Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Religia vechilor germani si a vechilor scandinavi

diverse


Religia vechilor germani si a vechilor scandinavi

A) Istoria evidentiaza ca scandinavii erau: norvegienii, islandezii,



finlandezii, suedezii si danezii, iar vechii germani: vizigotii, ostrogotii,

gotii, burgunzii, turingienii, bavarezii si saxonii etc. În marea lor majoritate

acestia toti erau barbati înalti, blonzi si îmbracati în piei de animale. Se 535f55f

ocupau cu pastoritul, vânatul si agricultura. Îsi fabricau unelte de os, piatra

sau metal. Erau monogami. Doar capeteniile erau poligame. Erau viteji, dar

totusi se descurajau usor atunci când erau învinsi. Pastrarea fecioriei

reprezenta o mare lauda printre ei, caci astfel îsi sporeau puterile si-si

pastrau tineretea trupului. Adeseori ei beau bere si hidromel (vin din miere).

B) Izvoarele de baza ale religiei la vechii germani si vechii

scandinavi sunt: De bello gallico (Razboiul cu galii), scrisa de Cćsar,

Germania lui Tacitus si poemul Völuspa (Prezicerea vizionarei).

Totodata, importante surse mai sunt: Edda (Arta poetica), numeroase

cântece ale norvegienilor în Islanda si sagas, povestiri despre regi si eroi,

iar la germani Cântecul Nibelungilor si la anglo-saxoni poemul Beowulf

C) Cosmogonia avea mai multe variante la vechii germani si la

vechii scandinavi: a) creatia din gigantul Ymir ucis. Din sângele lui apar

marea, din oase - muntii, din craniu - cerul, din par - arborii si din creieri -

norii; b) creatia din haosul primordial si c) creatia din copacul Yggdrasil

cu frunzele mereu verzi. Avea radacinile înfipte adânc în lumea

subpamânteana si ramurile în cer. În nordul haosului era regiunea negurii

si a înghetului numita Niflheim, iar la sud se gasea un tinut al focului si al

luminii numit Muspellsheim. Potrivit poemului Völuspa (Prezicerea

vizionarei), la început exista o genune uriasa, Ginungagap. În nord se

întindea Niflheimr, un tinut friguros, identificat cu Lumea mortilor. În sud

se afla Muspell, Ţara arzatoare. Ca urmare a întâlnirii focului cu gheata,

la mijlocul universului s-a nascut Ymir, o fiinta antropomorfa. Din

sudoarea lui s-au nascut un barbat si o femeie. Din gheata care se topea

s-a nascut vaca Audhumbla, cu al carei lapte s-a hranit Ymir. Vaca a

modelat din gheata un om numit Buri. Casatorit cu fiica unui urias, acesta

a avut trei copii: Odhinn, Vili si Ve. Cei trei s-au hotarât sa-l omoare pe

Ymir. Din trupul lui, cei trei frati au faurit lumea: din carne - pamântul,

din oase - stâncile, din sânge - marea, din parul lui - norii, iar din craniu -

cerul.

D) Eshatologia avea un rol foarte important în religia vechilor

germani si a vechilor scandinavi. Aceste popoare traiau mereu cu teama

de sfârsitul cosmic. Lumea era vazuta ca opera zeilor si ea urma sa fie

distrusa si sa piara împreuna cu zeii în ziua fatala anuntata de trei ani de

razboaie si cataclisme. Heimdall, paznicul zeilor, va sufla din corn si va

anunta sfârsitul. Lupul Fenrir, cel care împreuna cu câinele Garmr pusese

în primejdie soarele aducând eclipsele, va scapa din lanturi si va arunca

flacari asupra pamântului. sarpele Midgard se va ridica din ape si va

împrastia venin. Sfârsitul lumii, reprezentat de amurgul zeilor numit

ragnarök, ilustrat în poemul cosmogonic si eshatologic Völuspa, este

urmat, însa, de o renastere a lumii fondate pe puteri morale si având ca

stapân suprem pe zeul dreptatii si al pacii - Balder.

E) Doctrina religioasa definitorie era politeismul.



F) Pantheonul zeilor era bogat. Ovidiu Drimba împarte zeii

vechilor germani si scandinavi în doua clase: Asii, zeii aristocratiei

razboinice si Wanii, divinitati impersonale374. Zeul Ziu sau Tiuz, era

ceresc si al razboiului, reprezentat în mâna cu spada. Avea doar mâna

stânga, caci dreapta o pierduse în lupta. Donar sau Thor (la scandinavi)

era zeul tunetului, protectorul familiei, casei si al poporului, reprezentat în

mâna cu toporul sau cu ciocanul. El i-a ajutat pe oameni în lupta lor cu

gigantii si cu demonii. În limba germana denumirea zilei de joi

Donnerstag) vine de la acest zeu. Odin (Odhinn), deopotriva zeu

suveran, asimilat lui Lugh de la celti si magician, asimilat lui Varu a de

la inzi, era un zeu foarte popular la vechii germani. El fusese initial

demon. Era stapânul vietii spirituale si al civilizatiei. El aduna în Walhalla

sufletele celor ucisi în razboaie si ale celor alesi. Totodata, Odhinn era si

stapânul vietii si al mortii. Ca zeu al razboiului, era iute, violent si iscusit.

Adesea îsi schimba înfatisarea. Era reprezentat ca om batrân, cu barba si

cu o caciula pe frunte sau un coif, iar uneori cu o lance. Frey era domnul,

stapânul, un zeu al fecunditatii si al ploii. Era venerat în special la

Uppsala. Frija sau Freyja era zeita iubirii senzuale si a frumusetii la

norvegieni si islandezi. Ea zbura prin vazduh ca soim si patrona iubirea.

Balder era blând si drept, fiind zeul curatiei si al nevinovatiei. El

simboliza lumina. Loki era viclean, personificarea rautatii, iar Hel era

stapâna mortii si a lumii subterane. Vechii germani si vechii scandinavi

credeau în existenta piticilor harnici si buni, ca si a gigantilor vazuti ca

personificari ale fortelor naturale. Existau, de asemenea, elfi, elfe, silfi si

silfide, toate fiind spirite binevoitoare ce traiau în munti, paduri sau ape.

Cântecul fermecat al silfidelor îi vrajea pe oameni. Nornir stabileau

destinul omului la nastere, pe când frumoasele walkyrii aduceau moartea

pe cai iuti si duceau sufletele în Walhalla.

G) Cultul se desfasura în temple. Cel mai cunoscut era templul de

la Uppsala, ridicat în aer liber. Copacul era sacru. Jertfa era numita Blot

374 Ovidiu Drimba, op. cit., vol. II, p. 109.

Se practica sacrificiul animalelor. Sângele era amestecat într-o bautura si

baut apoi, dupa care se ungea cu sânge altarul. Regele era sacrificat în caz

de nenorociri pentru a se implora îndurarea zeilor fata de oameni. Dintre

oameni erau sacrificati sclavii si prizonierii de razboi. Sacrificiile era

aduse zeului Wodan sau Odhinn. Popoarele nordice cunosteau si zidirea

unui om sau a unui animal de viu în ritualurile de constructie pentru a se

asigura trainicia edificiului.

H) Ritul funerar cunostea practica înhumarii si ulterior a incinerarii.

Sacrul era legat de victorie si de biruinta la vechii germani si vechii

scandinavi. Nevoile si morala razboiului au trecut în prima functie din

cele trei specifice indo-europenilor, dupa cum arata Georges Dumézil,

care evidentia un caracter tragic, nelinistit si pesimist în aceste religii, spre

deosebire de majoritatea celorlalte din familia indo-europeana375. Cel mai

evident argument ar fi, desigur, eshatologia. Se remarca, totodata,

exaltarea violentei eroice. Mortii de vaza primeau onoruri.

I) Sufletul era nemuritor. Vechii germani si vechii scandinavi

credeau în renastere.






Document Info


Accesari: 4359
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )