Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

Restrictii impuse asupra carnii, organelor si subproduselor de abator in urma controlului sanitar veterinar

diverse











ALTE DOCUMENTE

ZEII CEILALŢI
Narayana
Vizita la Muzeul National din Tokyo
Ziua intai, noaptea intai
Stiati ca...
Legea insuficientei
Draga mea Veronicuta
Draga si dulcea mea fetita
Oferta echipamente pentru sala de muls ptr. ferme 40 - 60 vaci
ASTROLOGIE


Restrictii impuse asupra carnii, organelor si subproduselor de abator īn urma controlului sanitar veterinar

6.1. Decizii conform H.G. nr.955/18 august 2005

    CAP. V

    Decizii privind carnea

    (1) Carnea trebuie sa fie declarata improprie pentru consum uman, daca aceasta:

    a) provine de la animale care nu au fost supuse inspectiei ante-mortem, cu exceptia animalelor salbatice vanate;

    b) provine de la animale ale caror organe nu au fost supuse inspectiei post-mortem, cu exceptia cazului in care se prevede altfel de prezenta hotarare sau de Hotararea Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE;

    c) provine de la animale care au murit inainte de taiere, de la animale nascute moarte, de la animale avortate sau taiate inainte de varsta de 7 zile;

    d) rezulta din fasonarea extremitatilor;

    e) provine de la animale afectate de o boala prevazuta de lista A sau, atunci cand se considera corespunzator, de lista B a OIE, cu exceptia cazului in care se prevede altfel la sectiunea a 4-a;

    f) provine de la animale ce sufera de o afectiune generalizata, precum septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;

    g) nu este in conformitate cu criteriile microbiologice prevazute in baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitara specifica, pentru a se stabili daca alimentele pot fi puse pe piata;

    h) manifesta infestare parazitara, cu exceptia cazului in care se prevede altfel la sectiunea a 4-a;

    i) contine reziduuri sau contaminanti peste limitele prevazute de legislatia nationala ce transpune legislatia comunitara specifica. Orice depasire a nivelului relevant trebuie sa conduca la analize suplimentare, ori de cate ori se considera corespunzator;

    j) provine de la animale sau de la carcase ce contin reziduuri de substante interzise ori de la animale ce au fost tratate cu substante interzise, fara sa aduca atingere altor reglementari ale legislatiei comunitare specifice transpuse in legislatia nationala;

    k) consta din ficatul si rinichii unor animale cu varsta mai mare de 2 ani care provin din regiuni unde implementarea planurilor autorizate in conformitate cu norma sanitara veterinara aprobata prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 357/2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE, a depistat prezenta generalizata de metale grele in mediu;

    l) a fost tratata in mod ilegal cu substante de decontaminare;

    m) a fost tratata in mod ilegal cu radiatii ionizante sau cu raze UV;

    n) contine corpi straini (cu exceptia materialelor utilizate pentru vanarea animalului, in cazul vanatului salbatic);

    o) depaseste nivelurile de radioactivitate maxime permise, prevazute in baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitara specifica;

    p) indica modificari morfopatologice, anomalii de consistenta, sangerare insuficienta (cu exceptia vanatului salbatic) sau modificari organoleptice, in special un miros sexual pronuntat;

    q) provine de la animale emaciate;

    r) contine materiale de risc specific, cu exceptia celor prevazute in baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitara specifica;

    s) indica prezenta unor resturi de pamant, de fecale sau de alti contaminanti;

    t) contine sange ce poate constitui un risc pentru sanatatea publica ori pentru sanatatea animalelor, datorita starii de sanatate a animalului de la care provine sau contaminarii produse in timpul procesului de taiere;

    u) conform opiniei medicului veterinar oficial, dupa examinarea tuturor informatiilor relevante, carnea poate constitui un risc pentru sanatatea publica ori pentru sanatatea animalelor, sau este, din orice alt motiv, necorespunzatoare pentru consum uman.

    (2) Medicul veterinar oficial poate impune conditii privind utilizarea carnii provenite de la animale care au fost supuse taierii de necesitate in afara abatorului.

6.2. Stari patologice generale si locale care impun restrictii asupra carnii, organelor si subproduselor rezultate din taierea animalelor

Clasificarea cauzelor de sanctionare a carnii si organelor īn urma examenului sanitar veterinar īn abator

Bazat pe cunostintele generale de morfopatologie, pe caracteristicile macroscopice ale leziunilor si anomaliilor, poate fi structurata o prezentare sistematica a modificarilor carnii si organelor rezultate dupa taierea animalelor, modificari care impun restrictionari (sanctiuni) īn urma examenului sanitar veterinar de abator, dupa cum urmeaza:

·          Tulburari ale metabolismului celular general.

·          Tulburari ale metabolismului grasimilor, substantelor minerale, si pigmentilor (care antreneaza anomalii de culoare).

·          Tulburari vasculare si circulatorii.

·          Inflamatii nespecifice.

·          Inflamatii specifice (microbiene, micotice sau parazitare).

·          Procese tumorale.

·          Carne provenita de la fetusi sau de la animale prea tinere.

·          Anomalii embrionare.

·          Carnuri cu mirosuri anormale.

6.2.1. Tulburari ale metabolismului celular general

6.2.1.1. Hipertrofia

Consta īntr-o crestere īn volum a unor viscere sau a unui teritoriu al carcasei, care nu se limiteaza īnsa numai la hiperplazie.

Datorita diferentelor importante de volum ale unor organe de la un individ la altul, la aceeasi specie, hipertrofia este dificil de observat.

In cazul hipertrofiei ficatului sau rinichiului, ca urmare a unei scleroze hepatice sau a unei nefrite cronice (rinichi mare, alb), leziuni banale, fara un risc deosebit, se recomanda doar confiscarea organului afectat.

Cresterea īn volum a inimii la animalele batrāne corespunde cel mai adesea unei cardiopatii decompensate; pentru a proba diagnosticul prezumtiv, organul se aseaza pe masa de examinare, pe care va avea tendinta de aplatizare. Se va constata īn acelasi timp ca marirea īn volum este asociata de fapt cu o reducere īn volum a peretelui miocardic si cu lezarea importanta a ficatului - consecinta a tulburarii circulatorii. Leziunea este nepericuloasa, se recomanda doar confiscarea cordului.

Hipertrofia tiroidei este cel mai adesea determinata de utilizarea frauduloasa, pentru fortarea ritmului de crestere la animalele destinate productiei de carne,  a unor tireostatice. Īn mod normal, la vitei, tiroida cāntareste cca 16 g iar la tineret si adulte aproximativ 25 g. Cānd greutatea glandei depaseste 50 g, cum utilizarea tireostaticelor ca stimulatori de crestere este interzisa īn majoritatea tarilor, se impune recoltarea si examinarea unor probe de urina. Daca examenul este pozitiv, se impune confiscarea totala.

Hipertrofia timusului, rar īntālnita, semnifica o afectiune cronica, nepericuloasa, sanctionata doar prin confiscarea sa.

Hipertrofia generala a masei musculare la bovinele din rase de carne este o stare normala. Cresterea īn volum  doar a unei zone musculare, asimetric fata de zona congenera sau de tesuturile adiacente, semnifica cel mai adesea un proces patologic localizat (abces, flegmon sau colectie sero-sanguinolenta īn profunzime), care impune masuri si sanctiuni asupra carnii. Pentru precizarea diagnosticului si impunerea corecta a sanctiunii, este necesara deschiderea si examinarea leziunii īntr-un spatiu izolat al abatorului care sa previna posibilitatea contaminarii altor carcase.

6.2.1.2. Atrofia, se observa macroscopic, īn abator, ca o reducere īn volum a unor organe sau tesuturi.

Atrofia organelor

Hipoplazia renala congenitala a unuia dintre cei doi rinichi ( congenerul fiind, prin compensatie, hipertrofiat) este īntālnita la porc. Fenomenul nu este periculos, dar poate antrena o retentie urinara care sa aiba drept consecinta un miros neplacut al carcasei, de urina.

Sanctiune:

-          daca este prezent mirosul de urina al carcasei, se impune confiscare totala;

-          īn lipsa mirosului strain, se confisca doar organul afectat.

Īn atrofia galbena acuta a ficatului, data de intoxicatii acute, acesta are o culoare galbena si consistenta scazuta. Diagnosticul diferential trebuie facut fata de īncarcarea grasa, an care culoarea este galbena, dar volumul organului este marit.

Sanctiune: confiscare totala.

 Atrofia carcasei

Slabirea corespunde absentei depozitelor de grasime, toate celelalte tesuturi fiind dezvoltate normal. Practic lipsesc maniamentele de grasime subcutanate si grasimea din spatiile conjunctive musculare, dar se mentine īntotdeauna o cantitate redusa de grasime perirenala, cu caracteristici normale. Asemenea carnuri sunt nepericuloase, adesea preferate īn industria mezelurilor, unde grasimea adaugata este īntotdeauna slanina de porc. Cauzele care conduc la slabirea animalelor sunt multiple: batrānetea, subnutritia, gestatia, lactatia, malabsorbtia din cauze parazitare, boli infectioase cronice, procese tumorale. Inconvenientul major al acestor carnuri este diminuarea savorii. Daca nu exista motive de ordin infectios sau parazitar care sa impuna sanctiuni privind folosirea acestor carnuri īn alimentatie, acestea se dau īn consum fara restrictii.

URMEAZA TABEL cu grade de slabire

 Atrofia bruna(cromolipoidoza) este īntālnita mai ales la caii īn stare buna de īntretinere. Unele mase muculare ( cordul, maseterii, diafragma) si eventual unele organe  (ficat, rinichi) au o culoare bruna datorita unor tulburari de oxidare si al catabolismului acizilor grasi, consecutiv 818y2417i carora apar cromolipide care se acumuleaza īn celule. Modificarile nu prezinta pericol pentru consumator, dar, datorita modificarilor de culoare, antreneaza confiscari partiale, interesānd zonele musculare afectate.

6.2.1.3. Degenerescenta si necroza
6.2.1.3.1.Degenerescenta

Termenul de degenerescenta are o dubla semnificatie. Din punct de vedere macroscopic el corespunde unei leziuni opuse leziunilor inflamatorii. Sensul nu mai este de actualitate, dar a dat numele sau ola numeroase leziuni, mai ales musculare.

Din punct de vedere microscopic, degenerescenta corespunde pierderii vitalitatii unor celule, traducānd un status de suferinta celulara. Īn stadiul initial (tumefactie) leziunile sunt reversibile, dar īn final ele devin ireversibile, evoluīnd spre necroza.

6.2.1.3.2. Necroza

Din punct de vedere etiologic, ambele tipuri de leziuni pot avea aceleasi cauze. La originea lor poate sta orice agresiune. Factorii fizici, traumatici, chimici, toxici, agenti microbieni, bacterii, virusuri, toxine, fenomene metabolice, nutritionale, trofice, de origine circulatorie. Īn general, o leziune degenerativa poate fi considerata ca mai putin redutabila decāt o necroza, dar un fenomen degenerativ este adesea un fenomen initial, urmat apoi de necroza. Daca unele etiologii ale degenerescentei si necrozei nu prezinta nici un risc, nu aceeasi este situatia etiologiilor infectioase, ale celor produse de substante toxice sau de toxine. Din acest motiv, aplicarea sanctiunilor īn caz de degenerescente si necroze este posibila doar dupa stabilirea etiologiei leziunii.

A.       Leziuni viscerale

 Sunt īntālnite īntotdeauna pe ficat, adesea pe cord si mai putin frecvent pe rinichi.

Caracteristici:

Leziuni degenerative

Obisnuit viscerele sunt atinse īn totalitate. Se constata o diminuare a consistentei, o decolorare a organelor (care tinde spre galbui) si la atingere, un aspect mai mult sau mai putin de gras. Enterotoxiemia rumegatoarelor mici se caracterizeaza prin rinichi foarte voluminosi, o diminuare a consistentei, (rinichi moale, carnos) si o coloratie rosie caracteristica. Pe cord, leziunile sunt strict localizate si intereseaza rar īntregul miocard.

 Leziuni necrotice

Īn general leziunile sunt strict localizate, cele de pe ficat sunt de marime variabila dar cu contur net, foarte decolorat si friabil la atingere.

Cele doua tipuri de leziuni se regasesc īn mod independent, dar uneori cele doua forme pot coexista pe acelasi organ. Iata de pilda,  īn enterotoxiemia bovinelor leziunile de degenerescenta si de necroza ale ficatului coexista cu cu un ficat hemoragic.

Etiologii nepericuloase:

Etiologiile nepericuloase se refera īn special la leziunile de degenerescenta hepatica. Au fost catalogate etiologii metabolice, nutritionale sau consecutive fenomenelor de ischemie.

·          Sindromul vacii grase

·          Focare de necroza prin ischemie: focare geometrice, de consistenta friabila, prezente īntotdeauna de-a lungul marginii ventrale a ficatului la cal; acestea sunt mici focare de necroza cauzate de emboliile parazitare ale arteriolelor (larve de strongili intestinali la ecvide).

·         

 Etiologii periculoase:

·          Degenerescente: toate fenomenele produse de cauze infectioase sau toxiinfectioase.

·          Necroze: īn hepatita necrozanta salmonelica (la vitei) se observa focare de necroza mai mult sau mai putin importante diseminate pe toata suprafata ficatului, prezentānd risc pentru consumator. Fenomenul este uneori observat si la cal, pasare si la porc.

Leziunile de degenerescenta sau de necroza pe miocard sunt īntotdeauna considerate ca periculoase atunci cānd sunt produse de siubstante toxice sau de toxine microbiene. Ele trehbuiesc īnsa  diferentiate de localizarile cardiace ale degenerescentelor musculare care intereseaza si muschii scheletici.

Sanctiuni:

·          Daca leziunile sunt produse din cauze nepericulose si intereseza un singur organ, se confisca organul.

·          Daca leziunile sunt produse din cauze periculose si intereseza doua organe  (ficat si rinichi sau ficat si cord), se impune confiscare totala.

Exemple

·          Degenerescenta hepatica sau necroza prin ischemie a ficatului: confiscare a ficatului

·          Enterotoxiemia anaeroba a rumegatoarelor mici: confiscare totala

·          Mamitele gangrenoase la vaci si oi: adesea au o etiologie dubla, Staphilococcus aureus si clostridii. Īn evolutia subacuta se observa doar o patologie mamara, dar daca dureaza maim multe zile se produc si leziuni hepatice si renale. Īn acest caz se impune confiscare totala.

·          Leziunile de necroza date de bacilul necrozei ( Fusobacterium necroforum) la rumegatoare: portile de intrare ale germenilor sunt podale, bucale sau intestinale. Se observa numeroroase leziuni necrotice pe ficat, cu contur neregulazt, cu aspect ombilicat, de 3 - 4 mm pāna la 1 cm diametru. Īn faza initiala centrul leziunii este decliv, cu o liziera rosie la periferie care īn timp dispare. Daca se produc complicatii prin diseminare pe cale sanguina, se produce miocardita si adesea endocardita valvulara. Sanctiuni:

-          daca leziunile hepatice sunt unice, fara liziera rosie, ansotita doar de lifadenita hepatica, se confisca ficatul;

-          daca īn jurul leziunilor hepatice este prezent bordajul hemoragic si coexista si leziuni cardiace, se imnpune confiscare totala.

· Hepatita necrozanta salmonelica : confiscare totala.

 B  Leziuni ale carcasei

Leziuni necrotice

a)       Carbunele emfizematos (simptomatic)

Este o toxiinfectie gangrenoasa data de Clostridium chauvei caracterizata, īn faza sa initiala, printr-o tumora musculara crepitanta, edematoasa, cu centru cald, dureros si un edem periferic important. Apoi centrul devine rece, indolor, cu miros butiric, iar partea periferica se extinde, devine calda si dureroasa.

Se produc si fenomene de degenerescenta hepatica si renala, asociate starii toxice.

Sanctiune: confiscare totala.

b)       Gangrena

c)       

Este o necroza data de germeni anaerobi, īn particular de clostridii, caracterizata printr-o histoliza importanta. Leziunile sunt de tip flegmonos, invadant. Se īntālnesc plaje de magma eterogena (acumulare de fibrina), de culoare galbuie sau brun verzuie, cu miros dezgustator, putrid. Gangrena este urmarea unui traumatism septic netratat. Localizarile pe carcasa sunt foarte diferite, mai ales īn zona sternala si īn musculatura crupei, ca urmare a unor īntepaturi.

Sanctiuni: Toate leziunile gangrenoase justifica o confiscare totala.

Īn mod exceptional se poate recurge uneori doar la confiscare partiala, daca sunt afectati doar plamānii ca urmare a unei deglutitii false. Extrem de rar se mai poate recurge doar la confiscare partiala a zonei cu leziunea, īn cazul cānd organismul realizeaza o stricta delimitare prin  sechestrarea mareialului necrozat prin proliferare conjunctiva perifocala si nu se produce reactie limfonodulara regionala.

d)       Necroza aseptica la vitei si la porc

Este rezultatul unei injectii aseptice cu un produs iritant īntr-un tesut slab vascularizat. Cel mai adesea se situeaza la nivelul gātului, īn muschii cervicali. La examenul extern al carcasei se poate observa o deformare, o tumefactie. Punctionarea sau sectionarea leziunii scoate īn evidenta existenta unui focar necrotic de marime variabila, de la 1 la mai multi cm īn diametru, cu un continut de culoare diferita īn functie de natura substantei injectate, fara mirosul specific, dezagrebil de gangrena, avānd eventual mirosul specific al substantei injectate.

Sanctiune: Īn cazul unei leziuni de dimensiune redusa, se excizeaza larg doar aceasta; daca leziunea este mai extinsa, se confisca gātul īn totalitate.

e)        Necroza masei comune lombare la porc

Este o leziune rara, care nu trebuie confundata cu miopatia exudativa si depigmentara (PSE), care deste foarte frecventa la porcii din rasele de carne. Intereseaza īn principal muschiul lung dorsal, uneori īntreaga masa musculara din zona dorso-lombara, cel mai adesea asimetric. Masa musculara afectata este decolorata, cu dungi si plaje hemoragice. Etiologia este foarte probabil legata de spasme arteriale.

Sanctiune: confiscarea zonei afectate.

 Leziuni degenerative

a)       Carnea cu pH crescut

Este cunoscuta si sub denumirile de carne provenita de la animale obosite, carne īnchisa la culoare pe sectiune sau carne febrila.

Leziunea este doar macroscopica si apare atunci cānd animalele sunt saacrificate imediat dupa un surmenaj muscular. Īn cazul porcilor, apare cel mai frecvent dupa transporturi obositoare, atunci cānd īnainte de taiere nu se acorda un timp de odihna suficient. Absenta rezervelor glucidice īn momentul sacrificarii antreneaza modificarea chimismului muscular postsacrificare, tradusa prin:

·          un pH anormal de mare (>6) īn raport cu evolutia clasica;

·          o rigiditate cadaverica precoce (uneori instalata chiar pe linia de taiere);

·          o culoare rosu brun, īnchisa, īn functie de grupa musculara

·          o structura musculara deschisa

·          cresterea capacitatii de resinere a apei.

 Sanctiuni:

·          Daca pH-ul crescut este īnsotit si de congestie generalizata, se impune confiscare totala.

·          Daca modificarile de culoare sunt intense - confiscare totala.

·          Daca modificarile sunt slab perceptibile nu se fac confiscari

·          Īn caz de dubii se preleveaza probe pentru analiza microbilogica.

b)       Miopatia exudativa si depigmentara a porcului (PSE)

Este o afectiune frecventa la porcii din rasele īnalt specializate pentru productia de carne (Landrace, Pietrain), si se caracterizeaza prin aparitia unor zone musculare decolorate, moi si umede.

Pe carnea calda, imediat dupa taiere, semnele sunt mai putin caracteristice, dar se accentueaza īn orele care urmeaza. Daca exista dubii, se reexamineaza carcasele dupa 24 ore de depozitare la refrigerare.

Caracteristici:

·          Rigiditate musculara precoce dar efemera, care dispare īn totalitate īn decurs de cāteva ore;

·          Decolorare mai mult sau mai putin intensa, cu extindere variabila, la unul sau la mai multi muschi sau doar la zone din acei muschi;

·          Flaciditate musculara aparuta dupa 12 - 24 ore dupa taiere; la palpare, senzatie de moale, de inconsistenta;

·          Exsudatie determinata de reducerea capacitatii de retinere a apei; pe sectiune suprafata musculara este lucioasa si exprima o cantitate mare de suc muscular.

Localizari

Leziunile se instaleaza mai ales īn zonele care prezinta o proportie anormal de crescuta de fibre musculare de tip II (fibre de calibru gros sau fibre albe, sarace īn mioglobina, avānd activitate ATP -azica importanta si cu metabolism glicogenolitic anaerob, contrar fibrelor musculare rosii de tip I, care au metabolism aerob, cum sunt:

·           m. Gracilis si semitendinos;

·          musculatura ileo-spinala;

·          muschii fesieri.

Caracteristici fizico-chimice ale carnii

·          Evolutia temperaturii īn muschi dupa taiere: normala, explicabila, dupa sacrificare observāndu-se o usoara si efemera crestere a temperaturii musculare (0,5 - 10C), data de energia de contractie a muschiului. Pentru carnea PSE, aceasta evolutie este mult mai importanta: temperatura īn muschi  atinge, dupa 45 minute pāna la 1 ora, 40 - 410C. Este un consum energetic foarte important al fibrelor musculare prin glicogenoliza.

·          Evolutia  pH-ului dupa taiere īn teritoriile de electie pentru PSE ( m. Lung dorsal, la nivelul celei de a 11 si a 12 vertebra dorsala si m. semimembranos):

-          pH la 45 minute dupa taiere, anormal de scazut 6,2 - 6,4 (normal ³ 6,5);

-          pH ultim, la 24 ore dupa taiere, īntre 5,2 - 6,4 (normal īntre 5,6 - 6,0);

Asemenea carnuri nu prezinta nici un risc pentru consumator, dar au caracteristici organoleptice si tehnologice necorespunzatoare.

Sanctiuni:

-          daca modificarile sunt extinse este indicata conficare totala;

-          daca modificarile sunt slab perceptibile sau de extindere mica, nu se impun sanctiuni.

c)        Carnurile febrile

Sinonime: carnuri acide sau carnuri cu pH anormal de mic. Sunt, de fapt, forme degenerative ale miopatiilor.

Calificativul " febrile" este nepotrivit daca etiologia nu este din īntāmplare febrila. Se poate vorbi de carne cu miros febril  īn toate cazurile īn care aceasta are miros acru, fie ca este vorba de cauze patologice, fie ca este vorba de modificari post sacrificare (fermentatia acida).

Caracteristici:

Modificarile pot fi observate la inspectia post sacrificare pe carcasa calda dar, cel mai adesea, ele sunt mai putin pregnante īn acest moment, dezvoltāndu-se īn orele urmatoare. Pentru siguranta  diagnosticului este indicat a se reexamina carcasa si dupa 12 ore.

Rigiditate cadaverica instalata este efemera si de slaba intensitate. Īn ziua urmatoare, diferitele mase musculare  afectate sunt flasce, lipsite de tonus. Muschii sunt bine evidentiati, decolorati, gri - roz, ca si cānd muschii ar fi fost imersati īn saramura. Pe sectiune, aspectul fascicolelor musculare este estompat, observāndu-se o omogenizare a suprafetei de sectiune, cu aspect de carne fiarta. Pe de alta parte suprafata musculara este foarte umeda, exsudatia fiind foarte importanta.

Din punct de vedere fizico - chimic, alaturi de diminuarea capacitatii de retinere a apei, carnea are un pH anormal de scazut, cifrat la valori de < 5, adeseori chiar sub 4,5. Acest pH explica toate mecanismele care determina caracteristicile acestor carnuri. Are loc de fapt o exagerare a evolutiei normale a chimismului īntr-o carne normala. Este vorba despre scaderea pH-ului sub punctului izoelectirc al proteinelor musculare (< 5,3), determinata de degradarea cupului actomiozinic si de diminuare capacitatii de retinere a apei.

Localizari

Aceste caracteristici pot fi observate la toate sau la aproape īn toate masele  musculare. Teritorile de electie sunt:

·          musculatura crurala mediala, īn principal semimembranosul m.adductor al coapsei ;

·          M. psoas;

·          musculatura subscapulara.

Etiologie

Exista numeroase cauze posibile.

 Cauze intrinseci (afectiuni febrile)

·          hipocalcemie (febra vitulera), foarte frecventa;

·          tulburari digestve ( meteorizatii, peritonite);

·          distocie;

·          patraplegie;

·          accese febrile.

Carnurile febrile exprima īntotdeauna o stare de suferinta a animalului.

► Cauze extrinseci favorizante

·          Timpul ploios, furtunos;

·          Manipulari numeroase ale carnii;

·          Conditii necorespunzatoare de refrigerare.

Sanctiuni:  sanctiunile depind de etiologie.

·          Daca etiologia este periculoasa pentru consumator - confiscare totala.

·          Īn caz de patologoie putin periculoasa (febra vitulera de exemplu), pentru pronuntarea sanctiunii este necesar examen microbiologic de laborator. Daca acesta este favorabil - dirijare īn consum fara restrictii;  daca este defavorabil - confiscare totala.

d)       Miopatia degenerativa a rumegatoarelor foarte tinere

Sinonime:

·          Boala muschiului alb

·          Miopatia dispneica a viteilor

·          Miopatia enzootica a viteilor

·          Maladia anchilozanta a mieilor

Afectiunea evolueaza adesea brutal, rapid, cu mortalitate ridicata, data de o carenta īn vitamina E si seleniu, care antreneaza tulburari de oxido - reducere, care stau la originea unei suferinte a celulei musculare.

Simptome

·          Boala apare la viteii din rasele de carne si īntotdeauna la indivizii cei mai bine dezvoltati.

·          La miei,apare mai ales la vārsta de 3 - 4 luni si mai rar la iezi.

Caracteristici

Īn forma acuta muschii au culoare gri - galbuie, stearsa. Daca leziunile sunt mai vechi, apare fibroza: muschii devin albiciosi, duri, cu eventuale infiltratii grase.

La inspectia ante mortem, animalele cu forma acuta ezita sī se deplaseze. Se ridica si se deplaseaza greu , prezentānd dispnee. Aceste semne clinice nu sunt perceptibile īn forma subacuta si cronica.

Localizari

Muschii cel mai frecvent afectati sunt cei de la baza mambrelor ( muschii umarului sau cei ai coapsei), eventual m. dorsali si, la vitei, cordul.

Sanctiune indicata: confiscarea zonelor afectate

e)        Miopatia degenerativa a bovinelor tinere precoce

Atinge īn principal animalele tinere, de 10 - 16 luni, rar animalel de vārsta maim mare. Afecteaza cel mai adesea masculii si mai ales pe aceea care dau carcase cu un format exclent si o conformatie perfecta. Se īntālneste la diferite rase dar cele mai expuse sunt cele din rasa Limousine. A fost observata initial īn regiunea Lyionaise si Stephanoise, care sunt regiunile de debut pentru acest tip de productie. Aparuta īn anii cicncizeci, ea a antrenat confiscare a 35 - 40 t0one de carne anual, īn anii saizeci. Actualmente frecventa si importanta maladiei a fost mult diminuata.

Caracteristici

Leziunile sunt de extindere si de dimensiuni variabile īn aceeasi masa musculara si se accentueaza īn orele care urmeaza dupa taiere. Carnea devine galbuie ( un amestec de galben, gri si roz clar). Exudatia este importanta, interesānd si zonele musculare īnvecinate. Consistenta este diminuata. Adesea se poate observa īntre muschi o serozitate chihlimbarie, un infiltrat serohemoragic si foarte rar cāteva focare hemoragice īn muschi.

Localizari

Īntinderea leziunilor este foarte variabila. Ea intereseaza cu prioritate:

·          Muschiul transvers pectoral, care prezinta leziuni cu atāt mai vechi cu cāt īn alti muschi exista leziuni cu infiltrat fibros , chiar cu un adevarat edem muscular;

·          Muschiul lung dorsal, īntre procesele spinoase ale vertebrelor lombare;

·          Intr-o faza mai avansata, sunt atinse musculatura toracica si cea fesiera.

Etiologie si patogenie

Fragilitatea musculara este determinata de factori genetici, alimentatie si modul de crestere. Animalele crescute si īngrasate īn stabulatie fixa, cele care prin urmare nu au un antrenament la efort, sunt cele mai expuse la perturbari ale proceselor oxidative ale celulelor musculare. La acestea, toate agresiunile pot da nastere la degenerescente ( transport, diminuarea brutala a presiunii atmosferice, etc.).

Consecinte tehnologice

Inconvenientul acestor carnuri este acela ca pierd mult suc muscular, se retracta la gatit si devin dure.

Sanctiunea recomandata: confiscarea partilor atinse

f)        Miopatiile degenerative secundare

Reprezinta un grup minor īn raport cu alte miopatii nutritionale. Au fost diagnosticate la toate speciile si la toate tipurile productive. Cānd leziunile sunt recente, masele musculare sunt ramolite, decolorate, cu nuanta gri. Sunt acompaniate de rectii vasculare antrenānd congestie si edem. Daca leziunile sunt mai vechi, apar procese de fibrozare, dānd nastere la leziuni albicioase, dure, consistente. Acest tip de leziuni se poate localiza an diferite teritorii musculare ale carcasei sau īn miocard.

Etiologie

·          Infectioasa: īn caz de febra aftoasa exista leziuni degenerative si apoi fibroase ale miocardului si īn masele musculare (mai ales īn m. fesieri); īn caz de tetanos leziunile se instaleaza īntotdeauna īn masele musculare de la baza membrelor sau pe gāt.

·          In mioglobinuria paroxistica a ecvidelor apar teritorii degenerative īn special ale  maselor musculare fesiere.

·          La bovinele cu desmorexie, leziunile se instaleaza īn masa crurala.

·          In cazul unor injectii intramusculare cu substante iritante.

Sanctiun recomandate:

Sunt dependente de etiologie. Daca aceasta este periculoasa - confiscare totala. Daca etiologia este doar traumatica - confiscare partiala a zonei lezionate.

g)       Fibrolipomatoza

Aceasta nu este doar o degenerescenta ci, īn plus, o reactie a celulelor interstitiale secundara fenomenului degenerativ; este o reactie inflamatorie celulara cu formarea de tesut conjunctiv fibros. Fibrolipomatoza poate rezulta ca urmare a unui fenomen inflamator traumatic sau poate sa corespunda uneoi miopatii primare la cal si uneori si la bovine.

Caracteristici

Animalul nu prezinta nici o manifestare clinica descoperindu-se paradoxal, o extindere mare a leziunilor de fibrolipomatoza la examenul post mortem. La suprafata, aspectul muschiului prezinta o alternanta de benzi rosii si galbene foarte neregulate ca latime.Pe sectiune muschiul are un aspect neregulat, cu plaje mai mult sau mai putin dure, elastice,rezistente, albe galbui, cu aspect grasos. Uneori poate fi atins tot muschiul.Īntr-o prima faza fibrele musculare sunt īnlocuite de tesut fibros care apoi este invadat de sesut gras - de unde denumirea de fibrolipomatoza.

Localizare

Leziunile pot fi mai mult sau mai putin extinse, dar exista zone de electie:

·          La cabaline - muschii cutanati ai trunchiului si m. pectorali, apoi m.lung dorsal si m. fesieri;

·          La bovine - masa musculara crurala si m. trapez.

Etiologie

Etiologia fibrolipomatozei primare este doar ipotetica. Dupa observatiile comerciantilor de cai, boala apare la caii cu o stare proasta de īntretinere atunci cānd sunt pusi la un regim de īngrasare fortata pentru taiere. Se nai evoca de asemenea tulburarile circulatorii, avānd īn secundar hipoxie musculara si un proces degenerativ.

Sanctiune recomandata

Pentru ca leziunile nu pun decāt probleme organoleptice, se recomanda doar confiscare partiala a acestora.

 

6.2.2.           Tlburari ale metabolismului grasimilor

A.         Tulburari cantitative

Organe si subproduse de abator

Supraīncarcarea grasa sau steatoza cu localizare esential hepatica, cu etiologie nutritionala legata de o alimentatie intensiva sau dezechilibrata este īntālnita frecvent la mieii īngrasati īn sistem intensiv. Ficatul este galben si de consistenta redusa. Mai este īntālnit la vacile cu productii mari de lapte alimentate īn exces cu glucide. Si la acestea ficatul devine de consistenta redusa friabil, decolorat. Acest tip de steatoza nu prezinta nici un risc pentru consumator, dar, la gatit, ficatul pierde grasimea.

Sanctiune recomandata

Confiscarea ficatului, eventual a rinichilor daca si acestia sunt afectati.

Carcasa

a) Obezitatea

Se caraczterizeaza printr-o acumulare considerabila de grasime īn depozizte subcutanate (maniamente) sau interne (sublombare) si infiltartii musculare accentuate. In abator cea mai mare parte din grasimea de depozit la bovine este īnlaturata in timpul fasonarii si finisarii  carcasei, ceea ce reprezinta o importanta pierdere. Carnea, desi suculenta dupa gatit, nu este agreata de consumatori.

Sanctiune recomandata - consum fara restrictii.

b) Lipomatoza

Anomalia a fost observata la ecvide (mai frecvent la magari si catāri decāt la cai); masele musculare sunt atrofiate si puternic infiltrate cu grasime. Grasimea de acoperire este de asemenea īn cantitate mare, depasind īn unele locuri 5 - 8 cm grosime.

Sanctiune recomandata: confiscare totala.

c) Slabirea

Se manifesta prin absenta totala sau aproape totala a tesutului gras. Daca slabirea este asociata cu amiotrofie, este vorba despre casexie.

Nu mai exista nici un fel de grasime de acoperire si nici īn muschi. Doar īn marilre cavitati mai poate exista o cantitate redusa, sub forma unor filete sau granulatii de grasime. Daca tesutul muscular de la asemenea animale este expus la aer, poate fi confundat, datorita culorii anormale rosu brun, cu carcasele congestionate sau cu cele cu sāngerare incompleta.

Din punct de vedere organoleptic, are loc o diminuare a suculentei si a savorii, dar, cu toate acestea, asemenea carnuri sunt preferate īn industria mezelurilor, unde grasimea continuta si adaugata este de preferat sa fie cea de porc.

Etiologia este cel mai adesea fiziologica, prin urmare lipsita de risc. Ea poate fi datorata īmbatrānirii sau inexistentei unei perioade de īngrasare:

·          Vaci cu productie foarte mare de lapte, īn perioada de insuficienta alimentara de lunga durata;

·          Cai de sport si tauri de reproductie;

·          Caprele adulte si cele batrāne.

B.         Tulburari calitative

Legate de alimentatie

Compozitia depozitelor adipoase ale animalelor depind īn mod direct de compozitia īn acizi grasi a ratiei alimentare, īn particular de raportul dintre cantitatea acizilor grasi saturati (cu 16 si 18 atomi de carbon) si cea a acizilor grasi mononesaturati (oleic) sau polinesaturati ( linoleic, linolenic). Acizii grasi saturati dau nastere la trigliceride solide, īn timp ce acizii nesaturati, la aceeasi temperatura ambianta, formeaza trigliceride lichide. Acest raport va influenta prin urmare caracterele organoleptice, consistenta cāt si capacitatea de oxidare a tesuturilor grase. Cānd fractiunea acizilor grasi polinesaturati este normala grasimea este ferma, casanta la rumegatoare, cu rezistenta normala la oxidare. Cānd cantitatea acizilor grasi nesaturati este mai mare, grasimea are consistenta moale, difluenta; īn produsele de mezelarie asemena grasime oxideza repede.Īn mezelurile uscate grasimea este deja oxidata, rānceda īnainte de faza de maturare si uscare. Ele vor avea o culoare gri galbuie, un miros picant care vor īmpiedica vānzarea.

Sanctiune recomandata: consum fara restrictii.

1.        Citosteatonecroza

Mai este denumita si casexia uscata, desi termenul este impropriu pentru ca fenomenul a fost observat si la animale cu o stare de īngrasare convenabila.

Este īntālnita īn parincipal la ovine si la femelele adulte si batrāne din specia bovina. Este rara, absenta chiar la alte specii. Intereseaza doar unele depozite adipoase si mai rar īntreg tesutul gras.

·          La ovine :  īn grasimea de acoperire ( umar, gāt, perete toracic) se observa mase de culoare cretacee sau ivorie si de consistenta uscata;

·          La bovine : grasimea perirenala si eventual grasimea de acoperire cu aspect cretaceu, grasimea perirenala cu aspect fainos, pulverulent.

La gatit, carnea are un gust de sapun foarte dezagreabil.

Acest caraczter anormal este dat de o proliferare a adipocitelor si a celulelor conjunctiv, īn care se obserba cristale de acizi grasi. Este un fenomen de saponificare a trigliceridelor sub efectul lipazelor bacteriene.

Sanctiune recomandata

·          Īndepartarea maselor adipoase atinse daca fenomenul este localizat.

·          Confoscare totala, daca modificarile sunt generalizate.

6.2.3. Tulburari ale metabolismului mineral

Leziunile rezultate īn urma tulburarilor metabolismului mineral sunt rare. Pot fi descrise precipitarea sarurilor calcare si litiaze.

A.       Precipitarea sarurilor calcare

1.        Calcinoze distrofice

Pot fi observate īn unele focare de fibroza sau de necroza.

·          Saruri de fosfat de calciu  precipitate īn cicatrici chirurgicale vechi.

Sanctiune recomandata: confiscarea zonei

·          Precipitate calcare īn focare de necroza date de tuberculoza

Sanctiune recomandata: confiscare īn functie de tabloul lezional din tuberculoza.

2.        Calcinoze metabolice

Pot fi rezultatul unei  hipervitaminoze D de origine alimentara sau terapeutica sau a unei hiperfunctii paratiroidiene.

·          Calcificari mezenterice la scroafe, apar fie sub forma unor conglomerate fie sub forma unor lame osoase pe mezenter.

Sanctiune recomandata: excizarea si confiscarea viscerelor abdominale.

·          Calcinoza generalizata a fost observata rar īn Ungaria, Franta si Austria. Se caracterizeaza printr-o stare generala foarte proasta ( casexie ) a animalului, calcificare vasculara si pulmonara, la nivelul cardieoi, tendoanelor, flaxurilor, care atrage o pozitie permanenta semiflexata.

Sanctiune recomandata: cofiscarea cordului sau, īn caz de casexie, confiscare totala.

B.       Litiaza

·          Litiaza urinara - Este īntālnita cel mai frecvent la miei. Etiologia este alimentara, observāndu-se o hipertrofie importanta a ureterelor la iesirea din rinichi. Riscul este legat de retentia de urina, care conduse la un miros caracteristic, de urina, transmis carnii.

Sanctiune recomandata:

- In absenta mirosului de urina al carcasei se confisca doar rinichii.

- Daca mirosul de urina este prezent, confiscare totala.

·          Litiaza biliara este legata de prezenta calculilor īn caile biliare.

Sanctiune recomandata: confiscarea ficatului.

C.      Amiloidoza renala

Cei doi rinichi sunt hipertrofici si decolorati. Consistenta īnsa este normala sau usor crescuta. Este rezultatul acumularii unei proteine avānd proprietatile tinctoriale ale amidonului. Adesea este confundata cu nefrita interstitiala cronica, care produce o crestere importanta a consistentei parenchimului renal. In ambele, conduita este identica.

Sanctiune recomandata: confiscarea rinichilor.

6.2.4. Tulburari ale metabolismului pigmentilor si coloratii anormale extrinseci

Coloratiile anormale extrinseci sunt date fie de pigmenti exogeni fie de dezvoltarea de microorganisme cromogene.

A. Culoarea normala a tesuturilor

La toate speciile tesutul conjunctiv este de culoare alba. Ţesutul muscular si cel gras au culori variabile, īn functie de specie.

·          La porc, carnea are culoare roz, rosu clar sau galbuie. Īntotdeauna are un reflex irizat. Grasimea, dintre toate speciile de animale, este singura la care este realmente este alba.

·           La bovinele adulte destinate taierii coloratia normala a carnii este rosu viu ( ca sāngele). Culoarea este cu atāt mai deschisa cu cāt animalele sunt mai tinere. Grasimea bovinelor de carne are o tenta galbuie sau ivorie.

·          La vitei muschii au o coloratie roz cu variatii mai mult sau mai putin importante. Grasimea este normala, ivorie, cu nuante de roz.

·           La cal, ca aspect general carnea are culoare rosie īnchisa, īntotdeauna mai īnchisa decāt la rumegatoare, cu variatii īn functie de vārsta cailor. Grasimea este īn general galbena, de intensitate mai mare sau mai mica.

·          La rumegatoarele mici carnea are o culoare rosie franca, cu variatii īn functie de vārsta: rosu franc la oaie si miei ( mai īnchisa sau mai deschisa la culoare, dupa vārsta). Culoarea carnii de capra este īntotdeauna mai īnchisa. Grasimea la carnea de oaie este ivorie, pala la miei si mult mai mult sau mai putin galbena.

C.        Modificari de culoare

Depigmentarea sau decolorarea

Īn cazul numeroaselor leziuni, depigmentarea sau decolorarea este un parametru de care se tine cont pentru diagnosticul lezional.(miopatii degenerative, degenerescente hepatice etc.).

Albinismul muscular este foarte rar observat, īntotdeauna la bovinele de carne, īn mod special la Charolaise, la care intervine un factor genetic. Īn ansamblu muschii sunt exterm de decolorati, asemanatori carnii de pasare. Carnea nu prezinta nici un fel de pericol, existānd doar pericolul de a fi comercializata, īn fals, ca si carne de vitel.

Sanctiune recomandata: confiscarea carcasei.

Coloratiile galbene

Coloratiile galbene pot avea cauze diferite:

·          Icter

·          Adipoxantoza

·          Hematurie esentiala

·          Coloratii medicamentoase.

a)       Adipoxantoza   

 Se traduce printr-o coloratia galbena  a grasimii si doar a grasimii, de intensitate variabila, de la galben deschis la galben īnchis. Īn general galbenul este cald, agreabil si īntotdeauna omogen, chiar daca exista diferenta de nuanta īntre galbenul grasimii de acoperire si cea din depozitele interne. Apare sistematic la bovine, cabaline si capre, mai rar la oi si este inexistenta la porc. Are origine alimentara, fiind legata de pigmentii liposolubili, de carotenoizi. Acestia, nefiind descompusi īn totalitate la cal, bovine si capre, se acumuleaza īn grasime. Intensitatea coloratiei creste odata cu vārsta animalelor. La animalele de vārsta foarte  īnaintata, acumularea carotenoizilor se asociaza cu o modificare structurala a tesutului adipos, care da o coloratie galben portocalie sau  ocru ( adipoxantoza senila). Exista de asemenea un factor rasial, rasele perfectionate, ameliorate, fixeaza mai usor carotenoizii decāt cele rustice.

La ovine, carotenoizii sunt īn mod normal eliminati, dar adipoxantoza poate fi observata daca alimentatia este foarte bogata īn carotenoizi si este asociata cu o deficienta genetica a enzimelor de oxidare si de transformare a carotenoizior. Se poate observa adesea o coloratie care pare a fi adipoxantoza. Este vorba de fapt de o acumulare a xantofililor si īn particular  a luteinei ( la miei si la iezi).

Porcii degradeaza carotenoizii si prin urmare nu prezinta niciodata adipoxantoza.

Adipoxantoza nu prezinta nici un pericol pentru consumator, dar ea antreneaza modificari organoleptice care pot deveni motiv de confiscare.

Sanctiuni recomandate:

·          Daca este vorba de porc - confiscari totale

·          La oi si īn particular la miei, confiscari totale daca coloratia este perceptibila net.

Icterul

Icterul rezulta din acumularea de bilirubina provenind din degradarea de porfirinei si  hemoglobinei. Coloratia galbena intereseaza toate tesuturile: cartilaginoase, osoase, musculare si nervoase.

Pe ansamblul carcasei, culoarea este foarte eterogena pe ansamblul carcasei, variind de la galben caracteristic icterului acut asociat cu un fenomen de congestie generalizata, rezultānd o suprapunere de galben si de rosu (leptospiroza) cu un galben rece, pal, care evolueaza īnspre tente verzui daca este expus la aer (bilirubina se oxideaza la biliverdina) īn icterul subacut sau cronic.

Icterul poate fi regasit īn toate tipurile de productie, cu o frecventa mai mare la ovine.

Īn caz de dubii īntre adipoxantoza si icter, se examineaza:

·          Valvulele cardiace;

·          Endarterele si arterele medii (artera iliaca interna sau artera axilara).

·          Mucoasa bazinetului.

Aceste tesuturi sunt galbene doar īn caz de icter.

Īn functie de etiologie, se disting tre tipuri de icter: icter prehepatic ( hemolitic), hepatic si post hepatic.

·          Icterul hemolitic este determinat de de o hemoliza intensa care antreneaza o descarcare importanta de bilirubina īn organism. Se caracterizeaza prin splenomegalie ca si consecinta a hiperhemolizei. Etiologic, cel mai adesea nu prezinta nici un pericol, daca este vorba de babesioze sau piroplasmoze, dar, daca este vorba de cauze nutritionale cum este intoxicatia cu cupru, sau de intoxicatii date de clostridii sau streptococi, atunci pericolul devine major.

·          Icterul hepatic sau hepatocitar este dat de o insuficienta hepatica functionala, cu tulburari de captare, de conjugare si de excretie a bilirubinei. Īn general acest tip de icter comporta un risc major, pentru ca este urmarea unor infectii hepatice ( cu salmonele, leptospire, etc.), sau a unui fenomen de toxiinfectie (enterotoxiemie) sau de intoxicatie. Īn general, īn caz de icter hepatic, trebuie avuta īn vedere posibilitatea unui risc major.

·          Icterul post-hepatic sau post hepatocitar mai este denumit si colestatic. Este determinat de o retentie a bilirubiei cauzata de o obstructie sau de o ocluzie a cailor biliare. Cauzele nu prezinta īn general un pericol litiaza, hepatita interstitiala cu o fibrozare importanta a cailor biliare, sau o obstructie a cailor biliare cu paraziti (distomatoza, ascaridioza). Compresiunile asupra canalelor biliare pot fi īnsa determinate si īn caz de tuberculoza sau leucoza.

Sanctiuni recomandate: depind de existenta riscului pentru consumator cāt si de intensitatea modificarilor organoleptice ( intensitatea culorii ).

·          Daca icterul are o etiologie periculoasa, se impune confiscare, determinata de etiologia icterului, care īn acest caz nu reprezinta decāt o caracteristica a tabloului lezional.

·          Īn absenta riscului etiologic, daca intensitatea culorii galbene este marcata, se impune confiscare, justificata de icterul dat de... ( cauza icterului).

·          Īn absenta riscului etiologic, daca modificarea de culoare este de slaba intensitate, nu se impun confiscari.

·          Īn absenta riscului etiologic, daca modificarea de culoare este medie, intermediara, carnurile se pun sub sechestru, la rece, timp de 24 de ore. Īn contact cu aerul bilirubina se oxideaza la biliverdina, dobāndind reflexe verzui ale carcasei. Daca aceste reflexe sunt bine evidentiate ® confiscare totala. Daca lipsesc ® fara restrictii īn consum.

c).Hematuria esentiala

Hematuria esentiala sau cistita cronica hemoragica a bovinelor este o afectiune cronica, nepericuloasa, care sta la originea unei anemii si a unei casexii, cu leziuni renale si vezicale caracteristice: acumularea unei magme muco - sangvinolente īn bazinet si limfonoduri, rosu īnchis pāna la brun pe mucoasa vezicala. Este posibila si colorarea īn galben deschis a oaselor, īn special a vertebrelor sacrale.

Sanctiune recomandata: Confiscare totala, din cauza casexiei si a anemiei.

d) Coloratiile medicamentoase

Rezulta din fixarea substantelor active sau a adjuvantilor. Coloratiile straine nu sunt neaparat galbene, dar galbenul este culoarea care da cele mai mari probleme pentru diagnosticul diferential. Īn cele mai dese situatii coloratia este localizata, īn centrul locului unde a fost facuta injectia, dar ea poate fi generalizata daca inocularea a fost facuta intraperitoneal sau intravenos. Īn icter, dimpotriva, mucoasele nu sunt niciodata colorate.

Principalele medicamente incriminate sunt:

·          Acridina si derivatii sai, utilizati īn tratamentul cātorva maladii parazitare;

·          Fenotiazina si derivatii, cafre dau un metabolit, tionolul, colorat īn galben oranj;

·          Clortetraciclinele, care antreneaza o coloratie persistenta;

Persistenta acestor coloratii īn tesuturi este estimata la cca. trei saptamāni. Conduita trebuie sa tina cont de etiologie, de caracteristicile substantei chimice injectate si de caracteristicile oranoleptice ale carnii.

Sanctiune recomandata:

·          Coloratiile generalizate sau asociate cu leziuni ale unei afectiuni prezentānd risc, impun confiscare totala (indiferent daca este vorba de coloratii medicamentoase sau de alta origine).

·          Coloratiile regionale sau localizate ® confiscare totala daca exista certitudinea originii medicamentoase, daca nu, confiscare larga a regiunii afectate (datorita coloratiei anormale).

Coloratii brune sau negre

a)       Antarcoza

Produce produce o liziera de culoare neregulata īnter corticala si medulara nodulilor limfatici la bovine. Pulberile patrunse pe cale pulmonara sunt antrenate īn curentul limfatic si se acumuleaza īn corticala limfonodulilor, care dobāndesc o culoare negricioasa densa sau pichetata. Nu exista nici un fel de risc patologic pentru consumator.

Sanctiune recomandata: Nu se impune nici un fel de sanctiune; ganglionii vor fi confiscati de catre personalul sanitar  veterinar.

b)       Hemosideroza

Este determinata de catabolismul hemoglobinei , prin urmare consecutiv degradarii hematiilor si a hemoglobinei. Localizarea cea mai frecventa este īn limfonoduli, ca urmare a unei adenite congestive sau hemoragice. Se traduce printr-o coloratie rosie de vin vechi a suprafetei sectionate a limfonodulilor. Nu trebuie confundata cu o adenita congestiva sau congestiv hemoragica, care semnifica un fenomen patologic īn plina evolutie. Limfonodulii prezina īn acest caz caracteristicile unei adenite acute, adica hipertrofie, ramolisment si caracter exudativ pe sectiune. Īn caz de hemosideroza limfonodulii au aspect normal sau sunt usor hipertrofiati.

Sanctiune recomandata: nici o sanctiune

c)        Melanoza

Din punct de vedere etiologic, exista doua tipuri: melanoza congenitala (infiltratia melanica) si melanoza tumorala.

Melanoza congenitala (infiltratia melanica)

Reprezinta o anomalie de organogeneza cu proliferarea melanocitelor īn tesutul conjunctiv si cu o hiperproductie de melanina a acestor melanocite. A fost observata mai ales la rumegatoarele tinere si mai rar la cai sau la porci. Apare extrem de rar la adulti, crezāndu-se ca dispare cu īnaintarea īn vārsta.

Se prezinta sub forma unei melanoze difuze a unor tesuturi ( seroase, meninge, tesut conjunctiv, periost), sub forma unui pichetaj negru stralucitor, de īntindere foarte variata sau sub forma de melanoza maculata a unor organe, aparānd ca niste zone de culoare neagra stralucitoare perfect circumscrise, de marime variabila si de consistenta normala. Pot fi īntālnite pe suprafata si īn interiorul plamānilor, ficatului, si eventual, dar foarte rar, pe splina si rinichi. Aceste leziuni se instaleaza īntr-o anumita ordine: infiltratia difuza afecteaza īn primul rānd meningele si seroasele, apopi tesutul conjunctiv si īn final periostul (stadiu īn care se considera ca īntregul organism este atins. Nu prezinta pericol, dar degradeaza oranoleptic tesuturile atinse.

Sanctiuni recomandate:

·          Daca leziunile sunt extinse, generalizate, situatie rar īntālnita, confiscare totala;

·          Daca pigmentatia afecteaza doar zone de pe carcasa - confiscarea acestora;

·          Confiscarea organelor afectate, īn situatia īn care doar ele sunt atinse.

Melanoza tumorala

Este īntālnita mai ales la caii suri si la cei albi, dar poate afecta toate rasele de cai si chiar alte specii. La caii adulti si la cei batrāni, prezenta de mase tumorale negre, stralucitoare, localizate pe plafonul bazinului si īn regiunea perianala, denota prezenta unor tumori primitive care se vor extinde pe carcasa la nivelul cavitatii abdominale, sub muschii romboidali, pe viscere (ficatul si splina sunt hipertrofiate, boselate). Leziunile se gasesc si īn plamān. Pentru depistarea leziunilor de melanoza tumorala la cai, este necesara examinarea atenta, prin inspectie si sectionare, a limfonodulilor subscapulari.

Īn cazuri rare, la bovine, se pot observa, pe seroase  si īn limfonoduli, leucomelanoame.

Sanctiuni recomandate:

·          daca este vorba de o singura leziune, primara - confiscarea regiunii afectate;

·          daca se constata metastaze - confiscare totala;

f)        Porfiriile (osteocromatoze sau hematocromatoze)

Reprezinta acumulari de porfirine ca urmare a tulburarilor de sinteza a hemului.La bovine si la porc sunt cel mai adesea de origine congenitala. Cel mai frecvent sunt īntālnite la bovine, sub forma unei coloratii brun ciocolatii, cu localizare , īntotdeuna, osoasa, rar īn alte tesuturi sau oragane. Fenomenul este lipsit de risc, asa īncāt nu justifica decāt confiscari partiale. Exista o forma particulara, destul de frecventa la bovinele adulte, cu localizare renala, numita "rinichi de abanos", īn care corticala celor doi rinichi este colorata, dar carcasa nu prezinta nici o modificare, ceea ce justifica doar confiscarea celor doi rinichi.

Sanctiuni recomandate:

·          Confiscarea teritoriilor afectate;

·          Daca este vorba de localizare osoasa - dezosare, cu eliminarea oaselor, restul fara restrictii īn consum.

g)       Cromatolipoidoza (lipofuscinoza)

Este determinata de tuburarea metabolismului acozilor grasi nesaturati. Exista doua forme:

·          Atrofia bruna, cu localizare īn principal musculara;

·          Ceroidoza,caracterizata printr-o coloratie bruna sau brun roza a depozitelor adipoase. Grasimea ramāne moale datorita scaderii proportiei de acizi grasi saturati, īn favoarea cresterii proportiei celor nesaturati. Coloratia anormala este determinata de peroxidarea acizilor grasi nesaturati.

Aparitia sa are cauze diferite:

·          La ovine, este legata de un caracter ereditar, dar si de o ratie bogata īn acizi grasi nesaturati; Cel mai adesea sunt afectati  berbecutii proveniti din aceeasi crescatorie, sau loturile de miei care au origine genetica comuna.Modificarea apare īntotdeauna la nivelul grasimii de acoperire.

·          La porci, modificarea apare la cei hraniti cu faina de peste degresata, coloratia cea mai pronuntata instalāndu-se la frasimea abdominala.

·          Modificarea a fost constatata si la pui.

Sanctiune recomandata: confiscare totala.

Coloratiile verzi

Pot avea intensitate variabila, de la verde deschis la verde brun, īnchis, īntotdeauna localizate si corespunzānd unei infiltratii de polinucleare de eozinofile, semnalānd o leziune de origine parazitara. Pot exista trei localizari: pulmonare, limfonodulare si īn ,masele musculare.

a)       Localizari pulmonare

Sunt caracteristice pentru vitei, dar pot fi īntālnite eventual si la porc. Coloratia verzuie, clara, intereseaza tesutul conjunctiv interlobular. Informeaza despre existenta foarte probabila a unei parazitoze ( ascaridioza sau strongiloze).

Sanctiune legala: confiscarea pulmonilor.

b)       Localizari limfonodulare

Coloratia la nivelul limfonodulilor hepatici, mezenterici, pulmonari, este mai īntotdeauna brun verzuie, asociata cu o hipertrofie a acestora si o adenita de tip subacut, definita ca adenita subacuta, eozinofilica parazitara (īn particular produsa de fascioloza si de esofagostomoza)

.

6.3. Control sanitar veterinar dupa taiere si sanctiuni īn parazitoze musculare transmisibile la om

Leziunile date de parazitozele musculare pot fi clasificate, īn functie de localizarea tisulara, īn leziuni ale tesutului muscular, cele mai importante, ale tendoanelor, ligamentelor, tesutului conjunctiv si ale seroaselor.

6.3.1. Sarcosporidioze ( Sarcocystoze)

Etiologie

Sunt parazitoze zoonotice date de protozoare apartinānd genului Sarcocystis, īntālnite la toate speciile de animale de macelarie si la om:

·          La porc, infestatia este produsa Sarcocystis suihominis dar si de S. suifelis;

·          La bovine - S. bovihominis de speciile S.bovifelis si bovicanis;

·          La oaie - S. ovifelis, S.ovicanis;

·          La cal - S equicanis;

·          La om - S. lindemani ( pentru care omul este gazda intermediara).

Morfopatologic se caracterizeaza prin prezenta īn musculatura gazdei intermediare  a unor chisti macro si microscopici (bradizoiti īnchistati).

Infestatia la om

Pentru om riscul este dat doar de consumul carnii de bovine si porc infestate cu macrochisturi de S. bovihominis, respectiv suihominis, insuficient tratate termic. Sarcochistii sunt distrusi la fierbere doar dupa o ora. Un tratament termic de 580C inactiveaza parazitii. Afumarea la 200C  la o U.R de 80% timp de 72 ore si saramurarea timp de trei saptamāni nu omoara decāt un numar mic de chisturi.

 Bradizoitii, eliberati din chisturi īn urma digestiei peptice, patrund īn lamina propria a intestinului subtire, formeaza macro si microgamonti care se maturizeaza si dupa fecundare formeaza zigotul, care devine oochist, terminānd faza gametogonica. Sporogonia are loc īn lumenul peretelui intestinal.

Boala la om este īntālnita rar, la persoanele cu rezistenta scazuta. Se manifesta printr-o faza diareica īnsotita uneori de inapetenta, greata, dureri abdominale si stare febrila.

Controlul  īn abator

Chisturile parazitare, avānd dimensiuni sub limita de vizibilitate cu ochiul liber (diametru de 100 - 300 microni, lungimea de 300 - 600 microni), sunt fuziforme si compartimentate.

La abator, dupa taiere, desi chisturile se localizeaza īn toata musculatura striata.se examineaza cu predilectie locurile de electie:

-          limba;

-          maseterii;

-          cordul;

-          esofagul;

-          diafragma;

-          muschii abdominali interni.

La oi leziunile sunt vizibile cu ochiul liber, sub forma unor fibre fusiforme, de culoare albicioasa, de 1- 1,5 cm lungime, sau forme globuloase. Se īntālnesc peste tot īn esofag si īn musculatura laringiana.

La bovine poate fi īntālnita de asemenea o miozita cronica eozinofilica. Aceasta leziune secundara legata de prezenta parazitului sunt usor de observat la nivelul musculaturii abdominale interne si ai pieptului, unde sunt prezente mici focare  de 1 - 2 cm diametru, cu margini neregulate, cu caracter fibros si de culoare verzuie.

Sanctiuni

 Conform Normei sanitare veterinare privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea carnii proaspete, aprobata prin Ordinul MAAP nr.401/2002, la art.6 alin.3, carnea cu sarcosporidioza generalizata vizibila macroscopic se declara improprie pentru consum.

Pentru carnea de bovine si ovine, masura se poate īnsa aplica doar la un numar redus de situatii, pentru ca, asa cum s-a aratat anterior, majoritatea chisturilor sunt de dimensiuni microscopice.

Īn cazul carnii de porc, pentru care la noi diagnosticul post sacrificare al trichinelozei se face prin examen trichineloscopic, ocazie cu care este usor de observat si infestatia cu sarcosporidioza, sanctiunea devine usor de aplicat.

6.3.2. Cisticercozele musculare

 Etiologie

Sunt cestodoze larvare date de prezenta cisticercilor, larve monochistice si monocefalice ale unor tenii, īn musculatura striata si cardiaca a gazdelor intermediare.

La bovine paraziteaza:

·          Cysticercus bovis,forma larvara a cestodului Taenia saginata;

La porc:

·          Cysticercus cellulosae forma larvara a cestodului Teania solium;

La ovine:

·          Cysticercus ovis larva a lui Taenia ovis, parazit īn intestinul gros la cāine.

Ovinele pot face, eratic, infestatii cu Cysticercus bovis si, mai rar, cu Cysticercus cellulosae, pentru ca cisticercoza la porc este aproape disparuta īn Europa.

Infestatia la om

Omul este singura gazda definitiva atāt pentru Taenia solium cāt si pentru Taenia saginata. Infestarea se produce prin consumul carnurilor de porc, de bovine si foarte rar de oaie, insuficient tratate termic si care contin cisticerci viabili.

Rezistenta termica a cisticercilor nu este foarte mare. La 560C sunt inactivati īn cāteva minute, iar prin congelarea carnii la - 120C īn patru zile.

 Din cisticercii infestanti se dezvolta teniile, al caror ritm rapid de crestere le permite ca la numai o luna de la contaminare sa atinga o lungime de pāna la doi metri.

Efectul spoliator, dar si cele iritativ - mecanic cāt si cel toxic nu dau o simptomatologie caracteristica la adultii fara alte probleme de sanatate. La grupele cu rezistenta scazuta īnsa, (copii, batrāni) pot da o simptomatologie variata īnsa nu foarte caracteristica (crampe abdominale, constipati, prurit anal, urticarii, apetit capricios, tulburari hepatice, ale splinei si chiar nervoase si psihice).

Foarte rar omul se poate gasi  īn ipostaza de gazda intermediara si sa faca cisticercoza musculara, la fel ca animalele de macelarie. In acest caz contaminarea are loc accidental, mai ales prin ingerarea, odata cu legumele sau fructele spalate insuficient, a oncosferelor din proglotele eliminate odata cu fecalele de catre de catre persoanele cu teniaza. Se mai poate īntāmpla ca omul sa preia elementele infestante de pe māinile murdare sau chiar prin regurgitare (la indivizii cu tenie).

Controlul  īn abator

Tehnica de control sanitar veterinar a carnii si organelor dupa taiere este reglementata prin Norma sanitara veterinara privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea carnii proaspete, aprobata prin Ordinul MAAP nr.401/2002.

Pentru depistare cisticercilor, normativul citat prevede modalitati de examinare diferite īn functie de specie.

La bovinele cu vārsta mai mare de 6 saptamāni se examineaza prin sectionare si inspectie muschii maseteri externi, cei interni si cordul.

Īn  maseterii externi se practica doua sectiuni paralele cu mandibula, cu o grosime de cca 1 cm., interesānd toata suprafata muschilor, fara īnsa a decupa īn totalitate portiunea sectionata de pe planul osos. Daca sectionarea se face corect, atunci cu cea de a doua feliere se trece si prin ln. parotidieni.

Muschii maseteri interni se sectioneaza īntr-un singur plan.

Dupa examenul prin inspectie a epicardului, se sectioneaza cordul īn toata grosimea lui, pentru a patrunde īn ventriculul stāng. Sectiunea porneste de la atriul stāng spre apex, la cca 2 cm īn spatele silonului vascular interventricular stāng si paralel cu acesta. Se īntoarce apoi cutitul cu taisul īn sus si se sectioneaza, de la vārf spre baza, septul interventricular, patrunzāndu-se īn ventriculul drept. Sectiunea se continua īn sus pentru a deschide si atriul drept. Suplimentar, se efectueaza doua 2-3 sectiuni īn grosimea peretelui interventricular, pentru a mari suprafata musculara ce urmeaza a fi inspectata pentru depistarea cisticercilor.

Pe lānga aceste principale locuri de electie se mai examineaza prin inspectie limba, muschii cervicali, intercostali, sternali, sublombari si cei abdominali.

Daca īn urma examinarii curente descrisa anterior se gasesc cisticerci, se trece la un recontrol detaliat pentru stabilirea corecta a gradului de infestatie. Acesta consta īn:

-          sectionarea īn felii a diafragmei si a pilierilor diafragmatici;

-          sectionarea īn felii longitudinale a limbii;

-          o incizie longitudinala īn musculatura dorsala;

-          o incizie transversala īn musculatura externa a spetei.

Infestatia va fi considerata generalizata atunci cānd se gasesc cisticerci īn cel putin doua din locurile indicate pentru examenul curent si, suplimentar, īn cel putin doua din sectiunile facute īn musculatura dorsala si olecraniana.

Se considera ca infestatia este slaba, daca se gasesc unul sau mai multi cisticerci doar īn sectiunile si locurile indicate pentru examenul curent, nu si īn sectiunile suplimentare  din cadrul recontrolului.

Pentru bovinele sub 6 saptamāni nu este necesar un examen pentru depistarea eventualilor cisticerci pentru ca, pe de o parte, hranindu-se aproape exclusiv cu lapte posibilitatea de infestare este extrem de redusa, pe de alta parte, chiar daca s-ar produce cisticercii devin infestanti pentru om doar dupa cca 8-12 saptamāni, prin urmare carnea nu prezinta nici un risc pentru om.

La porci, desi locurile de electie ale cisticercilor sunt aproximativ aceleasi cu cele de la bovine, tehnica de examinare dupa taiere este putin diferita, la fel si modul de apreciere al gradului de infestatie.

Conform H.G. 955/2005, singura sectiune obligatorie este cea a cordului, si singura zona musculara care se cere a fi inspectata este diafragma. Mai mult, normativul īn cauza nu precizeaza nici modul de apreciere al infestatiei slabe si nici modalitatea exacta de conditionare si de dirijare a carnurilor cu o asemenea infestatie.

Din motivele aratate este recomandabil ca examenul pentru depistarea cisticercozei la porci sa se efectueze dupa prescriptiile normelor si masurilor sanitare veterinare din Legea Sanitara Veterinara nr.60/1974, care prevad urmatoarele:

-          examenul limbii prin sectionare si inspectie;

-          sectionarea si inspectarea cordului;

-          examinarea prin inspectie a diafragmei, musculaturii abdominale si sternale;

-          examinarea prin inspectie a tuturor suprafetelor musculare sectionate tehnologic.

Se considera infestatie masiva, generalizata, situatia īn care se gasesc cisticerci, pe o suprafata de 40 cm2 muschi examinati, īn mai mult de jumatate din numarul sectiunilor executate.

Daca pe aceasta suprafata se gasesc cisticerci īn mai putin de jumatate din numarul sectiunilor, infestatia se considera slaba.

La ovine, tināndu-se probabil cont de faptul ca Cysticercus ovis, care este cel mai frecvent implicat īn cisticercoza la oi,  nu prezinta nici o importanta pentru sanatatea omului, ambele normative la care s-a facut referire pāna acum, desi impun masuri de confiscare a carnurilor cu infestatie masiva, nu prevad de fapt o conduita corecta de examen care sa permita aprecierea gradului de infestatie. Se prevede doar o inspectie generala a carcasei, si o examinare tot prin inspectie a diafragmei.

Se apreciaza ca daca numarul cisticercilor este mai mare de 8 - 9 pe suprafata de 40 cm2 sectiune examinata infestatia este masiva, cānd este sub 8, infestatia ar fi slaba.

Cysticercus bovis si Cysticercus celulosae sunt vezicule ovoide (6 - 8 / 3,5 mm si respectiv 8 - 12 / 5 - 6 mm), asemanatoare cu un bob de orez, pline cu lichid limpede si cu un perete translucid. Pe membrana se observa un punct opac, albicios, care reprezinta invaginatia cefalica. Evolutia ulterioara  de raspuns al organismului parazitat este aceea de proliferare conjuctiva perifocala, īnconjurata de un aflux eozinofilic. In timp, granulomul parazitar se poate fibroza, calcifica, sau suprainfecta, pentru ca īn final sa se ajunga tot la calcificare.

Sanctiuni

. Confiscare totala (carcasa, organe, masa gastrointesinala), īn urmatoarele situatii:

-          infestatie generalizata, cu sau fara modificari organoleptice ale carnii;

-          infestatie slaba īnsotita de modificari ale carnii.

. Dirijare conditionata pentru consum alimentar uman a carnii si organelor, īn caz de infestatie slaba

Modalitati de conditionare:

-          fierbere sau autoclavare

-          congelare pentru carne de bovine si ovine

a)        2 zile la - 120C sau

b)       la atingerea a - 150C īn centrul termic, fara a mai fi mentinute īn continuare la aceasta temperatura

-          congelare pentru carne de porc

a)        10 zile la - 150C sau

b)       4 zile la - 180C

. Daca īn musculatura masei gastrointestinale nu s-au gasit cisticerci, aceasta se da īn consum fara restrictii

. Grasimea de porc se topeste la 1000C dupa care se da īn consum.

6.3.3. Trichineloza

" Dintre toate bolile parazitare transmisibile de la animale la om prin consumul de carne, trichineloza este cea mai de temut. Aceasta deoarece, pe de o parte, trichineloza la noi este destul de raspāndita, iar pe de alta parte, pentru ca la om boala evolueaza de regula insidios si este greu de diagnosticat"( Negut).

Etiologie

Boala este produsa la om si la mai bine de 100 de alte specii de catre nematozi din familia Trichinellidae, genul Trichinella. Sunt paraziti permanenti cu biociclul autoheteroxen, prin urmare atāt adultii cāt si formele larvare se dezvolta la aceeasi gazda. Nu au faza evolutiva īn mediul exterior, dar pentru ca ciclul sa fie complet este obligatoriu un pasaj de la un subiect la altul (al aceleiasi specii sau īntre specii diferite). La acelasi individ, parazitul poate evolua doar pāna la faza de larva īnchistata L 1. Pentru a se putea relua ciclul, este necesar ca larvele L1 īnchistate īn muschi sa fie ingerate , odata cu carnea contaminata, de o alta gazda.

In prezent este acceptata existenta a 5 specii distincte, cu oarecare diferente īn privinta raspāndirii geografice si a patogenitatii:

-          Trichinella spiralis

-          Trichinella pseudospiralis

-          Trichinella nativa

-          Trichinella nelsoni

-          Trichinella britovi

 Speciile cele mai frecvent identificate īn episoadele de trichineloza la om, pāna acum, au fost T spiralis si T. Nelsoni. Mai recent au fost semnalate si infestatii ale omului cu T. Pseudospiralis (Euzeby J).

Infestatia la om

Omul, ca si alte specii de mamifere si chiar unele specii de pasari, se infesteaza prin consum de carne care contine chisturi de dimensiuni microscopice cu larve viabile.

La noi, datorita obiceiurilor culinare, cel mai frecvent au fost incriminate īn declansarea unor episoade de trichineloza carnurile de porc, mistret urs si rar carnea de cal.

Rezistenta elementelor parazitare īn carne este deosebita, chiar si īn cadavre (2-3 luni). Sararea si afumarea sunt ineficace. Sunt distruse la 580C īn cāteva minute, dar temperatura aceasta trebuie atinsa īn centrul geometric al carnii, ceea ce presupune un tratament termic de cel putin 700C. Sunt distruse prin congelare la - 250C dupa cel putin 10 zile si de radiatiile ionizante (īn doza de 500 Gray).

Īn duodenul noii gazde, peretele chistic este distrus sub actiunea proteazelor  pancreatice si a bilei, iar larvele continute sunt eliberate si, datorita unor enzime proteolitice eliberate de stilocitele proprii, patrund īn enterocite. Dupa cca 30 de ore si dupa 4 napīrliri succesive femelele si masculii devin adulti si se copuleaza. La 5 - 6 zile dupa masa infestanta femelele mature vivipare se implanteaza īn mucoasa intestinala unde depun larve fiice. Numarul de larve fiice produse si eliberate de o femela poate depasi 10.000, depuse īn mai multe ponte, īn urma unor copulari repetate petrecute pe parcursul celor 6-7 saptamāni, cāt este durata de viata a unei femele adulte īn intestin. Depunerea pontei īncheie faza intestinala a ciclului biologic al parazitului si marcheaza debutul fazei de migrare.

Cu ajutorul stiletului bucal, larvele fiice traverseaza activ lamina proprie a epiteliului intestinal si, cel mai mare numar, ajung pe cale sanguina īn ventriculul drept, de aici, pe calea atriului drept si arterelor pulmonare īn plamān. Dupa o stagnare de cāteva ore īn pulmon se reīntorc īn cordul stāng  pe calea venelor pulmonare, trec īn ventriculul stāng, de unde sunt vehiculate prin marea circulatie īn tot organismul, dar se fixeaza si īsi continua evolutia doar īn muschii striati, cu predilectie īn cei cu travaliu intens si vascularizatie bogata. Migratia dureaza doar cāteva ore. Se poate deci aprecia ca, dupa aproximativ o saptamāna de la infestare larvele fiice ajung īn spatiile conjunctive interfibrilare de unde, cu ajutorul stiletului bucal, patrund prin sarcolema īn miocit; este debutul fazei musculare.

Patrunse īn fibra musculara larvele produc o reactie inflamatorie, urmata de un raspuns din partea organismului gazda, care declanseaza formare a īn jurul parazitului a unui granulom parazitar. Dupa Barzoi si colab. (1999), la īnceput larva este īnvelita de o capsula formata din doua foite: una interna, compusa din glicoproteine, proteoglicani, laminina, fibronectina, colagen - toate elemente formate din fibra musculara. Acesta foita se formeaza repede, din a patra zi de la patrunderea larvei īn tesutul muscular; o foita externa formata de o reactie inflamatorie la care participa fibroblastele tesutului conjunctiv interfibrilar si elementele celulare provenite din diferentierea macrofagelor si la care se adauga eozinofilele. Se formeaza īn felul acesta chistul trichinelic care, pe de o parte, nu mai permite larvelor īnchistate ce si-au pierdut stiletul sa patrunda si īn alte fibre dar, pe de alta parte, fiind lipsit de vascularizatie, protejeaza parazitul fata de actiunea unor elemente de aparare imunitara (umorala si celulara) cāt si de actiunea unor medicamente. Īnchistarea se produce la 3-4 saptamāni dupa ce parazitul ajunge īn musculatura. La polii chistului se formeaza mici depozite de celule adipoase care provin din degenerescenta granulograsa a miocitului parazitat. Īn timp, dupa aproximativ 6 luni de la formarea chistului, īncepe calcifierea acestuia, proces care depaseste 2 ani, practic toata viata economica a porcului. Spre deosebire de alte granuloame parazitare, īn trichineloza calcificarea se produce centripet, larva fiind ultima afectata de depunerea de saruri calcare, de aceea calcificarea nu este sinonima cu inactivarea larvei din chist.

Manifestarile clinice ale bolii la om sunt dependente si oarecum diferite, īn functie de faza si intensitatea infestatiei cāt si de rezistenta individului parazitat. O descriere relativ completa a acestora este redata de Zoe Pambucol īn 1989.

Formele usoare, rezultate īn urma consumului de carne cu o infestatie slaba, de pāna la 10 larve / g, trec de obicei neobservate, putānd fi confundate cu o stare gripala. Chiar si infestatiile medii si grave, produse de consumul unor carnuri cu pāna la 100 si respectiv peste 100 chisturi / g, datorita polimorfismului manifestarilor clinice, infestatia cu trichinella poate fi confundata cu o multime de alte boli.

Debutul de regula este brusc si se manifesta prin frisoane, febra, cefalee, dureri orbitale, astenie, ameteli. De obicei febra se accentueaza ajungānd dupa o saptamāna la 39-40oC sau chiar mai mult. Nu rareori temperatura poate sa ramāna constant ridicata pe toata perioada evolutiei clinice a bolii.

In infestatiile slabe, simptomele din stadiul intestinal al invaziei pot trece neobservate. Īn infestatiile masive bolnavii acuza dureri abdominale, crampe, greturi, voma, diaree. Moartea poate surveni īn 24 - 48 de ore. Aceste manifestari sunt determinate de actiunea mecanica iritativa si toxica a larvelor, a produsilor de metabolism ai acestora si a detritusului celular rezultat din distrugerea mucoasei intestinale. Componenta alergica a tulburarilor intestinale este demonstrata atāt prin caracterul inflamatiei cāt si prin aparitia īn sāngele periferic a eozinofilelor si a anticorpilor specifici.

Īn faza de migrare se produc fenomene toxico - alergice grave, manifestate prin:

-          edemul facial si palpebral se accentueaza, dānd aspectul de " cap mare";

-          mialgii, rigiditate musculara si dificultate īn timpul masticatiei, vorbirii si respiratiei;

-          dureri precordiale sau chiar anginoase, palpitatii hipotensiune, aritmii;

-          flebite, tromboflebite, hemoragii cutanate, uneori hemoragii gastrice si intestinale;

-          pneumonie, bronhopneumonie, pleurezie, edemul faringian cu simptome de sufocare, dispnee, edem pulmonar;

-          nefrite, glomerulonefrite, manifestate prin albuminurie, hematurie, cilindrurie;

-          cefalee, apatie, somnolenta, stari conf0uzionale, delir, agitatie sau convulsii, meningita, encefalita, paralizii ale unor nervi;

Faza de īnchistare a larvelor este faza de alergie, īn care simptomatologia se amelioreaza. Edemele pot sa capete caracter generalizat cuprinzānd tot corpul si mai ales extremitatile; casexia este extrema iar functiile intelectuale slabesc.

Controlul de abator

Decelarea īn abator a carnurilor parazitate cu Trichinella spiralis cāt si masurile si sanctiunile care se aplica asupra carnii  īntr-o asemenea situatie  sunt reglementate prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei nr. 45/1995.

Norma sanitara veterinara aprobata prin ordinul citat obliga la actiunile expuse īn continuare.

·          Pentru a fi admisa pentru prelucrare īn vederea consumului public ca atare, carnurile de porc, porc mistret, urs si cal, cāt si produsele din carne proaspata ( si cele refrigerate sau congelate) trebuie sa fie supuse unui examen pentru depistarea trichinelelor, efectuat sub controlul si responsabilitatea unui medic veterinar oficial.

·          Examenul trebuie efectuat īn laboratoare autorizate, fie prin trichineloscopie, fie prin digestie artificiala.

·          Examenul se executa imediat dupa taiere si se finalizeaza īnaintea aplicarii stampilei de salubritate.

Examenul trichineloscopic

(cf. Ord.M.A.A. nr.45/1995)

Consta īn examinarea la un aparat optic, portativ sau proiector, cu o putere de marire de 50 - 100 de ori, a unor fragmente mici de musculatura, aplatizate pāna la transparenta prin compresare īntre doua placi din sticla.

Cantitatea de probe recoltate si examinate este diferita, īn functie de zona musculara de unde a fost prelevata, data fiind ordinea de preferinta pentru fixare a trichinelelor, demonstrata experimental si statistic cu mult timp īn urma ( pilierii diafragmatici, portiunea musculara radiara a diafragmei, m. intercostali, m cefei,  m. limbii, m. laringelui, m. striata a esofagului, m. maseteri, m. abdominali superiori). Cercetarile ultimilor ani arata īnsa ca aceasta ordine, fara sa fie aleatorie, nu este imuabila. Apar din ce īn ce mai multe semnalari din care rezulta ca m. limbii ar fi cei mai intens parazitati, motiv pentru care legislatia franceza cere ca probele pentru examinare sa fie recoltate, la acelasi animal. atāt din pilieri cāt si din limba.

Ordinul 45, impune urmatoarea tehnica de recoltare a probelor:

·          Din carcasa īntreaga de porc se recolteaza cel putin o proba de marimea unei nuci din fiecare pilier diafragmatic, din apropierea partii tendinoase;

·          Daca nu exista decāt un singur pilier diafragmatic, se recolteaza din acesta o proba de marimea a doua nuci;

·          Īn absenta pilierilor diafragmatici se recolteaza doua probe de marimea unei nuci din partea musculara a diafragmei, situata īn apropierea coastelor sau a sternului, din musculatura limbii, din muschii maseteri sau din muschii abdominali;

·          Din fiecare piesa de carne transata se recolteaza, din locuri diferite din apropierea oaselor sau a tendoanelor, 3 probe de muschi scheletici fara grasime si, pe cāt posibil, de marimea unei nuci.

·          De la carnea de vānat se recolteaza cāte 2 probe din fiecare pilier diafragmatic, sau din m. intercostali sau abdominali, īn total 4 probe a cāte 20 grame pentru fiecare animal.

Tehnica de etalare si examinare:

·          Din fiecare din cele doua probe recoltate de la carcasele īntregi, examinatorul trebuie sa taie cāte 7 fragmente (sectiuni) de marimea unui bob de ovaz, deci 14 fragmente īn total; daca recoltarea s-a facut dintr-un singur pilier, cele 14 sectiuni se fac din cele doua probe recoltate din acelasi pilier.

·          Daca cele doua probe obligatorii provin din alte zone musculare decāt pilierii, din fiecare se vor etala si examina cāte 14 sectiuni, īn total 28.

·          Din fiecare din cele 3 probe de carne transata sau preparate crude din carne se etaleaza pe compresor si se examineaza un numar de 4 sectiuni, īn total 12.

·          Din cele 4 probe obligatorii provenite de la carnurile de vānat, se etaleaza si se examineaza cāte 28 de sectiuni, un total de 112.

Dupa etalarea sectiunilor, īnainte de a fi presate īntre cele doua placi din sticla, cāmpurile se clarifica. Pentru carnurile grase se pipeteaza pe fiecare sectiune 3-4 picaturi dintr-o solutie 3% NaOH sau KOH., care, saponificānd grasimea, usureaza evidentierea chisturilor. Pentru clarificarea preparatelor īn care se gasesc chisturi calcificate se foloseste otet alimentar care, dizolvānd sarurile de calciu, face eventual posibila vizualizarea larvelor continute īn chisturi.

Examenul trichineloscopic trebuie sa dureze cel putin 3 minute pentru o proba de 14 cāmpuri, atunci cānd se examineaza pilieri. Pentru probele provenite din alte zone (28 cāmpuri), examinarea trebuie sa dureze minimum 6 minute. Trebuie sa fie efectuat īncet si cu atentie. Daca se descopera formatiuni suspecte a caror natura nu poate fi determinata cu certitudine chiar si cu ajutorul unui trichineloscop cu un grosisment mai puternic, va trebui sa se recurga la un examen cu ajutorul  microscopului. Īn caz de dubii, examenul trebuie repetat pe alte probe si preparate, cu un alt grosisment, pāna la obtinerea unui rezultat precis.

Examenul prin digestie artificiala

De o buna perioada de vreme trichineloscopia tinde sa fie īnlocuita, īn diagnosticul trichinelozei postsacrificare, cu diverse tehnici de digestie artificiala a tesutului muscular urmate de eliberarea larvelor din chisturi. Nefiind afectate de acidul clorhidric si de pepsina din sucul gastric artificial, larvele pot fi regasite, la un examen microscopic,  libere īn lichidul de digestie.

Metoda digestiei artificiale este superioara si preferata trichineloscopiei pentru ca, pe de o parte, este mult mai exacta, iar pe de alta parte si mai putin costisitoare.

Īn urma digestiei pot fi descoperite larve si īn carnurile cu un grad atāt de mic de infestatie īncāt, prin trichineloscopie, ar exista putine sanse de a fi descoperite.

Īn plus, se examineaza concomitent probe colective provenind de la loturi de 10-100 de porci, ceea ce īnseamna o importanta reducere de personal ( daca tinem seama de faptul ca norma unui trichineloscopist este de doar 75 porci pe zi), cu consecinte importante asupra profitului. La un abator cu o capacitate de taiere de 3000 porci pe zi de exemplu, numarul trichineloscopistilor se poate reduce de la 40 persoane la doar 4.

Cu toate acestea, metoda se preteaza mai ales pentru situatii si zone geografice īn care atāt la animalele salbatice cāt si la speciile sinantrope trichineloza este o raritate. Īn tarile si locurile īn care aceasta parazitoza este diagnosticata frecvent, este oricānd posibil ca la diagnosticul prin digestie sa fie gasite larve, situatie īn care fiecare semicarcasa din lot se reexamineaza fie prin digestie fie prin trichineloscopie, ceea ce presupune un volum de lucru ce depaseste posibilitatile unui numar redus de personal.

Tehnica de lucru pentru efectuarea digestiei artificiale, presupune 4 etape distincte.

Recoltarea probelor individuale si constituirea probei medii comune a lotului este prima etapa. Din locurile de electie prezentate anterior, se recolteaza de la fiecare porc din lot cāte 2 probe de cel putin 20 g. Din acestea se constituie o proba medie comuna de cca 100 g, la care fiecare proba individuala  participa cu o pondere proportionala cu numarul animalelor din lot. De exemplu, daca lotul este format din 100 de porci, atunci  fiecare proba individuala  va participa la formarea probei comune cu 1 g. Daca se īncearca alcatuirea de loturi mai mari, prin urmare daca pentru fiecare porc se va examina mai putin de 1 g, atunci metoda devine mai putin exacta pentru ca se reduce sansa de a descoperi cazurile cu infestatii slabe.

Digestia propriu zisa a proteinelor si eliberarea din chisturi a larvelor se obtine prin imersarea probei comune, macinate, īn lichidul de digestie ( 10 g pepsina + 5 ml HCl 37%, aduse la un litru cu apa curenta), īn raport de 1/20 - 1/30. Durata necesara pentru o digestie completa difera īn functie de temperatura si de regimul static sau de miscare al probelor. Temperatura de 37-390C si regimul de miscare permanenta, asigurate prin constructia de catre diferite firme a unor aparate special destinate acestui scop, permit scurtarea timpului de digestie de la  20-24 ore la 4 ore si chiar mai putin.

Izolarea larvelor vii dechistate din lichidul de digestie se face fie prin centrifugare, bazat pe greutatea lor specifica mai mare decāt cea a lichidului de digestie, fie prin sedimentare gravitationala simpla.

Evidentierea larvelor eventual aparute īn urma digestiei este posibila fie printr-un examen microscopic al sedimentului de filtrare sau al depozitului, fie prin examinarea acestora la trichineloscopul proiector cu ecran.

Marcarea carnurilor care au fost examinate īn abator pentru decelarea trichinelozei

Confirmarea faptului ca examenul pentru depistarea trichinelelor a fost facut si ca rezultatul a fost negativ si a confirmat absenta acestora se face prin marcarea (stampilarea) carnii.

Prin ordinul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Apelor nr.868 din 6 noiembrie 2003, la art.12 se legifereaza ca: " Marca de sanatate aplicata pe carnea provenita de la animalele din speciile receptive la Trichinella spiralis atesta si efectuarea examenului trichineloscopic cu rezultat negativ". Prin aceasta sunt anulate prevederile normativelor anterioare, care prevedeau marcarea suplimentara pentru confirmarea indemnitatii la trichineloza, cu o stampila rotunda de un anumit format.

Sanctiuni

Norma sanitara veterinara privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea carnii proaspete, aprobata prinH.G, 955/2005, prevede o singura sanctiune īn caz de trichineloza: confiscare totala.

Normativul īn cauza abroga prevederile contrare din reglementarile anterioare, care sugerau posibilitatea darii īn consum public a carnurilor cu infestatii trichinelice slabe, īn urma fierberii sau a unui anumit regim de congelare.

6.3.4. Toxoplasmoza

 

Etiologie

Toxoplasmoza este o zoonoza comuna tuturor vertebratelor, īn particular mamiferelor, dar care este īntālnita si la reptile, amfibieni si pesti, data de protozoarul Toxoplasma gondi,un parazit intracelular ubicvitar

Pisica, gazda definitiva, īn organismul careia se petrec ambele forme de  īnmultire (asexuata si sexuata), elimina īn mediul exterior, odata cu fecalele, oochisti, contaminānd iarba sau alte furaje care se transforma īn surse de infestatie pentru ierbivore.

La erbivore, ca de altfel la toate celelalte gazde intermediare nespecifice, se produce doar forma asexuata de īnmultire.

Boala la om

Toxoplasmoza trebuie considerata ca una dintre cele mai importante antropozoonoze, pe de o parte datorita raspāndirii ei deosebite atāt la om cāt si la animale, iar pe de alta parte datorita evolutiei sale grave la om īn cazul transmiterii transplacentare cāt si la subiectii imunodeprimati.

Procentul persoanelor cu raspuns imun pozitiv pentru toxoplasmoza, asa cum reiese el din informatia stiintifica actuala, este diferit, īn functie mai ales de obiceiurile culinare, dar īntotdeauna foarte ridicat, atingānd un nivel de pāna la 95 puncte procentuale la grupurile sociale care obisnuiesc sa consume carnea dupa un tratament termic sumar sau chiar cruda. Trebuie aratat ca formele de rezistenta, chistii, rezista la temperatura de 600C 20 minute, ceea ce īnseamna ca de fapt, īn centrul termic al carnii tratate termic trebuie sa se atinga minimum 650C. Sararea si afumarea ca metode de conservare nu au un efect letal asupra parazitilor. Congelarea este īnsa eficace, putānd constitui o modalitate buna de salubrizare a carnii.

Īn rāndul populatiilor de animale procentul celor infestate este diferit de la o zona geografica la alta, dar īntotdeauna foarte ridicat, cu valori cuprinse īntre 50-95%.

Omul se poate contamina pe trei cai diferite, fiecare cu o importanta mai mare sau mai mica, īn functie de frecventa diferita a surselor:

-          prin consum de carne (cu bradizoiti) sau de lapte (cu tahizoiti), produse  care nu au suferit un tratament prin care elementele parazitare sa fie inactivate;

-          prin contagiu, īn cazul unei coabitari īn conditii de promiscuitate, īn acelasi spatiu cu animalele de companie (mai ales cu pisica);

-          prin contagiu, o grupa de risc importanta, reprezentata de persoanele care prin specificul profesiei sunt īn contact prelungit fie cu animalele fie cu produsele acestora;

-          pe cale transpalcentara.

Clinic, cea mai de temut este toxoplasmoza congenitala, contractata de fat pe cale transplacentara, de la o mama care a trecut printr-o infestatie acuta cel mai adesea preluata īn timpul sarcinii de la pisica. Consecintele pentru fat pot fi dramatice, soldāndu-se cu moarte intrauterina urmata de avort, nasterea la termen a unor produsi cu grave afectiuni ale sistemului nervos ( hidrocefalie, microcefalie, retardare mintala), leziuni oculare si/sau ale organelor parenchimatoase.

Toxoplasmoza dobāndita īn timpul vietii, prin contagiu sau prin intermediul unor alimente de origine animala contaminate, evolueaza cel mai adesea inaparent, cu exceptia subiectilor imunodeprimati, la care manifestarile clinice sunt dependente de localizari. De pantropismul tisular al parazitului depind, la acestia,  manifestarile clinice ale bolii. Localizarile encefalica si oculara dau manifestarile cele mai grave si īn infestatiile dobāndite.

La persoanele cu o reactivitate imunologica normala, cea mai mare parte a elementelor infestante sunt inactivate. Cele care rezista raspunsului imun al gazdei au evolutia normala a unor chisturi parazitare, transformāndu-se īn granuloame care ulterior se calcifica.

Controlul de abator

Īn abator leziunile sunt nedepistabile macroscopic.

Diagnosticul de certitudine al bolii beneficiaza īn prezent de posibilitatea recurgerii la testul imunoenzimatic, la mai vechiul test Sabin-Feldman, dar si la alte metode. Nici una dintre tehnicile de diagnostic nu se preteaza, din motive tehnice dar mai ales financiare, pentru a fi aplicate ca metoda curenta de depistare īn abator a animalelor infestate. Pe de alta parte, chiar daca s-ar īntreprinde o asemenea actiune, ea nu ar elimina oochistii din mediul exterior ceea ce ar face-o inutila.

Pentru om protectia rezulta din imunitatea spontana dobāndita īn timpul adolescentei īn urma unor infestatii aproape imposibil de evitat, si prin masuri de igiena generala, cum sunt:

-          spalatul fructelor si cruditatilor;

-          consumul de carne numai dupa un tratament termic adecvat;

-          congelarea la - 200C timp de 2 zile a carnurilor, inactiveaza toxoplasmele;

-          contact atent cu pisica.

6.3.5. Echinococoza

Etiologie

Echinococoza,( hidatidoza, sau chistul hidatic) este o helmintozoonoza deosebit de grava, produsa la om si animale de forma larvara a cestodului Echinococcus  granulosus, care īn forma sa de adult paraziteaza la cāine, mai rar la vulpe si la vulpea polara(Dida , Cosoroaba).

Dupa Anderson, citat de (Cosoroaba), cu toata variabilitatea fenotipica a genului Echinococcus, acesta include īn prezent urmatoarele specii:

Echinococcus granulosus

-          biotipul nordic

-          biotipul european

Echinococcus oligarthrus

Echinococcus multilocularis

Echinococcus vogeli

Infestatia la om este produsa cel mai frecvent de Echinococcus granulosus, dar sprecia cea mai patogena, din fericire mai rar īntālnita, este E. granulosus, care produce echinococoza alveolara.

Boala la om

Hidatidoza este o zoonoza indirecta, omul nu se infesteaza prin consum de carne sau organe continānd forme larvare ale parazitului (echinococi). La fel ca speciile de macelarie (bovine, oi, porci), omul se contamineaza prin ingerarea accidentala, odata cu alimentele crude, nespalate, a oualor de paraziti sau chiar a proglotelor ovigere eliminate de cāine īn mediul extern.

O modalitate comuna, obisnuita, de infestare pentru om este aceea de a prelua ouale de paraziti direct de la gazda definitiva īn urma unui comportament nepotrivit fata de cāinii din gospodarie. Datorita pruritului anal provocat de proglotele ovigere eliminate, cāinele infestat cu E.granulosus īsi linge zona anala preluānd cu aceasta ocazie ouale sau proglotele pe care le transporta apoi pe par sau direct pe māna omului cānd este māngāiat.

Echinococoza umana este o afectiune grava, deoarece chisturile se dezvolta īn organe importante (ficat - cca 60% din cazuri, pulmon - cca 30%, splina - cca 6%, rinichi - cca 3%). Alte localizari sunt mai rare, dar clinic pot fi extrem de periculoase atunci cānd intereseaza encefalul, muschii, inima, oasele sau tiroida.

Gravitatea bolii este cu atāt mai mare cu cāt nu de putine ori, prin spargerea spontana a unor chisturi primitive sau īn urma unor interventii chirurgicale, elementele infestante sunt diseminate īn tesuturile din vecinatate sau pe seroase unde formeaza vezicule noi - hidatidoza secundara. Dar diseminarea poate sa se produca si īn zone īndepartate de chistul de origine, atunci cānd dehiscenta se produce īntr-un vas de sānge.

Tabloul clinic la om prezinta manifestari polimorfe, depinzānd de localizarea chisturilor si de stadiul atins īn dezvoltarea acestora, dar īntotdeauna gravitatea bolii dupa un anumit stadiu de evolutie este mare, iar tratamentul unic este excizarea chirurgicala a chisturilor.

Controlul de abator

La animalele de macelarie, embrionii hexacanti sunt eliberati īn tubul digestiv din embrioforii ingerati sub influenta pepsinei si a tripsinei, activate de catre bila. Dupa ce traverseaza peretele intestinal, prin circulatia portala, sunt transportati īn ficat unde cea mai mare parte dintre ei se opresc. Cei care depasesc acest obstacol ajung, pe calea venelor sushepatice īn cordul drept de unde sunt transportati la pulmon (cea de a doua localizare). Cātiva, relativ putini numeric,  īsi continua migratia si, prin cordul stāng, ajung īn marea si mica circulatie iar de aici īn splina, rinichi sau creier.

Leziunea tipica de echinococoza este chistul hidatic (hidatita), o formatiune alba, alb-galbuie, cu un perete ferm, de consistenta elastica ce contine un lichid sub tensiune. La sectionare, din chist erupe un lichid transparent, limpede, supranumit lichid de stānca si care contine numeroase granulatii  (nisipul echinococic) care sunt, de fapt, protoscolecsii si veziculele proligere ale parazitului. Dimensiunea (diametrul) chisturilor este variabila, de la 1 la 4 - 5 cm si chiar mai mari.

La oi si la porci trebuie facut diagnosticul diferential fata de Cysticercus tenuicolis fata de care prezinta doua elemente de diferentiere concludente:

-          hidatitele se localizeaza obisnuit sub seroasa organului, īn parenchim, īn vreme ce C.tenuicolis se fixeaza la suprafata seroasei;

-          chistul echinococic prezinta o membrana dubla ( o cuticula periferica fibroasa si o membrana interna proligera care pe fata interna prezinta niste burjeonari - vezicule proligere continānd scolecsii larvari.

Aspectul leziunilor poate fi īnsa diferit daca chisturile degenereaza. Din acest punct de vedere pot fi īntālnite trei aspecte diferite:

a)                       suprainfectarea si transformarea chitului īntr-un abces cu continut purulent, situatie īn care diagnosticul diferential fata de alte procese supurative poate fi pus numai daca se mai pastreaza resturi din membrana proligera;

b)                       cazeificarea continutului

c)                       calcificarea continutului

Sanctiuni

Identificarea leziunilor de echinococoza necesita incizarea chisturilor. Sectionarea acestora este īnsa urmata īntotdeauna de expulzarea exploziva a lichidului din interior, cu riscul iminent de a contamina carcasele din vecinatate, de aceea controlul este necesar sa fie facut īn spatii separate, destinate īn exclusivitate controlului sanitar veterinar. Pe de alta parte, operatia trebuie efectuata cu atentie, pentru ca lichidul de stānca este iritant.

Īntrucāt legislatia īn vigoare (OMAAP 401/2002) nu face referire la sanctionarea carnii si organelor īn caz de  echinococoza este recomandabil a se proceda īn felul urmator:

·          descoperirea leziunilor hepatice presupune confiscarea simultana atāt a ficatului cāt si a pulmonului(si viceversa);

·          carnea si celelalte organe neafectate se vor dirija fara restrictii īn consum sau pentru prelucrare;

·          organele cu echinococoza confiscate vor fi distruse, interzicāndu-se directionarea lor pentru hrana cāinilor.

6.4. Control sanitar veterinar dupa taiere si sanctiuni īn boli infectioase

6.4.1. Tuberculoza

6.4.2. Salmoneloze

6.4.3. Antrax

6.4.4. Turbare

6.4.5. Bruceloze

6.4.6. Leptospiroze

6.4.7. Rujet

6.4.8. Febra aftoasa

6.4.8. Boala lui Aujeszky

6.4.9. Pesta porcina

6.4.10. Pasteureloze


Document Info


Accesari: 5861
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )