiv in mediul inconjurator si ceea ce isi
aminteste, deoarece in ambele situatii,[br]se activeaza practic
aceleasi retele neuronale.
Si atunci ne punem intrebarea: "Ce este realitatea?"

Suntem bombardati cu cantitati uriase de informatie,care vine spre
noi si pe care o procesam prin intermediul organelor de simt, si o
filtram. Practic la fiecare pas noi eliminam informatii.
Cele care ajung pana in campul constient[br]sunt cele care se
descurca cel mai bine.
Creierul proceseaza 400 de miliarde biti de informatie pe secunda.
Dar noi suntem constienti doar de 2000.
Dar constientizarea celor 2000 de biti se refera doar la mediul
inconjurator,
la corpul nostru si la timp.
Traim intr-o lume din care tot ce vedem este doar varful ice-berg-
ului,
proverbialul varf al unui imens[br]ice-berg cuanto-mecanic.

Daca creierul proceseaza 400 miliarde de biti de informatie, si noi
suntem constienti doar de 2000, inseamna ca realitatea se petrece in
creierul nostru in tot acest timp, cat el primeste informatia
respectiva, si cu toate acestea noi nu reusim sa o integram.
Ochii sunt ca si obiectivul camerei de filmat, dar caseta pe care se
vede efectiv e partea posteriora a creierului.
Se numeste cortexul vizual si e chiar aici. E ca si aparatul de
filmat.
Stiati ca in creier se imprima lucrurile ce au capacitatea de a
vedea?
Si acesta e un lucru important.
De exemplu: aceasta camera de filmat vede mult mai mult in jurul meu,
decat ceea ce este aici, pentru ca nu e inzestrata cu obiectivitate
si abilitatea de a judecata.
Singurul film care ruleaza in creier e cel pe care avem capacitatea
de a-I vedea. Asa ca e posibil ca ochii nostri,"aparatul nostru de
filmat",
sa vada mai mult decat poate creierul proiecta in mod constient?

Datorita felului cum e alcatuit creierul, vedem doar ce credem ca e
posibil.
Echivalam tipare care exista deja in fiinta noastra datorita
conditionarii.

Exista o povestioara minunata care cred ca e adevarata. Se spune ca
atunci cand amer-indienii din insulele Caraibe au vazut navele lui
Columb,
apropiindu-se, ei practic nu au putut sa le vada deloc, pentru ca nu
semanau cu nimic din ce vazusera ei pana atunci. Asa ca nu puteau sa
le vada.
Cand armada spaniola a lui Columb a ajuns in Caraibe, amer-indienii
nu au reusit sa vada navele, chiar daca erau prezente la orizont.
Motivul pentru care n-au vazut navele, a fost ca ei nu stiau, in
creierul lor nu exista nici o informatie
referitoare la existenta navelor de mare viteza.
Shamanul a privit oceanul si a vazut valurile cauzate de nave, dar
nu se vedea nici un vas.
Asa ca a inceput sa se intrebe care era cauza respectivului efect.
Asa ca in fiecare zi mergea si privea marea. Din nou si din nou.
Dupa un anumit interval de timp a reusit sa vada navele. O data ce
le-a vazut, le-a spus tuturor ca navele exista.
Si pentru ca toti aveau incredere in el, le-au vazut si ei.

Noi cream realitatea. Suntem o masina de produs realitati, si
permanent cream efecte ale realitatii.
Percepem intotdeauna ceva dupa ce s-a reflectat in oglinda memoriei.
Referitor la faptul daca traimb sau nu intr-un imens simulator,
aceasta e o intrebare la care nu avem in mod necesar un raspuns
corect.
Este o chestiune filozofica importanta pe care trebuie sa o rezolvam,
in termenii a ceea ce poate sa spuna stiinta despre lumea noastra,
pentru ca in domeniul stiintei noi suntem intotdeauna observatorii.

Deci suntem totusi intotdeauna practic constransi de informatiile
receptionate de creierul uman, care ne permite sa vedem si sa
percepem[br]tot ce vedem. Deci se poate ca totul sa fie doar o mare
iluzie, din care nu putem iesi in nici un fel, ca sa vedem ce este
de fapt in afara ei.
Creierul vostru nu face diferenta intre ceea ce se petrece in
exterior,
si ceea ce se petrece aici, in interior.
Nu exista nici un "exterior" in exterior, care sa fie independent
de ceea ce se petrece aici, in interior.
...................................................................
Cred ca depinde doar de ceea ce consideri a fi real.
...................................................................

De fapt exista posibilitatea de a alege directia in care sa mearga
vietile noastre.
Aceste posibilitati sunt tangente la efecte cuantice de nivel mic,
care nu au fost eliminate prin filtrare.
Mai intai haideti sa vorbim despre lumea sub-atomica.
Si spoi o sa discutam despre ce ne spune ea referitor la realitate.
Dar primul lucru pe care vreau sa vi-I spun despre lumea sub-atomica,
este ca e in totalitate o fantezie creata de niste fizicieni nebuni
care incearca sa-si dea seama ce sfantul se petrece cand fac ei
experimentele acelea la scara mica.
Cand spun experimente la scara mica, ma refer la o energie imensa
intr-un spatiu mic, si intr-un interval de timp extrem de redus.
In momentele respective lucrurile devin destul de obraznice.
Asa ca fizica sub-atomica a fost inventata pentru a incerca sa ne
dam seama de toate acestea.
Aici avem nevoie de o noua stiinta, care se numeste fizica cuantica,
si care este subiectul unei game largi de ipoteze discutabile,
ganduri, sentimente, perceptii intuitive referitoare la ce se
petrece de fapt.
Materia nu este ceea ce am crezut noi timp de multa vreme ca este.

Pentru omul de stiinta, materia a fost intotdeauna considerata a fi
reprezentantul suprem a ceea ce este static, si previzibil.

In toti atomii si moleculele, toate acele spatii existente acolo,
particulele ocupa un spatiu insignifiant din volumul unui atom sau
al unei molecule.
Particulele fundamentale.
Restul este spatiu vid.

Se pare ca particulele apar si dispar continuu.
Asa ca unde se duc atunci cand nu sunt aici?

Aceasta este o intrebare-capcana.
O sa va ofer doua raspunsuri. Raspunsul nr. 1:
Se duc intr-un univers alternativ, iar oamenii din universul
respectiv
isi pun aceleasi intrebari despre[br]particulele acesteaatunci cand
vin in universul nostru.
Isi spun: "Oare unde se duc?!"
Exista un mare mister, numit misterul directiei timpului.
Exista o anumita perspectiva din care legile fundamentale ale fizicii
aflate la dispozitia noastra, nu fac nici o distinctie demna de
interes,
intre, sa spunem, trecut si viitor.

De exmplu, din perspectiva legilor fundamentale ale fizicii, este o
enigma
de ce putem sa ne amintim trecutul, si in acelasi timp sa nu avem
acelasi tip de accesare epistemica a viitorului.

Din punctul de vedere al acestor legi, este o enigma de ce consideram
ca actionand acum putem influenta viitorul, dar nu si trecutul.
Toate acestea: faptul ca avem moduri diferite de accesare epistemica
a trecutului si a viitorului, ca actionand acum putem controla
viitorul intr-un mod diferit fata de trecut, aceste lucruri sunt
atat de fundamentale pentru modul in care experimentam lumea, incat
mi se pare ca a nu fi curios in legatura cu ele, e similar cu a fi
deja mai mult de jumatate mort.
.....................................................................
.
Ca sa poti juca, trebuie sa fii pe teren.

Bine ati venit pe terenul lui Duke Reginald!
Terenul posibilitatilor nesfarsite!
Regulile din teren: trebuie sa ramai pana la ultima.
Pentru cine nu a atins cosul...Sigur...si... nici macar nu-i solid.

Mingea aceasta e in cea mai mare parte goala.
De fapt universul este in cea mai mare parte gol.
Ne place sa consideram spatiul ca fiind gol si materia solida.
Dar de fapt materia nu contine absolut nimic, e complet lipsita de
substanta.
Sa luam de exemplu un atom. Il consideram ca fiind un fel de bila
solida.
Apoi spunem: Nu, stai asa, de fapt exista un punct minuscul si dens,
chiar in centru, inconjurat de un nor pufos de electroni probabili,
osciland intre existenta si non-existenta.
Si apoi se dovedeste ca nici macar acest lucru nu e adevarat.

Chiar si nucleul pe il consideram ca fiind atat de dens, alterneaza
intre existenta si non-exista, la fel de aleatoriu ca si electronii.

Cel mai solid lucru pe care-I putem spune despre toata aceasta
materie insubstantiala este ca e mai degraba ca un gand, e ca un bit
concentrat de informatie.
Lucrurile nu sunt alcatuite din ceva brut, ci din idei si concepte.
Din informatie.
Cum spuneam: nu atinge niciodata cosul.

Electronii au o incarcatura electrica care ii respinge pe ceilalti
electroni,
inainte de a-i atinge.
Asa ca nimeni nu atinge nimic.
.....................................................................
....
Numai in cadrul experientei constiente, ni se pare ca inaintam in
timp.
In teoria cuantica, ne putem deplasa si inapoi in timp.
-Poti oricand sa te intorci in timp. Ce s-a intamplat? Aminteste-
ti... mingea e goala.
-De unde stii lucrurile acestea?
-Citesc revista de benzi desenate:"Dr. Cuantic"
Toti spun ca sunt doar povesti pentru copii, dar eu stiu ca e
adevarat.
Asa pot face lucrurile acestea magice pe teren.
Da, si eu intotdeauna aleg mai intai cine sa fiu.
Cine are numarul cel mai norocos?
Dr. Cuantic spune ca toata lumea il are.
Toata lumea care face aceasta.
Toata lumea care face aceasta constant. De fiecare data cand privesc
in jur.
Cand nu te uiti e ca un val. Cand te uiti e ca o particula.
Cand nu le privesti, exista valuri de posibilitati. Cand le
privesti, atunci exista particule de posibilitati.
O particula pe care o consideram ca fiind ceva solid, de fapt exista
intr-o asa-numita super-pozitie, care e ca niste valuri extinse de
locatii posibile.
Si particula exista in toate acele locuri in acelasi timp.
In clipa in care ne focalizam asupra ei, se stabilizeaza brusc intr-
una singura
dintre acele pozitii posibile.
Super-pozitionarea cuantica afirma ca o particula poate exista
simultan in doua sau mai multe locuri sau stari.
Acesta e un concept foarte bizar si una dintre calitatile esentiale
ale lumii cuantice.
Super-eroii folosesc super-pozitiile, lumea fiind alcatuita din
potentiale, fasii de realitate.
Pana in clipa in care alegem. Eroii aleg ceea ce vor: sa fie in mai
multe locuri in acelasi timp,sa experimenteze mai multe posibilitati
in acelasi timp, si sa aleaga apoi doar una dintre ele.
Intrebarea este: Cat de departe vrei sa mergi, prin tunelul ce duce
in necunoscut?

Cum poate un sistem sau un obiect sa fie in doua, sau mai multe
stari in acelasi timp?
In loc sa ne gandim la lucruri ca fiind lucruri, pentru ca fiecare
avem obiceiul de a ne gandi ca tot ce e in jurul nostru, e deja un
lucru concret, care exista fara contributia mea, fara alegerea
facuta de mine.

Trebuie sa eliminam radical acest tip de gandire si in locul sau, sa
recunoastem ca pana si lumea materiala din jurul nostru: scaunele,
masa, camera, covorul, chiar si aparatul de filmat, toate acestea nu
sunt nimic altceva decat posibile vibratii ale constiintei.
Si in fiecare clipa, eu aleg una dintre acele miscari vibratorii,
pentru a-mi aduce experienta in manifestare.
Acesta este singurul mod de gandire radicala, pe care este necesar
sa il dezvoltati.
Dar este ceva atat de radical si de dificil, pentru ca tendinta
noastra
este sa consideram ca lumea este deja ceva, acolo in afara noastra,
independent de experienta noastra.

Nu este asa. Fizica cuantica e atat de clara in aceasta privinta.
Chiar si Heisenberg, co-descoperitorul fizicii cuantice, a spus ca
atomii nu sunt lucruri, ci doar tendinte.

Deci in loc sa va ganditi la lucruri, trebuie sa va ganditi la
posibilitati.
Toate sunt posibilitati ale constiintei.

S-au observat deja, in nenumarate laboratoare pe cuprinsul Statelor
Unite,
obiecte care sunt suficient de mari, pentru a fi vazute cu ochiul
liber,
si care se afla in doua locuri, simultan.
Si practic putem chiar... fotografia aceasta.

Presupun ca daca i-ati arata cuiva fotografia, oamenii ar spune:
"Excelent... se vede o chestie draguta de lumina colorata, un pic
din ea e aici, si un pic dincolo.
Deci aveti o poza cu doua puncte. Ce vi se pare asa mare lucru?"

Si voi o sa spuneti, "Nu, uita-te in obiectiv. Se vede... "

Si ei: "Da, vad doua lucruri. " Si voi: "Nu, nu, nu. "
"Nu sunt doua lucruri! E un singur lucru! E acelasi lucru in doua
locuri!"

Nu sunt sigur ca oamenii o sa ramana cu gura cascata, pentru ca...
parerea mea e ca... oamenii nu cred cu adevarat. Vreau sa spun ca nu
cred ca ar spune: "Oh, e o minciuna! Toti oamenii de stiinta sunt
confuzi."

Cred ca e ceva atat de misterios, incat nu putem nici macar sa
intelegem cat e de uimitor!

Si mai mult, ati vazut cu totii "Star Trek" si fazele
cu "Teleporteaza-ma, Scotty. "
Asa ca totul pare ceva de genul: "Ok, dar ce inseamna de fapt toate
acestea?"
Trebuie sa te opresti si sa te gandesti cu adevarat ce inseamna de
fapt toate acestea. Faptul ca este acelasi obiect, si e in doua
locuri, in acelasi timp.

Oamenii cred ca e ceva empiric, si se supara pe tot felul de lucruri,
si merg la masa, apoi merg acasa, si continua sa-si traiasca
vietile, ca si cum nu s-ar intampla nimic iesit din comun, pentru ca
bineinteles, asa poti[br]si trebuie sa treci peste asta.
Si cu toate acestea, exista aceasta magie extraordinara si
uimitoare,care se afla chiar in fata ochilor vostri.
Fizica cuantica calculeaza doar posibilitatile. Dar daca acceptam
aceasta, atunci se naste imediat intrebarea:
-"Cine/Ce alege dintre aceste posibilitati, pentru a cauza
evenimentul experimentat?" Asa ca in mod direct si imediat, ne dam
seama ca, constiinta e cu siguranta implicata.

Observatorul nu poate fi ignorat.
Stim ce face un observator, din perspectiva fizicii cuantice.
dar nu stim cine sau ce este de fapt Observatorul.

Aceasta nu inseamna ca n-am incercat sa gasim un raspuns.
Am cautat, am intrat in creierele voastra, prin toate orificiile pe
care le aveti, ca sa gasim ceva numit - observatorul, si nu era
nimeni acasa.

Nu e nimeni in creier, nu e nimeni in cortexul cerebral, nu e nimeni
in regiunea sub-corticala sau limbica a creierului, nu e nimeni
acolo care sa se numeasca - Observatorul.
Si cu toate acestea cu totii avem experienta aceasta, de a fi ceva,
care se numeste - observatorul, care observa lumea din afara.

Sa fie acest Observator, care ii pare atat de complicat intelegerii,
lumea nebuna si ciudata a particulelor cuantice?
Si modul in care reactioneaza? Sa fie atunci acesta Observatorul?

In modelul meu, Observatorul este spiritul din interiorul celor
patru invelisuri
ale corpului bio-energetic.
E asemenea spiritului si masinii, e ca si constiinta care conduce
vehicolul,
si observa mediul inconjurator.

Cele patru invelisuri ale corpului bio-energetic contin diverse
tipuri
de sisteme senzoriale, pentru a inregistra diverse amprente,[br]din
mediul inconjurator.
.....................................................................
.

In Washington DC, asa numita capitala mondiala a crimei, s-a
realizat un experiment de amploare in vara anului 1993.
Au venit 4000 de voluntari din 100 de tari, pentru a medita impreuna
intervale lungi de timp, pe parcursul zilei.
S-a precizat de la inceput ca un grup atat de mare, va cauza o
scadere a criminalitatii cu 25%, din cazurile centralizate de FBI,
in vara respectiva in Washington.
Seful politiei a declarat la televiziune ca va fi nevoie de o zapada
de 70 de cm, pentru a reduce crimnalitatea cu 25% in Washington DC,
in vara respectiva.

Dar in final, politia a devenit chiar colaborator si autor al
studiului respectiv, deoarece rezultatele au aratat intr-adevar o
scadere a criminalitatii cu 25% in Washington DC, lucru care era
usor de prevazut in baza a 48 de studii anterioare, care fusesera
deja realizate, la o scara mai redusa.

Aceasta da nastere unei intrebari firesti: Oamenii influenteaza lumea
si realitatea inconjuratoare?[br]Bineinteles ca da.

Fiecare dintre noi influenteaza realitea inconjuratoare, chiar daca
incercam sa ne ascundem de asta, si sa facem pe victimele.
Cu totii facem aceasta!
.....................................................................
......

Urmatoarea expozitie e din Japonia!
Expozitita domnului Masaru Emoto!
Se pare ca domnul Emoto a ajuns sa fie interesat de structura
moleculara a apei,
si de ce anume o influenteaza.
Apa este cel mai receptiv dintre cele patru elemente de baza.

Domnul Emoto s-a gandit ca poate raspunde la influente non-fizice,
asa ca a dezvoltat o serie de studii, a aplicat stimuli mentali, si
a realizat fotografii la un microscop cu pelicula obscura.
Prima fotografie este imaginea apei din Barajul de la Fujiwara.
Fotografia urmatoare reprezinta imaginea aceleiasi ape, in urma unei
binecuvantari, realizate de un calugar budist, Zen.
Pentru urmatoarele fotografii, domnul Emoto a tiparit pe hartie
anumite cuvinte, pe care le-a lipit pe sticle cu apa distilata, si
le-a lasat asa o zi si o noapte. Aceasta prima fotografie reprezinta
molecula de apa distilata pura, esentializata.
Dupa cum vedeti, fotografiile urmatoare sunt toate diferite.
Acesta este "Chi-ul" iubirii, si aici ajungem la
cuvantul "multumesc".
Puteti chiar vedea cum I-a lipit aici, pe sticla.
Dar daca intelegeti japoneza, stiati deja aceasta.

Domnul Emoto vorbeste despre gand sau intentie, ca fiind forta
motorice a acestor fenomene. Stiinta modului in care gandurile
influenteaza moleculele este necunoscuta. Cu exceptia moleculelor de
apa, bineinteles.
Si este intr-adevar fascinant daca va ganditi ca 90% din corpul
nostru este apa.
Te face sa-ti pui intrebari, nu-i asa?
Daca gandurile pot influenta astfel apa, imagineaza-ti cum ne ne pot
influenta pe noi!
Bineinteles! Gandurile pot ele singure sa transforme corpul.
Gandurile majoritatii oamenilor nu influenteaza realitatea, intr-un
mod constant si substantial, pentru ca ei nu cred ca pot sa faca
aceasta.
Ei scriu o intentie, si apoi o sterg, crezand ca e o copilarie:
"Eu nu pot face asta". Apoi o scriu din nou, si iarasi o sterg.
Asa ca, in medie, aceasta produce un efect foarte mic, in timp.
Si practic totul se reduce la faptul ca ei cred ca nu pot face
aceasta.
Daca accepti cu toata fiinta ta, ca poti merge pe apa, o sa se
petreaca?
Da, asa o sa fie. Dar sa stiti ca e ca si cu gandirea pozitiva, care
e o idee minunata.
Dar de obicei aceasta inseamna ca avem o pojghita subtire de gandire
pozitiva,
care acopera o mare masa de gandire negativa.
Deci gandirea pozitiva nu inseamna neaparat a gandi pozitiv, ci doar
a-i pune o masca gandirii noastre negative.
Atunci cand ne gandim la lucrurile din jur, facem realitatea mai
concreta decat este.
Acesta este punctul in care ne blocam. Ne blocam in similitudinea
realitatii
Daca realitatea este concreta, atunci evident, eu sunt insignifiant,
nu pot sa o schimb.
Dar daca realitatea este posibilitatea mea, o posibilitate a
constiintei in sine, atunci apare imediat intrebarea:-Cum pot sa o
schimb? Cum pot sa o imbunatatesc?
Cum pot sa o fac mai fericita? Vedeti cum ne extindem propria
imagine?
In cadrul vechiului tipar de gandire, eu nu pot schimba nimic,
pentru ca eu nu am nici o functie, in cadrul realitatii. Realitatea
este deja acolo. E formata din obiecte materiale, care se deplaseaza
in felul lor, in virtutea unor legi deterministice precise.
Si matematica determina ce anume vor face, intr-o situatie data. Eu,
experimentatorul, nu am nici cea mai mica influenta.

In cadrul noii viziuni, matematica ne poate oferi intr-adevar ceva,
ne ofera posibilitatile, pe care toate aceste miscari si le pot
asuma, dar nu ne poate oferi experienta efectiva, pe care o vom trai
in constiinta noastra. Eu aleg aceasta experienta.
Si prin urmare efectiv, eu imi creez propria realitate.
Poate suna ca o afirmatie teribilista, bombastica a unui adept New-
Age, care nu intelege nimic din fizica, dar fizica cuantica ne spune
intr-adevar aceasta.
...............................................................

Ce este viata mea? Care este scopul vietii? Incotro ma indrept?
Ce se intampla cand mor? De ce exista lucrurile? Ce este realitatea?
Te face sa-ti pui intrebari, nu-i asa?

Daca gandurile pot influenta astfel apa, imagineaza-ti cum ne pot
influenta pe noi...acestea sunt intrebari... realitatea...

Te-ai intrebat vreodata din ce sunt facute gandurile?
Exista o substanta din care sunt facute gandurile?
Cred ca pur si simplu depinde de ce anume consideri ca e real.
Lumea e alcatuita din linii temporale posibile ale realitatii, pana
in momentul in care alegem.

Toate realitatile intr-un camp cuantic exista simultan?
Definitia pe care o dau eu dependentei e foarte simpla: un proces pe
care nu-I poti opri.
Exista lumi diferite in care locuim: lumea macroscopica pe care o
vedem,
exista o lume a celulelor, a atomilor nostri, a nucleilor, lumi
complet diferite care isi au fiecare limba si matematica sa proprie.
Nu numai ca sunt mici, dar fiecare lume este complet diferita.
Dar sunt in acelasi timp si complementare, pentru ca eu sunt atomii
mei, si sunt in acelasi timp si celulele, sunt si fiziologia mea
macroscopica.

Toate sunt adevarate, atata doar ca exista diferite nivele ale
adevarului.
Nivelul cel mai profund al adevarului, revelat de stiinta si de
filozofie,
este adevarul fundamental al unitatii.
La nivelul cel mai profund, sub-nuclear al realitatii noastre, voi
si cu mine suntem practic UNUL SI ACELASI.

Unul si acelasi...

Ma trezesc dimineata si imi creez in mod constient ziua respectiva,
asa cum vreau sa fie.
Uneori... pentru ca mintea mea examineaza toate lucrurile pe care
trebuie sa le fac, imi ia putin timp sa ma linistesc, si sa ajung in
punctul in care, imi creez efectiv ziua, la vointa.
Iata ceva interesant: atunci cand imi creez ziua, apar parca din
senin tot soiul de lucruri marunte care se petrec si care sunt
foarte inexplicabile.
Stiu ca fac parte din procesul sau rezultatul creatiei mele, si cu
cat fac aceasta mai mult, cu atat construiesc in creierul meu o
retea neuronala, pentru a accepta ca este posibil.

Ea imi oferea forta si perceptia intuitiva a ceea ce sa fac in ziua
urmatoare.

Dependenta ne ofera oportunitatea minunata si sublima de a stabili
diferenta intre: intangibilitatea celei mai nobile parti din fiinta
noastra, si viata de zi cu zi, in care acest personaj este revelat,
intr-o lume
tridimensionala, prin corpul nostru.
.................................................................

Si vom afla ca dependenta este senzatia unei excitatii chimice, care
strabate corpul, printr-un sistem de reflectare asemanator placii
fotografice, si prin fibrele fluide: o emotie pe care unii ar putea-
o numi fantezie erotica.

E nevoie de o singura fantezie erotica, pentru un barbat sa intre in
erectie
Cu alte cuvinte e nevoie de un singur gand aici, pentru un barbat sa
aiba o erectie in zona pelviana.
Si cu toate acestea nu a fost nimic exterior care sa cauzeze aceasta
reactie.
Ceva din interiorul sau a cauzat aceasta reactie.
.......................................................

Cand eram mai tanar aveam multe idei despre cum e Dumnezeu. Dar acum
imi dau seama ca nu sunt suficient de constient, pentru a intelege
cu adevarat ce inseamna acest concept.
Atunci sunt una cu fiinta cea mareata, care m-a creat si m-a adus
aici, si a format galaxiile si universurile, etc.
Cum a fost indepartata aceasta stare din cadrul religiei? Nu a fost
greu.
Majoritatea problemelor produse de religie si de diversele curente
filozofice
aparute de-a lungul secolelor, au fost niste greseli, pentru ca asa
au si aparut:
de la ideea ca Dumnezeu este o fiinta distincta si separata de noi,
o fiinta pe care trebuie sa o venerez, sa o cultiv si sa o
multumesc, si de la care sa sper ca voi obtine o recompensa, la
sfarsitul zilelor mele.
Dar Dumnezeu nu e asa, aceasta e o blasfemie.
Dumnezeu este ceva atat de necuprins, si unele parti... majoritatea
partilor sale, care sunt asociate cu religia organizata, sunt un
lucru pe care il resping, si care cred ca a facut mult rau lumii:
femeilor, fiintelor oprimate,
si cladirii de la World Trade Center.
Si totusi in acelasi punct avem epifania unei stiinte extraordinare.
Punctul cel mai apropiat in care a ajuns stiinta pentru a explica
interpretarea lui Isus, ca samanta de mustar e mai mare decat
Imparatia Cerurilor,
Si singura stiinta care se potriveste cu aceasta analogie e fizica
cuantica.

Acum... avem... o tehnologie extraordinara, de la magneti
antigravitationali, la campuri magnetice de energie nula.
Avem toate astea si totusi mai pastram acest concept urat si
superstitios,
de suburbie, despre Dumnezeu.
Oamenii recurg in mod obisnuit la minciuna, atunci cand sunt
amenintati de aceste sentinte cosmice, la o pedeapsa eterna.
Dar Dumnezeu nu este asa.
Si odata ce incepeti sa va puneti intrebari in legatura cu imaginile
si caricaturile traditionale despre Dumnezeu, s-ar putea sa pareti
un agnostic, un ateu, sau o persoana care submineaza ordinea sociala.

Dumnezeu e cu siguranta mai maret decat cea mai mare dintre
slabiciunile omenesti. Si intr-adevar maretia inzestrarilor fiintei
umane, pe care Dumnezeu cu siguranta ca o transcende, e cea mai
remarcabila pentru a emula natura, in splendoarea sa absoluta. Cum
poate orice barbat sau femeie, sa pacatuiasca impotriva unei
asemenea maretii a mintii?

Cum poate o mica unitate de carbon...de pe Pamant, din suburbiile
Caii Lactee... sa-I tradeze pe Dumnezeu cel atotputernic?

Asa ceva este imposibil. Nivelul arogantei este egal cu nivelul
controlului,
detinut de cei care il creaza pe Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea
lor.

Creierul, atunci cand indosariaza gandurile, seamana cu imaginea
unui nor de furtuna.
Si sinapsa neuronala e asemenea cerului dintre furtuna si pamant,
pamantul fiind partea receptiva a sinapsei.
Si-I vedeti aici pe Dumnezeu, norii tumultosi de pe cer.
Si vedeti impulsurile electrice cum se deplaseaza de-a lungul
fasiilor de lumina. Si vedeti apoi cum lovesc solul. Creierul pare
cuprins de o[br]furtuna puternica, atunci cand prezinta un gand
coerent.
Deci nimeni nu a vazut vreodata gandurile. Ceea ce vad
neurofizicienii,
este o furtuna dezlantuita, in diverse zone ale creierului.
Aceste zone corespund anumitor parti ale corpului, si stimulilor la
care raspunde fiinta.
E o imagine holografica: furie, instinct criminal, ura, compasiune,
iubire...
Creierul nu face diferenta intre ceea ce vede in mediul inconjurator,
si ceea ce isi aminteste, pentru ca in ambele situatii sunt activate
aceleasi retele neuronale.

Creierul este alcatuit din celule nervoase foarte mici, numite
neuroni.
Acesti neuroni au niste ramificatii subtiri, prin intermediul carora
se conecteaza la alti neuroni, formand astfel o retea neuronala.
Fiecare punct de conexiune este integrat intr-un gand, sau o
amintire.
Creierul alcatuieste concepte prin intermediul legii memoriei
asociative.

De exemplu ideile, gandurile si sentimentele sunt toate incorporate
si interconectate in aceasta retea neuronala.
Si toate prezinta o relatie posibila, unele cu celelalte.

Conceptul si sentimentul de iubire de exemplu, este depozitat in
aceasta vasta retea neuronala.

Dar noi construim conceptul de iubire, din multe alte idei diverse.
Unii oameni au asociat iubirea cu dezamagirea.
Si atunci cand se gandesc la iubire, experimenteaza amintirea
durerii, tristete, manie sau chiar furie. Furia poate fi conectata
de sentimentul de durere, care poate fi legat de o persoana, care e
si ea conectata la sentimentul iubirii.

Ne construim modele referitoare la modul in care vedem lumea
exterioara.
Si cu cat avem mai mai multe informatii, cu atat ne rafinam modelul,
intr-un fel sau altul. Si practic ajungem sa ne spunem noua insine o
poveste, referitoare la modul in care este lumea exterioara.

Orice informatie pe care o procesam, orice informatie care intra in
sistemul nostru, din mediul exterior, e intotdeauna colorata de
experientele pe care le-am avut, si de un raspuns emotional, pe care
il prezentam, ca reactie la inputul respectiv.

- Cine e la comanda atunci cand ne controlam emotiile, sau cand
raspundem
la emotiile noastre?
- Stim, din punct de vedere fiziologic, ca celulele nervoase care se
activeaza simultan, se conecteaza intre ele. Daca practicam un lucru
in mod repetat, celulele nervoase respective, se vor conecta intre
ele, dobandind o relatie pe termen lung.
Daca va enervati, sau va simtiti frustrati zilnic, daca suferiti
zilnic, daca va gasiti motive sa va simtiti victimizati in viata,
atunci practic voi va reconfigurati si va reintegrati zilnic reteaua
neuronala.

Si acum reteaua neuronala respectiva are o relatie pe termen lung,
cu toate celelalte celule nervoase numite - identitate.
Mai stim de asemenea ca celulele nervoase care nu sunt activate
simultan, nu mai sunt nici interconectate intre ele, si isi pierd
astfel relatia pe termen lung, pentru ca de fiecare data cand noi
intrerupem un proces de gandire, care produce un raspuns chimic in
corpul nostru, de fiecare data cand il intrerupem, celulele nervoase
conectate intre ele, incep sa rupa relatia pe termen lung dintre ele.

Atunci cand incepem sa intrerupem si sa observam, dar nu din
perspectiva relatiei stimul-raspuns, si a reactiei automate, ci prin
observarea efectelor produse,atunci nu mai suntem persoana corp-
minte-constiinta-emotii, care raspunde la mediul inconjurator, ca un
mecanism automat.


Aceasta inseamna ca emotiile sunt bune sau rele? Nu. Emotiile sunt
configurate
pentru a amplifica printr-un proces chimic, o parte a memoriei pe
termen lung.
De asta le avem.
Toate emotiile sunt substante chimice imprimate holografic.
Cea mai sofisticata farmacie din univers e aici, in interiorul
nostru.

Exista o parte a creierului numita hipotalamus.
Hipotalamusul e ca o mini-fabricuta, unde se asambleaza substante
chimice, corespunzand anumitor emotii pe care le experimentam.
Aceste substante chimice se numesc peptide. Ele sunt alcatuite din
mici lanturi secventiale de amino-acizi.
Corpul este practic o unitate de carbon care fabrica 20 de amino-
acizi diferiti.
Impreuna, ele formeaza structura sa fizica.

Corpul este o masina care produce proteine.

In hipotalamus, micile lanturi de proteine, numite peptide, sunt
asamblate in anumite neuro-peptide, sau hormoni neuronali, care se
potrivesc cu starile emotionale, pe care le experimentam zilnic.
Deci exista substante chimice pentru furie, tristete, pentru starea
de victima, pentru pofta. Exista substante chimice care se potrivesc
fiecarei stari emotionale, pe care o experimentam.

Si in clipa in care experimentam acea stare emotionala, in corpul
sau creierul nostru, hipotalamusul va asambla imediat peptida
respectiva, si apoi o va elibera in fluxul sanguin. Din momentul in
care ajunge in sange, isi croieste drum pana la diverse centre sau
parti ale corpului nostru.
Fiecare celula a corpului nostru are acesti receptori exteriori.
O singura celula poate avea mii de receptori la suprafata sa,
deschizand-o catre lumea din afara.
Si atunci cand o peptida ajunge la suprafata celulei, ea practic -
ca o cheie care intra in broasca, se pozitioneaza pe suprafata
receptoare, se conecteaza la el, ca si cum s-ar rasuci acolo. E ca o
sonerie, care suna si transmite un sunet in interiorul celulei.

Cand devenim adulti, majoritatea dintre noi, care am avut si noi
scaparile noastre, ajungem sa percepem lumea intr-o zona detasata
din punct de vedere emotional, sau practic traim, ca si cum azi ar
fi ieri.
Nefiind nici in locul deconectat, nici in cel reactiv la maxim din
punct de vedere emotional, pentru ca a parcurs o perioada anterioara
a realitati,
persoana nu opereaza ca un tot unitar integrat.

In exteriorul celulei, exista miliarde de locatii de receptare, al
caror rol e pur si simplu de a receptiona informatia care vine.
Un receptor la care s-a cuplat o peptida, transforma celula in multe
moduri.
Declanseaza o intreaga serie de fenomene biochimice, in cascada, si
unele dintre ele pot chiar sa produca schimbari in nucleul celulei.

Cu siguranta ca fiecare celula este vie si are o constiinta proprie,
mai ales daca definim constiinta ca fiind punctul de vedere al unui
observator.
Exista intotdeauna o perspectiva a celulei.
De fapt, celula este cea mai mica unitate de constiinta a corpului.

Dar definitia pe care o dau eu dependentei este foarte simpla: un
lucru pe care nu-I poti opri.

Ne punem in situatii care sa implineasca dorintele bio-chimice, ale
celulelor corpului nostru, creand situatii care sa se potriveasca
nevoilor noastre chimice.

O persoana dependenta va avea intotdeauna nevoie de ceva in plus,
pentru a obtine senzatia de euforie, sau excitatie chimica, pe care
o cauta.

Deci definitia mea practic spune: Daca nu-ti poti controla starea
emotionala,
atunci e posibil sa fi dependent de ea.
.............................................................

Ce este realitatea?
Ce este real?

Deci cum poate cineva sa spuna cu adevarat ca este indragostit, de o
anumita persoana, de exemplu?
Sunt indragostiti doar la anticiparea emotiilor de care sunt
dependenti.
Pentru ca aceeasi persoana ar putea cadea din gratii, pana saptamana
viitoare,
daca nu va corespunde asteptarilor.

Dumnezeule! Nu-i asa ca aceasta schimba aspectul perspectivei
noastre emotionale, asupra nevoilor personale, si a identitatii?

....................................................................

Suntem emotiile si emotiile sunt insasi fiinta noastra.

Nu putem separa emotiile, daca ne gandim ca fiecare aspect al
digestiei,
fiecare sfincter, care se contracta si se dilata, fiecare grup de
celule care vin sa se hraneasca si apoi se indeparteaza, pentru... a
vindeca sau a repara ceva.
Toate sunt influentate de moleculele emotionale.
E ca un bazait continuu.

Asa ca va intrebati daca emotiile sunt ceva rau.
Nu sunt ceva rau. Sunt viata. Ne coloreaza si ne imbogatesc
experienta.
Dependenta noastra de ele insa constituie o problema.
Majoritatea oamenilor nu-si dau seama, atunci cand inteleg ca sunt
dependenti de emotii...
...ca nu e doar un proces psihologic, ci unul bio-chimic.

Ganditi-va la urmatorul lucru:
heroina foloseste acelasi mecanism de receptie la nivel celular, ca
si compusii chimici emotionali.
E usor deci sa ne dam seama ca daca putem fi dependenti de heroina,
atunci putem deveni dependenti de orice neuro-peptida, de orice
emotie.
Asa deci...
Criteriul relevant de cautare e legat de gasirea unei anumite stari
emotionale.

Vreau sa spun ca practic nu putem nici macar sa privim intr-o
anumita directie,
fara ca acest lucru sa fie corelat cu un aspect emotional.

Dar oamenii care sunt dependenti de sex?

Mintea noastra practic ne creeaza corpul.

Deci totul incepe la nivel celular. Celula este o masinarie care
produce proteine. Corpul primeste semnalele din creier. Receptorii
se schimba, din punctul de vedere al senzitivitatii.
Daca un anumit receptor pentru o anumita substanta sau lichid produs
de corpul nostru, este bombardat mult timp si la intensitate mare,
practic se va diminua. Vor fi mai putini asemenea receptori.
Sau va fi astfel influentat, incat sa fie practic de-senzitivizat,
sau redus la un nivel foarte scazut.

Prin urmare aceeasi cantitate din drogul sau lichidul intern
respectiv, va cauza un raspuns mult mai redus.
Daca bombardam celula cu aceeasi atitudine, si cu aceiasi compusi
chimici,
zilnic, la nesfarsit, cand celula respectiva se hotaraste in cele
din urma sa se divida, si produce o celula-sora, sau o celula-fiica,
celula urmatoare va avea mai multe locatii receptoare pentru acele
neuro-peptidele emotionale, si mai putine locatii receptoare pentru
vitamine, minerale, si alti compusi nutritionali, pentru schimbul
intercelular de hrana, sau chiar pentru eliminarea produsilor
reziduali.

Orice proces de imbatranire este rezultatul unei productii
deficitare de proteine.
Ce se petrece cand imbatranim?
Pielea isi pierde elasticitatea: elastina e o proteina.
Ce se intampla cu enzimele? Nu mai digeram la fel de bine.
Ce se petrece cu lichidul sinovial?Toate acestea sunt proteine fara
de care ne intepenim.
Ce se petrece cu oasele? Se subtiaza.

Deci orice proces de imbatranire este rezultatul unei productii
inadecvate de proteine.

Asa ca atunci cand apare intrebarea: Conteaza intr-adevar ce mancam?
Si procesul nutritiv mai are vreun efect, daca celula nu mai are
nici macar locatiile receptoare, dupa 20 de ani de abuz emotional,
macar pentru a primi sau permite intrarea compusilor nutritionali
necesari mentinerii sanatatii?

Ok, e timpul sa realizam o corectie a traiectoriei.
O corectie pe drumul aventurii noastre. Si aceasta corectare a
cursului e deplasarea catre o noua paradigma.
E doar o extensie a celei vechi.

Universul e mai mare decat credeam noi, dupa vechiul model.
Si gaurile sunt mult mai mari decat credem noi.
................................................................

Te face sa-ti pui intrebari. Nu-i asa?
Daca gandurile au acest efect asupra apei, imagineaza-ti ce efect
pot avea gandurile asupra noastra.

Nimeni n-a fost langa tine si nici nu ti s-a oferit vreodata o
cunoastere inteligenta suficienta, referitoare la viziunea asupra ta
insuti. Cum esti tu, din interior spre exterior.

De ce sunteti dependenti?

Pentru ca nu aveti nimic altceva mai bun la dispozitie!

Si nici n-ati visat la ceva mai bun pentru ca nimeni nu v-a invatat
vreodata,
cum sa visati la ceva mai bun.
.................................................................

In general psihiatria nu le permite oamenilor o libertate de actiune
suficienta.
Exista extrem de multe probleme, nu toate bineinteles, dar exista
foarte multe probleme, etichetate ca fiind probleme psihologice, si
a caror cauza e faptul ca oamenii fac alegeri gresite. Si ar trebui
sa fie invatati, sa faca alte alegeri.

Cand am spus ca disparem, nu ma refeream la o disparitie fizica
efectiva...
Vreau sa spun este ca ne deplasam din acea zona a creierului care e
in legatura cu personalitatea noastra, care e legata de asocierea
noastra cu alti oameni, cu alte locuri, de asocierea noastra cu alte
lucruri, perioade temporale si evenimente.

Noi nu existam in centrele asociative din creierele noastre, care ne
afirma din nou identitatea si personalitatea.
Oamenii de rand din lumea aceasta, care traiesc si considera viata
ca fiind plictisitoare, sau care nu se simt inspirati de viata, cred
aceasta pentru ca nu au facut nici o incercare sa obtina
cunostintele si informatia care sa-i inspire.
Ei sunt atat de hipnotizati de mediul in care traiesc, prin
intermediul mass-media, al televiziunii... al unor oameni care
traiesc si creeaza idealuri.
Si toti se straduiesc sa devina asemenea acelor idealuri.

Sunt idealuri pe care nimeni nu le poate de fapt implini, in ceea ce
priveste aspectul fizic, si definitiile date frumusetii.
Ca si valoare, acestea sunt toate iluzii, carora multi oameni li se
abandoneaza, si-si traiesc vietile in mediocritate, si se poate sa
traiasca acea viata si se poate sa nu-si doreasca niciodata, si se
poate sa nu urce niciodata la suprafata, ca sa-si poata dori sa fie
altceva.

Dar daca se ridica totusi la suprafata si se intreaba: "Mai exista
si altceva mai mult?" sau "De ce sunt aici?", "Care e scopul
vietii?", "Incotro ma indrept?", "Ce se intampla cand mor?"

Cand incep sa-si puna aceste intrebari, incep sa flirteze si sa
interactioneze
cu perceptia faptului ca poate au o cadere nervoasa, dar de fapt
atunci vechile lor concepte, si felul in care-si vizualizeaza viata
in lumea aceasta, incep sa se prabuseasca.

Suntem pe un teritoriu in totalitate nou, din creierul nostru, si
deoarece suntem pe un teritoriu complet nou, practic ne reconfiguram
creierul, si efectiv ne reconectam la un nou concept, care practic
ne transforma, din interior spre exterior.

Daca imi modific mintea, schimb astfel si ceea ce aleg?
Daca imi modific alegerile, mi se va schimba si viata?
De ce nu ma pot schimba? De ce anume sunt dependent?
Care lucru de care sunt atasat, din punct de vedere chimic, il voi
pierde?
Si ce persoana, loc, moment in timp sau eveniment, de care sunt
atasat, din punct de vedere chimic, si pe care nu vreau sa le pierd
pentru a nu fi nevoit sa experimentez reactia chimica care ar putea
rezulta din aceasta?

De aici, tragedia umana.
..................................................................

Care este singura planeta locuita din Calea Lactee?
Si care are aceasta profunda si imensa supunere in fata religiei?
Si stiti de ce s-a petrecut aceasta? Pentru ca oamenii au tras o
linie intre bine si rau.

Daca fac asa, o sa fiu pedepsit de Dumnezeu. Daca fac altfel, o sa
fiu rasplatit.

Aceasta este o descriere foarte slaba, care incearca sa ne faca o
harta,
a caii pe care sa o urmam in viata.

Dar cu rezultate deplorabile. Pentru ca de fapt nu exista ceva numit
bine sau rau. La modul acesta noi judecam lucrurile mult prea
superficial.

Aceasta inseamna ca sunt in favoarea pacatului si a licentiozitatii?
A depravarii? Nu. Aceasta inseamna pur si simplu ca e nevoie sa ne
imbunatatim
modul de exprimare si intelegere, a lucrurilor cu care avem de-a
face aici.

Exista anumite lucruri pe care le fac, si care stiu ca ma vor face
sa evoluez.
Exista alte lucruri care nu ma vor face sa evoluez.

Dar nu sunt bune sau rele. Nu exista un Dumnezeu care abia asteapta
sa te pedepseasca, pentru ca ai facut intr-un fel sau altul.

Nu exista un Dumnezeu care-i condamna pe oameni. Toti suntem
Dumnezei.
In acelasi timp Dumnezeu este un fel de detinator al acelor parti
ale experientei noastre, despre lume, care sunt intrucatva
transcendente, sublime...

Nu am nici cea mai mica idee, despre ce este Dumnezeu de fapt.
Cu toate acestea am experienta faptului ca Dumnezeu exista.

Exista ceva foarte real in legatura cu aceasta prezenta, numita
Dumnezeu, desi nu am idee cum sa-I definesc pe Dumnezeu, sa-I vad ca
pe o fiinta, sau ca pe un lucru, nu pot face aceasta.

E ca si cum...a-i cere unei fiinte umane sa explice ce este
Dumnezeu, e similar cum a-i cere unui peste, sa explice apa in care
inoata.

Dumnezeu este o super-pozitie a spiritului existent in toate
lucrurile.
Cu totii suntem Dumnezeu, ca alcatuire.
Si trebuie sa mergem pe calea aceasta. Dar intr-o zi, va trebui sa
iubti abstractul, la fel de mult pe cat iubiti starea de dependenta.

Singurul mod in care ma voi considera vreodata ca fiind mareata, nu
va fi prin modul in care actionez asupra corpului meu, ci prin modul
in care actionez asupra mintii mele.

Deci inainte de a-ne alcatui in mod constient destinul, inainte de a
ne arunca inainte din punct de vedere spiritual cu ideea ca
gandurile noastre ne pot afecta viata si realitatea, pentru
realitatea =egal= viata, am acest mic pact, pe care il fac atunci
cand imi creez ziua...imi spun: Imi rezerv acest interval de timp
pentru a-mi creea ziua.

Si influentez campul cuantic.

Si daca de fapt Observatorul ma priveste, in tot acest timp, si daca
exista un aspect spiritual al propriei mele fiinte, atunci da-mi un
semn astazi, care sa-mi spuna ca ai fost atent la vreunul dintre
lucrurile pe care le-am creat, si fa asta intr-un mod la care sa nu
ma astept, astfel incat sa fiu surprins de abilitatea mea de a
experimenta aceste lucruri si fa in asa fel incat, sa nu am nici o
indoiala ca acest semn vine de la tine.

Deci creierul este capabil sa faca milioane de lucruri diverse.

Si oamenii ar trebui sa afle cat de capabili sunt de fapt, si cat de
performanta este de fapt mintea lor.

Cunoasterea acestui fapt incredibil, poate sa faca atat de multe
pentru noi ne poate ajuta sa invatam, ne putem chiar transforma si
adapta, putem deveni mai buni decat suntem si ne poate chiar ajuta
sa ne transcendem conditia.

Poate exista chiar un mod prin care sa ne duca la un nivel superior,
al existentei noastre, la care sa putem intr-adevar intelege lumea
intr-un mod mai profund, un nivel la care sa putem intelege relatia
noastra cu celelalte lucruri si fiinte intr-un mod mai profund.
Si putem de asemenea sa ne atribuim o semnificatie mai profunda noua
insine
si lumii din care facem parte.
Putem arata ca exista o parte spirituala a creierului nostru, ca e o
parte la care putem avea acces cu totii. E ceva ce putem face cu
totii.

Trebuie sa formulam ceea ce ne dorim, si sa ne concentram atat de
mult, si sa fim atat de focalizati asupra acestui lucru, sa fim atat
de constienti de el, incat sa ne pierdem pe noi insine, sa pierdem
notiunea timpului si a identitatii noastre, si in clipa in care
suntem atat de implicati in acea experienta, incat pierdem notiunea
propriei fiinte, a timpului, imaginea aceea e singura imagine care e
reala. Si cu totii am trait aceasta experienta, cand ne-am hotarat
ca ne dorim ceva.

Aceasta este fizica cuantica in actiune.
Aceasta este realitatea care se manifesta. E Observatorul in actiune.

Constiinta voastra ii influenteaza pe cei din jur, influenteaza
proprietatile materiei.
Va influenteaza viitorul.
Voi participati la crearea propriului vostru viitor.

Da-mi astazi un semn, care sa-mi arate ca ai fost atent la vreunul
dintre lucrurile pe care le-am creat, si fa aceasta intr-un mod la
care sa nu ma astept, astfel incat sa fiu la fel de surprins in fata
abilitatii mele
de a reusi sa experimentez lucrurile acestea, si fa in asa fel incat
sa nu am nici o indoiala ca a venit de la tine.

V-ati privit vreodata pe voi insiva prin ochii unui altcuiva, care
sunteti voi acum?

Asta DA initiere!

V-ati oprit vreodata pentru o clipa...sa va priviti pe voi insiva
prin ochii...Observatorului Suprem?

Eu sunt mult mai mult decat cred ca sunt.
Si pot fi chiar si mai mult decat atat.
Pot sa influentez mediul inconjurator, pe ceilalti oameni...

...pot sa influentez chiar si spatiul, pot sa influentez viitorul.
Sunt responsabil pentru toate acestea. Nu sunt separat de mediul
inconjurator.
Suntem una. Sunt legat de tot ce este in jurul meu. Nu sunt singur.

A sti ca exista aceasta interconexiune a intregului univers, ca
suntem interconectati intre noi si in acelasi timp, interconectati
cu intregul univers la un nivel fundamental, cred ca e cea mai buna
explicatie posibila data spiritualitatii.

Cred ca scopul nostru aici este sa ne dezvoltam inzestrarile
si potentialitatile, si sa invatam sa fim niste creatori care
actioneaza efectiv.

Suntem aici ca sa fim niste creatori! Ne aflam aici ca sa infiltram
spatiul cu idei si opere ale gandului.

Suntem aici ca sa facem ceva cu viata aceasta!

Ca sa recunoastem identitatea cuantica. Ca sa recunoastem locul in
care avem intr-adevar posibilitatea de a alege. Pentru a recunoaste
existenta mintii.

Atunci cand apare aceasta schimbare de perspectiva, putem spune ca
respectiva fiinta s-a iluminat.

Mecanica cuantica ii permite intangibilului... fenomen al libertatii
sa se intrepatrunda cu...natura umana.

Fizica cuantica... foarte succint vorbind
este o fizica a... posibilitatilor.

Si in mod fundamental ridica intrebarea: Ale cui sunt posibilitatile?
si Cine alege dintre aceste posibilitati, pentru a ne oferi
evenimentul experimentat efectiv?

Si singurul raspuns satisfacator atat din punct de vedere logic cat
si al semnificatiei, este: constiinta este fundamentul oricarei
fiintari.

Trebuie sa cautam cunoasterea, fara nici o interferenta a
dependentelor noastre.
Si daca putem face aceasta, vom manifesta cunoasterea in realitate,
si corpurile noastre o vor experimenta in noi moduri, prin
intermediul unor noi procese chimice, al unor noi holograme, prin
intermediul acelui "altundeva" al mintii,
dincolo de visele noastre cele mai nesabuite.

Cu totii vom atinge intr-o buna zi nivelul avatarilor despre care
doar am citit in carti, Buddha-sii si Isus...Bine ati venit in
Imparatia Cerurilor, fara o Judecata de Apoi, fara ura... fara
incercari...fara nimic altceva...pentru ca pur si simplu suntem
legea acestei realitati pe care o numim "reala", pentru ca prin
puterea intangibilitatii, sa se smulga din inerta actiune, din haos,
si sa o mentinem in propria sa forma, ca sa o putem numi: "materie".

Cum putem masura efectele?

Ne traim viata si putem vedea apoi daca undeva in viata noastra, s-a
schimbat ceva. Si daca s-a schimbat ceva, noi vom deveni oamenii de
stiinta ai vietilor noastre.
Acesta este de fapt motivul pentru care suntem aici.

Nu accepta totul ca fiind adevarat!

Testeaza si vezi daca e adevarat!
---------------------------------------------------------------------
--

Hei! Te-ai intors!

M-am intors!

Dar tot nu mi-ai raspuns la intrebare!

Ce intrebare?

Cat de adanc vrei sa mergi prin tunelul care duce in necunoscut?

Chibzuiti la asta o vreme!
---------------------------------------------------------------------
----
AUTORII FILMULUI:



Ma numesc David Albert.
Sunt doctor in teoria fizicii.

Dr.Joe Dispenza D.C.
Am studiat bio-chimia la Universitatea Radcliffe.
Apoi am studiat medicina chiropractica la Universitatea Life,
Atlanta, Georgia.
Sunt masterand in anatomie si fiziologie, neuro-chimie, neuro-
fiziologie si genetica.

Prof. Amit Gaswami Universitatea Oregon
Am studiat fizica cuantica.
Uneori predau aceasta materie. Am scris o carte despr fizica
cuantica,
si multe altele, in care am explicat ce inseamna fizica cuantica.

John Hagelin
Dupa ce mi-am luat doctoratul la Harvard, am plecat la SIR,
Laboratoarele europene de cercetare a particulelor si apoi m-am
alaturat Facultatii Stanford.
Acolo am lucrat la dezvoltarea teoriilor campurilor cuantice
unificate.
Am vreo suta de lucrari in domeniu, dar probabil sunt mai faimos
pentru descoperirea senzorului hiper-selectiv - SU5, si marea teorie
a campului unificat.

Stuart Hamerof
Imi castig existenta ca medic internist, si in fiecare zi cand imi
anesteziez pacientii, ma intreb oare unde se duc.
si mai ales de ce sunt acolo.Acesta este motivul pentru care ma simt
atras
de domeniul anestezierii si de studierea proceselor constiintei.

Ma numesc Miceal Ledwith, si... foarte mult timp, am fost profesor
de teologie.

Sunt doctor Daniel Monti.
Sunt medic specializat in psihiatrie si comportament uman.
Lucrez si ca profesor la Colegiul de Medicina Jefferson.
Am devenit interesat in studiul acestui domeniu: creierul si
spiritualitatea, deoarece simteam ca avea sa raspunda multor
intrebari pe care mi le puneam inca din copilarie, despre realitate,
despre modul in care intelegem adevarul si ce este real.
Si pe masura ce m-am maturizat si mi-am dat seama ca spiritualitatea
era in unele privinte foarte importanta pentru descoperirea acelor
rasunsuri,
si stiinta era in aceasi timp cruciala.
Si practic am ajuns sa caut un mod de a alatura aceste doua forte.

Ma numesc Candace Pert, si sunt profesor la Universitatea Georgia,
Facultatea de Medicina. lata-ne aici, inregistrand pe pelicula niste
ganditori extraordinari.
Toti cei care s-au aflat in aceasta incapere, au fost niste
ganditori extraordinari. Acum ca i-am pus sa gandeasca. Si asta e
intotdeauna smecheria, nu-i asa?

Ar trebui sa va spun foarte clar ca... Am doar masteratul in fizica,
si nu am ajuns inca la o aprofundare teoretica ireprosabila.
Dar daca soarta imi va surade, si voi continua sa muncesc ca un
caine la culegerile de exercitii pentru examene, vreau ca in final
sa ma folosesc de toate acestea, pentru a aplica teoriile cuantice
fundamentale in domeniul procesarii cuantice a informatiei.
Asa ca m-am hotarat:
Daca renunt la presedentia departamentului, si la toate obligatiile
mele profesionale, din cadrul facultatii si al guvernului, o sa am
la dispozitie mult timp pe care il voi putea folosi cum vreau eu.
Bineinteles ca am renuntat la toate functiile de conducere pe care
le detineam
dar cu totii trebuie sa sacrificam cate ceva.
Oricum, a trebuit sa-mi pastrez slujba zilnica, pentru a-mi
intretine familia.

Presupun ca ma intrebati: cum de pare stiinta atat de ciudata,
pentru eu cu siguranta par putin zu-zu?
Totul se reduce urmatoarea chestiune: Daca esti un om al stiintei si
studiezi
suficient de mult timp, cu suficient de multa seriozitate si
profunzime, si daca drept rezultat nu devii putin nebun dupa toate
astea, inseamna ca nu ai inteles nimic!



Document Info


Accesari: 1188
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )