|
ASOCIAŢIA MEDICALĂ ROMÂNĂ SOCIETATEA ROMÂNĂ DE ECONOMIE sI ADMINISTRAŢIE SANITARĂ Prof dr. Al. Popescu” BIOINGINERIE sI INGINERIE MEDICALĂ Revista de Economie si Administratie Sanitara Studii si cercetari stiintifice Documentar legislativ Actualitati, opinii, comentarii (Orizonturi românesti) Vol. 55-56 Editura Mediamira Cluj-Napoca |
|
Oferta ♦Aparatura medicala: radiologie si imagistica medicala, dozimetrie si protectie radiologica; endoscopie flexibila si chirurgie laparoscopica; explorari functionale(statii si monitoare pentru terapie intensiva, ecografe,electrocardiografe, electroencefalografe, electromiografe, spirometre, tensiometre, glucometre, stetoscoape, otoscoape, Doppler vascular), echipamente de electrofizioterapie, osteodesitometre etc , ♦Aparatura si materiale stomatologice: unituri dentare complet echipate, radiologie dentara (retroalveolara, panoramica, CT dentar),autoclave, lampi de fotopolimerizare etc, materiale de amprenta, compozite,anestezice,brackett ortodontie, etc. ♦Aparatura de chirurgie, anestezie si sterilizare: mese de operatii, lampi scialitice, anestezie si ventilatie artificiala, sterilizatoare de toate tipurile,electrcauter, aspirator chirurgical, etc. ♦Mobilier spitalicesc si de cabinet:paturi de salon si ATI, noptiere,targi, masute instrumente, etc. ♦ Dispozitive de mers si de protezare:carucioare electrice si manuale, cadre, carje, bastoane, talonete, ♦Materiale sanitare si consumabile: pungi de ileostomie,urostomie, colostomie si de urina, serigi, termometre, irigatoare,colaci sanitari, cantare, bandaje hernie, ciorapi varice, taliometre,manusi chirurgicale si de examinare, sonde, masti, vygonule, truse de perfuzii, hartie medicala pentru ECG, EEG, EMG, spirometrie, geluri, acumulatoare si baterii medicale. ♦Instrumentar: chirurgical, stomatologic, oftalmologic, ORL, etc. ♦Sticlarie si aparatura de laborator. Sisteme de încalțare, de anvelope sterile (botoșei) pentru sali de operații, spitale, cabinete medicale etc. Materiale consumabile pentru aceste sisteme. Fotolii pentru masaj complet, începând cu talpile picioarelor și pâna la coloana cervicala; lampi pentru încalzit terase și spații libere în perioade friguroase de toamna, iarna și primavara; lampi electrice cu LED-uri de 5 și 11 W cu iluminare echivalenta puterilor lampilor cu incandescența de 40 și 60 W. (Documentar întocmit de Paulina Manea) |
|
Service: TEMCO ofera activitate de service pe tot teritoriul României. Va rugam sa va adresati Dispeceratului National: 0264-599431; 0740-106689; fax: 0264-599432 service@temco.ro |
|
Reteaua Companiei Române de Tehnica Electronica Medicala Servicii pentru România |
|
Sediu national: Cluj-Napoca 400489 Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 65-67 tel: 0264-599331; 0745-115989; fax: 0264-596270 www.temco.ro; office@temco.ro Birouri: Bucuresti Iasi 021353 Bucuresti, Str. Calusei nr. 69A 700536 Iasi, sos. Pacurari nr. 5/3 tel: 021-2524650; 0745-594854; fax: 021-2524667 tel: 0232-213107; 0744-552454 www.temco.ro; office@temco.ro www.temco.ro; cstupu@temco.ro Timisoara Târgu Mures 300392 Timisoara, Calea Bogdanestilor nr. 28 540311 Târgu Mures, Aleea Carpati nr 45 tel: 0256-227360; 0745-636496 tel: 0265-218422; 0744-694224 www.temco.ro, boaritheo@yahoo.com www.temco.ro, office@temco.ro Magazine: Cluj-Napoca Alexandria 400014 Cluj-Napoca, Str. Samuil Micu nr. 1A 140079 Str. Dunarii nr. 220/50 tel: 0264-591222 tel: 0247-316028, 0744-613878 www.temco.ro, fpop@temco.ro www.temco.ro, temco_optica@yahoo.com Constanta Craiova Galati 900683 Str. Sarmizegetusa nr 34Ş 200624 Craiova, Str. Tabaci nr. 1 800621 B-dul Otelarilor nr. 45/1 tel: 0241-521191, 0740-214292 tel: 0251-531531, 0745-368531 tel: 0236-470615, 0744-744161 gnovac@temco.ro, gabrielanovac@yahoo.com Policlinica Judeteana rionescu@temco.ro |
|
În atentia colaboratorilor! Adresa noastra de corespondenta: 400489 Tel.: 0264-599331; Fax: 0264-596270 Persoane de contact: Andreea Catana (0740-117229), Pompiliu Manea (0744-559098), Gheorghe schiopu (0264-599331), Email: acatana@temco.ro pmanea@temco.ro gschiopu@temco.ro |
|
L-AM PIERDUT PE MIHAI HANDREA
ing. Gh. schiopu
Matematicianul Mihai Handrea s-a nascut la 10.01.1947, în orasul Reghin,
din judetul Mures.
Copilaria si-a petrecut-o în localitatea natala, dar si în satele Morareni si Maioresti locul de obîrsie al parintilor sai: Ioana-contabil sef al Spitalului din Reghin si Iustin Handrea-învatator emerit, un mare român, cu contributii notabile la dezvoltarea românismului din Transilvania, descendent din neamul Maiorestilor, cel care împreuna cu marele sociolog Dimitrie Gusti, au contribuit esential la realizarea Muzeului Satului din Bucuresti.
Iustin Handrea a fost membru al Casinei Meseriasilor din Reghin, el a înfiintat Muzeul de stiinte Naturale (Pasari împaiate) din Morareni, unde s-a petrecut urmatorul episod: cînd Nicolae Iorga, primul ministru al României, a trecut prin Morareni, tinerii satului, împreuna cu învatatorul lor, Iustin Handrea, au întins un cordon în sosea, obligîndu-l sa opreasca masina pentru a-i arata muzeul. Iorga a oprit masina, a vizitat muzeul, a fost încîntat si a elogiat realizarea, iar faptul a ramas înscris în istorie.
Atît Reghinul, aflat la confluenta Muresului cu Gurghiul, cît si cele doua sate (Morareni si Maioresti) situate pe cursul superior al Muresului, cel mai frumos si mai cîntat rîu, al României, apartin unei zone cu relief extrem de diferit, cu oameni harnici, gospodari, vrednici si hotarîti în actiunile lor.
Copilul Mihai a admirat, cu siguranta, frmusetea peisajului, începînd de la cursul linistiit al Muresului pîna-n vîrful muntelui „Scaunul Domnului” ce se ridica falnic deasupra localitatii Deda, locul unde a poposit în 1866 Mihai Eminescu, în drum spre Blaj, gazduit de taranul Iovu Ceontea, intrat si el în nemurire datorita acestei ospitalitati, locul de obîrsie al marelui istoric Vasile Netea, apoi satul Pietris, unde a vazut lumina zilei Pavel Tornea, oboistul si dr Eugen Nicoara, iar mai jos Morareni cu vestitul taraf al lui Victor Radu, nume cunoscute în toata România.
Frumusetea acestei zone l-a atras si pe Ion Vlasiu sculptor, pictor si scriitor, care în ultima parte a vietii s-a stabilit la Bistra Muresului (fosta Deda Bistra). Toate acestea, inclusiv graiul si portul locuitorilor zonei au exercitat, fara îndoiala, o influenta extrem de importanta, asupra copilului, a carui curiozitate excesiva prevestea pasiunea de mai tîrziu cu care si-a dus la bun sfîrsit actiunile pe care le-a întreprins.
scoala primara si liceul le-a urmat la Reghin unde umbra lui Petru Maior, protopopul Reghinului si faima lui Augustin Maior, autorul telefoniei multiple, erau înca suficient de vii, pentru a aprinde imaginatia tînarului studios. Ecourile unei vieti discrete, ordonate si temeinice ale sasilor care au trait în oras, la care se adauga sprijinul si exemplul parintilor, care l-au stimulat la studiu aprofundat si la cunoasterea lumii înconjuratoare, au transformat copilul de altadata în adolescentul, în tînarul pasionat de cea mai exacta stiinta: matematica-informatica.
Prof. Pompiliu Manea îsi aminteste, cu emotie, ca în 1958, exmatriculat din scoala Normala de la Cîmpulung Muscel, ajuns tehnician de radiologie la Spitalul din Reghin, a meditat la matematica, pe copiii contabilei sef-Mihai Handrea si al directorului Spitalului-Sorin Puia, care terminau gimnaziul si treceau în cursul superior al liceului. Ambii, elevi premianti si la fel de buni. Rezultatul a fost ca Mihai Handrea a iesit un mare matematician, iar celalalt, Sorin Puia, la fel de mare, dar ca medic ginecolog
Cu bagajul de cunostinte acumulat în liceu se înscrie la concursul de admitere la Facultatea de Matematica a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, pe care-l trece cu bine, iar în anul 1969, încheie cu rezulltate foarte bune studiile universitare, primind repartitie în Cluj, la Institutul de Tehnica de Calcul, avîndu-l conducator pe prof.dr.Marius Hanganut. Aici desfasoara o activitate fructuoasa, în domeniul cu cele mai mari exigente profesionale, cel al sistemelor tehnice de calcul automat al datelor.
Tot în anul 1969 se casatoteste cu studenta de la Conservatorul din Cluj-Napoca: Mariana Rodica Ioja, violonista. Din familia astfel închegata, au rezultat doua fete: Mihaela si Ioana, familie ce se bucura din plin de viata, de copii, de succesele lor, de perspectiva minunata ce li se deschidea.
În anul 2004, Mihai este supus unei încercari de viata imens de dure. La 01.04.2004, dupa o grea si atroce suferinta, îsi pierde sotia, dupa peste 30 de ani de viata comuna.
si-a recapatat cu greu echilibrul. Mai întîi cu cele doua fete ale sale: Ioana si Mihaela, apoi cu cei doi nepotei: Diana-Maria si Tudor-Mihai, zamisliti de perechea Ioana si Marian (ginerele sau), pe care i-a supravegheat cu îngaduinta proverbiala de bunic, cu bunatate, cu întelegere si cu dragoste nemarginita. Asupra lor si-a varsta întregul supraplin sufletesc, prin sentimente de iubire reciproca.
În activitatea profesionala la Institutul de Tehnica de Calcul din Cluj, la Grupul scolar Sanitar Cluj, clasele de tehnicieni de aparatura medicala, unde a predat ca profesor sau dupa mesele cînd facea meditatie cu elevii, ce aspirau la inginerie, a dovedit o veritabila vocatie de pedagog, confirmata de procentajul maxim de reusite la examene ale acestora. Dintre salariatii SC TEMCO SRL care i-au fost elevi sau pe care i-a meditat la matematica amintim: ing.Bogdan Manea, ing. stefan Radoi, ec.Mirela Manea-Bucur si multi altii, cu totii îi poarta o vie recunostinta..
În tot ce întreprindea manifesta o devotiune extraordinara, Era extrem de meticulos, foarte analitic în aplicatiile de calcul automat, dispus la travaliu nelimitat, în conditii de acuratete maxima si de o rigurozitate absoluta, care vizau efectele cele mai complexe, mai complete si mai eficiente ale acestora.
Cu cîtiva ani în urma, cînd reglementarile, în vigoare, obligau furnizorul de dispozitive medicale sa tina evidenta celor furnizate clientilor si a activitatii de service, am purtat cu el o discutie pentru realizarea unei astfel de evidente, numai pentru firmele asociate SC TEMCO SRL Cluj-Napoca (SC Medical Leasing SRL si SC Medical Tehnology&Service SRL) pe care a înteles-o foarte repede, a extins-o imediat la nivelul Ministerului Sanatatii, cu o usurinta uimitoare.
El a creat pentru prima data în România un program pe calculator pentru evidenta activitatii medicului de familie si a Casei de Asigurari de Sanatate.
În ultima perioada efectua serviciul de redactare al „Revistei de Economie si Administratie Sanitara”, editata de Asociatia Medicala Româna-Societatea Româna de Economie si Administratie Sanitara (SREAS), sustinuta material, integral, de catre SC TEMCO SRL Cluj-Napoca.
Grija, competenta, acuratetea si pasiunea cu care efectua lucrarile de redactare impresionau pur si simplu.
Mai presus de orice era un altruist, receptiv la orice solicitare, avea rabdarea si empatia necesara ca sa-si asculte interlocutorii, într-o lume în care, nimeni nu mai asculta pe nimeni, o lume în care dialogul a disparut cu desavîrsire, monologul infatuat si agresiv tine locul discutiilor civilizate si atente.
Îmi staruie în memorie vizita pe care am efectuat-o, împreuna cu prof.dr.ing. Pompiliu Manea, la Spitalul de oncologie-Sectia de hematologie. Nu mai putea mînca, nici bea (de o saptamîna nu mai mîncase nimic), era slabit. În salon mai erau doi pacienti în situatii critice, toti fiind bolnavi de leucemie.
Fructele si ce i-a mai adus prof. Pompiliu Manea, au ramas la el, fara certitudinea ca le va putea consuma vreodata, dar n-a pregetat sa ne povesteasca, cu mult patos, despre înfatisarea urmatorului numar al revistei pe care se pregatea sa-l redacteze: mai frumoos, mai placut, mai atragator.
Am plecat complet ravasiti, din salon, uimiti de vitalitatea discursului sau în contrast cu starea unui tînar de 25 de ani din Deva, care nu se poate descrie în cuvinte.
Nu peste mult timp, cu prilejul unei convorbiri telefonice (din 10.09.2009), cu Pompiliu Manea, mi-a spus, cu vocea tremurînda, ca se duce la înmormîntarea prietenului nostru comun, Mihai Handrea, pe care-l vizitasem recent la spital.
S-a stins din viata la 08.09.2009, la numai 62 de ani si opt luni, cînd, daca timpul ar fi avut rabdare, ar mai fi avut multe de spus si de facut.
Conducerea SC TEMCO SRL Cluj-Napoca, salariatii sai, colegii si prietenii, precum si toti cei care l-au cunoscut, exprima condoleante famliei, urmasilor sai, întreaga compasiune fata de ireparabila pierdere, precum si regretul profund al disparitiei unui colaborator fidel si devotat activitatii noastre.
Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!
Cluj-Napoca, 12 feb. 2010
Biserica Sf.Ilie-Pipera
Monument Istoric
Cap. I
Studii si cercetari stiintifice
Coordonatori stiintifici:
Prof.dr. Luminita Plesca-Manea
Prof.dr.ing. Pompiliu Manea
Welcome Speech
Prof.ing.dr. Pompiliu Manea
My dear friends, I wish to welcome you to Cluj Napoca, the beautiful city located near the river Somesul Mic and capital city of Transylvania, protected by the surrounding hills.
First of all, I wish to present in a few words the life and history of the “Medical Equipment Collection”, a history that goes back more than half a century, when as a young engineer I was part of the Romanian Committee for Downgrading and Classification of Medical Equipment and Medical Instruments.
This event occurred during communism, when after the closing of the documentation proving destruction and before the handing in of the destroyed material to the “scrap iron collecting” locations, a group of young workers equipped with heavy hammers with long handles, started smashing and destroying everything, including the smallest parts, for the purpose of preventing that something remained to the much beloved working class of the communist party.
At that moment I realized that we were doing nothing else but values connected to other values, that is the men and specialists who had used these instruments for establishing the diagnosis, for treating the disease and for medical research purposes. I suddenly realized that these devices and instruments were connected to the pioneers of the Romanian medicine, who have lived in our country and to their heirs, like the professors: Ioan Piuariu-Molnar, Nicolae Kretulescu, Carol Davila, Constantin Severeanu, Iuliu Hatieganu, Dimitrie Michail, Dimitrie Negru, Coriolan Tataru, Ioan Goia, Victor Papilian, Nicolae Hortolomei, Ioan Pacurariu, Sorin Schiau, Gheorghe Chisleag, Gheorghe Smitzer, Ioan Barzu, Octav Costachel, Dumitru Dabija, Petre Vancea, Dumitru Radulescu and many others from all over the country, and from abroad.
This destructive activity went on for years, as it happened in case of all values during communism, until 1970, when I met in Cluj Hadrian Daicoviciu, PhD, at that time general manager at the History Museum, who after finding the solution to this problem empowered me by means of the Decision No. 114 of February 1979 to make all these goods part of the “Romanian National Heritage”. Of course, in this respect I was provided with all the necessary legal information as well. I started visiting hospitals all over Romania and during this journey undertaken for the medical equipment service, I managed to register all the medical devices deemed as being part of the Romanian National Heritage. Of course these devices were registered long before destruction; therefore I managed to save a lot of equipment of this type.
During my journey I met people who understood the importance of these values, at first at my working place, then within the medical personnel working in various hospitals, people who greeted me and invited me to search in the attics, basements and in the deposits for obsolete equipment or anywhere else where we could find anything worth saving and could be saved.
Before 1989 I was not aware of the fact, that in other countries, especially in the non-communist ones, there were drugstores passed from fathers to sons. Within these drugstores each instrument and each apparatus was a memory, a vivid one identified with the ancestors and therefore carefully kept at a safe place, for the purpose of preventing its destruction and depreciation. When generations collected these memories passed from fathers to sons, naturally a place was found where these collections of professional use of bigger or smaller size could be kept.
However, in my case many years of detailed and hard work had to pass until we managed to find the legal way for obtaining all the approvals and the money needed for creating a collection of medical equipment, a collection unique in Romania even today. During these years I had many presentations and I organized many temporary exhibitions, such as the following ones, mentioned in order: June 1979 - Casa Radio (House of Romanian Radio) in Cluj-Napoca; 1982 and 1985 - The House of Culture for Students; 1986-1988 – at the Headquarters of the Ambulance Service in Cluj; 1989 – at the Medical Unit in Gilau, soon after 1990 – at the Romanian National Museum of Transylvania, in the room previously called „Omagiu adus alesului iubit al poporului, Nicolae Ceausescu” (Homage to the beloved chosen leader of the people Nicolae Ceausescu), two years later all the collection was evacuated on stairs and corridors, until seven years before, when the former Mayor of Cluj, Gheorghe Funar, PhD, provided us with an almost 80 sqm, in the “Hintz House”, a historical monument, today the headquarters of the “Valeriu Bologa” Pharmaceutical Collection hosted by the former ‘Hintz’ drugstore. Furthermore we were provided with the money necessary for decorating and painting the building. Afterwards we stared transferring the medical equipment to this place, at the beginning for depositing purposes, later we started designing the necessary furniture, thereby complying with the instructions received from my friend Willem Mulder, Administrator of the University Museum in Utrecht, Holland. The money needed for designing the furniture was provided by the TEMCO Company. I wish to highlight the fact that in 1998 the collection was presented at the Congress held in Leeds, UK, and classified as universal heritage.
Finally, today we are honored being surrounded by our colleagues and friends coming from Europe, the USA and Russia, and participating at the 9th Workshop of the E.A.M.H.M.S. for the purpose of convincing Romania to accept this collection.
Today, I would like to thank the guests and friends who have joined us from the various corners of the world and have traveled thousands of miles just to be here and I wish to believe that they have joined us out of respect for me and my country, Romania. When I say this, I think of Ramunas Kondratas who came from Washington D.C., the capital city of the United States of America, and who is the former manager of the Smithsonian Institute, or of Inger Wikstrom Haugen, manager of the Medical Science Museum in Goteborg, Sweden, or of Anna Radzyun, administrator of the Museum for Anthropology and Ethnography ‘Peter the Great’ – Kunstkamera, who joined us from the cultural capital of Russia, St. Petersburg, city of Pervii Petru. Maie Toomsalu, manager of the Museum for Medical Sciences of the University in Tartu, came from Estonia, and Tauras Mekas, manager of the Museum for Medical and Pharmaceutical History located in Kaunas, former capital of Lithuania. He joined us together with his collaborators Asta Lygnugariene, Angele Rudzinskaite, Vilija Zabarskiene, and Rolandas Minevicius.
Last but not least, I wish to mention Willem Mulder, administrator of the University Museum in Utrecht, president to honor of the event organized today. He has advised and helped us during the organizing of this collection and who after two days of traveling arrived in Romania from Holland, with three days before the opening of the Workshop to see whether everything was all right, although I am sure that there is still much to be done.
Moreover, I wish to mention the fact that he joined us together with his wife, Tiny Mulder, and I am happy to welcome his friends Marie-Jose and Jan Hoekstra and his collaborators Sanne Witter and Ellen Zijp as well, who will be spending eleven days in Romania for the purpose of getting to know us better.
I also welcome Alexandru Herlea, former secretary of the Romanian Ministry for European Integration in the Romanian Government within 1996-2000 and teacher of technology and science history at the Technical University Belfort-Montbeliard, who today conducts a PhD program having as topic the evolution of medical engineering in Romania, 1859-2009.
I wish to say thank you to all our friends who honor us today with their presence, experience and scientific knowledge gathered in the field of medical sciences from all over the world.
Furthermore, I wish to thank the Romanian participants as well, who will share their presentations with us. Such Romanian participants are: Dr. Eva Crisan, Alexandru Tataru PhD, Dan Rafiroiu PhD, Simona Ţalu PhD, Cristian Barsu PhD and the young participants in the PhD program: Mircea Puia and Dr. Adrian Zah. Furthermore, I wish to say thank you to everybody who helped in organizing this workshop, as did Roxana Ghindeanu - the workshop secretary, George Bina, Octavian, Olariu, Ovidiu Chilat. I also wish to thank to Mr. Tudor Salagean from the Romanian National Museum of History of Transylvania, to the head of the Department for History Dorin Alicu PhD, head of the Restoration Laboratory and to his colleagues Radu Cordos, Sabin Grabini and Ligia Mihaiu and to Radu Crisan PhD, scientific researcher.
We further wish to thank the Ethnographic Museum of Transylvania, lead by Mrs. Simona Munteanu, who has provided us with this location so that we can be here today in the “Reduta Room” in which our forefathers Vasile Lucaciu, Ioan Ratiu, Ilie Macelaru, Gheorghe Pop de Basesti, Iuliu Coroianu and many others were sentenced to long years of prison by the Austrian-Hungarian Authorities because of having signed the “Memorandum of 1894”, thereby asking rights and freedom for the Romanians living in Transylvania.
Nevertheless, I wish to thank everybody present here today, friends and collaborators, participating at the opening ceremony and I invite you to join us at the welcoming cocktail.
PROSCAN este un sistem ce utilizeaza placi
fosforice, pentru achizitie de imagini Rx. Sistemul transforma imaginea radiologica,
din analog in digital.
Distribuitor autorizat:
Line manager: Radu Nicolau
Mobil: 0744.301.754
A few words from Mr. Willem J. Mulder, general curator and conductor of the workshop from the European Association of Museums of Medical Historical Sciences
Mr Prefect of Cluj Prof. Stamatian. Mr. president of the Romanian Academy Prof Haiduc, ladies and gentlemen, dear friends, I am proud to be here in Cluj Napoca to say a few words at the occasion of the opening of the 9th workshop.
I like to welcome all delegates from several countries that overcome all struggles to be here. A special word of welcome I want to address to the vice president of the European Association of Museums of Medical Historical Sciences, Mrs Inger Wikstrom.
It is impossible to avoid mentioning the financial crises as a special problem that played a considerable role during the last few months. It is only understandable that several delegates had to cancel their participation, being not able to raise even the travel expenses. Even the Board of the Association initially denied a subsidy for this event, also due to lack of money, at last they did found some and we are grateful for that. Let us hope in the future we will be able to find a more stable solution, financing these meetings.
I like to thank our host, Mrs Prof Simona Munteanu, director of the Ethnographic Museum for her kindness to let us have the opening ceremony in this splendid atmosphere. We want to thank Prof. Pompiliu Manea, the important benefactor and stimulator of this meeting. We also want to thank the TEMCO Company 717g63h for the kind help and hospitality.
I also wish to express many thanks to the Medical Faculty and their staff for giving us an opportunity to meet in the various departments. The Cluj Medical and Pharmacy History Museum for having the opportunity to have a close look at the beautiful collection. I gladly congratulate you for the new additions that have recently been installed. I realize we also owe many thanks to all people behind curtains who did a tremendous job. And last but not the least a warm thanks to Miss Roxana Ghindeanu who did all local the basic work.
Organizing a meeting is always complicated. Two years ago, when we were in Zagreb, I expressed my worries about the continuation. These worries are not gone yet but the enthusiasm of many people gives hope for the future. This time we hope to get to know more on collections around radiology, dermatology and ophthalmology. This is a broad field of the medical history. It is impossible for a general curator to be an expert of all these disciplines, there fore we will always need support out of the disciplined selves, such as Clinical staff. This support cannot be valued enough! I am glad we found the necessary expertise in this meeting and I am also sure we will have a good time in Cluj!
The collection of electro physiotherapy apparatuses in The Museum of the History of Lithuanian Medicine and Pharmacy
Rolandas Minevičius, Tauras Mekas,
Zenona Šimaitienė,
Asta Lignugarienė
The Museum of the History of Lithuanian Medicine and Pharmacy
Beginning of electro-physiotherapy in Kaunas:
In 1908 The Red Cross Society hospital was founded in Kaunas. In 1910, when the hospital subsidies of the local government were largely increased the Hydro-electro-therapy Department was established in it. Dr. Isaac Feinberg as well as the merciful nurse. M.Blinova was working in this department. According to the annual society report the nurse obtained special education to work at the Hydro-electro-therapy department abroad.
Red Cross Society Hospital in Kaunas
In 1914 special treatment methods were applied in the Hydro-electro-therapy Department of the Kaunas Red Cross Society hospital: galvanic and sinuous currents, faradisation, common and vibrating massages were also used.
In 1920 in the report of Kaunas State Hospital the use of Quartz lamp (Putnag lamp) for treatment was mentioned. 66 patients were treated; totally they had 702 treatment sessions.
In 1921, 133 patients had 2196 Quartz lamps treatment sessions. Quartz lamps were used as an additional therapy for tuberculosis.
During the interwar period several clinics of Vytautas Magnus University in Kaunas had pantostats, multostats and Quartz lamps. In the interwar period apparatuses of the electro physiotherapy were successfully entering Lithuanian market. In the interwar period representatives of well known firms were operating in Kaunas.
Apparatusses
of electro-physiotherapy in the collection of The Museum of the History of
Lithuanian Medicine and Pharmacy
QUARTZ LAMP, SOLUX ORIGINAL, Quartzlampen - Gesellschaft m.b.H.Hanau, Nr.23661
The lamp has an original “Solux” bulb. The shade of the lamp was cleaned from scurf and renewed. The lamp was received from Zigmas Jackevičius. His wife, doctor Jackevičiene, used it as ambulatory lamp in Babtai (little town near Kaunas). The lamp was produced in the 1930s.
QUARTZ LAMP, Künstliche Höhen –Sonne, Original Hanau, Quartzlampen Gesellschaft m.b.H. Hanau, Nr. 65034
The state of the lamp remained, however the bulb itself did not survive. The shade of the lamp was cleaned from scurf and renewed. The lamp is a gift of Rimantas Visockas to the Museum. In 1934 Feliksas Visockas, the teacher from Kupiškis (North Lithuania) bought that lamp to treat his son for tuberculosis. Other family members took the chance to use a Quartz lamp too.
PORTABLE QUARTZ LAMP “Dr.Ing.F.Müller“, Quartzlampenfabrik, Essen, Type W4, Nr. 1662
The lamp remained in perfect condition. The original mercury bulb as heating element consisted in it. The lamp was bought from Mrs. I.Tumeniene in 2007. It was used by her father, forester, for his needs near 1931.
PANTOSTAT
In 1997 the Pantostat was received by the Museum from Kaunas Skin and Venereal Diseases Clinic. In 1922-1940 the Kaunas Skin and Venereal Diseases Clinic was under resourced. The pantostat was the only apparatus in inventory register (with add-ones for endoscopy and ear drumhead massage).
MULTOSTAT, ERDSCLUSSFREI, Nr. 6240
In 1988 multostat was received from relatives of doctor J.Alekna. It was used by doctor J.Alekna (1873 - 1952), an interwar period otholaryngologist. It has 5 handles with inscriptions: Endoscopie, Galvanisat.,Sin.Farad., Kaustik, Motor.
APPARATUS „VIO“, Nr. 26114
“ULTRA SAN
16”, D.R.G.M. (Deutsches Reich Gebrauchsmuster (German
Reich Registered Design) Nr. 72671
It was given as a present to the museum by Mr. Petras Deltuva in 2006. The state of the apparatus is satisfactory. The warranty list refers that it was bought in 1927. The cartoon inside the case of apparatus is labeled (In German language): ULTRAFIX, Antiseptische bestrahlungskappen für die Hochfrequenz behandlung D.R.P. ang. D.R.G.M. It has 16 heads.
There is also package with numbered caps for different heads inside the case. According the numbers of the caps particular treatments and diseases are mentioned. For example:Nr.1 – fuer Schönheitspflege, ganz zarte Massage.
Nr. 2, 3 - für Rheumatismus, Neuralgine, Gicht etc.
Nr. 4, 5 – Hexenschuss, Ischias.
APPARATUS
„ULTRA – SAN 25“, D.R.G.M. (Deutsches Reich Gebrauchsmuster (German Reich
Registered Design) Nr.80878
Apparatus is in perfect condition. It has 25 heads. The apparatus belonged to doctor S. Rotstadt, Polish physician, the refugee from Nazis, when he stayed in Kaunas during the World War II.
“ULTRASTAT 5“
CONCLUSIONS
We have sufficiently documented Quartz lamps, pantostat and multostat.
We are able to document satisfactorily “ULTRA – SAN” apparatuses.
We still need more data about:
„UCO-STANDARD”
„VIO“
“ULTRASTAT 5“
APARATE DE OPTICA MEDICALA
MASINA DE GAURIT LENTILE MASINA AUTOMATA DE SLEFUIT LENTILE
400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67; Tel.: +40 - (0)264 - 599 331; Fax: +40 - (0)264 - 596 270021353 BUCUREsTI, Str. Calusei nr. 69A, Tel: +40-(0)21 252 4650;
Line manager:ing. Adrian Pluscal
www.temco.ro, e-mail: apluscal@temco.ro; Mobil :+40-(0)745-106869
A short history of dermatology and professors of dermatology
in Cluj – Napoca
Author: Alexandru Tataru
University of Medicine “I.Hațieganu” Cluj – Napoca, Romania,
Dept. Dermatology
The beginning
1775: Medical and surgical College –Klausenburg (under the patronage of Piarist religious order);
1784: it becomes Academic College preparing surgeons and gynecologists (head of surgery was Ferencz Nyulas); - from 1793 is preparing ophthalmologists too under the supervision of Ioan Molnar-Piuariu (Romanian);
1817: the Academic College becomes Medico-surgical Institute until 1872.
The first University in Klausenburg
1872: is established the “Franz Joseph University” with a Faculty of medicine, the teaching language being the Hungarian and preparing specialists in almost all specialties of that time.
Dermatology: the first professor was Eduard Geber, coming from Vienna, where he studied with Ferdinand Hebra.He was the head of Clinic of dermatology and venereology until 1897.
The second professor – TAMAS MARSCHALKO
Prof.dr. Tamas Marschalko (1862 – 1915) - Head of Clinic of dermatology and venereology between 1897 and 1915. At that time the Clinic had 110 beds – a big one. The main aria of interest of prof. Marschalko was the dermatopathology. One of his assistants was the future professor Coriolan Tataru, the fourth.
The third professor – VERESS FERENCZ
The third professor: Ferencz Veress, between 1915 and 1919 - He was actually born in Bucharest and studied there, which means at that time he belonged to a different country, the former Kingdom of Romania, and was requested to teach in Klausenburg (Cluj), in the old Austro-Hungarian empire because he was Hungarian like nationality (between 1872 – 1919, the official language of teaching in Klausenburg was the Hungarian).
A great historical moment
Transylvania became a part of the Romanian Kingdom after the First World War. After the First World War, the majority of population from Transylvania became Romanian, by a political revolution; this area of the Austro-Hungarian Empire was unified with the Kingdom of Romania.
The old “Franz Joseph University” of Klausenburg became the new “King Ferdinand the First University”, Romanian became the official language and the former Hungarian professors where replaced by Romanian ones. The majority of old Hungarian professors left Romania and they settled in Hungary. At Szeged city, and in Szeged a new faculty of medicine was born. Prof. Veress remained in Romania.
The fourth professor – CORIOLAN TĂTARU
The
fourth professor and head of dermatological clinic in Klausenburg (now Cluj)
became the almost young junior lecturer of prof. Marschalko, dr. Coriolan
Tataru (1889 – 1957), who gradually won the academic titles of senior lecturer in 1920
and full professor in 1923.
Prof. dr. Coriolan Tataru ( short biography ) 1889 - 1957
1913: graduated the Faculty of Medicine from Clu;j
1913: assistant of prof. Marschalko at Dermatology Dept. and after some years junior lecturer;
1920: senior lecturer;
1920 -1923: stages of dermatological practice in Vienna, Paris and London;
1923: full professor and head of Dermatological Clinic from Cluj until his death in 1957;
Main arias of activity: syphilis (in collaboration with prof. Marschalko: studies about the glycogen in the skin and the role of arsenic in the treatment of syphilis) and also professional dermatoses and allergies of the skin;
Initiator of the collection of wax moulages in different dermatoses , named today “Dermatological Museal Collection prof. Coriolan Tataru”;
This collection was perhaps the latest realized in Europe, between 1928 – 1936, by dr. Richard Hoffman ( assistant of prof. Tataru ) and moulageur Kinle.
Dr. HOFFMAN
(1899 - ?) – Short biography
Born : probably 1899;
Graduated the Faculty of Medicine (University “King Ferdinand” from Cluj) in 1923;
Junior assistant between 1924 – 1935 and senior assistant between 1935 – 1936 at Faculty of Medicine, Department of dermatology and venereology, the head of department being prof.dr.Coriolan Tataru;
Gifted with great artistic talent (successful painter), he combined the scientific knowledge of dermatoses with his artistic skills and he created between 1924 – 1936 wax moulages of different dermatoses;
In this work he was pushed up and sustained by prof. Coriolan Tataru and he was helped by moulageur R.Kinle (no other information about the last one);
During 12 years he created all the pieces from the collection named today “The Museal Collection prof. Coriolan Tataru“;
In 1936 he left Cluj and moved to the Faculty of Pharmacy from Bucharest, working like senior assistant in the department of Analytic Chemistry ( head prof. dr. Nicolae Deleanu ) for some time and after that he became medical official for a pharmaceutical company in Bucharest;
We did not find any data about dr. Hoffman after the year 1941;
We thank for this data about dr. Hofmann’s biography to prof.dr. Samuel Izsak – from the Department of History of Medicine of the University of Medicine from Cluj.
The Clinic of Dermatology and Venerealogy from Cluj
Secondary malignant syphilis Late congenital syphilis (gomma)
(in the present associated with HIV/ AIDS)
Madura’s foot (micetoma) Genodermatoses Mibelli’s porokeratosis
The moulages with cases of syphilis were presented in Budapest in 1935 with the occasion of the 9th European Congress of Dermato – Venerealogy ant they won the gold medal.
Prof.dr. ALEXANDRU OPRIȘ
Head of the Clinc and Department of Dermatology and Venerealogy for just one year ( 1957 – 1958 ) after prof.dr. C.Tataru;
He died suddenly in 1958 at the age of 48;
Heads of the Clinic and Department were first assistant professor ( conferențiar ) dr.Iuliu Capușan between 1958 – 1962 ; in 1962 the former assistant prof.dr.Petre Țârlea came back in Cluj from Timișoara, like full professor and rule the discipline of Dermatology until 1969; once retired, dr. Iuliu Capușan became full professor and again the head of discipline between 1969 – 1987.
Prof.dr. PETRE ŢÂRLEA
Born: 1901 (Alba- Iulia);
Graduated: Faculty of Medicine Cluj in 1925 (prof.C.Tataru retained him as junior assistant at Dermatology);
Special training courses in Vienna-1928 and Budapest- 1929;
Senior assistant: 1930;
Junior lecturer: 1936;
Senior lecturer (conferențiar): 1949;
Moved to Timișoara in 1952 like head of Dermatological Clinic; he becomes full professor and dean of the Faculty of Medicine from Timișoara;
He comes back in Cluj in1962 and rules the Clinic and Department of Dermatology until 1969, when he is retired;
Congresses: 1935 – Budapest, 1960 – Prague, 1961 – Gdańsk, and in 1965 – again Budapest;
Published over 200 scientific studies;
Main arias of activity: professional dermatoses, antisyphilitic treatments, skin tumors, modifications of capillaries in different dermatoses, psoriasis and eczemas.
Prof.dr. IULIU CĂPUȘAN
Born: 1918 in Cluj;
Faculty of Medicine in Cluj 1936 – 1940, Sibiu 1940 – 1943 (between 1940 and 1945 the University of Cluj was forced to move in Sibiu because of World War II);
1943 -1947: medical practice like hygienist;
Prof. C.Tataru retained him as junior assistant in the Clinic of Dermatology in 1947 and senior assistant from 1949;
Junior lecturer: 1957;
Senior lecturer: 1962;
Professor: 1968;
Travels for training and documentation: 1957 – U.S.A.; 1966 – Hungary; 1967 – England
1954: was sent to North Korea as a visiting professor during the war between the two Korean states;
1967: elected for his prestigious scientific activity member of the Romanian Academy of Medical Sciences (before he became a professor);
Dean of the Faculty of Medicine;
1965 – 1967: Prorector of the University of Medicine;
Member in the Advisory Board of “Excerpta Medica”! (edited in Allous diseases - PhD in Dermatitis Duhring-Broq ), after that pemphigus and pemphigoid Lever - mycology: he discovered living yeasts from more than 1500 years in archeological sites (so-called “ archeo - medicine“) - the pathology of connective tissue (lupus erithematosus, scleroderma ) - porphyrias (porphyria cutanea tarda);
He gave to the dermatology training and practice in Cluj an important orientation: to be integrated with all medical specialties, internal medicine in the first place;
To asses the relationships between skin diseases and internal diseases was the main goal for prof. I.Capușan.
CONCLUSIONS
We wanted to honor the memory and the activity of our professors of dermatology;
We believe history could also help us understand better how dermatology was developed in our country and to understand better the present in the lights of the past;
I think the most important legacy of the past is day to day work applied to the recent scientific advances in our practice and continuously developing the relationships between dermatology and all the other medical specialties.
LANDMARKS IN THE
HISTORY OF CLUJ’S MEDICINE
THE HISTORY OF THE FACULTY OF MEDICINE IN CLUJ DURING THE INTERWAR PERIOD
Cristian Bârsu MD
Ph.D.Assoc. Prof. History of Medicine Dept.
“Iuliu Hatieganu” University of Medicine and PharmacyCluj, Romania
The School of Medicine and Pharmacy in Cluj has an extensive history which must be studied with impartiality and in detail. With this objective, the focus of this presentation covers the history of the Romanian Faculty of Medicine during its first two decades of activity.
The period starts in 1919, when the Faculty of Medicine, part of the Romanian University in Cluj, was created and ends in 1940, when all the faculties of the «King Ferdinand I» University, the local authorities and a large number of the general population were obliged to seek refuge.
A general view of the Clinics (Cluj
The Ruling Council officially empowered Onisifor Ghibu – as representative of the Department of Instruction – to take over the «Franz Joseph» University for the Romanian authorities. This occurred on May 12, 1919.
First of all a committee of famous scientists and scholars was formed – known as the «University Commission» – in order to reorganize the University of Cluj and to select the new academic staff. Its chairman was Prof. Sextil Pușcariu. The members of the Medical Section of this Committee were Prof. Gheorghe Marinescu and Prof. Ernest Juvara – from the Faculty of Medicine in Bucharest, Prof. Mihail Manicatide – from the Faculty of Medicine in Jassy, and two physicians from Transylvania – Iuliu Hațieganu, assistant at the Internal (Medical) Clinic in Cluj, and Iuliu Moldovan, General Secretary for health and medical assistance at the Department of Social Affairs of the Ruling Council.
The Central Pavilion of the Clinics in Cluj The Main Building of the Cluj University
(1919) (1919)
The University Commission (1919)
The Departments and Their First Directors in 1919-1920
1. Anatomy – Victor Papilian (associate professor)
2. Histology & Embriology – Ion Scriban (associate professor at the Cluj Faculty of Science), then Ioan Dragoiu
3. Physiology – Ioan Nitescu (associate professor)
Victor Papilian Ioan Nitescu
The Anatomical Pavilion
4. Pathology – Victor Babes (professor at the Bucharest Faculty of Medicine), followed by Titu Vasiliu (associate professor)
5. Experimental Pathology – Constantin Levaditi (professor), then Mihail Botez
6. Hygiene & Social Hygiene – Iuliu Moldovan (professor)
Constantin Levaditi Victor Babes Iuliu Moldovan Titu Vasiliu
7. Internal Clinic – Iuliu Hatieganu (professor)
8. Surgical Clinic – Iacob Iacobovici (professor)
9. Neurological Clinic – Ion Minea (professor)
10. Psychiatric Clinic – Constantin Urechea (professor)
Iuliu Hatieganu Iacob Iacobovici
The Surgical Clinic
Constantin Urechea Ion Minea
A Pavilion of the Neurological Clinic
11. Gynecology – Cristea Grigoriu (associate professor)
12. Dermatology and Venerealogy – supplied by Stefan Gh. Nicolau (professor), then Coriolan Tataru (associate professor)
13. Paediatrics – Titu Gane (associate professor)
14. Ophthalmology – Dumitru Michail (associate professor)
Titu Gane Mihail Botez Stefan Gh. Nicolau
Cristea Grigoriu Dumitru Michail Coriolan Tataru
15. Pharmacology – without professor, then Gheorghe Martinescu
16. Forensic Medicine – supplied by Nicolae Minovici (associate professor at the Bucharest Faculty of Medicine)
17. Biochemistry - without professor, then Pierre Thomas
18. Dentistry – Gheorghe Bilascu (associate professor)
19. Ortho-rhino-laryngology – Ion Metianu (associate professor), then Ion Predescu-Rion
20. Radiology – Dumitru Negru (associate professor)
Ion Predescu-Rion Ioan Dragoiu Gheorghe Bilascu Dimitrie Negru
The Building of Physiology and Radiology
Emil Racovita Nicolae Minovici
In 1920 the Pharmaceutical Institute for teaching students of pharmacy was created in Cluj. It was part of the Faculty of Medicine. The organization of pharmaceutical studies was based on a special regulation, elaborated in 1919, which established two stages of learning. The first part required one year of practice in pharmacy. The next stage consisted of two years of higher education at the Faculty of Science, and a further two years at the Faculty of Medicine. On February 13, 1920 Professor Gh. P. Pamfil was elected director of the Pharmaceutical Institute and in the meantime he became director of the Pharmacy of Clinics.
Alexandru Borza Gheorghe Pamfil Gheorghe Martinescu Stefan Secăreanu
The Neurological Clinic (1920)
To enhance the professional level of students, the Romanian Faculty in Cluj organized summer school courses. In 1920 some great professors taught, including Thoma Ionescu, Dimitrie Gerota, Ernest Juvara, Dumitru Manolescu, Ion Nanu-Muscel, Daniel Danielopolu, Alexandru Obregia, Mihail Manicatide, Gheorghe Marinescu and Nicolae Gh. Leon.
Iacob Iacobovici Ioan Goia Gheorghe Bilascu Victor Papilian
Even in the financial crisis, some important improvements took place at the Faculty of Medicine in Cluj. In 1930 the Course of medical semiology was transformed into a special department – the first one in Romania. The director was Prof. I. Goia.
In 1931 the Institute of Balneology and Physiotherapy, directed by Associate professor M. Sturza, was created. In 1933 the Section of Urology was separated from the Clinic of Surgery and became the Clinic of Urinary Disease directed by E. Țeposu. In 1938 the infecto-contagious course – part of the first Medical Clinic – became the Infecto-contagious Department with I. Gavrila as its chief. In 1927 the Anti-tubercular Dispensary for students led by L. Daniello was created and in 1929/30 the Anti-venereal Dispensary directed by C. Tataru.
In 1938 the infecto-contagious course – part of the first Medical Clinic – became the Infecto-contagious Department with I. Gavrila as its chief. In 1927 the Anti-tubercular Dispensary for students led by L. Daniello was created and in 1929/30 the Anti-venereal Dispensary directed by C. Tataru.
“Pasteur Institute” in Cluj (1920)
Franco-Romanian co-operation proved very beneficial for the Faculty of Medicine in Cluj. Jules Guiart created the first Romanian Institute for the History of Medicine, in Cluj. Pierre Thomas organized the Institute of Biochemistry of the Faculty of Medicine. René Jeannel – the adjunct of Professor Emil Racovița – at the direction of the Institute of Speology in Cluj – led the courses of Biology for medical students until 1930.
The “Golden Generation” of professors at the Cluj Faculty of Medicine
Iuliu Hatieganu Iacob Iacobovici
Gheorghe Bilascu Ioan Dragoiu
Iuliu Moldovan Victor Papilian
Titu Vasiliu Nicolae Minovici
Ion Minea Constantin Urechea
Dumitru Michail Jules Guiart
Titu Gane Vitold Baroni
Dimitrie Negru Ion Predescu-Rion
Cristea Grigoriu Ioan Nitescu
Coriolan Tataru Mihail Botez
Gheorghe Pamfil Gheorghe Martinescu
The “Golden Generation” of the Cluj Faculty of Medicine (192
The second generation of professors Associate Professors
Marius Sturza stefan Secareanu Constantin C. Velluda
Vitold Baroni Alexandru Pop Ion Gavrila
Emil Ţeposu Gheorghe Popoviciu Leon Daniello
Ioan Goia Gheorghe Buzoianu Rubin Popa
Ioan Aleman Ion Manta Traian Popoviciu
Valeriu L Bologa Grigore Benetato Cornel Crisan
Valeriu Bologa Emil Țeposu Alexandru Pop Aurel Moga
Ion Aleman Marius Sturza Leon Daniello Ioan Goia
Rubin Popa Constantin Velluda Cornel Crisan Traian Popovici
Their activities were very complex, including many scientific and didactic achievements of incontestable value. For example, for the first time in Romania the following treatises were published: the treatise of Semiology and Pathology edited by Hatieganu and Goia; the treatise of Anatomy written by Papilian; the treatise of Drugs analyze elaborated by Pamfil and Manta. These books were re-edited many times in the subsequent four decades and became landmarks for all medical faculties in Romania.
Valeriu Lucian Bologa the Founder of Old Medical Books Collection in Cluj
n In 1911 Bologa became student at the Faculty of Science in Leipzig.
n The next year he moved to Jena, where he continued to study biology. At the same time he became student at the Faculty of Medicine in Jena. In 1914 he graduated in Science.
n He participated at First World War as military-physician on the Italian front and – later on – in the Romanian Army. In that time he continued medicine in Jena and Innsbruck.
n After the end of the war, V. Bologa came back to Romania (1919) and continued to study medicine at the Romanian Faculty of Medicine, which was part of the University of Cluj.
n Professor Iuliu Hatieganu (1885 – 1959) the dean of the Faculty – had the initiative to create the Institute (Chair) of History of Medicine in 1919/1920, the first one in Romania.
Because there was no young Romanian specialist in this field, the Professorial Council invited the French professor of parasitology and history of medicine, Jules Guiart (1870 – 1965), to direct the Institute of History of Medicine
The idea of inviting Guiart as professor of history of medicine in Cluj belonged to Professor Emil Racovita (1868 - 1947) – the famous biologist and explorer.
At that time Racovita was the director of the Museum of
Speology of the Faculty of Sciences in Cluj – the first museum of this type
in the world.
Emil Racovita recommended to Bologa to join the Institute of History of Medicine. So, Bologa was appointed in 1921 assistant professor at the Institute of History of Medicine.
At that time Guiart could not end his activities at the Faculty of Medicine and Pharmacy of Lyon. He came to Cluj only in 1921. He started the book collection of the Institute of the History of Medicine by giving French books published in the XIX century.
Jules Guiart
In 1923 Valeriu Bologa became Ph. D. and began to collect old medical pharmaceutical publications with historical value. Until 1928 the collection included rare medical books edited in Romania. The most important help was given by the Minister of Health – Professor Ioan Lupas (1880 - 1967). The majority of books belonged to the ophthalmologist and historian of medicine Gheorghe Crainiceanu.
Jules Guiart and Valeriu L. Bologa created a special series of medico-historical studies entitled “The Medico-Historical Library” in 1926. Until 1945, when this project was stopped, there were published 14 volumes. The subjects were:
n the beginning of scientific medicine in Romania
n the history of medicine in Transylvania
n rural hygiene in the past of Romania
n the French medical mission in Romania between 1916 – 1918
n the help of the Romanian people from Transylvania for the wounded people during 1877 –1878
n St. Cosma and St. Damian
n the medicine during the Pharaohs etc.
In 1930 V. Bologa became the Director of the History of Medicine Institute. In the same year the collection of books had 8000 titles.
During the Second World War – between 1940 and 1945 – the Department and the book collection were moved in Sibiu, where the Faculty was in refuge. In this period Rudolf Spek – the Director of the Brukenthal Library in Sibiu helped Bologa obtain old medical books.
During the Second World War – between 1940 and 1945 – the Department and the book collection were moved in Sibiu, where the Faculty was in refuge. In this period Rudolf Spek – the Director of the Brukenthal Library in Sibiu helped Bologa to obtain old medical books. The Faculty returned in Cluj in 1945.
After 1948 different hospitals of Transylvania and also many clinics and departments of the Faculty of Medicine transferred their old medical and pharmaceutical books to the Chair of History of Medicine. The collection was developed by the acquisition of rare books from the second-hand bookshops and also by donations. After two years V. Bologa organized the exhibition History of the Romanian Medicine at the Library of the University in Cluj. He presented old books, reviews, photos and engraves. In 1937 V. Bologa became professor.
Bologa organized the collection in six categories:
old medical reviews, old reviews of history of medicine and related sciences such as history of pharmacy, of biology, of chemistry and biochemistry, of physics etc.
old medical books (1525 - 1830)
“Transilvanica” – works in Romanian, German and Hungarian languages edited in Transylvania
old Romanian medical books (1793 - 1869)
books of the most important Greeks and Roman physicians of the Antiquity
new medical books.
The complex work of organization was realized by Professor Valeriu Bologa, his assistant Samuel Iszak and two librarians Maria Maior and Hortensia Sasca.
It is interesting to give some examples of old books from the Collection of the History of Medicine Institute:
o Petrus Hispanus (1226 - 1277) – Thesaurus pauperum (1525)
o Leonhard Fuchs (1501 - 1566) – De medendis singularum humani corporis partium a summon capite ad imos usque pedes passionibus ac febribus Liber Quatour (1539, Basileae)
o Henricus Cornelius Agrippa (1486 - 1553) – De incertitudine et vanitate scientiarum (1544, Antwerpen)
o Johannes Antonides van der Linden (1609 - 1664) – Magni Hippocratis coi Opera Omnia (1665, Leyda)
o Prudent Hevin (1715 - 1789) – Cours de Pathologie et de Thérapeutique chirurgicales (1785, Paris)
o Papai Pariz Ferencz (1649 - 1716) – Pax Corporis (1690, Cluj), “Editio princeps”
o Stefan Vasile Episcopesco (1777 - 1850) – Practica doctorului de casa (The activity of the family’s physician) (1846, Bucuresti)
Bologa retired in 1962, but he continued his scientific activity as consultant professor. He was the editor of the first Romanian textbook of History of Medicine. This book was published in 1963. His most important achievement was to direct the treatise “History of Universal Medicine”, edited in 1970.
In 1972 – the next year after Bologa’s death – was published the complete treatise “History of the Romanian Medicine”, a premičre in the Romanian scientific literature.
ELECTROTHERAPY DEVICES
Multostat and Pantostat apparatus
Dr. Mircea Puia PhD
Dr. Adrian Zah
The equipment type Multostat and Pantostat is apparatus which uses electric current for therapeutic purposes. Because the first devices were functioning only with batteries, it provided the physicians only the possibilities of galvanization and faradization. Given the fact that the electric current was already wide available, it was also possible to use it for many medical labors.
It is the right place here to mention the electric engine of Ľ HP, with rotary motion used for massage devices, surgery, instrument sharpening and so on.
The Multostat is a multipurpose device without ground protection. It has several fields of uses:
-Galvanization only till 500 mA
-Faradization only
-Galvanization and faradization
-General and orthopedic surgery
-Endoscopy and cauterization
-Vibrating and pneumatic massage
-Instruments sharpening
There is also a Multostat used in neurology which is not equipped with endoscopy and cauterization options, but instead it has a switch with 2 triggers for electric shocks.
The Pulsator is a 1/6 HP electric engine, build to command the hand piece for vibrating massage. It can be used also to put in motion additional devices.
Pantostat, Siemens-Reiniger-Veifa, SN R 121/2645, with electric engine, SN 244513, 220 V/1, 25 A, 93/5 W, Ľ CP, 50 Hz, 3000 spins/min.
It is a device with 5 functions:
- Cauterization
-Endoscopy
-Galvanization
-Faradization
-Vibrating massage
You can set the voltage by linear electric resistors until 12 degrees of amplifications.
It has also a polarity inverter for
faradizations and galvanization, a regulator and a miliampermeter, SN 3301940,
with three scales of 5, 50 and 500 mA. It is mounted on a 4 wheels trolley for
transport reasons. It functioned in the Balneophysiotherapeutic Clinic during
prof.dr Marius Sturza and then dr.Eugen Morariu, dr. Auxentin Mihai Muresan and
dr. Constantin Craciun , from the Central Clinic Hospital Cluj.
The Variostat Erdschlussfrei made by Koch&Sterzel , Dresden, SN 34205, 220V, 50 Hz and 2A, with electric engine(SN 2521), 220 V, 50 Hz, 1//4 CP and 3000 spins/min.
It is a device with 5 functions:
-Vibrating massage
-Cauterization
-Endoscopy
-Galvanization
-Faradization
The last 4 procedures can be set by resistors from 1 to 10.
The miliampermeter, SN 428330, has three scales of 5, 50 and 500 mA.
On the command panel we find:
-On/off switches
-The electric sources for galvanic and faradic currents
-The regulators for galvanic and faradic currents.
It is mounted on a 4 wheels trolley for transport reasons. Manufactured after 1905 and donated by the Balneophysiotherapeutic Clinic from Cluj.
2. VERA apparatus family
Vera
Those devices are special build to function with AC current and be wisely used where there is no need for an electric engine and a galvanization current no powerful than 50 mA is required. The AC current from the electric network is transformed into DC current, which is set by using a potentiometer to obtain the best result. The device is mounted into a white marble case with 2 handles for transportation. The frontal marble desk contains the main switch, the round-nosed clamps, a selector switch for changing the polarity of the galvanic current, a button for adjusting the treatment current. This one also has the function to interrupt the current, meaning that the operator has to increase the current beginning from 0 value. The upper desk contains a two scale Miliampermeter and the by-pass switch.
Vera-Duplex has the same characteristics as Vera, but also an additional current breaker for the faradic current. The same pair of electrodes is used for both types of current, giving the possibility to use separately or simultaneous galvanic and faradic currents.
Those devices are cheaper than those from the Multistat family, due to the lack of the electric engine.
The construction of the Vera-Universal device is similar to the other two, but at a bigger scale because the main board has on it the buttons and connections for endoscopy and cauterization by galvanic current.
Vera-Universal made by Sanitas, Elektrizitats Gesellschaft ,Berlin, seria 7345; 220 V, 50 Hz, 200 W.
It is a device with 4 functions:
-Cauterization
-Endoscopy
-Galvanization
-Faradization
It has a polarity inverter and a pulse
regulator for the waves.It functioned at Clinic nr. 1, Physiotherapy
Department, Cluj-Napoca.
Radiostat, SN 13753 used for physiotherapy with
high-frequency currents. It features 5 glass electrodes and protection
against radio jamming. The device was functioning with high-frequency
currents under the appearance of disruptive discharge of sparks, d’Arsonval
type.
The diathermy equipment with spark gaps
The diathermy equipment is producing high-frequency currents by using spark gaps and oscillation circuit. The high-frequency currents from the human physiology point of view have been studied by the French physicist Arsene d’Arsonval. He noticed that the high-frequency currents have quite different properties in addition of other types of electric currents, meaning that it will not measure any influence to sensitive and motor nerves, but they generate the heating of the tissues. This phenomenon has been named as diathermy.
If the quantity of the generated heat in the tissue is too big, it can produce the tissue’s coagulation thus the procedure is called electric coagulation.
Heirinch Hertz was the one to discover in 1887 the property of an oscillation circuit to generate oscillations into a neighborhood circuit. This is the induction phenomenon, and the pairing of the 2 circuits is called magnetic coupling. The oscillations from the secondary circuit are reaching its maximum when their period is the same as the primary circuit.
The resonance is a phenomenon which occurred when the primary and the secondary circuit have the same capacitance and inductivity, the sum of oscillations leading to the birth to the high-frequency current.
In order to transform and use the high-frequency current for therapeutic purposes, a lot of pieces for transformation, connections and adjustment were required. All those have been compacted in a single box with the goal to have a small and ergonomic equipment.
The diathermy equipment with spark gaps,
for cutting and cauterization, produced by Siemens-Reiniger-Veifa, SN 051/1145.
The device is mounted on 4 wheels
trolley and has 2 working stations. On the front desk (upper right-side) we
found the On/Off switch. Laterally, on the right-side and left-side there is
the connections for the high-frequency currents. On the lower right-side and
left-side we found knobs with 10 steps for adjusting the intensity of the
currents for cutting and cauterization. In the middle there is an ammeter (type
RGCD, SN 112498) which shows the intensity of the cutting current in the
primary circuit .It has 2 scales of 2 A and 6 A. This equipment was
manufactured after 1915, and functioned in the private office of Conf. Dr. Valer Cimoca, and also at the
Clinic of Dermatology Cluj under the supervision of Prof. Dr. Coriolan Tataru. Conf. Dr. Valer Cimoca had the task to bring to life the museum of dermatologic-venereal diseases
casts, which is an achievement of great
value.
The diathermy equipment with spark gaps, type Undala Standard, manufactured by Elektrizitats Gesellschaft Sanitas Berlin, GICKA, SN 119, 220 V and 720 W.
It is a device for therapy with
short-waves produced by a high-frequency spark-gap and it has 2 working
stations for warm therapy. At maximum intensity using special electrodes it
will deliver power needed for surgery (cutting and cauterization). On the
frontal side of the desk, made by white marble, there are the connections for
electrodes, an On/Off switch, and the adjustment of the frequency is made in 15
steps. The electrodes for cutting and cauterization currents are on the marble
plate. The short-waves heating electrodes are on the frontal side with 2 knobs,
for selecting the wavelength accordingly to the patient. It was in use at the
Municipal Hospital Dej, Department of Electro- Physiotherapy.
Neostherilotherm equipment, Sanitas, manufactured by Elektrizitats Gesselschaft Sanitas, Berlin, GICKA, SN 2174; 220 V, 35 W.
It is a special device for wart’s
cauterization through high-frequency currents and wart’s burning with electric
tips. It has 2 functions, cauterization and burning. The burning current is
controlled with an ammeter with a 0-180 mA scale. It has been purchased by Prof. Dr. Coriolan Tataru in the
third decade of the 20-th century and functioned in the Clinic of the
dermatologic-venereal disease of the General Hospital Cluj, till 1972.
Pantostates with electronic tubes type Ventil-Pantostat
Ventil pantostat 1, Siemens , SN 172412, with 4 procedures:
-Galvanic currents
-Faradic currents
-Endoscopy
-Cauterization
It provides the possibility of adjust
the current with a rheostat, to invert the polarity of the faradic current and to adjust the waves
trough a bipulsator. Also has a two scaled miliampermeter from 0-5 mA and from
0-50 mA(both ways).Those devices are replacing the Pantostat, Multostat,
Variostat equipment by introducing electronic tubes instead of spark gaps and
dismissing the use of vibrating massage.
Pulsator, Siemens , SN 2710173 for two procedures only:
-Galvanic currents and faradic currents for electro physiotherapy.
-The adjustments can be made in 10 steps in the primary circuit and 10 steps in the secondary circuit.
-The endoscopic voltage can be adjusted in three steps: 1.3 3 and 4.5 Volts.
-The variation system of amplitude is in three steps (1, 2, and 3).
Short waves therapy devices
Are replacing the diathermy equipment with spark gaps, their initial name is diathermy equipment with triodes. Triode which is basically a diode who has a third electrodes called grid between the cathode and anode, was invented by Lee de Forest in 1907.These apparatus are producing oscillations through the triode instead of spark gaps. The circuit schematics of the triodes have been realized by Ganot and Bordier.
The high frequency currents produced by
a diathermy device is driven by using 2 electrodes in direct contact with
patient’s skin. The metal electrodes are made of tin plates or lead plates
which are considered to be the best by Border and Kowarschik.
Short waves therapy device type Ultratherm, Siemens, SN 2305486, 220 V, 50 Hz. The devices feature the following:
-On/Off switch
-Power adjustment knob
-Switch for heating of triode on the right side
-Switch for fine adjustment of power from 0-10 Joules.
Bibliography
1. Colectia de aparatura medicala “Pompiliu Manea“, Manea P., Mediamira Cluj Napoca 2004
2. Electrotherapie, Benedikt M , Wien 1868
3. An introduction to electricity and galvanism, London1803
4. Recherches d’eletrotherapie: la voltaisation sinusoidale, D’Arsonval, J.A., 1892
5. Dictionaire Encyclopedique Petit Larousse, Librarie Larousse, Paris, 1972
6. www.wikipedia.org
7. De l’electrisation localisée, Duchenne, G.B.Paris, 1855.
8. Enciclopedia Britannica
La collection d’appareilles médicaux de la clinique d’ophtalmologie de Cluj-Napoca
Dr. Eva Crisan
Afin du connaître les racines d’ou
son issue les diverses spécialités médicales, la façon, dont elles se sont
développés diversifies, a long de tempes afin de s’engage dont le combat pour
la santé collective ou individuels en mettant á profit le ressource offertes
par la recherché scientifique e le développement technologique, il est
indispensable d’avoir de des musées de sciences médical. Ces musées, qui
conservant le patrimoine technique, résultant d’une activité de rechercher est
ŕ la fois, générateur de recherchés, constituent une bien incommensurables.
Entre les deux guerres mondiales une important école médicale s’est développe a Cluj-Napoca, école qui commencent son activité en Mai 1919, est qui continua de nos jours. La activité médicale été orientes vers de buts: sur le plan théorique elle on visage tout d’abord l’enseignement est la recherché scientifique. On suit elle s’occupe des aspect cliniques concernant le problčmes de diagnose est de traitement. Sur ce second plan l’activité se déployer don de nombreuses cliniques universitaires.
L’histoire de l’école médicale a été illustrée par des nombreuses personnalités c’est corps médical est devenu fameux par certaines membres d’exception, tels que les professeur Victor Babes, dont le contributions aux domaine de l’immunologie est de la morpho- pathologie furent essentielle. Le professeur Levaditi ŕ son tour a été l’auteur des premičres monographies de virologie.
Chaque clinique universitaire
possčdes des appareillés est des instruments ayant une évident intéresse
médicaux historique. Une collection d’appareillé médicaux peu ętre la propriété
d’une faculté et d’une mussée pour pouvoir ętre mise on valeur, en tant
qu’instruments scientifique e pouvant assurer de la sorte la sauvegarde de cet
patrimoine.
Cette idée a été compris réalise par professeur ingénier Dr. Pompiliu Manea, qui a mis sur pied la collection d’instruments e d’appareillage médical provenant de la dotation technoscientifique d’autre fois de cliniques médicales de Cluj-Napoca, représentant le témoignage de niveau scientifique est technique de l’époque.
Dans notre expose nous nous rapportons seulement a la clinique d’ophtalmologie qui pose d’une riche est intéressant patrimoine d’appareillés spécialise dont nous allons présenter quelques pičces des premičre ordre.
2. La clinique d’ophtalmologie a été dirigée pendant plus des trente ans par le professeur Dumitru Michail (1886-1956), le fondateur de la collection. Il a commence son activité les 14 octobre 1919, et se fait remarque par l’organisation de l’enseignement supérieur ophtalmologique de męmes que par l’organisation de l’assistance médicale. Il a cultivé des permanents contacts avec des personnalités scientifique et avec de dirigeants de clinique de tout le monde. A’occasion ses voyages le professeur s’est occupé d’établir de contact soutenu avec des entreprises spécialise pour la production des appareilles est des instruments médicaux. On 1921 il a voyager en Autriche, en Allemagne, est en Tchécoslovaquie, afin a quérir cette sort appareils.
L’évolution d’ophtalmologie fuie marquée par le moment cardinal de 1851 lorsque Hermann Von Helmholtz, professeur d’anatomie est de physiologie ŕ l’université de Königsberg a découvert l’ophtalmoscope. Jusqu’ a lui l’examen ophtalmoscopique est des membranes intérieures de l’oeil était considéré comme entât impossible.
3. L’ophtalmoscope Helmholtz se compose de trois lentilles superposes ayant le but d’augmenter les pouvoir réflectorisé. Les loupes forment l’hypoténuse d’une boite ayant la conformation d’une prisme triangulaire, qui est ferme est soutenu par une manchon. La petite fente de la boit, qui forme une angle des 570, avec la plaque, présent un orifice devant lequel et on peut placer de lentilles concaves, par les quelles on regardé l’oeil illumine. On rapproche l’appareille est on dirige les lentilles des maničre a refléter l’oeil que l’on désire examiner. On a néanmoins besoin d’une lampe est d’un préalable dilatation de la pupille. L’ophtalmoscope Helmholtz que nous avons décrit a été produit par l’opticien mécanique Eduard Mester de Berlin.
La découverte de cet instrument a considérablement élargie les limites d’investigations ophtalmologiques.
Par mis d’autres exemples dont notre collection se trouve l’ophtalmoscope l’appareille construit en 1861 par Hermann Iakob Knapp, ophtalmologue d’Heidelberg.
5. Le berlinois Richard Liebreicht (1846-1926) s’est également occupé des l’ophtalmoscopie est en 1863 il a réussit a créer l’ophtalmoscope Liebreicht, l’appareil le plus utilise en Europe, don notre collection possčde un exemplaire.
6. Des variantes des cet instrument furent encore crée par Haab en 1905.
7. Le Suisse Edumund Landolt qui a vécu entre 1846-1926
8. L’ophtalmoscope de main tipe Morton réalise avant 1883.
9. L’ophtalmoscope binoculaire avec statif Thorner, 1901, fabrique ŕ Berlin par Schmidt é Haensh
10. Un des pičces importante de
notre recueilli est l’tonometre Schiotz, datant de 1924, est étalonné, signe
par l’inventeur mémé č numéroté 472. On peut lire sur le couvercle de la boit
le mont suivants: “Professeur Schiotz original tonometre, Made in Norway”.
L’appareil est compagnie par une papier millimétrique sur le quelle sont tracée
quatre courbe dénommées “Körrigate kurver Schiotz-tonometer 1924“. Sur le revers
de cette fouille on distingue: Tonometer numéro 472-etalonée Oslo est e la
signature l’inventeur John Schiotz. (si poza 11)
12. Le second tonometer que nous possédant est bien conservé il appartiens au tipe Stephenson –Voliski, fabrique par J. Veiss et Fis, 287, Oxford Street –London.
13. Sphéromčtre tipe Sheitel, produit par Kroplin-Butzovv, de Meklenburg – utilise par la détermination des dioptries.
14. Cylindro-sphéromčtre, pour la męme utilisation.
15. Pour établir d’une façon comparative l’acuité des sens chromatique on se ce servit du disque chromatique –inventé par le docteur Helmbolt de Danzig.
16. Echelle étalon chromatique
17. D’un
intéręt aparté son les deux lampes ou bougies consacrée a l’examen sur
place a lit de malade; chaque d’elles se compose d’une tube métallique qui
recouvre et protégé les bougie. Dans le parvis métallique est montée un
loupe permet l’examen de l’oeil malade.
selon Roade.
21. Trépan cornéen tipe Hippel
|
|
||||
|
||||
23.
Ophtalmo -dynamomčtre tipe Landolt.
22. Identic 21
24. Pupiloscop différentiel – aprčs Hess,
fabrication Carl Zeiss, Jena 1915
26. Trousse de lentille, autour de 1860
28. Keratoscop,
dénommé a commencement astigmatoscope pour la détermination de courbure de cornée.
25.
Lampe ophtalmologique aprčs Vogt fabrique Carl Zeiss, Jena 1913
27. Lentille brute
29.
Adaptometer tipe Landolt 1885
|
30. Refractometer tipe Javal, 1881 |
|
31. Une pincette du professeur Knapp |
MAF- TM (GM) videoendoscop hibrid, portabil, pentru bronhoscopii si intubatii dificile oricând si în orice loc.
Endoscop flexibil portabil ce are încorporat sursa de lumina cu LED si sistem de înregistrare a imaginilor la o greutate de numai 540 grame. Are un ecran LCD rotativ. Poate memora pâna la 2063 imagini de înalta rezolutie sau pâna la 2 ore de film.
Date contact:
|
Ing. Catalin Stupu Email: cstupu@temco.ro Mobil: 0744552454 Tel. /Fax.: 0232213107 |
Fiz. Veronica Balabaneanu Email: vbalabaneanu@temco.ro Mobil: 0757057803 Tel.: 0212524650 Fax.: 0212524667 |
X-RAY TUBES AND RADIOLOGY EQUIPMENT
Prof.dr.ing Pompiliu MANEA
I. THE RÖNTGEN TUBES
No more than 114 years have past since X-rays have been discovered. By all means, this is one of the greatest, if not even the greatest discovery of the 9th century. It happened on the evening of 8/9 November 1895, when Professor Wilhelm Conrad Röntgen (1845-1923) was investigating the external effects of a Hittorf type vacuum tube. According to Ph. Lenard’s indications, the tube was covered with black cardboard. This experiment had been performed at the Röntgen’s laboratory from the Physics Institute in Wűrtzburg.
When trying to investigate the effects of the invisible cathode rays produced by a Hittorf’s tube, Röntgen’s assistant noticed a fluorescent effect on a small cardboard screen painted with barium platinocyanide and situated at a certain distance from the tube
After seven weeks of thorough experimental work, W. C. Röntgen reports to the Medical Physics Society of the Wűrtzburg University his original paper entitled “Über eine neue Art von Strahlen” On A New Kind Of Rays). Dated 28th of December 1895, his paper remains noteworthy in the annals of sciences. Initially called “X-rays”, the electromagnetic radiations had been later called “Röntgen radiations”, in the name of their discoverer. On the occasion of this denomination, the grate German physicist Max Planck was saying “Röntgen’s spark was enough to shine upon the interior of the human body”
The Röntgen tube or the radiogenic tube is the generator or the X-ray source. It consists of a vacuumed balloon, made of a special type of glass called Pyrex glass. As with any vacuum tube, there is a cathode (K), which emits electrons into the vacuum and an anode (A) to collect the electrons, thus establishing a flow of electrical current, known as the beam, through the tube. A high voltage power source is connected across cathode and anode to accelerate electrons. Electrons from the cathode collide with the target (the anode) material, usually tungsten, molybdenum or copper, and accelerate other electrons, ions and nuclei within the anode material. Up to 0.3+3% of the kinetic energy of the accelerated electrons is transferred to the electrons extracted from the target, thus producing what we call the braking radiation or Bremsstrahlung. The rest of the energy is released as heat.
All along their history, Röntgen tubes have had different shapes and working principles. Yet in 1897, 32 Röntgen tubes were presented in the Revue Scientifique Industriale, France. Amongst them we find the tube patented by the Romanian physicist Dragomir Hurmuzescu (1865-1954) and manufactured together with Victor Chabaud.
|
|
Fig. 1 The Chabaud-Hurmuzescu tube. This is considered to be the first
French tube. It has been presented for the first time, the 17th of
April 1896, in front of the Physics Society and later, the 4th of
May 1896, in front of the |
In our collection we have the following Röntgen type tubes:
a) The Gas tubes were the first tubes, coming of the Crookes and Hittorf tubes. They have been called like that because of their vacuum which was not so advanced. The free electrons and the negative ions produced by gas dissociation inside the balloon were accelerated towards the anode, whilst the positive ions, also produced by gas dissociation, were accelerated towards the cathode.
The concept of “anti-cathode” has been presented to
the
|
|
|
|
Fig. 2 Gas tube
produced by Silvanus P. Thomson, |
Fig. 3 Self-adjustable gas tube, with “gas regeneration by electric spark”. At high voltage, a chemical regeneration of the void inside the X-ray tube is produced by an external electric spark. This is a DRG type X-ray tube, probably manufactured by Hector Pilon, in early 1900s. The tube has been delivered to our collection by courtesy of technician Iosif Biro from AJIRAM Cluj. |
The anodes of the above mentioned X-ray tubes were cooled with air. With the first tube (fig. 1) a direct cooling on the glass was used, whilst. Subsequently, the cooling systems have been improved by using distiled water as a thermal agent. Water circulation was ensured by ”thermosyphon”.
b) The Coolidge tubes, also called “hot cathode tubes”. Sir William David Coolidge (1873-1975), a gentleman who has celebrated his centenary, invented in 1913 the first X-ray tube with “thermoelectric emission”. That was a major breakthrough in the radiological technique which lasts until nowadays. Like Emanuel R. N. Grigg said, that was the beginning of the “golden age” in radiology.
Even though the “filament” is known since 1879 and the “law of thermoelectric emission” also known as the “Edison effect” was already published, by Richardson, 12 years ago (1901), nobody before Coolidge has come with the idea of adding a Tungsten filament to an X-ray tube and to bring it to incandescence by heating it with an electric current generated by a transformer. So it was possible to obtain a cathodic beam exclusively made of electrons and to focus it by using a negatively charged electrostatic electrode. Thus the anodic current (Ia) is considerably increased, the electrons being dragged on the anodic target and the X-ray tube’s power increased to 10kW. That allows for reducing the patient’s exposure time and its radiation dose as well.
The publication of this invention in Physical Revue no. 6/1913 was followed by through investigations on creating a manufacturing technology for the new X-ray tubes. The use of the Gaede molecular pump allowed for getting a much more advanced void (10-8 mmHg), so the electrons doesn’t collide anymore with the gas ions in the tube. Increasing the power delivered to the anode required for its cooling. Hector Pilon, holds the patent no. 478-273/July 1914 and the exclusivity worldwide for its distilled water based anode cooling system.
It forth noting that, by the same period (1913), Julius Lilienfeld (1882-1963) attempted to increase the number of electrons by building a filament based X-ray tube. However, he didn’t come with the idea of heating the filament to incandescence.
Our collection holds more than 15 Coolidge type water cooled X-ray tubes but we shell only present here the oldest of them (fig. 4, 5, 6 and 7).
|
|
|
Fig. 4 Coolidge X-ray
tube, Siemens-Reiniger with a single circular filament.
Manufactured in 1922-1923, the tube was used by the |
|
|
|
Fig. 5 Coolidge X-ray tube with a single linear filament, cooled with water. This Media Patent type tube was manufactured by Műller Röntgenröhre, the third decade of the 20th century and donated by dr. Vasile Nicolescu from Regin, the Mures district. |
|
|
|
Fig. 6 Coolidge X-ray tube with two circular eccentric filaments, cooled
with water. This was manufactured by Phönix Radion Röhre (model EWDo100),
after 1926, and donated by Mr. Rudolf Stransky, the first radiologic
technologist in Cluj and in |
|
|
|
Fig. 7 Coolidge X-ray tube, 6 kW, with linear filament and forced air cooling (radiator with blades plus fan). The tube is placed in a glass arch (the housing), with lead salt, for radioprotection. It has been manufactured by Tubix-Paris, the third decade of the 20th century, and donated by first technician Alexandru Klein, AJIRAM Cluj. |
c) The Metalix tubes: manufactured after 1925, when Albert Bowers, a diploma engineer from
The metallic hoop, provided with an output gate for the radiation beam and covered with a 2.5 mm thick lead layer, allows for the absorption of the neutralizing radiations. The metallic hoop, also used for securing the X-ray tube on the device, is electrically connected to the ground thus allowing for balancing the anodic voltage and neutralizing the scattered electrons. Later on, a fully radiological protection of the X-ray tube was accomplished by using electro-insulating tubes made of pertinax, lined with rubber containing lead salt. Tube cooling is accomplished using either distilled water (stored in a tank) or forced air (with anode fins).
Our collection holds 10 Metalix tubes, three of which being presented in figures 8, 9 and 10.
|
|
|
Fig. 8 Metalix X-ray tube, with a single linear filament, manufatured by CHF Műler AG, the third decade of the 20th century. Donated by first technician Otto Basa. AJIRAM Cluj. |
|
|
|
Fig. 9 Metalix X-ray tube, with two linear filaments and cooled with air. Radio- and electro-protection is inshured by lead salt lined pertinax tubes. Multix Röhre MRGDo 45/130 (2/6kW) type tube, manufactured by Phönix Rudolstadt, the fourth decade of the 20th century, donated by first technician radiologist Ioan Ilea, AJIRAM Cluj. |
|
|
|
Fig. 10 Multix X-ray tube, model MRGDo (45/220), two linear filaments, cooled with air, radio- and electro-protection, soft radiations filtering (1.2 mmAl). Manufacturing: Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany, the fourth decade of the 20th century. Donation: Dr. Traian Capusan, radiologist, director of the Cluj Sanitary Directorate and outstanding public health organizer. |
d)
A forced cooling system
consisting of radiating fins and a fan driven by an AC series motor was used.
Two of the five
|
|
|
Fig. 11 Douglas X-ray tube, with fixed anode and two linear filaments and with power developed at the anode of 2 and 10 kW respectively. A self-filtering of 1.2 mmAl is ensured. The DRGDo 45/220 (DD100/2/10) model was manufactured by the end of the fourth decade of the 20th century. Manufacturer: Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany. Donation: Prof. dr. Valer Secarea, clinc hospital (Medicala I) from Cluj. |
|
|
|
Fig. 12 Douglas X-ray tube, model DD100/2/10 with anodic voltage of 100kV, two filaments powered at 2kV and power delivered at the anode of 10kW respectively. The tube, mounted in a Tuto Diagnost type porcelain housing (used with the Tuto Heliophos radiological equipment and Graetz rectifiers) was cooled with air. Manufacturer: Rörix VEB Röhrenwerke Rudolstadt-East Germany, the fifth decade of the 20th century. Donation: Prof. dr. Mihai Covalcic, Radiology Clinic, Cluj. |
e) X-ray tubes, with fixed anode and oil cooling. After the occurrence of the electro-insulated high voltage cables, a proper protection of both the patients and the personnel became possible. Inserting the X-ray tubes into the housing also became possible.
Several types of protection were provided by the housing: a mechanical one, to prevent the glass made tube from braking, an electrical one, to prevent both patients and the personnel from high voltage electrocution, and a radiological one, to prevent people from overirradiation.
The housing also provides a better cooling of the X-ray tube, by dissipating the heat developed at the anode. A special type of electro-insulating oil, with a high capacity of taking over the heat and of transferring it to the housing and the exterior walls (convection) is used. The oil circulates due to the difference in temperature between the anode and the cathode, the principle being known as thermosiphon.
All these accomplishments allowed for reducing the size and weight of the X-ray tubes, by keeping the same power developed at the anode. Thereby, a 10 kW Metalix tube of 635 mm length and weighting 5kg, was three times longer and six times heavier than the oil cooled tube of the same power (220mm and 0.8kg). Beside the considerable material savings, oil cooled tubes bring a grater ease in their manipulation and use. Combinations of oil, water and air cooling systems can also be used.
Three oil cooled X-ray tubes from our collection are presented in figs. 13, 14 and 15.
|
|
|
Fig. 13 Oil cooled
X-ray tube, with two linear filaments, 2/10kW power
and 100kV voltage. The model ERGDo 45/220ök was manufactured by Phönix
Röntgenröhre Rudolstadt-Germania, by the end of the fifth decade of the 20th
century. Donation: Dipl. |
|
|
|
Fig. 14 Oil cooled
X-ray tube, type D 100/10ök, Ua=100kV, P=10kW with self filtering of 0.85mmAl. The tube was mounted in a
KF type housing, produced by the TUR company in |
|
|
|
Fig. 15 Oil cooled X-ray tube, type D 100/2/10ök, Ua=100kV, P=1/10kW, with self filtering of 1 mmAl . Manufacturer: Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany, the sixth decade of the 20th century. Donation: dr. Ion Dumitrescu, radiologist at clinic hospital (Medicala II), Cluj. |
f) Rotating anode X-ray tube. Only four years after inventing the Metalix tube, the same Dutchman Albert Bowers, a Philips engineer this time, has succeeded in 1929 to present to the German Society of Radiology his new Rotalix X-ray tube containing the first “rotating anode”. It is true that the idea belongs to the Wood Englishman. He suggested in 1897 to revolve the X-ray tube so the radiation point might continuously change in position, thus avoiding dangerous anode’s overheating.
The fixed anode X-ray tubes were able to deliver at the anode a maximum power of 15kW but, only when the anode voltage was generated either by a four kenotrons Graetz bridge or by a six kenotrons three-phase bridge.
Conversely, the maxim power of a rotating anode X-ray tube increases to 42kW/100kV.
A grate desideratum was achieved once the rotating anode X-ray tube has been discovered:
achieving an optical focus as small as to get a better picture resolution and the same time to an outbreak more heat to dissipate as heat developed at the anode and to increase the intensity of the radiation beam.
The anode is made of tungsten, the melting point at 38,000 C, in plate form and rotated by an asynchronous electric motor with 3000 rpm.
The first rotating anode X-ray tubes completed in 1933 by Philips Bauart were cooled by forced air ventilation.
|
|
|
Fig. 16 X-ray tube with rotating anode, P40 type, Rotalix-Pantix, 42 kW/100kV, used in Röntgen apparatus, Siemens-Pantix-Tuto, with 4 or 6 kenotrons and cooled with air. Produced by Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany, the sixth decade of the 20th century. Donation Prof.dr. Gheorghe Chisleag, from Radiology Clinic of „Saint Spiridon” Hospital form Iasi-Romania. |
Less than a decade, to reduce materials consumption, and reducing size and weight, getting at the same time an increase of power, at the end of fourth decade, Compagnie Générale de Radiologie (CGR), accomplish the X-ray tube with rotating anode, oil cooled, Movix-CGR type, in which both length and weight are reduced by half, compared to the same air-cooled X-ray tubes.
From our collection we present the following three tubes, with rotating anode, oil cooled, different powers, mounted in whole armour-plated and protected housings, GD-125 – TUR Dresden type, in figures 17, 18 and19.
|
|
|
Fig. 17 X-ray tube with rotating anode and oil cooling, DR125/2/30ö type, with two filaments of 2kW and 30kW, power developed at the anode, anodic voltage up to 125kV. Produced by Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany, the sixth decade of the 20th century. Donation Prof.dr.doc. Dumitru Radulescu, Radiology Clinic Cluj |
|
|
|
Fig. 18 X-ray tube with rotating anode and oil cooling, DR125/2/50ö type, with two filaments
of 2kW and 50kW, power developed at the anode. Maximum anodic voltage 125kV.
Produced by Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany, the sixth decade of the
20th century. Donation: Prof.dr. Gheorghe Badea, “Prof.dr.
Octavian Fodor” Clinical Hospital |
|
|
|
Fig. 19 X-ray tube
with rotating anode and oil cooling, DR125/30/50ö
type, with two filaments of 30kW and 50kW, power developed at the anode,
Maximum anodic voltage 125kV. Produced by Phönix Röntgenröhre
Rudolstadt-Germany, the sixth decade of the 20th century.
Donation: Prof.dr. Nicolae Andronescu, Radiology Clinic from |
g) Radioterapy X-ray tubes. As x-ray tubes for radiodiagnostic are featured by the anodic tensions, that can riched up to a maximum of 125kV (nowadays 150kV), high anodic currents that vary between 300 mA and 1.000 mA. While X-ray tubes for radiotherapy, are featured by high anodic tensions (60-400 kV) and low anodic currents (7-15mA). Operating times for tubes used in radiodiagnostic are very short, from order of thousandths of seconds until few seconds, while at radiotherapy tubes, operating times are of the order of minutes, even to 15-20 minutes. Having a long standing life, radiotherapy tubes benefit of combined cooling agents (water + oil) and in a high flow between 1.5-20 l/min.
Radiotherapy tubes are built-up only with rotating anod, with power up to a maximum of 8kW and not very different compare to the tubes for radiodiagnostic, in terms of constructive.
From our collection we present three Röntgen type tubes for radiotherapy: figure 20, 21, 22.
|
|
Fig.20. X-ray tube for contact and intracavity radiotherapy, model Chaoul. TK 60/8ö type, used at Chaoul device- ITM Romania (made by dipl.eng. Jirair Krikorian). Produce by Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany, the fifth decade of the 20th century. Donation: Prof.dr.Iuliu Capusan, Clinical Hospital Cluj. |
|
|
Fig.21. X-ray tube for profound radiotherapy, thermoelectronic emission,
Coolidge tube, TIII/4 type, air
cooling (environmental air). Acceleration tension Ua=200kV and anodic current
Ia=4-5mA. Produced by Phönix Röntgenröhre Rudolstadt-Germany, the third
decade of the 20th century. Donation by Prof.dr.doc. Sorin Schiau,
“Dr. Daniel Danielopolu” Institute of Anatomy and |
|
|
Fig.22. X-ray tube for porfound radiotherapy, monted on porcelain and leed housing, recycled oil cooled at a flow of 20 l/min,
inner anode, inside of target breech. Used at shallow radiotherapy (80-120
kV), semi-profound radiotherapy (140-180 kV) and profound radiotherapy
(180-200 kV). TT 200/15 type,
apparatus used in profound radiotherapy Stabilivolt type, Siemens II factory,
|
II. MEDICAL RADIOLOGY EQUIPMENT
In the technological evolution of medical devices for radiology and their applications in medicine, we can define these stages:
Due to the introduction of digital substraction, we obtain a much higher X-ray image proccesing superior to conventional radiography. Digital processing of radiological image enable storege on various media (X-ray film, magnetic strip, electronical support etc), and by introduction of fiber optics and satelitte communications, can be connected by networks, radiological devices in a laboratory, hospital, city, state, country, continent or even intercontinental.
From our collection we present only three devices, figures 23, 24 si 25:
|
|
Fig.23. Röntgen
device, Odelga type, entirely of wood with stand ( |
|
|
Fig.24. Röntgen device for diagnostic, with fixed examination stand. Works only in vertical position and it’s made of wood and sheets of aluminium, witch makes filtering of low radiations. Use a Röntgen Coolidge tube, with one linear filament and cooled with water. The X-ray tube is fitted in a wood housing, which opens with a button spring and clamping screws and necklaces are all made of wood. Control console Siemens Halske type, has built-in the high voltage transformer with dry insulation (electro-conducting cerous mass), electrical power of Pa=60 kW, the maximum anodic voltage Ua=80 kV and anodic current Ia=60mA. Device fabrication is estimated around the years 1918-1920, belonged to Prof.dr. Marius Hanganutiu, resident physician at Medical Clinic no.1, Cluj, and donated by his son Prof.dr.ing. Marius Hanganutiu. |
|
|
Fig.25. Mobile Röntgen device, Meganos
type, for radiology diagnostic, only by radiographies at bedside or in
medical emergencies. The high voltage
transformer, is fed at 110/220V and secundary voltage Ua=45 kV, an anodic
current Ia=30mA and electric insulation oil. Provided with a fixed anod tube,
with cooling air ventilated, placed in a metal housing, leed armour plated
and protected against high voltage,
insulated cables and porcelains terminal ends. Control console is mobile, may be fixed on the rack and it has a
mechanical relay timing and control button for anodic current. The device
moves on four wheels, at bedside or in the medical emergency rooms.
Siemens-Reiniger fabrication, |
Rx dentar digital wireless PROX cu radioviziograf si dispozitiv de vizualizare – procesare imagine X VISION
Senzor CCD , ľ cm , 12 biti
Procesor PDA 4,3’’ , touch screen
Permite vizualizarea imediata , memorarea si prelucrarea imaginilor si salvarea pe card SD
3D Modeling of the Induced Electric Field of Transcranial Magnetic Stimulation
Keywords— Transcranial magnetic stimulation, 3D modeling, inhomogeneous brain tissue, figure-of-eight coil, Cadwell type coil
INTRODUCTION
Currents of high magnitude inside the body can lead to a stimulation of muscle and nerve tissue. Targeted stimulation of certain areas is used in many medical applications like cardiac pacing, pain treatment, wound healing, Alzheimer disease, Parkinson disease being just a few to name [1]. However, the electric stimulation technique (EST) suffers from serious drawbacks. Surface electrodes can not be used for the stimulation of deeper structures and the implantation of electrodes comes along with the need of surgical treatment.
The magnetic stimulation technique (MST) is a noninvasive method to excite peripheral and brain neurons. Weak electric currents are induced in the tissue by rapidly changing magnetic fields (electromagnetic induction). Its major advantage over the EST comes from the possibility to penetrate highly resistive tissues (like the skull in the brain stimulation) and a grater focality which allows for a selective stimulation of the nervous tissue. The first non-invasive magnetic stimulation of human and animal peripheral nerves was reported by Bickford and Freeming in 1965 [2]. Throughout the 1970’s Barker analyzed the interaction of short, pulsed magnetic fields for use in nerve stimulation, leading to the first demonstration of cortical magnetic stimulation in 1985 [3]. Over its 20-years history, trans-cranial magnetic stimulation (TMS) has evolved into a tool for human brain mapping, a way to dissect cognitive and perceptual processes and as a treatment for psychiatric diseases [4]. Contrary to electrical stimulations, TMS treatments are relatively painless and easy to perform.
Fig. 1 Typical TMS equipment. a) Principle, b) RLC circuit in TMS, c) The exponentially decaying stimulation current and its time derivative
Typical TMS equipment consists of a main unit creating a high current pulse connected to a hand-held stimulation coil (see Fig. 1 a). A simplified schematic diagram depicting the four functional units of a magnetic stimulator is drafted in Fig. 1 b. It consists of a charging circuit, energy storage, a discharging circuit and the stimulating coil.
In all commercially available stimulators, the energy is stored in large, high-voltage capacitors, typically fed by a charging system connected to the power line. During the discharge, the energy stored in the capacitor is transferred into the coil, typically using a thyristor, which is capable of switching large currents in a few microseconds. The stimulation coil is normally housed in a plastic cover. Due to its low electrical resistance and high heat conduction capacity, copper is the material of choice for the coil windings. Two different coil designs are in widespread use: a circular coil and a figure-of-eight coil. Circular coils typically consist of approximately ten windings with a radius ranging from 3-5 cm. The size of a figure-of-eight coil is similar, typically consisting of two times ten windings. Other TMS coil types have also been reported [5].
Several authors have calculated the induced current distribution during a TMS pulse in high resolution models of the brain, using numerical methods [6], [7], [8], [9]. Amongst the numerical methods frequently used for such simulations, finite element method and finite difference method are the most popular. Due to the high computational effort of these calculations only the dominant frequency in the spectrum of the TMS pulse was taken into account. Because of the short pulses used in TMS, a time-harmonic approximation is no longer valid and transient effects have to be considered. Other approaches, like the one based on the Scalar Potential Finite Difference (SPFD) method [1] makes it possible to perform a full Fourier analysis of the induced currents in a reasonable time.
In the last decades, the Finite-Difference Time-Domain method (FDTD [10], [11]) has proven to be an efficient and powerful numerical method. Especially for interactions of complex human body models and electromagnetic fields, the FDTD method is highly valuable to assess electromagnetic compatibility at radio frequencies. At lower frequencies, the FDTD method becomes inefficient due to the explicit time integration scheme. However, the electro and magneto quasi-static approximations (EQS and MQS) to Maxwell equations have been implemented using the finite element method (FEM) in frequency domain and the non-uniform but rectilinear computational grid of the FDTD method has been reused, to benefit from both methods [12].
The objective of our study was to make use of the MQS solver available under SEMCAD-X simulation environment [13] and a high-resolution 3D head-and-brain model available through the IT’IS Foundation [14], to make a full 3D numerical analysis of the TMS procedure.
Methods
To achieve our goal, the real geometrical features of the human head as well as the electrical characteristics of the brain and its surrounding tissue had to be considered. To represent the geometry of the head and the brain, the male head part of the “Enhanced Virtual Family Model”, graciously provided by Speag AG, has been used. Figure 2 show the CAD images of the 6 parts of the head-and-brain model: the scalp, the skull, the grey matter, the white matter, the cerebrospinal fluid (CSF) and the cerebellum.
Fig. 2 The geometrical head-and-brain model: a) scalp, b) skull, c) grey matter, d) white matter, e) CSF, f) cerebellum
At 5 mm above the surface of
the scalp (8 mm above the brain surface), two systems of stimulating coils have
been placed: a conventional figure-of-eight system of coils (Fig. 3 a) and a Cadwell-type
[5] system of pointed coils (Fig. 3 b). The two circular lobes of the first
stimulating system are 25 mm in radius. The characteristic dimensions of the
second stimulating system are illustrated in Fig. 3 c, their values being:
,
,
,
.
Eight turns were considered for each lobe of the stimulating coil and the
excitation current loops have been set in such a way that at the central part
of the coil the currents have the same direction. A detailed analysis of various TMS
stimulating coils’ characteristics and their efficiencies, including the ones’
mentioned above, can be found in [15].
Table Conductivity and permittivity of the biological tissues used in the model of the head
Fig. 3 The positioning and the shape of the two modeled stimulating systems of coils: a) figure-of-eight stimulating system, b) Cadwell stimulating system, c) characteristic dimensions of the Cadwell system
Normally, the excitation current flowing through the
stimulating coils is a short pulse current like the one illustrated in Fig. 1
c. In our simulation, a time-harmonic approximation of the current pulse, with
frequency
and amplitude
was
used. Each lobe of the stimulating coils consists of 8 turns, thus giving a
total excitation current of 12 kA. The total exposure from the pulse signal
which is applied can easily be determined by decomposing the pulse into a Fourier
series and run multiple simulations at the different harmonics
,
specifying the corresponding material parameters. Finally, the results can be
extracted and subsumed.
While modeling the induced
currents in tissues, the results of the field equations will depend on the
dielectric properties assumed for the tissues and for this reason it is important
to consider the mean value of the conductivity at frequencies that are close to
those involved in magnetic stimulation [8]. The conductivity and permittivity
values that have been used in our model, for the different cerebral tissues are
presented in Table 1, together with their reference. As the values available in
the literature are sometimes different, their mean value was chosen. Everywhere
in the brain, the relative permeability was set to
.
|
TISSUE TYPE |
s [S/m] |
er |
REF. |
|
Scalp |
|
4e3 |
|
|
Skull |
|
5.2e5 |
|
|
Grey matter |
|
5e7 |
|
|
White matter |
|
3e7 |
|
|
CSF |
|
11e3 |
|
|
Cerebellum |
Not relevant for the model |
||
SIMULATION rESULTS
Each of the two models (a figure-of-eight and a Cadwell type stimulating coil placed in the same position relative to the head model) have been voxelized, resulting in total number of 75,500 Mcells for each of the two models. The total simulation time for each model was 16 minutes, on a P4 3.6 GHz computer.
The first to be investigated was the magnetic field
distribution, at the moment when the excitation current reaches its peak value
(
).
Figure 4 shows the distribution of the magnetic flux density in the coil plane
(transversal plane) and in a plane perpendicular to the coil (“coronal” plane).
In order to have a better representation of the field distribution, a logarithmic
scale (in dB) was used for plotting. All values are normalized to the maximum
value within the plane. A high concentration of the magnetic field at the
surface of each coil is observed. The magnetic field concentration is higher in the case of the Cadewll
coil (Fig. 4 b and Fig. 4 d) compared to the figure-of-eight coil (Fig. 4 a and
Fig. 4 c). Figure 4 e shows the logarithmic scale that has been used in all
plots.
For a quantitative view on the magnetic field distribution, the magnetic flux densities along several extraction lines, parallel to the transversal plane, have been plotted (Fig. 5).
Typical values for the TMS magnetic field are: about 2 T on the coil surface and 0.5 T in the cortex [20]. Yet our results show a magnetic field almost twice as strong on the coil surface and more than 6 times weaker in the cortex. This can easily be explained by the high concentration of the total electric current within a single filamentary current loop which makes the gradient of the magnetic field to be very high.
e)
Fig. 4 Distribution of the magnetic flux density within the transversal plane (a and b) and within the “coronal” plane (c and d) of the two modeled coils: figure-of eight (left), Cadwell (right)
Fig. 5 Distribution of the magnetic flux density along extraction lines situated at different depths within brain and parallel to the coil’s transversal plane (distances d from the brain surface are 0, 10, 20, 30 and 40 mm). On the left hand side of the figure the distributions of the magnetic induction B along each coil’s axis is plotted.
The next to be analyzed was the electric field induced in the head. Figure 6 show the distribution of the electric fields induced by the two stimulating coils in the “coronal” plane of the head, while considering it as a homogeneous tissue with s=0.33 S/m and er=11,000. Again, the logarithmic scale was used for plotting. The maximum values, Emax, of the overall induced electric fields within the plane at wt p/2 are 165 V/m for the figure-of-eight coil and 163.5 V/m for the Cadwell coil respectively.
a) b)
Fig. 6 Distribution of the overall induced electric field in the “coronal” plane of the homogeneous head model by the figure-of-eight coil (a) and by the Cadwell coil (b).
Fig. 7 Distribution of the Ex component of the induced electric field, along an extraction line parallel to the Ox axis, at 30 mm from the surface of the brain and the corresponding activation function
Even though the maximum electric field induced by the
Cadwell coil is a little bit smaller that the one induced by the
figure-of-eight coil, its distribution within the brain is different and could
be more important to certain applications. Along the extraction line
illustrated in Fig. 6 for example (at 30 mm inside the brain), the Ex
component of the induced electric field is higher for the Cadwell coil than for
the other coil (Fig. 7). When an action potential has to be generated along the
axon of a nerve cell which is oriented along the x axis, the required
activation function is defined as
[15]. Figure 7 show both the
component of the induced electric field and
its derivative along an extraction line parallel to the Ox axis and situated at
30 mm from the surface of the brain. In the case of the Cadwell coil, both
and the activation function have grater values
than in the case of the figure-of-eight coil. The negative values of the
activation function determine the depolarization (excitation) of the axon
membrane while the positive ones determine its hipper-polarization (inhibition).
So, the activation function produced by the Cadwell coil is more prone to axon
excitation than the one produced by the figure-of-eight coil. In other
situations, action potentials are to be generated in the synaptic regions
(dendrites). In such cases, the activation function is proportional to the
and again the Cadwell coil seams to be more
effective.
Another interesting plot has been obtained when running the model with an inhomogeneous brain tissue (Fig. 8). Again the Cadwell coil seamed to have a higher penetration power than the figure-of-eight one.
a) b)
Fig. 8 Distribution of the overall induced electric field in the “coronal” plane of the inhomogeneous head model by the figure-of-eight coil (a) and the Cadwell coil (b).
A better view of the induced electric field can be obtained when restricting the plot area to the inhomogeneous brain tissue. Figure 9 show the distribution of the overall electric field induced in the cerebrospinal fluid, in the grey matter and in the white matter by the Cadwell coil exclusively. Note the difference between the values of the conductivity and the relative permittivity of the three tissues (Table 1). The highest value of the induced electric field is in the cerebrospinal fluid and in the grey matter (43.25 V/m in the “coronal” plane and 16.55 V/m in the transversal plane, at 30 mm from the brain surface).
a) b)
Fig. 9 Distribution of the overall electric field in the “coronal” and transversal plane of the inhomogeneous brain model (CSF, GM and WM) induced by the Cadwell coil .
Fig. 10 Distribution of the overall electric field in the inhomogeneous brain model (CSF, GM and WM) induced along an extraction line in the “coronal” plane at different distances d from the surface of the brain. The dashed and full lines correspond to the electric field induced by the Cadwell coil and by the figure-of- eight coil respectively
A comparison of the electric fields induced by the two coils at different depths in the brain tissue is made in figure 10. Everywhere the electric field induced by the Cadwell coil is stronger than the one induced by the other coil.
Lastly, the distribution of the current density within the brain was analyzed. This is strongly affected by the differences in conductivity between the three brain tissues. The stimulated area is primarily the motor cortex, mostly composed of grey matter (GM) [8]. The tissues surrounding the GM are primarily the cerebrospinal fluid (CSF), and the white matter (WM); therefore it is important to study the effects of conductivity changes at the interfaces between those tissues. The CSF is highly conductive relative to the other tissues, and its influence on the current distribution within the brain is a fundamental aspect that should be described in three dimensions. Figure 11 shows the current density distribution within the brain, in the “coronal” and transversal planes, at 30 mm from the brain surface. The high concentration of the current density in the CSF and in the GM is evident. Its maximum values within the “coronal” and transversal planes are 48.7 A/m2 and 10.7 A/m2 respectively.
Fig. 11 Distribution of the current density induced in the “coronal” and transversal planes, at 30 mm from the brain surface by the Cawell coil
CONCLUSIONS
The magneto quasi-static (MQS) solver under Semcad X has proved to be a reliable tool for investigating the basic phenomena underlying transcranial magnetic stimulation. Its robustness and rapidity in getting reliable solutions for complex 3D models are its primary winning cards.
Through its optimization module, Semcad X also offers the possibility to step forward in trying to perform optimization tasks for the TMS coils. The three geometric parameters of the Cadwell coil, for instance, could be optimized in order to get the best field distribution at the stimulation site, depending on patient specific conditions.
ACKNOWLEDGMENT
This work was made possible by the support of Speag AG team. The valuable assistance of Dr. Peter Futter is gratefully acknowledged. Our work was funded by the Romanian University Research Council, within the grant no: ID_1078
REFERENCES
Barchanski A. (2007) Simulation of low-frequency electromagnetic fields in the human body, PhD TU Darmstadt, 2007
Bickford R.G, Freeming B.D. (1965) Neuronal stimulation by pulsed magnetic fields in animals and man. Digest of the 6th Int. Conf. of Medical Electronics in Biology and Engineering, pp 112
Barker A.T, Jalinous R, Freeston I.L (1985) Non-invasive magnetic stimulation of human cortex. Lancet, 1(8437):1106-7
Paulus
W, Hallet .M, Rossini P.M and Rothwell (1999) Transcranial magnetic
stimulation. Proc. of the International Symposium on Transcranial Magnetic
Stimulation,
Cadwell J.A Magnetic stimulator coils, US Patents 4994015/1991
Nadeem
M, Thorlin T, Gandhi O, Persson M (2003) Computation of electric and magnetic
stimulation in human head using 3-d impedance method. IEEE Trans. Biomed.
Kowalski T, Silny J, Buchner H, (2002) Current density threshold for the stimulation of neurons in the motor cortex area. Bioelectromagnetics, 23, pp 421-428
Lopez-Fernandez
F.I., Influence of brain tissue inhomogeneity on induced currents due to
Transcranial Magnetic Stimulation. PhD The
Yang S., Xu G., Wang L., Chen Y., Wu H., Li Y., Yang O. (2006) 3D realistic head model simulation based on transcranial magnetic stimulation. Conf. Proc. IEEE Eng. Med. Biol. Soc., Vol. Supp., Issue , Aug. 30 2006-Sept. 3 2006 pp:6469 – 6472
Yee K.S. (1966) Numerical solution of initial boundary value problems involving Maxwell’s equations in isotropic media. IEEE Trans. Antenas and Propagation, 14(3), pp 302-307
Taflove A., Hagness S. (2005) Computational Electrodynamics:
The Finite-Difference Time-Domain Method, 3 ed. Artech House,
Benkler S., Chavannes N., Kuster N. (2008) Highly detailed low frequency full body electromagnetic field simulations in 3-D Proc. of the XIX General Assembly of the International Union of Radio Science (URSIGA 2008)
Schmid & Partner Engineering AG, SEMCAD-X Reference Manual, July 2008
https://www.itis.ethz.ch/index/index_humanmodels.html
L. Cret, Contributii privind studiul si optimizarea tehnicii de stimulare magnetica a sistemului nervos. PhD thesis, UT Cluj Napoca, 2007
Ramon C., Schimpf PH., Haueisen J. (2004) Effect of model complexity on EEG source localozations, Neurology and Clinical Neurophysiology 2004:81
https://dnl.ucsf.edu/users/dweber/dweber_docs/eeg_scd.html
Herman I.P. Physics of the human body, Biological and Medical Physics, Biomedical Engineering series, Springer, 2007
Miklavcic D., Pavselj N. Electric Properties of Tissues, Wiley Encyclopedia of Biomedical Engineering, John Wiley & Sons, Inc. 2006
„TMS terminilogy“,
BioMag Laboratory at
EVALUAREA ETIOPATOGENETICĂ sI TERAPEUTICĂ A BOLNAVILOR ATEROSCLEROTICI PRIN METODA ANALIZEI NON LINEARĂ (NLS)
Puia Oana Alina, Drd., As. Univ. Fiziopatologie, UMF „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca, medic specialist chirurgie vasculara
Prof. dr. Luminita Plesca Manea – conducator stiintific doctorat
REZUMAT
Studiul s-a efectuat la Centrul Medical ELMAVITAL din Cluj-Napoca pe un numar de 100 indivizi umani, divizati în 4 loturi: lotul martor – sanatos si 3 loturi având caracteristici diferite clinice si umorale ce-i încadreaza în sindrom metabolic. Celor 3 loturi li s-a dat diferite preparate ce influenteaza patologia vasculara (Vitis+jeleu de catina, Omega 3-6-9, Rosuvastatina,). S-a determinat cu aparatul METATRON profilul glicemic, profilul lipemic, indicele de masa corporala (IMC) si evolutia diferentiata sub tratament.
IPOTEZA DE LUCRU
Analiza NLS poate
depista în stadiul precoce leziunile vasculare aterosclerotice, reducând astfel
riscul complicatiilor. Analiza NLS poate evidentia
procese aterosclerotice simultan în mai multe arii: cerebrale, carotidiene,
coronariene, abdominale si membre
inferioare etc., cu gradient diferit de afectare.
Fig. 1- NLS cu ATS în diferite arii vasculare topografice
Aparatul Methatron care implementeaza acest sistem de analiza, functioneaza în acord cu principiul amplificarii semnalului de initiere a unei stari entropice noi, în urma emisiei unui vortex magnetic asupra creierului, modulat la frecventa theta Θ cerebrala. Aceasta favorizeaza modificarea activitatii creierului, fiind posibila accesarea informatiilor de la nivelul subconstientului. (1,2)
În termeni fizici Methatron este un generator non-linear cuantic de oscilatii electromagnetice ce interfereaza cu biocâmpul informational al creierului.
Metoda se bazeaza pe emisia si detectia biocâmpurilor ca proces de interactiune dintre receptor–emitator si structurile extra- si intracelulare. Modificarile vortexului câmpurilor magnetice sunt determinate de activitatea metabolica celulara si a transferarii de informatie între sistemele reglatoare (sistem nervos). Aceasta legatura permite diagnosticarea si influentarea activitatii prin emitere de câmpuri modulatoare cu rol terapeutic. Zgomotul de fond tisular (mediu statistic) reflecta astfel starea de sanatate sau boala a unui sistem de organe sau a unor elemente intracelulare; totodata putându-se identifica o cauzalitate complexa pe baza receptiei câmpurilor si a analizei spectrale si statistice a acestora. Holograma matricei electromagnetice este determinata dinamic permitând si efectuarea unor diagnostice predictive. (1,2)
MATERIAL sI METODĂ
Grupul de studiu cuprinde 100 de barbati si femei divizati în 4 clase d.p.d.v. al riscului vascular aterosclerotic.
Lot I martor - Clasa cu risc scazut:
IMC= 25-29 kg/m2 si talie sub 94 cm la barbati sau sub 80 cm la femei
Fara factori de risc.
Lot II - Clasa cu risc moderat:
IMC= 25-29 kg/m2 si talie 94-101 cm la barbati sau 80-87 cm la femei
Factori de risc nutritional
Risc cardiovascular
Terapie cu Vitis + jeleu de catina
Lot III - Clasa cu risc crescut:
IMC peste 30 kg/m2 cu talie crescuta sau
IMC 25-29 kg/m2 si talie peste 102 cm la barbati sau peste 88 cm la femei
Factori de risc cardiovascular
Patologie cardiovasculara aterosclerotica
Terapie cu Omega 3-6-9
Lot IV - Clasa cu risc foarte crescut
IMC peste 40 kg/m2 cu talie crescuta
Factori multipli de risc cardiovascular
Patologie cardiovasculara aterosclerotica
Comorbiditate multipla.
Terapie cu Rosuvastatina
Studiu clinic a fost efectuat în perioada ianuarie-septembrie 2009 în Centrul Medical ELMAVITAL sub egida Conf. dr. Liana Marginean, fiziopatolog, neurolog si homeopat, pionera în România în statuarea metodei de explorare neconventionala prin biorezonanta magnetica NLS.
REZULTATE sI DISCUŢII
Tabel 1. Profilul lipemic, glicemic, tensional si somatic al pacientilor investigati
|
Parametri media aritmetica |
Lot I martor |
Lot II Vitis + jeleu |
Lot III Omega 3-6-9 |
Lot IV Rosuvastatina |
|
IMC |
<25 |
>30 |
>30 |
>30 |
|
TG mg% |
|
|
|
|
|
HDL mg% |
≥60 mg |
|
|
|
|
Tensiune arteriala |
|
|
|
|
|
Glicemie |
≥100 mg% |
115mg% |
117mg% |
125mg% |
Pacientii au fost investigati prin NLS computerizat si Echo Doppler carotidian, pentru a putea aprecia metabolismul energetic celular si riscul aterogen in teritoriul circulatiei cerebrale, ca si reactia la stres, respectiv nivelul hormonilor de stres ( cortizol, adrenalina)
Reevaluarea cazurilor s-a facut dupa 90 de zile prin aceeasi metodologie.
Tabel 2. Evaluare dupa 3 luni
|
Parametri media aritmetica |
Lot I martor |
Lot II Vitis + jeleu |
Lot III Omega 3-6-9 |
Lot IV Rosuvastatina |
|
IMC |
<25 |
>25 |
>26 |
>30 |
|
TG mg% |
|
|
|
|
|
HDL mg% |
≥60 mg |
|
|
|
|
Tensiune arteriala |
|
|
|
|
|
Glicemie |
≥100 mg% |
93mg% |
97mg% |
98mg% |
DISCUŢII:
La o reevaluare dupa 3 luni s-a observat:
l O scadere semnificativa a IMC-ului la loturile II si III, mai putin lotul IV.
l Loturile II si III au înregistrat cea mai mare scadere a trigliceridelor.
l Cea mai importanta crestere a HDL-ului s-a înregistrat la loturile II si III.
l Tensiunea arteriala a scazut considerabil in loturile care au folosit vitis si catina (II,III).
l O scadere a glicemiei s-a observat in toate cele trei loturi tratate cu diversi antioxidanti
La nivelul vaselor mari ale trunchiului valoarea colesterolului este mult crescuta, aceasta fiind evaluata printr-un indice de asemanare spectrala mic si o entropie mare (2).
Fig. 2. Evaluarea prin NLS a evolutiei sub tratament a unui pacient
Cresterea entropiei atesta progresul procesului aterosclerotic la care se adauga, ca si factori concomitenti, prezenta microorganismelor oportuniste. Hipertrofia benigna de prostata si infectiile din micul bazin determina o depresie imunitara care împreuna cu fumatul reprezinta factori de risc în aparitia aterosclerozei; Analiza NLS poate depista în stadiul precoce leziunile vasculare reducând astfel riscul complicatiilor; Observam un proces de ateroscloreza vasculara în evolutie la un pacient care nu are simptomatologie relevanta; Analiza NLS poate evidentia procese simultan în mai multe arii: cerebrale, carotidiene, coronariene, abdominale si membre inferioare etc., cu gradient diferit de afectare.
Avantaje generale ale Analizei non-lineare computerizate în studiul nostru
Metode este noninvaziva, cu caracter repetitiv la 3 luni.
Evalueaza parametri multipli functionali, organici, informationali într-un interval scurt de timp.
Depisteaza precoce unii factori de risc, unele predispozitii morbide si modificari functionale precoce aflate în stadiul preclinic.
Evalueaza stresul acut sau cronic însotitor al oricarui proces patologic.
Evalueaza agresiunea câmpurilor electro-magnetice externe, a iradierii si a altor forme de câmpuri nocive.
Depisteaza încarcarea microbiana, toxica si alergica.
Ajuta medicul în alegerea celor mai potrivite optiuni terapeutice.
Evalueaza biocompatibilitatea oricarui tip de agent terapeutic, inclusiv patoalimentatia.
CONCLUZII:
Aceste rezultate ne permit sa aprofundam studiul corelatiilor clinico paraclinice ale alimentelor homeopate si alopate cu impact asupra homeostaziei vasculare umane insistând în special pe corectarea factorilor de risc din sindromul X metabolic, determinând cresterea calitatii vietii.
ABSTRACT
This study was performed
at
Bibliografie
Plesca-Manea L, Marginean L, Sfrângeu C, Puia O, Luput G, Margineanu A.M., Toparlan E, Bujoreanu I. - Aportul NLS (analizei non-lineare) multidimensionale în diagnosticul precoce al bolii vasculare periferice. Revista de Economie si Administratie Sanitara, 2009, Vol.53-54 (nr. 1-2), 62-70.
Marginean L, Plesca-Manea L, Sfrângeu C, Luput G, Margineanu A.M., Toparlan E, Bujoreanu I. - Analiza non-lineara computerizata (NLS) – noua metoda de diagnostic si terapie neconventionala. Revista de Economie si Administratie Sanitara, 2009, Vol.53-54 (nr. 1-2), 55-61.
SEROPREVALENŢA INFECŢIEI ANAMNESTICE TORCH ÎN POPULAŢIA GENERALĂ sI LA FEMEILE DE VÂRSTĂ FERTILĂ DIN TERITORIUL CENTRULUI REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ
Radu Rodica1, Mîrza Tudor Valentin1, Molnar Anamaria1, Coroiu Zoe Edita1, Rebreanu Romana1, Mîrza Camelia Manuela2, Radu Rares Nicolae3, Molnar Mirel2
Centrul Regional de Sanatate Publica Cluj
U.M.F. „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca
student, U.M.F. „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca
Rezumat
A fost realizat un studiu epidemiologic transversal, care a urmarit seroprevalenta anticorpilor IgG antitoxoplasma gondii, antirubeolici, anticitomegalici si antiherpetici pe un lot populational de 973 persoane din 11 judete ale Transilvaniei, din care a fost selectat un esantion de 407 femei aflate la vârsta fertila. Prevalenta infectiei anamnestice în populatia generala a fost de 60,33% pentru toxoplasmoza, 66,19% pentru rubeola, 72,76% pentru infectia cu CMV si 25,80% pentru infectia cu virus herpetic tip II. Prevalenta medie a infectiei anamnestice la populatia feminina de vârsta fertila din cele 11 judete, a fost de 63,14% pentru toxoplasma, pentru rubeola, pentru CMV si pentru infectia cu virus herpetic.
În sublotul de femei la vârsta fertila, populatia la risc pentru infectie a fost de 36,86% pentru toxoplasma, de 32,92% pentru rubeola, de 25,80% pentru infectia CMV si de 72,24% pentru infectia cu virus herpetic tip II. În acelasi sublot, riscul anual estimat de infectie a atins valori maxime la vârste cuprinse între 15-24 ani pentru toxoplasmoza (5,72%), rubeola (8,39%) si infectie CMV (0,64%) si între 35-44 ani pentru infectia cu virus herpetic tip II (0,8%).
Cuvinte cheie: infectie TORCH, prevalenta, risc anual estimat de infectie
Introducere
Dintre toate infectiile care pot determina malformatii congenitale, cele cu Toxoplasma gondii, virus rubeolic si citomegalovirus par a fi cele mai importante. Herpesul poate cauza si el defecte congenitale dar mai rar. Exista presupuneri ca si virusurile zona-zosterian, rujeolic, urlian si precum si virusurile hepatitice au influenta asupra fatului, dar studii de cohorta pentru malformatiile congenitale care au cuprins aceste infectii, nu au gasit nici o relatie cauzala semnificativa. Termenul TORCH reprezinta acronimul de la: toxoplasmoza, rubeola, infectia cu citomegalovirus si infectia herpetica.
Scop
Scopul acestui studiu a fost determinarea seroprevalentei infectiei TORCH în populatia de vârsta fertila din teritoriul arondat Centrului Regional de Sanatate Publica (CRSP) Cluj comparativ cu prevalenta infectiilor TORCH în populatia generala din teritoriul CRSP Cluj si a riscului de infectie în populatia feminina de vârsta fertila. Datele epidemiologice s-au obtinut din cele 11 judete ale Transilvaniei arondate Centrului.
Material si metode
A fost realizat un studiu epidemiologic transversal, care a urmarit seroprevalenta anticorpilor IgG antitoxoplasma gondii, antirubeolici, anticitomegalici si antiherpetici la populatia din cele 11 judete din Transilvania, în functie de varietatea unor factori epidemiologici ca vârsta, genul sau distributia geografica.
Determinarea marimii esantionului s-a facut utilizând programul EpiInfo 3.5.1 si aplicatia online smarQuest [1].
Rezultate
S-a calculat un esantion reprezentativ de 973 persoane, cuprinzând toate grupele de vârsta OMS. Dupa calculul esantionului, s-a realizat stratificarea pe judete si stratificarea pe grupe de vârsta. Esantionul a cuprins populatia din arii geografice diferite – cele 11 judete din Transilvania – iar structura pe medii (urban/rural) a esantionului a fost de 47,79% din mediul urban si 52,21% din mediul rural. Din cele 973 de persoane studiate, 34,3% au fost de gen masculin iar 65,7% au fost de gen masculin. Din totalul femeilor, 407 (63,69%) au fost de vârsta fertila iar 232 (36,30%) s-au încadrat în restul grupelor de vârsta. Esantionul de femei fertile a cuprins grupele de vârsta începând cu 15-19 ani pâna la 40-44 ani.
Prevalenta infectiei anamnestice în populatia generala a fost de 60,33% pentru toxoplasmoza, 66,19% pentru rubeola, 72,76% pentru infectia cu CMV si 25,80% pentru infectia cu HSV tip II (tabel 1).
Tabel 1. Seroprevalenta anticorpilor IgG pozitivi din esantionul populational studiat
Prevalenta medie a infectiei anamnestice la populatia feminina de vârsta fertila din cele 11 judete studiate este de 63,14% pentru toxoplasma, pentru rubeola, pentru CMV si pentru infectia cu herpes virus.
În sublotul femeilor de vârsta fertila, seroprevalenta anticorpilor IgG antitoxoplasma se situeaza în intervalul 53,85% – 65,33%, valoarea minima fiind la 15-19 ani iar maxima la 20-24 ani, seroprevalenta anticorpilor IgG antirubeolici se situeaza în intervalul 55,38% – 74,24%, valoarea minima fiind la 15-19 ani iar maxima la 30-34 ani, seroprevalenta anticorpilor IgG anti-CMV se situeaza în intervalul 68,85% – 79,17%, valoarea minima fiind la 40-44 ani iar maxima la 35-39 ani iar seroprevalenta anticorpilor IgG anti-HSV se situeaza în intervalul 23,08% – 33,82%, valoarea minima fiind la 15-19 ani iar maxima la 25-29 ani ( fig.1).
Fig 1. Seroprevalenta infectiei anamnestice TORCH la femeile de vârsta fertila
Prevalenta medie a infectiei anamnestice în populatia de femei la vârsta fertila din teritoriul studiat (1049980 femei) si riscul anual estimat de infectie pentru sublotul de 407 femei fertile din esantionul reprezentativ studiat sunt prezentate în tabelele 2 si 3.
Tabel 2. Prevalenta infectiei anamnestice în populatia de femei la vârsta fertila
|
Etiologie |
Populatia feminina imuna |
|
Populatia feminina la risc |
|
|
Toxoplasmoza |
|
|
|
|
|
Rubeola |
|
|
|
|
|
infectie cu CMV |
|
|
|
|
|
infectie cu HSV |
|
|
|
|
Tabel 3. Riscul anual estimat de infectie, în sublotul de femei la vârsta fertila
Discutii
Distributia pe grupe de vârsta a esantionului a evidentiat modificarea structurii pe grupe de vârsta a populatiei, adica îmbatrânirea ei. Ca o consecinta a scaderii natalitatii, populatia din grupele de vârsta 0-4 ani, a cuprins un numar scazut de subiecti.
Distributia anticorpilor TORCH a fost similara pentru cele doua loturi, exceptie facând toxoplasma; frecventa acestor anticorpi a fost mai mare în populatia generala, fata de sublotul femeilor fertile. Rata infectiei pentru toxoplasma a fost mai mare la femeile fertile, comparativ cu aceleasi grupe de vârsta din populatia generala.
Prevalenta anticorpilor antitoxoplasma variaza în functie de grupele populationale, depinzând de circulatia parazitului si de receptivitatea populatiei. Rezultatele studiului nostru sunt conforme cu datele din literatura [2, 3, 4, 5].
Din totalul lotului populational (973 persoane) au fost pozitive 587 persoane pentru anticorpi anti-toxoplasma. Dintre acestea, 312 persoane au fost din mediu rural unde seropozitivitatea a fost de 61%, diferenta fiind statistic semnificativa comparativ cu prevalenta pe întreg teritoriul Transilvaniei. Se impune o prima observatie ca în rural incidenta anticorpilor anti-toxoplasma este mai mare decât în urban. Analizând rezultatele serologice pozitive la lotul populational si lotul de femei fertile constatam ca rata pozitivitatii variaza între 35,62%-72,62% la lotul populational si 25%-76,32% la lotul de femei fertile. Populatia feminina la risc pentru toxoplasmoza este de 36,86%, riscul anual estimat de infectie, în sublotul de femei la vârsta fertila fiind maxim în perioada 15-24 ani (5,72%).
Campaniile de imunizare fata de rubeola având ca tinta femeile de vârsta fertila au ridicat provocari logistice multiple, si au fost ulterior complicate de dificultatea evitarii vaccinarii femeilor gravide. Rezultatele prezentului studiu indica un contingent semnificativ de femei de vârsta fertila, susceptibile la rubeola (32,92%), riscul anual estimat de infectie, în sublotul de femei la vârsta fertila fiind de 8,39% în la vârste cuprinse între 15-24 ani si de 5,4% la vârste cuprinse între 25-34 ani. Imunitatea la rubeola depinde de mai multi factori [6]. Exista o crestere a nivelului imunitatii fata de rubeola odata cu vârsta. Prevalenta anticorpilor antirubeolici nu a prezentat diferente mari între grupele de vârsta ale femeilor fertile, dar în populatia generala a fost mai scazuta.
Trend-ul seroprevalentei în functie de vârsta depinde de acoperirea vaccinala la diferitele grupe de vârsta. Acoperirea vaccinala este mare la grupele de vârsta tinere. Constatarea ca anticorpii antirubeolici au fost prezenti la 67,08% din femeile fertile corespunde cu datele din literatura. Anticorpii au fost gasiti la peste 80% dintre femeile adulte din Europa, Anglia, SUA, Australia si Canada [7]. Diferente în seroprevalenta rubeolei între populatia urbana si rurala sunt diverse si contradictorii de la o tara la alta. Femeile din rural sunt mai susceptibile dec t în urban, dar susceptibilitatea nu este semnificativa statistic. Diferentele între urban si rural se pot datora unei expuneri mai reduse si unei izolari a persoanelor în zona.
Citomegalovirus-ul este endemic în toata lumea afectând aproape toata populatia iar seroprevalenta anticorpilor CMV IgG variaza în functie de varietatea factorilor epidemiologici: vârsta, distributia geografica, statusul socio-economic, statusul marital si paritatea [8, 9]. În Rom nia, prevalenta variaza între 70% si 80% iar în studiul nostru rata prevalentei (72,76%) se pliaza între aceste valori. S-a observat o crestere pas cu pas a seropozitivitatii, odata cu cresterea vârstei, atingând un maxim de 96,80% la grupa de vârsta 55-59 ani. Prevalenta anticorpilor CMV în perioada de vârsta fertila variaza în functie de grupurile populationale. Prezentul studiu arata un risc anual estimat de infectie CMV în sublotul de femei la vârsta fertila, maxim la vârsta cuprinse între 15-24 ani (0,64%), populatia feminina fertila la risc fiind de 25,80%.
La noi în tara nu exista studii privind prevalenta infectiei cu virus herpetic tip II, cu toate ca exista intentia de a introduce o strategie de screening dupa realizarea unui studiu pilot la femei sub 25 ani care nu au fost însarcinate si care sunt la risc de a dezvolta infectii cu transmitere sexuala (ITS). Investigatia populationala din studiul nostru demonstreaza ca ponderea reala a infectiei cu virusul herpetic este de 25,80% ceea ce corespunde cu datele din literatura, cu diferente în functie de vârsta, mediul de provenienta al cazurilor si judet. În sublotul femeilor fertile, prevalenta este de 27,76%, valori crescute înregistrându-se la grupele de vârsta 15-19 ani si 20-24 ani. Dintre femeile la vârsta fertila din teritoriul arondat CRSP Cluj, populatia feminina la risc este de 72,24%, riscul anual estimat de infectie cu virus herpetic tip II, calculat pentru sublotul de 407 femei fiind maxim la 35-44 ani (0,80%).
Concluzii
1.Studiul demonstreaza ca infectia TORCH este raspândita printre femeile de vârsta fertila. Asocierea dintre factorii epidemiologici (vârsta, distributie geografica) cu infectia TORCH sugereaza ca femeile de vârsta fertila sunt expuse acestor infectii.
2. Studiul prezent, bazat pe date epidemiologice si pe probele serologice efectuate, demonstreaza riscul infectiei cu agenti TORCH la toate vârstele.
3. Datele prezentate de noi nu constituie o imagine completa a prevalentei anticorpilor anti-TORCH în populatia generala si populatia de femei fertile din zona noastra geografica, pentru aceasta fiind necesare o supraveghere epidemiologica si un program de screening.
Bibliografie
1. *** – smarQuest – Aplicatii de calcul. https://www.smarquest.ro/ro/resources.html
2. VAN DER VEEN J., POLAK M.F.: Prevalence of toxoplasma antibodies according to age with comments on the risk of prenatal infection. J. Hyg., Camb., (1980), 85, 165.
3. REMINGTON J.S., MCLEOD R, DESMONTS G.: Toxoplasmosis. In:
Remington JS and Klein JO (eds.): Infectious
diseases of the fetus and newborn infant, 4th ed., W.B. Saunders Co.,
4. LAMB G.A., FELDMAN H.A.: Risk in acquiring toxoplasma antibodies; a study of 37 "normal" families. JAMA,
5. BERGER F., GOULET V., LE STRAT Y., DESENCLOS J.C.: Toxoplasmose chez les femmes enceintes en France: évolution de la séroprévalence et de l’incidence et facteurs associés, 1995-2003, Rev Epidemiol. Sante Publique,
6. USTAÇELEBI S., KÖKSAL İ., CANTÜRK H. et al: Detection of antibodies against TORCH in pregnants. Mikrobiol Bul., 1986:20:1-8.
7. ROBERTSON S.E., FEATHERSTONE D.A., GACIC-DOBO M., HERSH B.S.: Rubella and congenital rubella syndrome: global update. Rev. Panam. Salud. Publica, 2003;14(5):306-15.
8. MATHUR A.,
9. NETO W.C., RUBIN R., SHULTE J., GIUGLIANI R.: Newborn Screening for Congenital infectious Disease. Emerg. Infect. Dis., 2004, 1(6): 1069-1073.
Abstract
A transverse epidemiological study
was made, following antitoxoplasma, anti-rubella, anti-CMV and anti-HSV type II
IgG seroprevalence on a sample of 973 people from 11 counties in
In the 407 group of women of childbearing age, the population at risk for infection is 36.86% for toxoplasmosis, 32.92% for rubella, 25.80% for CMV infection and 72.24% for HSV type II infection. In the same group, the estimated annual risk of infection reached maximum at ages 15-24 years for toxoplasmosis (5.72%), rubella (8.39%) and CMV infection (0.64%) and between 35-44 years for type II HSV infection (0.8%).
Keywords: TORCH infection, prevalence, estimated annual risk of infection
EFECTELE SUPLIMENTĂRII DE CUPRU ASUPRA BALANŢEI OXIDANŢI-ANTIOXIDANŢI ÎN CONDIŢII DE EFORT FIZIC
Mîrza Camelia Manuela1, Mîrza Tudor Valentin2, Plesca-Manea Luminita Eugenia1, Uifalean Ana1, Popa Dorina1, Caldare Elena1
1. Catedra de Fiziopatologie UMF „Iuliu-Hatieganu” Cluj-Napoca
2. Centrul Regional de Sanatate Publica Cluj-Napoca
Rezumat
n lucrarea de fata ne-am propus sa urmarim efectele prooxidante si antioxidante ale Cu la animalele supuse efortului fizic, carora li s-a asigurat un supliment de cupru în ratia alimentara. Cercetarile au fost efectuate pe 3 loturi a câte 10 sobolani albi, rasa Wistar: lotul I - animale care au efectuat efort fizic, timp de 4 saptamâni, prin proba de înot; lotul II - animale la care s-a administrat prin gavaj bucofaringian Cu 2 doze/saptam nal, timp de 4 saptam ni; lotul III - animale care au efectuat efort fizic dupa programul lotului I si, carora li s-a administrat cupru dupa programul lotului II. S-a recoltat sânge venos din sinusul retroorbitar în zilele 1, 15 si 29, din care s-au dozat: parametrii antioxidanti: acidul uric, ceruloplasmina; parametrii stresului oxidativ: lipoperoxizii – MDA legata. Rezultatele ne-au indicat cresterea capacitatii an-tioxidative totale (cresterea acidului uric si ceruloplasminei) si scaderea stresului oxidativ (scaderea lipoperoxizilor). Cercetarile efectuate demonstreaza efectul protector al Cu, de adaptare la stresul oxidativ, prin îmbunatatirea mecanismelor de aparare antioxidative.
Cuvinte cheie: cupru, efort fizic, antioxidanti.
Introducere
Cuprul este un microelement (oligoelement), care se gaseste în organism în cantitati foarte mici. Absenta din alimentatie determina, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, maladia caracteristica.
O atentie deosebita se acorda alimentatiei în sportul de performanta. Efortul fizic, prin natura sa, determina cresterea potentialului de formare a SRO, desi doar o mica parte de oxigen este utilizata n acest scop. Suplimentarea cu antioxidante (nutritive si medicamente) previne stresul oxidativ de efort, grabeste recuperarea postefort si creste performanta sportiva. La sportivii de performanta trebuie supravegheate cu atentie concentratiile serice de Cu si de ceruloplasmina
n lucrarea de fata ne-am propus sa urmarim efectele prooxidante si antioxidante ale Cu la animalele supuse efortului fizic, carora li s-a asigurat un supliment de cupru n ratia alimentara. Scaderile valorilor serice ale Cu la animalele neantrenate, ca urmare a pierderilor si biodistributiei consecutive a acestui oligoelement, ne-a determinat sa studiem influenta su-plimentarii de Cu asupra balantei oxidanti/antioxidanti la animale antrenate la efort.
Materiale si metode
Cercetarile au fost efectuate pe 3 loturi a câte 10 sobolani albi, rasa Wistar, masculi cu greutatea cuprinsa între 160-200 g, alimentati normal pe durata experimentului: lotul I - animale care au efectuat efort fizic, timp de 4 saptamâni, prin proba de înot; lotul II - animale la care s-a administrat prin gavaj bucofaringian Cu (Granois de Cuivre, Monaco): 0,02 mg/100 g/doza, 2 doze/saptam nal, timp de 4 saptam ni; lotul III - animale care au efectuat efort fizic dupa programul lotului I si, carora li s-a administrat cupru dupa programul lotului II.
Pentru determinarea nivelului plasmatic al indicatorilor serici, la 1, 15 si 29 zile s-a recoltat sânge venos din sinusul retroorbitar din care s-au dozat: parametrii antioxidanti: acidul uric [3]; ceruloplasmina [4]; parametrii stresului oxidativ: lipoperoxizii – MDA legata [5, 6].
Rezultate
1. La lotul I, cuprinzând sobolani supusi efortului, prin proba de înot, se constata: cresteri semnificative ale ceruloplasminemiei si acidului uric dupa 2 si 4 saptamâni de antrenament; cresteri foarte semnificative ale lipoperoxizilor (MDA).
2. La lotul II, cuprinzând sobolani care au primit supliment de cupru, se constata: cresteri semnificative ale ceruloplasminemiei si acidului uric; scaderi semnificative ale lipoperoxizilor.
3. La lotul III, cuprinzând sobolani care au primit supliment de cupru si care au fost supusi unui program de antrenament zilnic prin înot, se constata: cresteri foarte semnificative ale ceruloplasminei, acidului uric, fata de valorile bazale initiale; scaderi foarte semnificative ale lipoperoxizilor, fata de valorile initiale.
Rezultatele noastre pentru acidul uric la loturile studiate arata:
pentru probe perechi - pentru lotul I valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29; pentru lotul II valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29; pentru lotul III valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29
pentru probe neperechi - pentru ziua 1 valori semnificativ mai mici (p < 0,05), la loturile I si II fata de lotul III; pentru ziua 15 valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), la loturile I si II fata de lotul III; pentru ziua 29 valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), la loturile I si II fata de lotul III
Pentru ceruloplasmina rezultatele la loturile studiate arata:
pentru probe perechi - pentru lotul I valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29; pentru lotul II valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29; pentru lotul III valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29
pentru probe neperechi - pentru ziua 1 valori mai mici, intens semnificative (p < 0,001), la lotul I fata de loturile II si III; pentru ziua 15 valori mai mari, intens semnificative (p < 0,001), la lotul I fata de lotul II; valori mai mici, intens semnificative (p < 0,001), la lotul II fata de lotul III; pentru ziua 29 valori mai mari, intens semnificative (p < 0,001), la lotul I fata de lotul II; valori mai mici, intens semnificative (p < 0,001), la lotul II fata de lotul III;
Rezultatele noastre pentru MDA la loturile studiate arata:
pentru probe perechi - pentru lotul I valori mai mici, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29; pentru lotul II valori mai mari, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29; pentru lotul III valori mai mari, intens semnificativ (p < 0,001), în ziua 1 fata de zilele 15 si 29 si în ziua 15 fata de ziua 29
pentru probe neperechi - pentru ziua 1 valori semnificativ mai mari (p < 0,05), la lotul I fata de lotul III; valori mai mari, intens semnificative (p < 0,001), la lotul II fata de lotul III; pentru ziua 15 valori mai mari, intens semnificative (p < 0,001), la lotul I fata de loturile II si III; pentru ziua 29 valori mai mari, intens semnificative (p < 0,001), la lotul I fata de loturile II si III; valori semnificativ mai mari (p < 0,05), la lotul II fata de lotul III.
Fig. 1. Acidul uric la loturile studiate. Valori medii. Semnificatie statistica
Fig. 2. Ceruloplasmina la loturile studiate. Valori medii. Semnificatie statistica
Fig. 3. MDA la loturile studiate. Valori medii. Semnificatie statistica
Discutii
Stresul oxinitroxidativ (SON) reprezinta totalitatea deteriorarilor oxidative produse de speciile reactive ale oxigenului (SRO) si ale azotului (SRN) la nivelul celulei sau la nivelul ntregului organism. El este asociat cu perturbarea balantei prooxidante/antioxidante (PO/AO), n favoarea primei componente [7, 8, 9, 10, 11]. Sunt bine cunoscute efectele benefice ale efortului fizic în promovarea sanatatii si prevenirea diferitelor îmbolnaviri. Totusi, efortul cronic reprezinta o forma de SO asupra organismului, stres care poate altera echilibrul între prooxidanti si AO.
Datorita stabilitatii sale puternice si corelatiei pozitive între concentratia sa plasmatica si cea a Cu, se sugereaza ca dozarea ceruloplasminei ar putea fi un indicator pentru aprecierea statusului Cu în organism. Prin activitatea sa feroxidazica, ceruloplasmina reprezinta o veriga de legatura între metabolismul Fe si Cu. Ceruloplasmina limiteaza cantitatea de radicali liberi ca antioxidant neenzimatic (antiperoxidant). Metaloproteinele ce contin cupru (hemocupreina, hepatocupreina, cerebrocupreina, citocupreina etc.) sunt superoxiddismutaze (Cu-SOD), în prezenta lor având loc o dismutare accelerata a superoxidului în oxigen si peroxid. Superoxiddismutaza (SOD), cunoscuta si sub denumirea de metalotioneina este ubicuitara, fiind nt lnita de la bacterii p na la om. Cu-SOD au structuri dimerice cu localizare citosolica si tetramerica cu localizare extracelulara si legata de membrana
Antrenamentul de rezistenta poate determina o scadere marcata a Cu în ser, a capacitatii totale de legare a Fe, a saturarii transferinei si o modificare a raportului ceruloplasmina enzimatica/ceruloplasmina imunoreactiva. Reducerea nivelului de Cu poate afecta activitatea biologica a ceruloplasminei si a functiilor fiziologice legate de activitatea AO. La sportivii de performanta trebuie supravegheate cu atentie concentratiile serice de Cu si de ceruloplasmina [14].
Conform datelor din literatura, la nivel muscular, concentratia Cu a fost crescuta la grupul masculilor supusi exercitiului fizic. A fost raportat faptul ca mioglobina musculara a fost crescuta în muschii care au fost direct supusi efortului. Ceruloplasminemia a fost de asemenea mai mare la femele decât la masculi. Exista doua teorii care explica activitatea crescuta a ceruloplasminei asociata cu efortul fizic. În primul rând, cresterea ceruloplasminei asociata exercitiului fizic poate fi cauzata de o conditie de stres fizic, deoarece ceruloplasmina serica creste în conditii de stres. În al doilea rând, cresterea ceruloplasminei poate fi legata de trans-portul de Fe si activitatea eritropoietica. Desi Cu este un micronutrient esential, aportul excesiv poate fi toxic. Multe dintre efectele toxice ale Cu, precum cresterea peroxidarii lipidelor în membranele celulare, alterarea proteinelor si a acizilor nucleici, sunt legate de rolul Cu în ge-nerarea radicalilor liberi ai oxigenului. Ficatul este cel mai sensibil organ în ceea ce priveste toxicitatea Cu. Scopul acestui studiu a fost evaluarea schimbarilor nivelului de peroxidare a lipidelor (concentratiile de malonilaldehida si 4-hidroxialchene: MDA si 4HNE), concentratia de glutation redus (GSH), precum si activitatea unor enzime antioxidante ca: glutation peroxidaza (GPX) si superoxid dismutaza (SOD) în ficatul sobolanilor intoxicati cu Cu si supusi efortului fizic. Rezultatele dovedesc faptul ca intoxicatia cu Cu si efortul unic, actionând simultan, intensifica în mod considerabil (într-o maniera cumulativa) stresul oxidativ în ficatul sobolanilor [15].
Suplimentarea de Cu poate influenta direct capacitatea de efort fizic, prin stimularea activitatii sistemelor AO enzimatice - CuZnSOD - si prin cresterea semnificativa a ceruloplas-minei, indicatorul cel mai fidel al nivelului cupremiei. În mod indirect, prin influentarea neuromediatiei, prin dopamina si noradrenalina, Cu ar putea determina activarea simpatoadre-nala si modificarile consecutive adaptative ale organismului la efort [16].
Efectele favorabile ale administrarii de Cu asupra capacitatii de efort fizic la animale se produc prin influentarea metabolismului energetic muscular. Cercetarile sunt de acord cu unele date din literatura privind efectele Cu asupra activitatii motorii controlate la subiectii sedentari sau la sportivi. Lotul supus efortului caruia i-am administrat suplimente de Cu prezinta o crestere semnificativa a performantelor la proba de înot, ceea ce ne confirma rolul antioxidant al Cu în conditii de stres oxidativ. Însa administrarea în doze repetate de Cu va induce un efect prooxidant, dovada fiind scaderea capacitatii de efort dupa o luna de antrenament.
Rezultatele noastre aduc o dovada indirecta cu privire la efectele favorabile ale suplimentarii de Cu, în raspunsul adaptativ al organismului la stresul oxidativ indus prin efort fizic. Administrarea suplimentelor de Cu determina modificari ale balantei oxidanti/antioxidanti: scaderi ale lipoperoxizilor postexpunere, simultan cu cresteri ale apararii antioxidative totale, dovada cresterile acidului uric si ale apararii antioxidative extracelulare, tradusa prin cresterea ceruloplasminei, pentru toate loturile. Modificarile ceruloplasminei - cresterile postexpunere la efort fizic fata de valorile initiale, la lotul care a primit suplimente de Cu, pledeaza pentru efectul protector al acestuia asupra apararii antioxidative extracelulare neenzimatice, prin ceruloplasmina.
Concluzii
mbunatatirea performantelor la proba de înot este asociata cu cresterea capacitatii an-tioxidative totale (cresterea acidului uric si ceruloplasminei) si scaderea stresului oxidativ (scaderea lipoperoxizilor).
2. Cercetarile efectuate demonstreaza efectul protector al Cu, ca procedeu fiziologic de marire a capacitatii de adaptare la stresul oxidativ, prin îmbunatatirea mecanismelor de aparare antioxidative.
3. Procedeul utilizat de noi pot fi încadrat între metodele sustinatoare de efort, utile pen-tru îmbunatatirea performantelor la sportivi.
Bibliografie
1. MÎRZA C.M., TACHE S.: Actualitati cu privire la rolul cuprului, zincului, manganului si litiului n organism. Sibiul Medical, 2000, XI/1, 18-22.
2. LUMINIŢA PLEsCA-MANEA, CUCUIANU M., CRÂSNIC I., BRUDAsCĂ I.: Biochimie clinica. Fundamentare fiziopatologica. Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2003, 302-307.
3. MIHELE D.: Biochimie clinica. Metode de laborator, ed. a III-a, Ed. Medicala Bucuresti.
4. PACKER L.: Oxidative damage to proteins: spectrometric method for carbonyl assay. Methods Enzymol., 1994, 233:347-357.
5. SATOH K.: Serum lipid peroxide in cerebrovascular disorders determined by a new colorimetric method. Clin. Chim. Acta, 1978, 90:37-43.
6. CHEESEMAN K.: Determination of aldehydic lipid peroxidation products: malonaldehyde and 4-hydroxynonenal. Methods Enzymol., 1994, 186:406-13.
7. SEN C.K.: Antioxidants in exercise nutrition. Sports Med., 2001, 31(13):891-908.
8. TACHE S. - Stresul oxidativ si antioxidantii în efortul fizic. În Dejica D. – Antioxidanti si terapie antioxidanta, Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 2001, 6:198-210.
9. VASSILAKOPOULOS T., KARATZA M.H., KATSAOUNOU P. et al: Antioxidants attenuate the plasma cytokine response to exercise in humans. J. Appl. Physiol., 2003, 94:1025-1032.
10. CHEVION S., MORAN D.S., HELED Y., ET AL - Plasma antioxidant status and cell injury after severe physical exercise. PNAS, 2003, 100(9):5119-5123.
11. BAILEY D.M., YOUNG I.S., MCENENY J., ET AL - Regulation of free radical outflow an isolated muscle bed in exercising humans. Am J. Physiol. Heart Circ. Physiol, 2004, 287:H1689-H1699.
12. CÂRMACIU R. (sub red.) - Guyton. Fiziologie. ed. a 5-a, Ed. Med. Amaltea, Bucuresti, 1996, VIII/30:290-294; XIV/57:577-583.
13. GUYTON A.C., HALL J.E. - Textbook of medical physiology. 9th
ed., Saunders & Comp.,
14. TACHE S., DUMA E., DUMA L. - Antioxidantii si influenta asupra stresului oxidativ indus de efortul fizic. Palestrica Mileniului III, 2000, I/2:41-47.
15. PAWLAS M.G., TRACZ J., DZIĘGIEL J. - Induction of oxidative stress in livers of rats under influence of isolated and combined exposure to copper and physical effort, Adv. Clin. Exp. Med., 2002; 11(4):457-466.
16. O'DELL B.L. - Roles of zinc and copper in the nervous system. Prog. Clin.Biol.Res., 1993, 380: 147-
Abstract
In the present study we intended to follow prooxidant and antioxidant effects of copper in animals subjected to physical exercise, which received an extra copper ratio. Researches have been conducted on 3 groups of 10 white Wistar rats: group I - animals that have made exercise for 4 weeks, through the swimming test, group II – animals which received copper, 2-dose weekly for 4 weeks, group III - animals which performed exercise and received copper. Venous blood from the retroorbitary sinus was collected in days 1, 15 and 29, in order to determine the antioxidant parameters (uric acid, ceruloplasmin) and the oxidative stress parameters (lipoperoxids - MDA related). The results have shown an increase of total antioxidant capacity (increased uric acid and ceruloplasmin) and reduced oxidative stress (decreased lipoperoxids). Researches showed that copper has a protective effect, which helps the organism to adapt to oxidative stress by improving antioxidative defence mechanisms.
Keywords: copper, physical exercise, antioxidants.
ENTEROSCOP CU BALON “EnteroPro” OLYMPUS
Noul sistem pentru investigarea si tratamentul afectiunilor intestinului subtire.
Pentru mai multe informatii despre acest nou sistem de videoendoscopie puteti vizita adresa de internet a firmei OLYMPUS:
https://www.olympus-europa.com/endoscopy
sau pe cea a reprezentantul exclusiv pentru Romania:
www.temco.ro
Persoana de contact:
Dr.
Line Manager Diagnostic
Tel. 0745 / 114 998
EVOLUŢIA INFECŢIILOR RESPIRATORII ACUTE sI A GRIPEI
ÎN SEZONUL 2009-2010 ÎN TERITORIUL
CENTRULUI REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ
Mîrza Tudor Valentin1, Radu Rodica1, Mîrza Camelia Manuela2, Munteanu Cornelia1, Radu Rares Nicolae3
Centrul Regional de Sanatate Publica Cluj
U.M.F. „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca
student, U.M.F. „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca
Rezumat
Supravegherea infectiilor respiratorii acute este esentiala pentru semnalarea debutului unei noi epidemii/pandemii, datele de morbiditate si mortalitate fiind necesare pentru a întelege impactul asupra sanatatii publice si a elabora strategii de supraveghere si control.
Daca în aprilie 2009 se înregistra un cumul de morbiditate si mortalitate prin influenza-like (Mexic), în iunie erau semnalate cazuri de gripa A(H1N1) pe toate continentele Lumii si OMS anunta necesitatea implementarii gradului 6 de alerta pandemica, declarând pandemica raspândirea infectiei cu noul tip de virus A(H1N1).
În teritoriul CRSP Cluj primele cazuri de gripa cu virus nou au fost diagnosticate în luna iulie 2009. Initial cazurile diagnosticate au fost de import, dar în toamna au aparut cazuri secundare, numarul lor crescând, odata cu începerea anului scolar.
Cuvinte cheie: supraveghere, infectii respiratorii acute, gripa A(H1N1), pandemie.
Introducere
Supravegherea infectiilor respiratorii acute (IACRS) este esentiala pentru identificarea unor infectii cu noi virusuri gripale A, care ar putea semnala debutul unei pandemii. Date despre mortalitate si morbiditate sunt necesare pentru a întelege mai bine impactul IACRS asupra sanatatii populatiei si a stabili strategii de supraveghere si control. Dupa identificarea primelor doua cazuri de infectie cu noul virus gripal A(H1N1) în SUA, pe 15.04.2009, CDC a cerut tuturor departamentelor de sanatate locale si de stat sa implementeze o supraveghere sporita pentru toate virusurile gripale A carora nu li se poate stabili subtipul. În 25.04.2009, directorul general OMS declara stare de urgenta de sanatate publica de importanta internationala în urma aparitiei de cazuri umane de infectie cu virus gripal A(H1N1) în SUA si Mexic. În 27.04.2009 s-a decis mentinerea sistemului de supraveghere pentru gripa si infectii respiratorii în România. În 30.04.2009 a avut loc întâlnirea Ministrilor Sanatatii din UE, unde s-a stabilit necesitatea implementarii sistemului de raportare zilnica în tarile membre.
Clinicians, epidemiologists and virologists in the 53 countries in the WHO European Region constitute the network reporting to EuroFlu.
Scop
Supravegherea are drept scop cunoasterea raspândirii geografice a activitatii gripale, a intensitatii bolilor acute respiratorii în populatie, a tendintei bolilor respiratorii, stabilirea anuala a continutului de vaccin datorita cunoasterii circulatiei virusurilor si raspunsul la pandemia (H1N1) 2009.
Metode
Clinicienii, medicii de familie, epidemiologii si virusologi din teritoriul CRSP Cluj constituie reteaua de raportare catre CNCSBT Bucuresti. The laboratory network consists of WHO-recognized national influenza centres, a WHO collaborating centre for reference and research on influenza and two WHO H5 reference laboratories. Laboratorul recunoscut ca centru de gripa la nivel national este cel din Institutul Cantacuzino, Bucuresti, un centru de colaborare cu OMS si ECDC, pentru referinta si de cercetare cu privire la gripa. Acesta a prelucrat secretiile nazofaringiene prelevate de la persoanele cu suspiciune de gripa A(WHO/Europe publishes a weekly surveillance report in English and Russian, which is based on data covering the Region's total population of 883 million./H1N1) 2009.
Rezultate si discutii
Începând cu saptamâna 40 a anului trecut (28.09.- 04.10.2009) s-au înregistrat cresteri ale numarului de îmbolnaviri prin IACRS, mai ales la grupa de vârsta 0-4 ani si 5-14 ani dar acestea sunt sub nivelul maxim sezonier, în teritoriul CRSP Cluj.
Rata incidentei prin IACRS la nivel regional a fost de 343,99o/oooo. Judetele în care se înregistreaza o rata de incidenta crescuta fata de media regionala sunt Covasna, Salaj si Bistrita.
Rata de incidenta prin gripa creste de la 0o/oooo în saptamâna 40 de supraveghere la 1,48o/oooo în saptamâna de supraveghere. Judetele în care se înregistreaza o rata de incidenta crescuta fata de media pe teritoriu CRSP Cluj sunt Cluj, Mures si Sibiu.
Din analiza stratificata pe grupe de vârsta se constata ca ratele de incidenta cele mai crescute atât pentru IACRS cât si pentru gripa se înregistreaza la grupa de vârsta 0-4 ani.
Astfel, la grupa 0-4 ani, rata de incidenta prin IACRS creste de la 2109,09o/oooo în saptamâna 40 la 3191,50o/oooo în saptamâna 45 (02.11.- 08.11.2009) dupa care scade la 1172,13 în saptamâna 53 (28.12.2009-03.01.2010). La aceeasi grupa de vârsta, rata de incidenta prin gripa creste de la 0o/oooo în saptamâna 2,87o/oooo în saptamânile 51 (14.12.-20.12.2009) si 52 (21.12.-27.12.2009) dupa care scade pâna la 0.41o/oooo în saptamâna 02 (11.01.-17.01.2010).
La grupa 5-14 ani, rata de incidenta prin IACRS atinge un maxim de 2309,39o/oooo în saptamâna 50 (07.12.-13.12.2009) iar rata de incidenta prin gripa creste de la 0 la 4,32o/oooo în saptamâna 48 (23.11.-29.11.2009). La grupa 15-29 ani, rata de incidenta prin IACRS creste de la 326,08o/oooo la 773,86o/oooo în saptamâna 47 (16.11.-22.11.2009) iar rata de incidenta prin gripa atinge un maxim de 4,49o/oooo în saptamâna 48 (23.11.-29.11.2009). La grupa de 30-64 ani, valorile maxime de incidenta sunt de 273,44o/oooo pentru IACRS în saptamâna 50 (07.12.-13.12.2009) si de 2,39o/oooo pentru gripa în saptamâna 51 (14.12.-20.12.2009). În fine, peste 65 de ani, incidentele maxime sunt atinse în saptamâna 46 (09.11-15.11.2009) pentru IACRS (161,48o/oooo) si saptamânile 50 (07.12.-13.12.2009), 53 (28.12.2009-03.01.2010) si 02 (11.01.-17.01.2010) pentru gripa (0,46o/oooo).
Având în vedere ca grupa de vârsta 0-4 ani pare sa fie în continuare cea mai afectata, prezentam mai jos distributia geografica a ratelor de incidenta prin IACRS si gripa.
|
|
|
|
|
|
Fig. 1. Incidenta IACRS si a gripei la grupa de vârsta 0-4 ani, în 11 judete din Transilvania, în perioada 28.09.2009 – 24.01.2010
Având în vedere ca perioada analizata cuprinde vacantele de sarbatori, cresterea incidentei din ultima vreme poate fi datorata revenirii la raportari complete.
În cursul anului 2009 s-au înregistrat 15 decese prin gripa în cele 11 judete arondate CRSP Cluj: 5 cazuri în judetul Cluj, 2 cazuri în judetul Bihor, 2 cazuri în judetul Alba, 3 cazuri în judetul Mures, 1 caz în judetul Sibiu si 2 cazuri în judetul Maramures. Au fost raportate si 5 decese prin IACRS, toate înregistrate în judetul Cluj.
În anul 2009 s-au înregistrat si 25 decese prin pneumonii, repartizate astfel: 6 cazuri în judetul Bihor, 7 decese în judetul Maramures, 3 decese în judetul Salaj, 3 decese în judetul Bistrita-Nasaud, 2 decese în judetul Mures, si câte 1 deces în judetele Cluj, Alba si Satu Mare.
În anul 2009 s-au înregistrat 678 cazuri clinice de gripa sezoniera, din care au fost internate 486 cazuri, numarul cel mai mare de cazuri fiind diagnosticate în cele 3 centre universitare medicale: Cluj (204 cazuri), Sibiu (146 cazuri) si Mures (137 cazuri).
Tabel 1. Cazuri clinice de gripa în anul 2009, în 11 judete din Transilvania
|
Judet |
Cazuri clinice de gripa |
Din care internate |
|
AB |
|
|
|
BH |
|
|
|
BN |
|
|
|
CJ |
|
|
|
CV |
|
|
|
HR |
|
|
|
MM |
|
|
|
MS |
|
|
|
SM |
|
|
|
SJ |
|
|
|
SB |
|
|
|
Total |
|
|
Judetele participante la supravegherea infectiilor respiratorii în sistem santinela, în teritoriul nostru sunt: Bihor, Cluj, Maramures, Mures si Sibiu. În cadrul sistemului santinela de supraveghere a infectiilor respiratorii, numarul solicitarilor la Serviciul de ambulanta înregistrate în cele 5 judete, a fost de 50662 în trimestrul IV al anului, mai mic decât în trimestrul III al aceluiasi an. Cel mai mare numar de solicitari la ambulanta s-a înregistrat la grupa de vârsta 0-4 ani, pentru IACRS si la grupa de vârsta >65 ani pentru pneumonii.
În luna iulie 2009, au fost diagnosticate primele cazuri de gripa cu virus nou în teritoriul CRSP Cluj. Initial cazurile diagnosticate au fost de import, pentru ca din toamna sa apara cazuri secundare si numarul lor sa creasca vertiginos, odata cu începerea anului scolar. Pâna în prezent în teritoriul nostru au fost înregistrate 684 cazuri de gripa cu tipul A(H1N1). Din total, 582 de cazuri au fost confirmate prin analize de laborator iar restul de 102 au fost confirmate clinic si prin link epidemiologic.
Tabel 2. Repartitia cazurilor de gripa cu virus nou în teritoriul CRSP Cluj
|
Judet |
Caz confirmat cu laboratorul |
Caz confirmat clinic |
Total |
|
AB |
|
|
|
|
BH |
|
|
|
|
BN |
|
|
|
|
CJ |
|
|
|
|
CV |
|
|
|
|
HR |
|
|
|
|
MM |
|
|
|
|
MS |
|
|
|
|
SM |
|
|
|
|
SJ |
|
|
|
|
SB |
|
|
|
Toate cazurile au fost simptomatice, simptomele predominante fiind: febra, debutul brusc, astenia, tusee, rinoreea, mialgiile, curbatura. Toate cazurile internate au fost tratate cu Oseltamivir, durata tratamentului fiind în general de 7 zile. Cazurile izolate la domiciliu au primit antitermice, simptomatice, conform recomandarilor Ministerului Sanatatii.
De la începutul sezonului de supraveghere pentru gripa 2009-2010 si pâna în prezent Centrul de referinta pentru gripa de la Institutul Cantacuzino Bucuresti a izolat 571 tulpini de virus gripal nou. Pe lânga faptul ca virusurile au suferit mutatii, datorita carora pot apare forme foarte grave de infectii ale cailor respiratorii si complicatii, conditiile meteorologice si temperaturile schimbatoare, au constituit un factor agravant al acestor probleme de sanatate.
Statistic vorbind, mortalitatea în aceasta pandemie este mai mica decât în celelalte pandemii ale secolului XX (1, 3), dar impactul populational mai scazut nu justifica inactivitatea sanatatii publice (2).
Concluzii
1. Gripa sezoniera, care a beneficiat de o acoperire vaccinala larga atât în 2008 cât si în 2009 a crescut semnificativ în teritoriul arondat CRSP Cluj (678) cu un numar mai mare de cazuri înregistrate în judetele cu clinici medicale universitare.
2. Din luna iulie 2009, au fost diagnosticate primele cazuri de gripa cu virus nou, în teritoriul CRSP Cluj, initial cazurile fiind de import, pentru ca din toamna sa apara cazuri secundare si numarul lor sa creasca, odata cu începerea anului scolar.
3. Pâna în prezent în teritoriul nostru au fost înregistrate 684 cazuri de gripa cu tipul A(H1N1), confirmate cu laboratorul sau clinic si prin link epidemiologic.
Datele de morbiditate si mortalitate sustin necesitatea vaccinarii grupelor la risc.
Bibliografie
1. European Centre for Disease Prevention and Control: ECDC documentation on previous pandemics. https://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/Pages/Pandemic_Influenza.aspx
2. HALL I.M. et al.: Real-time epidemic forecasting for pandemic influenza. Epidemiol. Infect., 2007, 135(3): 372-85.
3. KILBOURNE E.D.: Influenza pandemics of the 20th century. Emerg. Infect. Dis, 2006, 12(1): 9-14.
Abstract
Surveillance of acute respiratory infections is essential for signalling the beginning of a new epidemic/pandemic, the morbidity and mortality data being necessary in order to understand the impact on public health and to develop strategies for monitoring and control.
If
in April 2009 an accumulation of influenza-like morbidity and mortality was
recorded in
In the CRSP Cluj territory, the first cases of A(H1N1) influenza were newly diagnosed in July 2009. Initially the diagnosed cases were imported, but secondary cases occurred in autumn, their number increasing with the start of the school year.
Keywords: surveillance, acute respiratory infections, A(H1N1) influenza, pandemics.
CT Cone
beam maxilo facial ORION- VOLUX , produs de Ritter Imaging
Echipament destinat studiului complex, din multiple incidente si cu reconstructie 3D a masivului facial.
Campul de achizitie de:
(8.5cm x 8.5cm) - high resolution
(5.6cm x 5.6cm) - extra high resolution
Permite studii pentru implantologie, sinusuri, ATM.
Include in standard software gestiune Lynx 3D, cu prezetare integrata a Rx panoramic standard, sectiuni verticale si orizontale la nivelul ales, reconstructie 3D.
Programul permite planificare completa a implantului , fara necesitatea unui software aditional, cu managementul canalului mandibular si planseului.
Informatii rapide : Tibi Poraczky 0744 60 69 44
Mircea Puia 0745 34 80 34 mpuia@temco.ro
Manager dr. Cristian Ciortea
The hospital functions in more than 25 buildings and has more than 3000 employees.
The activity of the hospital is structured on three important domains: medical assistance, medical university education and medical scientific research.
The medical personnel consist of medical professionals with high professional background, national and international recognized for their performance.
The beneficiaries of the services offered by the hospital are the patients from the North Western Region of Romania, through the emergency, preventive and therapeutically services performed, and also the students and all the medical staff which attend the educational courses organized in the hospital.
The development strategy of the hospital comprises all the three main activity domains, together with the strategy for an efficient organizational management, focused on raising accessibility for medical services, quality management, communication, satisfaction of patients and staff, correlation of the need for medical services with the hospital offer of services.
The mission of the hospital is:
1. Satisfying of patients needs, by providing medical services respecting basic principles: quality, cost control, patient and staff satisfaction, access to medical services.
2. Organizing the institutional frame for progress in medical knowledge.
The values
promoted by
1. Universality: all community members have access to essential health services, with reasonable costs.
2. High quality medical services.
3. Cost-efficient medical services, based on needs and results.
4. Respect for personal dignity (patients and staff).
5. Solid system of data, used in rational strategic planning and decision making.
6. Integrated model for providing medical services.
7. Accent on long term strategies regarding medical
assistance, medical education and medical scientific research. The vision of
Dermato-Venerealogy Clinic Ophthalmology Clinic
DONGWU OPTICAL
INSTRUMENT
UV 100 UV 801 Autorefractokerato - metru
TIBOR PORACZKY 0744606944 RMK 200
No.46-Janvier 2010 Report of the IX Workshop
Willem J. Mulder Cluj-Napoca, ROMANIA
[With input from Ramunas Kondratas]
The IX Workshop of the Association
was held in
The official opening took place in the very beautiful Museum of Ethnography of Transylvania (thanks to Mrs. Prof. Simona Munteanu, the director) and was attended by the President of the Romanian Academy Acad. Ionel Haiduc, who specially came over from Bucharest and the Prefect of the city of Cluj-Napoca, Prof. Dr. Florin Stamatian. Also present were the Presidents Prof.dr Marius Bojița and Prof.dr. Radu Munteanu of the Medical and Technical University, both of Cluj-Napoca and also Prof.dr. Alexandre Herlea from the Université de Technologie de Belfort-Montbéliard, specialist in the history of science and technology. The attendance of those officials proves that the Romanian scientific and museum society searches for affiliation with the western museum world.
The scientific program was divided into three main themes: Radiology, Dermatology, and Ophthalmology collections.
Dr. Manea, being an expert himself in the field of radiology, owns a spectacular collection of radiology tubes - from several very early ones to more recent examples. He also has a vast collection of electro-physiotherapy apparatuses. Both collections are now in the newly opened, section of the National History Museum of Transylvania - the History Museum of Pharmacy, Medicine, and Medical Equipment. Extensive reports/illustrated talks were given about these collections and a visit to this very nice museum was part of the program. The pharmacy collection is extraordinary and spectacular. The medical collection is just beginning to grow with 20th century instrumentation.
A visit to the dermatology cast collection of the Derma-Venereal Clinic of the Pharmacy and Medicine “Iuliu Hațieganu” University was also a part of our program. Prof. Dr. Alexandru Tataru gave a wonderful overview of the history of Romanian dermatology and demonstrated a splendid collection of moulages, photos, aquarelles, and books.
Prof. Dr. Cristian Bârsu, a medical historian, presented an illustrated history of the Medical University of Cluj-Napoca, especially explaining the importance of a great number of famous professors.
Willem Mulder followed, and in the spirit of the workshop, presented a practical museum application – a draft form (template) that could be used to describe and catalogue old medical photographs, such as those in the Utrecht University collection.
Our well-known colleague and long-time member of EAMHMS, Mrs. Dr. Eva Crișan, presented a very interesting overview of the ophthalmology collection in the Ophthalmology Clinic of the Pharmacy and Medicine “Iuliu Hațieganu” University and its history.
We also had an opportunity to visit that collection and meet Assoc.prof. Simona Talu, one of its caretakers. The housing of this collection is still poor and some advice was given to improve the conditions and care. Unfortunately, there was not enough time to do any practical work on the collections as such. In future workshops we, again, hope to return to our earlier practices and pay more attention to this aspect.
A “who knows what” question was
presented by the Lithuanian delegation from the
The experts in the audience were able to provide them with important information and further leads.
In order to clear our heads, a visit
was organized to the very beautiful
The workshop was attended by 17
participants outside of
All participants want to thank the European Association of Museums of the History of Medical Sciences for their kind support. Obviously, we also wish to thank our host Dr. Pompiliu Manea and TEMCO for their generosity and hospitality.
♦ Rapport du IXe Workshop ŕ Cluj-Napoca, Roumanie
Le IXe Workshop de l’association s’est tenu ŕ Cluj-Napoca, Roumanie, du 2 au 6 septembre 2009. Notre hôte principal était la société TEMCO, dont le directeur est un de nos membres, le Dr Pompiliu Manea.
La cérémonie d’ouverture a eu lieu dans le trčs beau Musée d’Ethnographie de Transylvanie (nous remercions le Pr Simona Munteanu, son directeur), ŕ laquelle ont assisté le président de l’Académie Roumaine, Ionel Haiduc, , qui est venu spécialement de Bucarest, et le préfet de Cluj-Napoca, le Dr Florin Stamatian. Etaient présents aussi les Prs Marius Bojita et Radu Munteanu de l’université de Technologie et Médicine, de Cluj-Napoca, ainsi que le Pr Alexandre Herlea de l’université de Technologie de Belfort – Montbéliard, spécialisé dans l’histoire des sciences et de la technologie. La présence de ces personnalités montre que le monde scientifique et les musées de Roumanie recherchent des contacts avec le monde des musées de l’Ouest. Le programme scientifique était divisé en trois thčmes principaux: collections de radiologie, dermatologie et ophtalmologie. Le Dr Manea, lui-męme expert dans le domaine de la radiologie, possčde une collection spectaculaire de tubes de radiologie – des plus anciennes aux plus récentes. Il a également une grande collection d’appareils d’électro-physiothérapie. Les deux collections se trouvent désormais dans la section «musée d’histoire de la pharmacie, de la médicine et de l’équipement médical» récemment ouverte au Musée national de l’histoire de la Transylvanie. Des rapports approfondis et des conférences ont été donnés autour de ces agréable musée faisait partie du programme. La collection de pharmacie est extraordinaire et spectaculaire. La collection médicale s’enrichit d’instruments du XXe sičcle. Il y eut aussi une visite de la collection appartenant ŕ la clinique de dermato-vénérologie de l’université du pharmacie et médicine «Iuliu Hatieganu». Le Pr Alexandru Tataru a fait un résumé magistral de l’histoire de la dermatologie en Roumanie et montré une collection splendide de moulages, photos, aquarelles et ouvrages. Le Pr Christian Barsu, historien de la médecine, a présenté une histoire illustrée de l’université de médicine de Cluj-Napoca, expliquant plus particuličrement l’importance d’un grand nombre de professeurs éminents.
Willem Mulder a ensuite présenté, dans l’esprit du workshop, une application pratique – un formulaire (template) qui pourrait ętre utilisé pour décrire et cataloguer de vieilles photographies médicales, comme celles de la collection de l’université d’Utrecht. Notre collčgue bien connue et depuis longtemps membre de l’AEMHSM, Mme Eva Crisan, a présenté la collection de la clinique d’ophtalmologie de l’université de pharmacie et de médecine «Iuliu Hatieganu» et son histoire.
Nous avons également eu l’occasion de visiter cette collection et de rencontrer une des personnes responsables, le Pr Simona Talu. Les conditions de conservation de cette collection sont encore pauvres et des conseils ont été prodigues pour les améliorer. Malheureusement il n’y a pas eu le temps de faire des travaux pratiques. Lors de futurs workshops nous espérons renouer avec nos anciennes habitudes et ętre plus attentifs ŕ cet aspect. Une question «qui sait quoi?» était organisée par la délégation lituanienne du musée d’histoire de la médecine et de la pharmacie de Kaunas. Cela concernait des instruments d’électro-physiothérapie de leurs collections pour lesquels ils avaient trčs peu d’informations. Les experts dans le public ont ainsi pu leur donner des informations précieuses et d’autres pistes. Dans le but de nous aérer l’esprit une visite au trčs joli jardin botanique de Cluj-Napoca était organisée. La cerise sur le gâteau était les deux excursions aprčs le workshop: une ŕ Sighisoara pour voir la petite collection de médecine et de pharmacie de musée de la Tour de l’Horloge et un bâtiment présenté comme le lieu de naissance de Dracula; la deuxičme ŕ la plus puissante station hydroélectrique de Roumanie.
Les participants venant d’autres pays que la Roumanie étaient au nombre de dix-sept (Estonie, Russie, Sučde, Lituanie, États-Unis, Pays-Bas) et les participants roumains douze. Nous regrettons qu’en raison de la crise financičre plusieurs collčgues aient dű annuler leur participation et nous espérons que cela changera ŕ l’avenir, puisque nous avons décidé de continuer ces workshops. Il n’est pas encore établi qui accueillera le prochain. Il était de toute façon utile et agréable de revoir d’anciens collčgues et de discuter de problčmes concrets et actuels que rencontrent aujourd’hui les musées en général. Tous les participants remercient l’AEMHSM pour son soutien. Naturellement nous souhaitons aussi remercier notre hôte Dr. Pompiliu Manea et TEMCO pour leur générosité et leur hospitalité.
Le 10 septembre 2009
Willem J. Mulder, coordinateur
Avec l’aimable participation de Ramunas Kondratas
September in Cluj, we did a workshop now professor Pompiliu
In
About medical
About technical
About historical
About pharmaceutical
About things most beautiful
And the honor we gave to you
In two days time we heard you speak professor Pompiliu
These two full day’s we learned a lot professor Pompiliu
About radiology
About dermatology
Electro-physiotherapy
And ophthalmology
About medical history
And it’s old technology
Also Romanian history
And the people of
The workshop ends tonight, you know professor Pompiliu
Tomorrow we are in a turistical show professor Pompiliu
Thanks to Roxana
Thanks to Temco
Thanks to all your people
So kind and professional
Thanks for all we have got from you
The good wine and palinka too
Thanks for all we have got from you
The good wine and palinka too
William Mulder – together with all the Workshop participants
LE CENTENAIRE DE LA PREMIČRE PUBLICATION SUR LA
DIFRACTION DES RAYONS X
HORIA COLAN
Membre correspondent de l’ Académie Roumaine
La découverte de la diffraction des rayons X a travers les cristaux et son Application on cristallographie a fait époque pour la science des matériaux; elle est a la
Base de l’analyse diffractométrique, avec de multiples applications dans la caractérisation des matériaux: détermination des paramčtres cristallins, microanalyse chimique, détermination de la taille des grains, des textures et des tensions, etc. [1].
En 1912, Max von Laue a eu l’intuition de considérer que les équidistances Entre les plans réticulaires ont le męme ordre de grandeur que la longueur d’onde des Rayons X et a utilisé les cristaux comme des réseaux de diffraction en remplaçant les réseaux optique a paramčtre plus grand. Ensuite, en 1913, les deux Bragg ont démontré Que les spectres formes s’expliquent de maničre satisfaisante par l’hypothčse d’une réflexion sur les plans atomiques des cristaux, en établissant la loi qui porte leur nom.
W.Friedrich et P. Knipping ont réalisé expérimentalement l’idée de Laue et ont Obtenu sur plaque photographique l’image d’interférence des radiations. Les maximums d’interférence obtenus ressemblaient parfaitement ŕ ceux des radiations lumineuses, Confirmant de la sorte l’hypothčse de la nature ondulatoire des rayons X.
Pour cette découverte, il a été attribue a Laue le prix Nobel de physique en 1914. P.Debye et P.Scherrer ont développé la méthode (méthode des poudres) en utilisant un agrégat polycristallin a la place d’un monocristal.
MAX VON LAUE ET L’ISTOIRE DE LA DECOUVERTE
DE LA DIFFRACTION DES RAYONS X
Dans son livre Geschichte der Physique (1947), Max von Laue présente aussi les Principaux moments de la découverte et de l’application de la diffraction des rayon X. [2]. Les qualités du texte, la valeur et la profondeur des idées, le brillant exposé sont autant de raisons pour laisser en bonne partie parler Laue.
Francesco Maria Grimaldi (1618-1663) a fait les premičres observations dans le domaine de l’interférence et de la diffraction de la lumičre. Il a tenu a vérifier expérimentalement l’idée d’origine vaguement empirique que la lumičre se propage selon Toutes les rčgles de la géométrie et, a sa grande surprise, il découvre le phénomčne de la diffraction qui le conduit plus loin a l’hypothčse que la lumičre pourrait ętre de nature ondulatoire.
Au début du XIX sičcle (1821), Joseph v. Fraunhoffer (1784 – 1826) a découvert la diffraction ŕ travers les réseaux.
Friedrich Magnus Schwerd (1792 – 1871) a donne une interprétation ondulatoire du phénomčne (1835) dans son ouvrage Die Beugungserscheinungen aus den Fundamentalgesetzen der Ondulationstheorie analytisch entwickelt (Les phénomčnes de diffraction déduits analytiquement des lois fondamentales de la théorie ondulatoire). Laue montre que l’idée d’interférence « est des lors une des conquętes les plus précieuses de la physique. Toutes les fois que nous sommes en présence d’une radiation de nature inconnue, nous essayons de produire des interférences; si nous y parvenons, son caractčre ondulatoire est démonté» (p. 51)
En novembre 1859, «la connaissance du spectre de la lumičre s’est considérablement amplifiée par la découverte de Wilhelm Conrad Röntgen (1845 – 1923) qui a fait époque» et pour laquelle il lui a été décerné, en 1901, le premier prix Nobel de physique.
L’année suivante, des chercheurs comme E. Wiechert et G. Stokes ont considéré que les rayons X sont une radiation lumineuse ŕ trčs courte longueur d’onde, mais la plupart continuaient d’ętre convaincus que les rayons X sont corpusculaires. La confirmation complčte du point de vue des premiers n’est survenue qu’en 1912 par les expériences d’interférence réalisées par Walter Friedrich et Paul Knipping sur les réseaux atomiques spatiaux des cristaux. Les expériences ont constitue la victoire de l’hypothčse plus ancienne des réseaux spatiaux des cristaux et de l’hypothčse énoncée par Max von Laue (1879 – 1960), en prouvant l’interférence des rayons X passes a travers le réseau cristallin.
«Dans ces expériences il a été trouve aussi la premičre preuve décisive de la nature ondulatoire des rayons Röntgen, que jusqu'ŕ ce moment-la d’importants chercheurs avaient niée en raison des phénomčnes quantiques trčs prononcés qu’ils présentent. La théorie de ces phénomčnes, donnée par Laue des la premičre publication sur ce thčme et confirmée quantitativement, est une petite généralisation de celle obtenue en 1835 par Schwerd pour les réseaux optiques. Elle a été pour peu de temps seulement mise en doute par certains d’entre eux» (p. 168)
Puisque jusque lŕ les paramčtres du réseau pouvaient ętre estimes approximativement seulement comme ordre de grandeur, la détermination de la longueur d’onde était impossible. On ignorait combien d’atomes contient chaque cellule du réseau spatial. En 1913, William Henry Bragg (1862 – 1942) et son fils William Lawrence Bragg (1890 – 1971) utilisent l’hypothčse formulée par William Barlow (1845 – 1934) en 1898 sur la structure du NaCl, basée sur l’idée de l’entassement le plus dense des sphčres. Au moyen des intensités des maximums d’interférence, ils ont confirme cette structure, ont établi la constante du réseau et a partir de celle-ci la longueur d’onde des rayons X et ensuite ils ont pu déterminer grâce a cette derničre les constantes des réseaux des autres cristaux. De la sorte, un an aprčs Laue, il leur a également été décerne le prix Nobel en 1915.
Pour des métaux comme Al, Cu, Mg on a confirmé la disposition des atomes dans l’entassement le plus compact de sphčres (cellule cubique ŕ faces centrées ou cellule hexagonale compacte), conformément ŕ celui prévu en 1611 dans un écrit de Kepler.
La détermination des longueurs d’onde a constitue la base de la spectroscopie ŕ rayons X (les radiations caractéristiques K, L, M,…), crée ŕ partir des travaux des deux Bragg, de H.G.I. Moseley, etc.
A l’aide des rayons il a été mis en évidence que, le plus souvent l’état cristallin ne résulte pas en cristaux uniques ŕ faces géométriques mais par une structure microscopique formée de grains a surface irréguličre disposes de façon aléatoire. A juste raison, Laute dit : «C’est pourquoi toute la théorie atomique du corps solide, par exemple la théorie quantique de la conductivité électrique, a pour point de départ le réseau spatial» (p. 170)
Mais Max von Laue présente le mieux l’historique de sa grande découverte dans son ouvrage autobiographique «Mon chemin dans la physique», paru dans le livre de Hans Hartmann Schöpfer des neuen Weltbildes (Créateur de la nouvelle image du monde) [3].
Comme étudiant, arrivant de Göttingen, Laue a effectue ŕ l’Université de Munich des travaux pratiques diriges par Röntgen ; ensuite, ŕ Berlin, il a fréquente le cours d’optique théorique de Max Planck, a passe son doctorat en 1903 et est devenu ŕ partir de 1905 assistant de Planck.
En 1909 il est revenu ŕ l’Université de Munich, oů aux côtés de Röntgen travaillant Arnold Sommerfeld (1868 – 1951) qui avait occupé la chaire devenue vacante de Boltzmann. Sommerfeld soutenait la nature ondulatoire des rayons X, «en contredisant la théorie corpusculaire que W.H. Bragg soutenait énergiquement en Angleterre» (p. 217). En appliquant la théorie de la diffraction, il a réussi ŕ obtenir la valeur moyenne de la longueur d’onde (1912).
Męme Röntgen, «aprčs les expériences de Friedrich et Knipping, a longtemps refuse catégoriquement de reconnaître l’explication de l’interférence». (p. 218)
En février 1912, P. Ewald a demande ŕ Laue son opinion concernant le comportement des ondes lumineuses dans un réseau spatial d’atomes polarisés.
«Pendant la discussion du problčme, il m’est soudain venu l’idée qu’il fallait tenté de passer ŕ travers les cristaux des ondes plus courtes, ŕ savoir des rayons Röntgen. Si les atomes forment effectivement des réseaux spatiaux, alors il doit se produire des phénomčnes d’interférence similaires ŕ l’interférence de la lumičre dans les réseaux optiques. » (p. 220)
Friedrich, assistant de Sommerfeld, a décidé d’effectuer des recherches a se sujet bien que «Sommerfeld ne s’attendit a rien de la part de cette idée». Conjointement avec Knipping qui préparait son doctorat ŕ Röntgen, ils ont démarré les expérimentations au printemps de l’année 1912. Ils sont arrives au résultat que «le photogramme de la radiation d’un morceau de sulfate de cuivre présentait en dehors du rayon Röntgen initial, l’anneau du spectre de diffraction du réseau», confirmant l’idée de Laue et sa théorie de la diffraction dans les réseaux optiques.
«Le 8 juin 1912, j’ai communiqué cette découverte dans une réunion de la Société Allemande de Physique, a l’Institut de physique de l’Université de Berlin, au męme endroit oů, en décembre 1900, Planck avait parlé pour la premičre fois de la loi de la radiation et de la théorie des quanta» (p. 222).
Et, plus loin (p. 223)
«L’histoire de la découverte de l’interférence des rayons Röntgen illustre clairement la valeur de l’hypothčse dans la science…C’est exclusivement l’hypothčse du réseau spatial du cristal qui a suggčre l’idée de la nécessité d’entamer des recherches sur ces rayons».
Dans son discours d’ouverture du Congres des Physiciens, ŕ Würzburg, le 18 septembre 1933, Laue disait (p.231) :
«Si nous nous réunissons demain ŕ l’Institut de physique de l’Université actuelle, nous nous trouverons dans un lieu historique. A la fin de l’année 1895, Wilhelm Conrad Röntgen a découvert dans cet édifice les rayons qui portent son nom».
DUMITRU BUNGEŢIANU ET LA DIFFRACTION DES RAYONS X
Le nom de Dumitru Bungetianu (1860 – 1932), professeur de physique ŕ l’Université de Bucarest, est lié aussi ŕ cet événement décisif de l’histoire de la science des matériaux : la découverte de la diffraction des rayons X déjŕ en 1896, immédiatement aprčs leur découverte par Röntgen et 16 ans avant les travaux de Max von Laune.
La priorité concernant l’idée de l’interférence des radiations Röntgen, exprimée avec une conviction inébranlable, appartient ŕ Bungetianu. Les résultats des expériences et ses conclusions ont été publies dans le revue L’Eclairage électrique, tome VII du 25 avril 1896, no 17, pp. 165 – 167 [4], [5]. Le titre de l’article est sifnificatif : La diffraction des rayons X. Le Directeur scientifique de la revue J. Blondin présente ainsi la lettre de Bungetianu :
«Les nombreuses tentatives faites jusqu’ici pour rechercher si les rayons X peuvent interférer n’ont donne que des résultats négatifs. M. Bungetziano, Professeur de physique a l’Université de Bucarest, nous communique a ce sujet la lettre suivante. A cause de l’importance des résultats qu’elle relate, nous avons cru devoir publier immédiatement cette lettre, sans nous dissimuler toutefois que sec résultats sont sujets a critique et auraient besoin d’ętre confirmes avant d’ętre admis sans restriction».
Bungetianu commence sa lettre par une affirmation catégorique :
«Je vous adresse quelques photographies qui prouvent bien que les rayons X peuvent interférer par diffraction».
Ensuite sont présentées les expériences effectuées, les résultats obtenus concrétises dans trois photographies du phénomčne ainsi que leur interprétation et les conclusions. Quelques citations :
«…cette ombre est entourée de deux franges circulaires dues ŕ la diffraction des rayons invisibles».
«Les franges d’interférence, que montre la photographie n° 3, sont produites avec une régularité qui rappelle les phénomčnes analogues de la lumičre ordinaire
«De tout ceci, il ressort clairement que les rayons X, ou du moins une catégorie de ces rayons, possčdent la propriété d’interférer par diffraction.
Ce fait a, comme on le devine, une importance scientifique indiscutable ; d’abord l’hypothčse de la propagation de ces rayons par deux ou bombardement moléculaire se trouve réduite a néant ; ensuite la périodicité de la vibration de cette radiation s’affirme sans conteste ; finalement la possibilité de mesurer la longueur d’onde de ce mouvement vibratoire apparaît plus proche. Je regrette pour ma part que l’insuffisance de mes moyens de recherches ne m’aient pas permis d’entreprendre cette mesure de longueur d’onde, bien que je fusse en possession du phénomčne depuis quelques semaines».
Sans tenir compte de la valeur des résultats expérimentaux, le fait important est que Bungetianu a été un des premiers chercheurs qui a soutenu l’idée de la nature ondulatoire des rayons X.
Bungetianu a publié aussi un autre ouvrage sur les rayons X [6] présenté ŕ Bucarest le 14 mars 1896, ŕ plus d’un mois avant celui de Paris. Il est intitulé Razele lui Röntgen (Les rayons de Röntgen) et comprend dans 15 pages une ample présentation des rayons X, ou, tel que dit l’auteur «en quoi résident ces rayons, quelles sont leurs propriétés établies jusqu'ŕ présent par les recherches, quelles sont les opinions des savants sur leur nature» (p. 4). Parmi ces derničres : «flux moléculaire», «propagation par vibrations longitudinales ou transversales de l’éther», etc.
C’est tout ŕ fait surprenant que dans cet ouvrage, n’ayant paru que trois mois aprčs l’historique communication de Röntgen sur la découverte des rayons X, le physicien roumain a eu l’intuition de prévoir que la longueur d’onde de ces rayons est du męme ordre de grandeur que celui des distances entre les atomes (les paramčtres du réseau). C’est ainsi qu’ŕ propos de l’explication de la pénétration des métaux par les rayons X, métaux qui dans la théorie de Maxwell étaient considérés opaques, Bungetianu dit (p. 14) :
«Cependant on pourrait résoudre enfin cette difficulté d’interprétation si on supposait que la vibration de l’éther serait trčs rapide, c’est-ŕ-dire qu’elle aurait une période de męme petitesse que la distance entre les molécules de la matičre ; en ce cas la longueur d’onde correspondante serait trčs petite et la propagation parmi les molécules des corps, admissible».
Dans l’histoire des sciences et des techniques, bien des fois une grande découverte est le résultat de l’accumulation d’une longue suite d’observations et de recherches qui permettent plus tard, par leur systématisation et généralisation, de pénétrer la nature du phénomčne et établir ses lois.
Le mérite de Bungetianu, ainsi qu’il résulte de ce qui a été dit ci-dessus, malgré les expériences non rigoureuses effectuées, est qu’il a eu la conviction ferme de la réalité de l’interférence des rayons X, de leur nature ondulatoire et qu’il a prévu l’ordre de grandeur, le męme pour leur longueur d’onde et pour la distance interatomique. Il n’a pas utilise de cristaux et a mis l’apparition des franges d’interférence au compte de l’hypothčse de la création de plusieurs centres secondaires d’émission de rayons X (phénomčne observe aussi par V.P. Linnik en 1930).
Dumitru Bungetianu était licencié en mathématiques de l’Université de Iasi, puis de la Faculté de sciences de Paris, également en sciences physico-chimiques. Il a suivi des cours ŕ la Sorbonne et au Collčge de France et a fait des études de météorologie ŕ Paris, Berlin, Hamburg et Petersburg.
Relativement ŕ la recherche réalisée sur les rayons X ŕ peine découvertes et leur utilisation, il convient de citer le nom du physicien Dumitru Hurmuzescu (1865 – 1954) qui a passé son doctorat avec Gabriel Lippmann en 1896 et découvre la męme année, en collaboration avec le physicien français René Benoit (1844 – 1922), le fait que les rayons X rendent l’air ŕ travers lequel ils passent, bon conducteur d’électricité.
Le médecin Constantin Dumitrescu – Severeanu effectue ŕ l’hôpital Coltea de Bucarest les premičres radiographies du pays. Et toujours en 1896, le neurologiste Gheorghe Marinescu, en utilisant l’appareil Röntgen construit par D. Hurmuzescu et R. Benoit, réalise les premičres radiographies au monde pour établir le diagnostic différentiel entre l’acromégalie et l’érythromégalie.
BIBLIOGRAPHIE
H. Colan, Histoire de la science des matériaux – Périodes et contributions roumaines, Académie Roumaine, NOESIS, Travaux du Comite Roumain d’Histoire et de Philosophie des Sciences XX (1995), pp. 115-122.
M. v. Laue, Istoria fizicii, Editura stiintifica, Bucuresti, 1963 (Geschichte der Physik, Ullstein Bücher, Berlin 1958).
M. V. Laue , Drumul meu în fizica. Dans: Istoria fizicii [2] (Dans: Hans Hartmann, Schöpfer des neuen Weltbildes, 1952)
I. Ivanov, A. Negoescu, Contributia stiintei românesti la descoperirea difractiei radiatiilor Roentgen, Revista Învatamântului Superior 9 (1967), Nr. 4, pp. 71-76.
D. Bungetianu, La diffraction des rayons X. L’Eclairage Electrique, Revue hebdomadaire d’électricité, Paris, Tome VII, 3 (1896), No. 17 (25 avril), pp. 165-167
D. Bungetianu, Razele lui Röntgen, Conférence donnée devant la société des Amis des Sciences Mathématiques (Séance du 14 mars 1896), Bucuresti, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, 1896.
H. Colan, A century since the first publication regarding the X-ray diffraction, 23rd Symposium of the International Committee for the History of Technology, Abstract of Papers ICOHTEC 96, Budapest 7-11.08.1996, p. 211.
Comparison between 4 panoramic X-ray retrofit options
Dipl. ing. Alexandru Cetateanu
|
|
DXIS |
AJAT |
SCHICK |
PSP–All Companies |
|
Technology used1 (see explanations under) |
CCD (Charge-Coupled Devices) |
Cadmium Tellurium |
CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) |
Memory Phosphor plates |
|
Picture quality2 |
Good |
Better |
Acceptable |
Good |
|
Radiation reduction3 |
30 to 70% less radiation |
No reduction at all |
No reduction at all |
No reduction |
|
Sensor size4 |
10 x 2 x 2.5 inch |
12x10x5 inch |
10x 2 x 0.5 inch, fixed on the film drum or cassette |
N/A 5 |
|
Computer connection6 |
Single coaxial cable up to 100m |
Thick, multiple wires cable |
Thick, multiple wires cable |
N/A |
|
Power supply7 |
Self-powered from the computer connection |
AC/DC Power Supply |
AC/DC power supply |
N/A |
|
Compatibility8 |
21 different models and manufacturers |
8 different models and manufacturers |
12 different models and manufacturers |
ALL, including Cephs |
|
Pixel size9 |
|
|
|
unknown |
|
Product available since10 |
|
|
|
|
|
Real Time11 |
YES, the picture is seen during the rotation |
YES, the picture is seen during the rotation |
NO, the picture will be seen after the end of Pan rotation |
NO, requires Scanner – the picture becomes available in a few minutes; similar to film |
|
Lines pairs12 |
|
|
|
|
|
Removal of the old film mechanism13 |
YES |
YES |
NO |
NO |
|
Ceph option available14 |
NO |
NO |
NO |
YES |
|
Full control of the X-ray Pan15 |
YES |
NO |
NO |
N/A |
|
Different layers on focus16 |
NO |
YES |
NO |
NO |
|
Visibility for positioning the patient17 |
More visibility than before the conversion to digital |
Less visibility than before the conversion |
Same visibility as before the conversion |
Same visibility as before the conversion |
|
Time required to see the image18 |
Rotation time plus 2 seconds |
Rotation time plus 2 seconds |
Rotation time plus approximately 10 seconds |
2 to 10 minutes; varies according to the chosen quality level for the image |
|
Picture size19 |
12.7x 30 cm |
15x30 cm |
15x30 cm |
Same as films |
|
Time to Install 20 |
4-6 h (depends on the model of the Pan) |
About 5 h |
About 2 h |
About 2 h |
|
Price 21 |
About $16,000 |
About $16,000 |
About $14,000 |
About $20.000 |
Notes:
a. CCD (Charge-Coupled Devices) technology, same as the one used in digital photo cameras, but requiring a lot larger sensors. It is expensive, but very stable and reliable. The two inventors of the CCD, among which one is Canadian, were awarded the Nobel Prize for Physics in 2009. Using this technology for taking X-rays requires a scintillation plate inside the sensor, which reduces slightly the quality of the image.
b. Cadmium - Tellurium technology is new and reliable but rather expensive. It does not require a scintillation plate, but requires instead many electronics, resulting in a larger sensor.
c. CMOS technology - less expensive, but also delivers lower quality pictures. It also requires a scintillation plate inside the sensor.
d. PSP technology - film like (a lot thicker) phosphor plates. Unlike films, will not require chemicals for processing, but will require a special, expensive scanner to read the image from the plates. Time to read the plate depends on the size and the resolution and may go up to tens of minutes for highest quality images. Also, there is a recurring cost for changing the phosphor plates and the sleeves after a certain number of exposures.
The picture quality looks better with Tl-Cd Sensors, and good with CCD and PSP. Both the choice of CMOS technology and the design employed in the retrofit kit from Schick lead to the result that that the quality and the geometry of its X-ray images is not as good and stable as with the other systems.
Only DXIS will reduce the radiation, by replacing the primary slot surface with a new slot. Depends on the Pan model to be retrofitted to Digital, the reduction is between 30 to 70%). All the others will use the same device as the one used for films, meaning the same radiation level for the patients. The rotation time cannot be reduced and the KVp also (the KVp level is dependent of the size of the patient head – bigger head – more kVp is required).
Sensor size is important for the visibility required to position the patient properly, which is very important in order to obtain good pictures.
As this technology uses a scanner, the size of the phosphor plates used for taking X-rays is the same as for films. Consumables still required (phosphorus plates, sleeves etc ) .
It is preferable to have less wires and connectors, as this means a more reliable system.
The presence of an AC/DC adaptor may lead to possible electrical noise interference with the picture. A battery is the best solution as it does not produce interference, it is not expensive, but will have to be replaced each 4-5 years. Among the systems tested, only DXIS uses a battery.
See the retrofit systems available for different models of Panoramic X-ray machines in the annex.
A smaller pixel size is the preferable.
Date when the system was first available on the market.
Desirable feature. Seeing the picture during the rotation of the arm will prevent an all-too often seen and very unpleasant situation – a patient is fully exposed to X-ray (12 to 18 seconds), but no picture is produced at the end, due to wrong settings being used, or no film being loaded. With the “real time” feature, should any error occur, the operator can stop the exposure after only 2-3 second, and do the necessary correction. This feature prevents patient frustration over being doubly exposed to radiation.
More lines pairs of the image, better picture quality.
By removing the old film mechanism (Cassette or film drum, plus all the belts, motors, sensors etc) a lot of sources of malfunctions will be prevented, and consequently the usable life of the machine is increased. The conversion from film to digital will be permanent with AJAT and DXIS systems (or very time consuming to reverse back to film), and very easy with the Schick system. With PSP there is not any change at all – the machines will operate exactly in the same ways as with film.
The biggest (and only) advantage of PSP systems over the direct digital systems is the availability of the CEPH option. For the Pan - Ceph machines, the Ceph part cannot be converted to digital as of now because of the high cost of the sensors, and in the case of the DXIS and AJAT systems, the Ceph will not be usable after the conversion, not even with films.
It is an extra safety features. In
some
Only AJAT has this feature – if a part of the x-ray is not on focus (blurry part of the picture) the software has the possibility to move back or forward between the layers, so that the blurry part of the picture becomes useable.
The DXIS is the best with this respect. The AJAT the worst.
Real time speed does not exist per see, as a delay of 2 seconds exists even with the DXIS and AJAT systems. The 2-seconds delay appears when transferring the large panoramic image to the computer. With the Schick system the picture will be seen after the end of the arm rotation. With the PSP the time it is almost the same as with films.
It was the European Medical Society belief
that the Tyroid Gland and the Optic Nerve should not be exposed to X-ray radiation. That’s why the DXIS sensor
is 12,7 cm and the others (
Depends on the Pan Model.
The price depends on the complexity of the retrofit system. This are approximate figures.
Note: This is an attempt to present the differences between the different systems at the best of our knowledge. Any observations and additions to this comparison are very well welcome. Please send your observations to alexp@panrad.com
Thank you!
The DXIS System is compatible with the following 21 machines:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
PC1000 |
PROLINE 2002 EC and CC |
ROTOGRAPH
Plus and 230 |
PANTOS |
ARCOGRAPH |
PANOURA ULTRA, 10 & 12 |
ORTHORALIX |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
GX-PAN |
OP5 |
OP10 |
ORTHOPHOS PLUS |
ORTHOPHOS 3 and 5 |
AVANTEX |
PANELIPSE 1976+, |
The AJAT System (SCAN 300 FP) is compatible with the following 7 machines:
|
Manufacturer |
Model |
|
Gendex |
Orthoralix 9200 |
|
Instrumentarium |
OP100 |
|
Panoramic Corporation |
PC1000 |
|
Sirona |
Orthophos 3 |
|
Asahi |
AUTO IIIe |
|
Soredex |
Cranex Excel |
|
|
X-Caliber EX-2000 |
The Schick System (iPan) is compatible with the following 10 machines:
|
Manufacturer |
Model |
|
|
X-Caliber |
|
Gendex |
Orthoralix 9000 |
|
Instrumentarium |
OP 100 |
|
Panoramic Corp. |
PC 1000 |
|
Planmeca |
Proline 2002 EC and CC |
|
Siemens |
OP 5 and OP 10 |
|
Sirona |
Orthophos Plus and 3 |
|
Soredex |
Cranex Base X |
|
Villa |
Rothograph |
|
Yoshida |
Panoura 10 |
MITUL CONDUCĂTORULUI OMNISCIENT
Prof.dr. Ozana Kalmuski – Zarea
Director artistic al Filarmonicii “Mihail Jora”
Abstract: A leader should be endowed with/hould prove/skills that confer him on the position as a leader. A leader is the one endowed with charisma, influence,the ability to analyse and with a high ability to use knowledge and people, the one that can impose himself and so he /she justifies his /her position as a leader. The opposite of a leader is the one that hides his weaknesses through authoritarianism /by being authoritarian.
Keywords: leader,omniscient, power, knowledge
Ne desparte prea putin timp de perioada în care partidul unic “pregatea” în scolile sale oameni buni la toate si la nimic. Academia “stefan Gheorghiu” era instrumentul specializat în fabricarea acestor produsi rezultati din combinarea “E”-urilor marxiste. Prefabricatul obtinut putea fi utilizat, asemeni unui veritabil jolly – jocker atât în cultura cât si în agricultura, atât în conducerea unui spital cât si unei ferme de pasari. Curând aceste procedee ar putea fi uitate. Nu au uitat însa si cei care înca mai conduc dupa preceptele de tip stefangheorghist.
Cei mai multi au pastrat înca mentalitatea ca esenta conducerii este puterea, desi cu niste secole mai înainte Francis Bacon, afirmase ca puterea înseamna cunoastere. Deasemenea multi dintre ei cred ca a conduce înseamna a administra; ceea ce e o mare eroare întrucât a conduce înseamna a influenta oamenii potrivit unui scop si unei viziuni pe care o are conducatorul. Daca o are.
Ca director adjunct al unei institutii de cultura m-am confruntat cu diferite situatii si am avut adeseori posibilitatea sa constat ca, în cel mai bun caz, un manager poate mentine o anume directie, dar lipsa însusirilor de conducator nu-l poate aduce în pozitia de lider, de a impune o anume directie, adica de a face din el un veritabil conducator.
Desigur, un coeficient important în reglarea mecanismului directionarii oamenilor si proceselor îl joaca inteligenta. Dar inteligenta nu e întotdeauna un factor favorizant al managementului; se întâmpla sa întâlnim persoane, personalitati a caror capacitate de sinteza si de viziune depaseste cu mult nivelul mediu, dar a caror abilitate în a conduce lipseste cu desavârsire.
O alta parere gresita privind mitul conducatarului este chiar faptul de a se afla, la un moment dat în postura de conducator. Aceasta îl asimileaza îndeobste în ochii celor din jur, persoanei cu anume calitati, cu anume abilitati si anume înzestrari naturale sau dobândite care, l-ar îndreptati sa ocupe aceasta pozitie în societate, deasupra altora ca el dar lipsiti de însusirile respective.
De regula, cel aflat în aceasta pozitie este convins ca o merita pe deplin. Ca întruneste toate cerintele necesare ocuparii ei. Ca nimeni altcineva din cei aflati mai jos pe scara ierarhica nu dispune de abilitati si potential asemanator, ceea ce conduce mai întotdeauna la instaurarea unui regim de management autocratic, în care, treptat, psihoza detinerii adevarului unic îl va cuprinde pe personajul descris aici si are toate sansele sa se instaleze temeinic.
Simultan, managerul omniscient si autocrat va pretinde ca omniscienta sa-i fie recunoscuta la tot pasul si în toate actele, deciziile, hotarârile, chiar daca sunt sau devin contradictorii, confuze, absurde, aberante sau ilogice. Aceste masuri vor fi cu atât mai imperioase si mai inflexibile cu cât persoana în cauza va deveni constienta de statutul sau de inferioritate manageriala fata de alta persoana, sau persoane, capabile sa dea un impuls nou societatii respective, firmei sau institutiei.
El va deveni constient ca nu pozitia îl face lider, caci liderul este acela care, prin carisma, influenta, capacitate de analiza si o buna utilizare a cunostintelor în domeniu îl poate impune si în acest fel poate pretinde pozitia. Pe de alta parte asa cum cunoastem si observam din practica româneasca de zi cu zi, nu ne-am departat prea mult de modelul gregar inventat de socialism în materie de management, asa încât nu putem vorbi în momentul de fata de o societate a meritocratiei în care conducatorului de jure sa i se recunoasca valoarea si, implicit sa fie asezat de societate la locul cuvenit. Cine sunt cei care decid pentru cei care urmeaza sa decida?
Aici ne aflam în plin aleatoriu întrucât, în cele mai fericite cazuri, pentru alegerea, sa spunem, a unui manager de teatru, vor hotarî si alti trei – patru oameni de teatru. Dar aici trebuie sa mai vorbim de ingerinte a caror influenta se afla, din pacate, în cele mai multe cazuri, deasupra stampilei pe care o vor pune cei trei – patru papusari. Fiindca chestiunea, pusa în termenii ei reali, românesti, caci despre asta vorbim, este: pe cine vrem în locul cutare? Sau: avem nevoie de cutare? Pentru ca acei ce decid cine urmeaza sa decida au, întotdeauna nevoie de navigare lina, lipsita de probleme si, doamne fereste, convulsii.
Managerul ales, atunci când e rezultatul acestui gen de târguieli, ramâne, în buna masura, dator celor care l-au propulsat în pozitia respectiva. Altfel spus el nu va putea – chiar daca prin absurd am admite ca vrea – sa impuna o anume linie personala, o anume directie colectivului a carui conducere i s-a încredintat.
Deciziile sale, dispozitiile cu oarecare anvergura vor fi întotdeauna dependente, marcate de teama de a nu gresi fata de optica, de conceptia protectorilor sai, ramânând, astfel, un executant docil, chiar involuntar al vointei altora. În atare situatie aliatii pe care îi va lua – pârghiile de care se va servi vor fi dintre subalternii cei mai neînsemnati si lipsiti de personalitate. Impresia sa va fi ca oamenii pot fi cumparati prin favoruri mai mari sau mai mici, în vreme ce aceia care primesc respectivele favoruri vor sti ca acestea nu vin ca urmare a meritelor ci a slabiciunii sefului care doreste sa le cumpere acceptarea.
Opusul acestui model este, se poate banui cu usurinta, liderul care-si camufleaza slabiciunea prin autoritarism. Acesta e constient de ignoranta sa în materie de conducere, dar crede ca, oricum, poate compensa aceasta lacuna prin comportament autoritar, actionând potrivit principiului prelucrat: “biciul stapânului îngrasa vita”.
Managementul acestui tip de conducator va fi unul de tip contrainformativ; cu spioni în toate compartimentele, cu masuri de stimulare a celor fideli si, reciproc, de intimidare a celor indezirabili. Managerul de aceasta factura va fi în proportie de 100% tipul cu pretentie de conducator omniscient, adica cel mai periculos exemplar din toate posibile. Mai întâi pentru ca a forma un conducator bun e nevoie de un model bun. Iar de mai bine de jumatate de secol noua ne-au lipsit modelele bune. Am avut însa, din belsug din cele rele. Apoi, pentru ca aceia care vor sa conduca, nu sunt animati de dorinta de a schimba în mai bine ci pur si simplu de a pastra cât mai bine ceea ce li s-a pus la dispozitie. Adica puterea asupra celorlalti.
În al treilea rând, pentru faptul ca, ajuns în pozitia respectiva el nu doreste sa se înconjoare de oameni capabili carora sa le delege anumite sarcini si nici ca altcineva sa se amestece în deciziile pe care le ia, instinctul de conservare si viclenia, teama de concurenta si de stirbire a autoritatii fiind tot timpul prezente. Or, se stie, potentialul fiecarui lider e determinat de cei care-l ajuta si pe care se bazeaza iar oamenii îl urmeaza. În mod natural ei urmeaza pe cel mai puternic decât ei însisi, îl dispretuiesc pe cel mai slab si îl accepta pe cel asemeni lor – dar nu-i acorda nici un respect.
Ar mai fi poate necesar, în economia acestor succinte notatii sa adaug si un aspect pe care multa lume îl cunoaste din experienta relatiilor interumane stabilite în cadrul unui grup de lucru. Este necesar sa amintesc ideea ca autoritatea si exercitarea puterii de decizie sunt fundamentale în materie de conducere a unui colectiv. Când seful acestuia nu detine însa însusirile de lider si aptitudinile de conducator atunci, din cadrul grupului, a colectivului vor aparea cu necesitate persoane care sa-i suplineasca inabilitatile.
Acestia sunt manipulatorii de conducatori, cei care, aflati în umbra se substituie autoritatii sefului, îi insufla deciziile, îi sugereaza actiunile, adesea nu în interesul grupului ci potrivit propriilor lor interese si prioritati partizane. În managementul cultural situatia descrisa, care din nefericire, nu se rezuma la aspectul teoretic, conduce la degradarea si scaderea accentuata a nivelului artistic, la provincializare si la dezbinarea întregului colectiv, care nu mai resimte sentimentul de apartenenta nici la grup nici la actul de cultura pe care, prin natura profesiei, trebuie sa-l presteze în fata publicului.
Confruntându-ma cu probleme din cele mai diverse, de la acelea de personal pâna la cele legate de resurse am ajuns la concluzia ca una dintre cauzele degringoladei în care ne aflam de mai multa vreme nu este doar reformarea mult discutata a clasei politice. Mai important, consider, în momentul de fata s-ar impune reformarea modelelor perimate de promovare potrivit meritelor reale, nu închipuite. Nu candidatul trebuie sa dovedeasca faptul ca doreste un post, ci societatea sa decida daca are nevoie de el sau nu. si nu ma gândesc doar la CV-uri, fiindca nu CV-urile fac manageri si lideri, ci la necesitatea societatii în folosirea unor anume aptitudini si nu a altora. Deseori se construiesc CV-uri tocmai pentru a camufla lipsa competentei.
Concursurile de CV-uri pentru ocuparea unei pozitii de lider nu tin cont de faptul ca însiruirea unor certificate, diplome, atestate ori abilitati mai sunt sau nu valabile, necesare sau oportune functiei pusa în joc.
Nu se pune niciodata în fata candidatului o problema reala care sa-i evalueze intuitia, viteza de gândire si calitatea deciziei, originalitatea în abordarea situatiei sau problemei, oportunitatea sau neoportunitatea deciziei respective.
În atare situatie concursul de CV-uri ramâne litera moarta si nu examen de competente. Îmbunatatirea care se asteapta în conducere va ramâne mai departe un deziderat câta vreme în loc de un concurs al meritelor avem o eterna birocratie repetitiva. Caci valoarea durabila a unei bune conduceri se masoara prin valoarea succesiunii, nu prin simpla ei înlocuire.
Pentru ca, daca un presupus conducator da dovada repetat de decizii eronate sau blamabile, fie si în actiuni marunte, atunci subalternii vor sti ca adevarata problema e faptul ca îl au pe el ca lider. Iar în managementul cultural o astfel de situatie duce la mistificarea actului de cultura.
Mitul conducatorului omniscient consta în faptul ca el crede despre el ca are întotdeauna dreptate, ca întelege mai bine decât altii, vede mai bine decât altii, mai departe decât ceilalti. Adevaratul conducator stie însa ca are nevoie doar de o calitate pentru a fi lider: aceea de a întelege ori a vedea înainte ca altii sa vada sau sa înteleaga.
BIBLIOGRAFIE
1. Bacon, F. – Eseuri, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1969, (în traducerea lui Armand Rosu)
2. Tannenbaum, R. si Schidt, W. – „How to choose a leadership pattern”, Harvard Business Review, 1958
3. Thompson, R. – The Effective
Manager, Book 7 „Leadership and Power”, The Open University, Marea
Britanie, 1996
UNIC
DISTRIBUITOR
TIBOR PORACZKY
0744606944
O SINGURĂ CERTITUDINE
Prof. dr.Constantin Calin, Universitatea Bacau
Abstract: the paper addresses some causes of our education non-reformation
Keywords: corruption, education, interest
Se pare ca nici pedagogii nu-i mai citesc pe clasicii lor. Daca i-ar citi, nu s-ar limita la jargonul sindicalist cînd abordeaza problemele învatamîntului: bani, investitii, infrastructura etc. Ar situa în centrul dezbaterilor profesorul.
Într-o epoca asemanatoare în multe privinte cu a noastra s-a spus apasat, cu deplina dreptate: “Atît pretuieste scoala, cît pretuieste profesorul”. si: “Cum e nivelul profesorilor, asa este nivelul oricarui popor modern”, (S. Mehedinti, Profesorul temelia tuturor reformelor scolare, Ed. Socec & Co., 1929, p. 6, 8). Autorul întelegea prin profesor, omul capabil sa-i educe pe tineri, sa-i formeze, sa le dea „cresterea” potrivita. Omul care, pe lînga stiinta, are metoda, tact, autoritate. Cîti din acestia sînt azi? Din solidaritate de corp, din ipocrizie, din lasitate, întrebarea e mereu ocolita. Or, adevarul dureros e ca în învatamîntul actual, mai mult decît în trecutul apropiat, exista o mare promiscuitate; insi calificati si insi de strînsura; cu însusirile necesare si fara; care-si gîndesc activitatea în termeni de misiune si care si-o gîndesc în termeni de „serviciu”; devotati si superficiali; seriosi si rigolarzi; exigenti si indulgenti sans rivage; drepti si clientelari etc.
Din pacate, la toate nivelurile, cei din a doua categorie au devenit numerosi. Aceasta promiscuitate produce în multe locuri o atmosfera deletera, de bîrfe si complicitati, deceptionanta pentru firile oneste, pentru cei ce urasc mediocritatea si vulgaritatea.
Curios, însa, despre asemenea aspecte si despre altele, care frîneaza încercarile de reforma, nu se prea discuta. Nu se discuta, de pilda, despre lipsa de consideratie la care profesorii au ajuns în mediile unde functioneaza, despre suspiciunile de incompetenta si de coruptie cu care, adesea pe nedrept, sînt priviti, despre irespectul aratat de proprii lor elevi si studenti. E drept, nu odata, aceste atitudini ofensatoare pentru întreaga tagma pornesc de la situatia materiala, inferioara celei a jandarmilor si administratorilor de bloc, sa zicem. Dar, daca ar fi absolut sinceri, profesorii ar trebui sa recunoasca faptul ca sînt între ei destui avizi de avantaje, versati în compromis, interesati de relatii cu „lumea buna”, slugarnici fata de sefii lor (inspectori, directori), „negustori în Templu”, care ignora ca, etimologic, examen înseamna cumpana; acul, limba cîntarului, iar cumpana celui de la catedra, ca si a judecatorului, trebuie sa fie întotdeauna exacta. Sau ca unii nu citesc, nu se straduiesc sa aiba o opinie personala, nici în materia lor, nici în plan cetatenesc. Sau ca, vai, plagiaza! Pe lînga lamentari, e nevoie si de vituperari. Asa stînd lucrurile, nu pot sa nu ma întreb de unde începe raul. Începe, cred, de sus, de la universitati (nu putine înfiintate ca sa aiba unii unde sa predea), care, speculînd pofta de diplome ivita dupa 1990, au primit studenti pe toate usile, tineri eminenti, dar si multi mediocri, multe „loaze”, pentru bani. Între timp, cum-necum, „loazele” au ajuns medici, juristi, economisti, ziaristi, politicieni si, desigur, în lipsa de ceva mai lucrativ, profesori. Apoi si-au luat, pentru eticheta, masterate si alte titluri.
Cine ar vrea sa-i descopere îi gaseste cu greu, caci neghina s-a amestecat cu grîul bun, mai vechi sau mai nou. Majoritari acum, ei ar trebui sa constituie -ironie a vremii noastre!- „temei tuturor reformelor scolare”! Parveniti pe cai laturalnice, pot avea, oare, nu numai pregatirea necesara, dar si mentalitatea corecta de educatori, de îndrumatori sufletesti ai celor pe care-i învata?
Binenteles, întrebarea mea e o întrebare de sceptic, unul care, totusi, e în stare sa parieze ca nici dupa proxima majorare de salarii în învatamînt, sanatate etc, ba nici dupa cele viitoare, nu se vor vinde mai multe carti si mai multe reviste de cultura!
Progressive pigmented purpura-Schamberg’s disease. Case presentation
Authors: Sorana Mariana Staticescu*, Alin Ionut Otel*, MV Nanulescu**
* The Emergency Hospital for Children, Third Clinic of Pediatrics, Cluj Napoca
**University of Medicine and Pharmacy “Iuliu Hatieganu”, Cluj Napoca
Abstract
Introduction. Progressive pigmented purpura includes four entities whose etiology is not known but who share the same pathology characterized by vascular inflammation. Often the clinical picture may be intricate, thing that makes difficult, at first, the inclusion in one of the subclasses. In terms of evolution it is a chronic disease and the clinical skin manifestations can persist up to 7 years. Therapy is until now variable, and the results are relatively favorable both with corticosteroid administration, but also with a therapy that includes cyclosporin, griseofulvin or PUVA therapy (psoralen and ultraviolet type A).
Case report. We illustrate the clinical observation of a patient that is hospitalized for the appearance of a purple rash located on the legs that is not accompanied by other clinical or laboratory manifestations. The clinical and dermatological evaluation formulates the diagnosis of progressive pigmented purpura-Schamberg's disease, with exclusion of possible Henoch-Schonlein purpura. In conclusion, purple rash is a clinical manifestation that needs to be well documented even in the presence of a familial history that would lead us to an autoimmune etiology.
Key words: Progressive pigmented purpura, vasculitis.
Introduction
Bleeding in the skin (purpura) may be due to any disorder in one of the three components of the hemostasis: platelets, plasma factors of coagulation, blood vessels. Usually impaired platelets lead to petechiae, disturbances in coagulation in bruising and vasculopathies in palpable purpura [1].
Case report
This paper presents the case of a 17-year-old girl hospitalized in our department to investigate a purple rash located in the legs. (Fig. 1) The rash appeared 2 months before the admission and she was hospitalized in another unit, in the territory. Laboratory investigations have revealed proteinuria and microhematurie which have led to the suspicion of Henoch-Schonlein purpura with renal determination (a diagnose also supported because of family history load-maternal grandmother with lupus erythematosus and paternal aunt with dermatomyositis). From the onset of disease until hospitalization in our clinic, the skin lesions have retained the same character. The admission exam revealed erythematous placards with point brown lesions, mainly on the periphery of the placards. The placards were tended to conluence and were not pruritic.
Figure 1: Schamberg’s disease - brown-orange erythematosus placard in the lower limbs
Laboratory investigations performed during hospitalization did not reveal changes in urinalisys. The dermatological consultation described a suggestive aspect of Progressive Pigmented Purpura (Schamberg’s disease) and recommended a therapy with vitamin C for 3 weeks, in order to increase vascular resistance in combination with Advantan for 10 days a month.
Discussion
Progressive Pigmented Purpura is a group of diseases of unknown etiology in terms of pathology characterized by the presence of capillary inflammation. Clinically, this group contains four entities: progressive pigmented purpura of Schamberg, purpura annularis telangiectodes of Majocchi, lichenoid dermatitis of Gougerot and Blum, and eczematoid-like purpura of Doucas and Kapetanakis [2]. A differential diagnosis between the four entities is sometimes difficult because in many cases the clinical appearance may be one which combines several elements in each class. The most characteristic aspect is seen in Schamberg's disease where the primary lesion is represented by a brown-orange erythematosus placard, with erythematous point lesions, impalpable, in the peripheral [1].
Most often purpura, which is impalpable, appears in the legs and is easily recognized because of the brown-orange pigmentation caused by deposits of haemosiderin. Purpura is often associated with the development of so-called point lession "cayenne-pepper spots", but sometimes one can see just placards and lichenoid papules. (Fig. 2)
Figure 2: “Cayenne pepper spots” - typical eruption in Schamberg’s disease
Although in most cases purpura is located in the legs, occasionally there have been reported cases of Progressive Pigmented Purpura located on the face, this being often associating with itching [1].
All four subclasses are histologically characterized by perivascular and interstitial inflammatory infiltrate, accompanied by extravasation of erythrocytes and deposits of haemosiderin. The inflammatory infiltrate is largely composed of T-lymphocytes, Langerhans cells and macrophages. Although the pathogenic mechanism involved in Progressive Pigmented Purpura is unknown, the nature of inflammatory infiltrate and the increased expression of adhesion molecules in endothelial cells suggests an immune response mediated by T-cells and delayed hypersensitivity reaction type IV
Positive diagnosis of Progressive Pigmented Purpura is a clinical one and skin biopsy is rarely necessary to confirm it.
A similar rash to that of Progressive Pigmented Purpura may appear in fungoid mycosis, occurring either before or after the typical lesions of cutaneous lymphoma [4]. There are some medicines that can cause hyperpigmentation by increasing melanin production or by injuring the keratinocytes or melanocytes in epidermal basal layer. In this category we have medicines used in malaria, antipsychotics (phenothiazines, imipramine, desipramine), tetracycline and its derivatives, amiodarone, antineoplastic agents, amitriptyline. Cutaneous vasculitis manifested clinically as purpura or purple maculopapular rash may sometimes occur as side effects from use of bromhexin or captopril, sedatives, antibacterial and antifungal agents such as itraconazole. The pathophysiological mechanism involved is a vasculitis mediated by lymphocites [3].
Most patients with this chronic disease are disturbed due to cosmetic effects of the disease. The disease, most often, is resistant to any form of therapy and rash may persist months or years. The most frequent therapy recommended is those that include oral corticosteroids, PUVA (psoralen ant type A ultraviolet), cyclosporin or Griseofulvin. However the consequence of such therapies should be well-conceived because a chronic administration may lead to a series of unpleasant adverse effects [2].
If skin lesions are accompanied by itching, most times it is recommended to use topical steroids and PUVA combination, therapy that had some success in Schamberg's disease and Gougerot and Blum disease
Bioflavonoids are a class of drugs that reduce capillary permeability and fragility, used successfully in the symptomatic therapy of localized venous insufficiency of the lower limbs. They cause increase capillary resistance and inhibition of specific enzymes that are activated in inflammation. Moreover, bioflavonoids and ascorbic acid showed an antioxidant and protective effect, and the combination effect is adder. Ascorbic acid reduces the permeability of endothelial cells, its effects being based on the antioxidative properties [2].
Pentoxifylline is another compound used frequently in these conditions because of its capacity to inhibit the production of cytokines and the accession of inflammatory cells to the endothelium. (5) In a multicenter randomized trial, Panda S. tried to compare the effects of oral pentoxifylline (1200 mg per day in three divided doses) versus local application of 0.05% betamethasone diproprionat twice daily. This therapy was administrated for 8 weeks and after, the patients followed an additional 24 weeks. The study showed that pentoxifylline had superior results compared with topical betamethasone, but the therapy should be administrated more than 8 weeks [6].
Bibliography
Baselga E., Drolet B.A., Esterly B.N. Purpura in infant and children. J Am Acad Dermatol 1997;37:673-705
Crowson N.A., Magro C.M. The dermatopathology of drug eruptions. Curr Probl Dermatol 2002;14:117-146
Mar A., Fergin P., Hogan P. Unilateral pigmented purpuric eruption. Australian Journal of Dermatology 1999;40:211-214
Pinar Y. Basak, Seniz Ergin Should pentoxifylline be regarded as an effective treatment for Schamberg’s disease? J Am Acad Dermatol 2001;44-Letters
Panda S. Treatment of Schamberg’s disease with pentoxifylline. Indian J Dermatol Venerol Leprol 2003;69:311-312
O VORBĂ-N VÎNT
Prof.dr.ing. Pompiliu Manea, ing. Gh. schiopu
SC Tehno
Electro Medical Company,
Abstract: the paper presents the torments caused by the “pregnancy’ of Romanian education reform, the duration exceed the power of imagination and supportability of corrupt staff, pupils and students involved in the educational process, but the population have to bear the costs of an ineffective and inefficient process.
Keywords: education, reform, change, school
Moto: scoala nu este totul, dar totul fara scoala, este nimic
Prof. dr. ing. Radu Munteanu
Învatamîntul (scoala) de toate gradele, din România, se afla într-o criza profunda care se acutizeaza odata cu trecerea timpului. Problema este cunoscuta si asteptata cu maxim interes de catre oamenii scolii, în primul rînd, dar si de populatia interesata de propriu-i viitor.
Promisiunile din ultimii ani legate de reforma au intensificat asteptarile, le-au amplificat, dar faptul ca aceasta bate pasul pe loc, tinde sa provoace o mare dezamagire si o totala insatisfactie în rîndurile întregului popor.
Pasii întreprinsi în domeniul reformei, anulati uneori de frecventele reveniri asupra acestora, atesta ca situatia nu este de loc multumitoare, ca cei datori sa înfaptuiasca, efectiv, reforma fie nu sînt interesati, fie nu vor s-o transforme în fapt.
Autorii lucrarii îsi exprima indignarea si îngrijorarea fata de aceasta stare de lucruri.
Principalele cauze ale stagnarii procesului de reformare ale învatamîntului românesc, rezida în:
lipsa de interes a clasei conducatoare a statului;
slaba preocupare si slabiciunea complice a unor oameni ai scolii ce se complac în aceasta situatie;
inconstienta si iresponsabilitatea guvernantilor care gasesc mereu alte prioritati decît cele legate de scoala si de învatamînt.
Pentru a dovedi afirmatiile de mai sus, reamintim ca înca în, 1998 Andrei Marga, Ministrul Educatiei Nationale din acea vreme, sustinea ca: „În cazul în care nu redeschidem neîntîrziat dezbaterea asupra reformei si nu dam semne clare ale reformei efective, vechile abordari si structuri ne vor cotropi”. „Ca învatamîntul este mai mult decît o prioritate nationala - el e o problema a celor mai multi dintre cetateni, elevi, studenti, profesori, parinti, beneficiari si totodata, o problema de a carei rezolvare depinde reforma corespunzatoare a societatii românesti”. Sublinia „nevoia unei reforme corespunzatoare, coerent conceputa, care repozitioneaza în fapt cadrul didactic, elevul si studentul, si care atinge curricula, o reforma, în orice caz, de schimbare efectiva si nu doar de evitare a riscurilor, o reforma de continut care, sub unele laturi, poate dura, dar care, începe acum”, iar mai departe: „Nu se poate face o reforma fara oameni motivati, iar asigurarea unei demnitati reale a slujitorilor scolii-începînd cu plasarea substantial ameliorata în grila de salarizare a bugetarilor, continuînd cu reconstituirea timpului pentru lectura si pregatirea personala, încheind cu accesul la formele moderne de formare continua - este preconditia oricarei reforme”.
Reforma astfel conceputa viza: reducerea încarcarii programelor de învatamînt si compatibilizarea europeana cu curricula, convertirea învatamîntului dintr-un învatamînt predominant reproductiv, într-unul de esenta creativ si replasarea cercetarii stiintifice la baza studiilor universitare, ameliorarea infrastructurii si generalizarea comunicatiilor electronice; crearea unui parteneriat si, în general, a unei noi interactiuni între scoli si universitati, pe de o parte, si mediul înconjurator economic, administrativ si cultural, pe de alta parte; management orientat spre competitivitate si performanta, distantat deopotriva de centralism si de populism, integrarea în formele noi ale oranizatiilor comune, în reteaua internationala a institutiilor de învatamînt si „Reforma învatamîntului nu se produce daca nu îsi va croi drumul din învatamîntul însusi” [1].
Învatamîntul a continuat sa se deterioreze atingând stari paroxistice [3, 5], fara ca cineva din conducerea tarii sa se sesizeze, doar presedintele a intervenit încurajând „scoala româneasca care produce tîmpiti”. In rest o lupta acerba, surda si sterila, între orgoliile diverselor partide politice care a facut sa se umple de lehamite majoritatea celor implicati în vastul proces al învatamîntului.
Efectul nereformarii învatamîntului superior românesc, consta în mutatiile ce au loc în clasificarea universitatilor de stat si private din România. Într-un clasament publicat în [7], pe primele trei locuri figureaza: Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj, cu scorul 2.3, Universitatea Bucuresti (2.33) si Universitatea „Transilvania” Brasov (2.43), cu mentiunea ca aceasta clasificare s-a efectuat în scala: 1-foarte bine, 2-bine, 3-suficient, 4-insuficient. Primele trei dintre cele mai bune facultati cu profil economic sînt: Universitatea „stefan cel Mare” Suceava (2.25), Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj (2.25), Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (2.31), iar primele trei dintre cele mai bune facultati de inginerie sunt: Universitatea de Vest Timisoara (2.25), Universitatea „Transilvania” Brasov (2.28), Academia Tehnica Militara din Bucuresti (2.42).
Angajatorii apreciaza facultatile din Ardeal: Universitatea Babes-Bolyai Cluj, Universitatea „Transilvania” Brasov si Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Moldova a intrat si ea între primele zece cu Universitatea „stefan cel Mare” Suceava, Universitatile Petre Andrei si A.I. Cuza din Iasi. Controversata universitate „Spiru Haret” a ocupat locul 26, între cele 52 de Universitati clasificate de angajatori. Surprinzatoare este însa lipsa Politehnicii din Bucuresti în primele 30 de locuri din clasamentul general. Companiile au apreciat mai mult calitatea Universitatii Tehnice din Cluj, Universitatea Gh.Asachi din Iasi si Politehnica din Timisoara. Atât de cunoscuta Politehnica din Bucuresti abia a reusit sa se claseze în sectiunea pe specialitati (inginerie), dar si acolo a ocupat numai locul al patrulea. Nici reputata, ani de zile, Academia de stiinte Economice Bucuresti nu s-a bucurat de gloria trecutului, a ocupat locul al saptelea în clasamentul general, iar dupa profilul economic, s-a situat dupa Universitatea „stefan cel Mare” Suceava, Universitatea Babes-Bolyai Cluj si Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Universitatea „Transilvania” Brasov a obtinut scoruri foarte mari la economie si inginerie. Capitala a repurtat rezultate modeste în competitia academica. Universitatea Bucuresti nici n-a fost mentionata de angajatori.
Coruptia academica este prezentata, astfel, prin raspunsul la întrebarea: Cîti profesori din facultatea ta stii ca au fost mituiti de persoane pe care le-ai cunoscut? Un profesor (23,99%), doi profesori (22,43%), trei profesori (6,98%), mai mult de trei profesori (46,6%). 88% din absolventi considera ca notele si diplomele nu se bazeaza pe meritele academice.
Majoritatea absolventilor sînt multumti de educatia teoretica oferita de facultatile la care au studiat, de baza materiala, de burse si chiar de sistemul de conducere al institutiilor. Realizatorii clasamentului cred ca ierarhizarea Universitatilor din anul 2009 ar putea fi considerat un prim pas, concret, în reformarea învatamîntului. Angajatorii si candidatii la facultati vor alege facultatile mai bine clasate, un mic pas spre emulatie, spre competitivitate.
Rezultatele integrarii pe piata muncii sunt peste asteptari. Aproape 70% dintre absolventi declara ca au reusit sa gasesca un loc de munca într-un interval mai mic de un an.
Consultantii germani de la Kienbaum sînt îngrijorati de gradul de coruptie din Universitatile din România, care este o mare problema.
Indicatorii vorbesc de la sine despre fundamentele pe care se formeaza societatea de mîine. Nu trebuie urmarit prestigiul, ci recunoasterea celorlalti.
Lipsa de interes a clasei conducatoare a statului român se sprijina pe privilegiile de care se bucura, îsi trimit odraslele la studii în strainatate, asigurîndu-si perpetuarea locurilor la vîrf, iar ce se întîmpla în rest, nu-i intereseaza.
În ceea ce priveste slaba preocupare, respectiv slabiciunile complice ale oamenilor scolii, aceasta consta în aservirea totala fata de potentatii zilei, la toate nivelurile, nemai fiind interesati de problemele generale ale scolii, ci numai de cele personale. Acest lucru are efecte dezastruoase în planul activitatii scolare, al rezultatelor procesului de educatie si instructiunii tinerei generatii, în special, în formarea caracterelor. Lipsa de modele morale, intelectuale, culturale si profesionale influenteaza negativ tineretul tarii. Nu întîmplator acesta nu mai este legat cu nimic de patrie, de valorile românesti în care au crezut generatiile trecute, în care au crezut marile spirite ale neamului nostru. Aspectul se regaseste în lexicul folosit în vorbire, dar si în scris, cînd se abuzeaza de barbarisme, în timp ce exista corespondente în limba româna.
Inconstienta si iresponsabilitatea guvernantilor se manifesta prin inventarea permanenta de alte prioritati, mai importante decît cele legate de reforma învatamîntului. Certurile permanente din acest an absolut inutile n-au facut decît sa demonstreze, daca mai era necesar, ineficienta si ineficacitatea conducerii si realizarii reformei învatamîntului, care, la sfîrsit de an trebuie reluate de la început.
O privire fugara asupra stadiului reformei arata ca nu s-au realizat principalele obiective ale acesteia:
۰raporturile dintre cadrele didactice, elevi si studenti nu s-au ameliorat, dimpotriva, au aparut noi ciocoi care sfideaza normalul, bunul simt si buna cuviinta, care prin aroganta si impertinenta practicata frizeaza absurdul;
۰programele de învatamînt nu s-au redus decît aparent, în fond, gradul de ocupare al elevilor si studentilor a ramas acelasi;
۰compatibilizarea cu occidentul nu s-a realizat, diplomele înca nu sînt recuunoscute;
۰motivarea slujitorilor scolii, a celor meniti sa modeleze caracterele noilor generatii nu s-a produs, dimpotriva, prin asa-zisa lege a salarizarii unice a bugetarilor, umilirea corpului didactic s-a adâncit;
۰prestigiul profesorilor n-a crescut, acesta este erodat continuu, chiar de catre cei ce-ar trebui sa-l întareasca, sa le fie recunoscatori pentru opera lor nobila.
Cai si mijloace de consolidare si de definitivare a reformei, de îmbunatatire a managementului scolar si universitar exista. Preocupari în acest sens au si fost întreprinse, implementarea lor este posibila, deoarece scolarizarea, educatia asimilata organizatiilor de servicii pot utiliza materialele (unele de referinta) existente [2,4].
Orientari pertinente în legatura cu Declaratia de la Bologna si asupra modului cum aceasta este privita în Europa pot fi gasite în [6, 8, 9], însa crearea premiselor pentru aplicarea reformei sînt la îndemîna guvernului, care, în locul luptelor sterile cu adversarii sai politici, ar trebui sa se aplece cu mai multa atentie asupra celui mai vast si mai complex proces, ce se desfasoara în România, cel al educatiei si al instructiei generatiilor tinere, proces vital pentru viitorul tarii.
Facem parte dintr-o generatie a carei perioada de scolarizare a fost influentata de imixtiunea ordinara si evidenta a politicului în învatamînt. Sîntem net împotriva acestui fenomen profund nociv, cu efecte nefaste în viata societatii. Speram ca generatiile viitoare sa nu mai aiba parte de astfel de amestecuri.
Abia la vîrsta de 74 de ani (P. Manea) am aflat, întîmplator, ca Cian Kai Sek (1886-1975) militar si om politic chinez, prezentat românilor ca dusman al umanitatii, dictator în fruntea regimului antipopular gomindamist (1927-1949), care dupa victoria revolutiei populare chineze (1949), a fugit împreuna cu clica sa în în insula Taiwan. Acesta n-a fost dusmanul omenirii, ci cel mai neînduplecat dusman al comunismului, a transformat insula Taiwan într-un colt de rai, cu scoli, spitale, drumuri si constructii cum putine sînt în lume, care impresioneaza puternic si dupa trecerea unei jumatati de secol de atunci.
Dupa moartea sa, urmasii, i-au ridicat un Memorial Hall (mausoleu) în numai patru ani (1976-1980), care rivalizeaza cu multe alte memoriale celebre ale lumii (Piata Rosie, Washington DC, Tien An Men etc.) într-un parc de o frumusete de nedescris, în care sînt amplasate: Poarta de intrare similara cu poarta Brandenburg, în dreapta Teatrul National, în stînga Sala de Concerte, iar în fundal Muzeul National pe patru niveluri. Deasupra muzeului se gaseste Mausoleul la care se urca pe 128 de trepte, în interiorul caruia se afla statuia în bronz a conducatorului, strajuita de doi ostasi care se schimba la fiecare ora, într-un ceremonial de 15 minute, asemanator cu cel de la Buckingham Palace sau cu Palatul Regal din Atena.
Acesta a fost Ciai Kan Sek si poporul lui taiwanez.
La 25.11.2009 s-au comunicat rezultatele examenului de ocupare a posturilor de medic, a ultimei serii de absolventi. Din 5000 de candidati si-au gasit loc doar 3000, 2000 (40%) au ramas fara post. Daca ne gîndim la situatia în care se zbate sistemul de sanatate românesc si la banii cheltuiti pentru formarea celor 2000 de specialisti (11 ani de studii), nimic nu ne mai surprinde. Totusi, gîndul ne duce la urmatorul fapt: Într-unul din anii imediat de dupa 1989, venerabilul profesor dr. ing.Vasile Catuneanu, aflat la Bacau (Gh.schiopu), a dorit sa-l însotesc la Universitatea Bacau, voia sa discute cu rectorul acesteia, prof.dr.Tiberiu Caliman. Sala de Consiliu era plina. Ne-am asezat lînga Alexandru Poeata, profesorul meu de retele electrice de la Iasi. Rectorul Caliman vorbea despre avîntul, fara precedent, pe care l-a înregistrat universitatea Bacau, dupa eliberarea din 1989. A crescut numarul de facultati, de sectii si foarte puternic numarul de studenti. Alexandru Poeata a întrebat: si ce-o sa faceti cu absolventii? (se referea, în special, la ingineri), la care rectorul s-a blocat. Fara programe riguroase, stiintific fundamentate, se ajunge în situatia absolventilor medicinisti.
Veritabil paradox. Pe de-o parte sistemul sanatatii este în colaps, pe de alta parte 2000 de specialisti sînt nevoiti sa someze-crima nationala.
O singura concluzie se desprinde cu puterea evidentei: Pîna la realizarea efectiva a reformei învatamîntului românesc, pîna la perceperea concreta a schimbarii, reforma ramîne doar o vorba-n vînt.
Bibliografie
MEN Unitatea de Administratie a Programului Phare „Universitas 2000”-Ghid al managementului universitar, Ed. Alternative, Buc.1998.
Joseph M Juran, A Blanton Godfrey Manualul Calitatii Juran, Ed. SRAC, Buc. 2004.
Pompiliu Manea, Gh. schiopu Aspecte actuale ale învatamîntului românesc, în Optimum Q, nr.1, 2/2007.
Nicolae Georgescu, Cristina Anttila, Ioana Talmacean Manualul calitatii învatamîntului superior din România, în concordanta cu cerintele postaderare la Uniunea Europeana, Ed. „Alma Mater” Sibiu, 2008.
Pompiliu Manea, Gh.schiopu din nou despre învatamîntul românesc, în Optimum Q, nr.1/2009.
VERSO, bilunar cultural nr. 54/55 din 1-28 febr. 2009, Cluj-Napoca.
Capital-saptamînal economic si financiar nr.38 (830), Buc. 21 sept 2009.
Dilema studiilor postuniversitare, în Dilema veche nr.281 din 2-8 iulie 2009.
Dilema studiilor postuniversitare, ȋn Dilema veche nr.290 din 3-9 sept 2009.
O PERSONALITATE FASCINANTĂ, JOSEPH M. JURAN
ing.Gh. schiopu
Un nume de referinta al culturii tehnice contemporane ce se rosteste cu veneratie la orice congres, simpozion sau reuniune, curs sau activitate destinata diseminarii cunostintelor din domeniul calitatii produselor, considerat unul dintre parintii managementului calitatii, este dr.Joseph Moses Juran.
Nascut în România, la Braila, în 24 decembrie 1904, unde a trait pîna la trei ani, iar între 1907-1912 (timp de cinci ani), a trait la Gura Humorului, înainte de a emigra în America, la vîrsta de 8 ani.
Licentiat al Facultatii de inginerie din Minesota-1924, doctor în stiinte juridice al Universitatii din Loyola-1925, profesor de inginerie industriala al Universitatii din New York; expert la Western Electric Co. si al Administratiei SUA pentru Economia Mondiala, consultant international în management, a sustinut la începutul anilor ‘50 ai secolului 20, un program de instruire în Japonia, fiind apreciat drept unul dintre initiatorii „miracolului japonez” în domeniul calitatii.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial a participat alaturi de Deming la programul de formare a specialistilor japonezi în controlul statistic al calitatii
În 1951 publica prima sa carte intitulata „Manual de control al calitatii”, ajunsa la a 5-a editie în 1998, tradusa în limba româna, în anul 2004, asupra careia vom reveni.
Prin cele 12 carti publicate care au marcat momente cardinale în evolutia calitatii, J.M. Juran a determinat trecerea de la inspectia pasiva la managementul calitatii.
În 1972, profesorul Juran a prezentat, în România, un ciclu de conferinte în domeniul calitatii, iar în 1973 la Editura Tehnica din Bucuresti i s-a tradus si tiparit lucrarea „Calitatea produselor”; ale carei principii sînt actuale si în prezent.
Pentru meritele incontestabile în promovarea calitatii, în educarea mai multor generatii de caliticieni, i s-au conferit peste 30 de medalii, titluri de membru si membru de onoare al unor asociatii si societati stiintifice, între care: Academia Internationala a Managementului, Institutul Britanic al Asigurarii Calitatii, Organizatia Europeana pentru Calitate, Societatea Americana pentru Controlul Calitatii si Academia Nationala a ingineriei din Japonia.
I s-a decernat Ordinul „Tezaurul Sacru” de catre împaratul Japoniei, cea mai importanta decoratie atribuita unui strain, pentru dezvoltarea controlului calitatii în Japonia.
A predat în peste 30 de tari, la diferite universitati si institute cursul „Conducerea calitatii”, între 1990-1992 a condus seminariile si cursurile pe aceasta tema în 24 de orase americane.
A fost fondatorul si presedintele de onoare al „Institutului Juran”, Conectitut SUA.
I s-a conferit de catre presedintele Bush „Medalia Nationala pentru Tehnologie”, fiind unul dintre putinii locuitori ai planetei, decorati atît de împaratul Japoniei, cît si de presedintele SUA.
Din 1992 este membru de onoare al Academiei Române.
Contributia înaltelor personalitati ca J. M. Juran, alaturi de K. Ishikawa (nascut în 1915), A. V. Figenbaum (nascut în 1920), P. B. Crosby (nascut în 1925), este a precursorilor stiintei calitatii, a abordarii sale stiintifice si a managementului calitatii totale. În vocabularul international s-a preluat si se foloseste termenul „guru” ca un superlativ absolut, mai mult decît cel de întelept [1].
Începînd cu anul 2000 traducerea lucrarilor lui J.M. Juran s-a intensificat: În anul 2000 Editura Teora publica volumul “Juran-Planificarea calitatii”tradus din limba engleza de Raluca si Ion Aron, structurat în 15 capitole, epilog, glosar, referinte si index, însumînd 424 de pagini. Necesitatea acestui volum avea la baza afirmatia: “Caracteristicile produselor si rata defectelor sînt în mare masura stabilite în timpul planificarii calitatii”.
Simpla enumerare a capitolelor lucrarii sugereaza valoarea continutului acesteia:
1.Cum trebuie gîndita planiificarea calitatii si managementul calitatii;
2.Stabilirea obiectivelor de calitate;
3.Identificarea clientilor;
4.Determinarea nevoilor clientilor;
5.Masuratorile;
6.Evaluarea caracteristicilor produsului;
7.Evaluarea caracteristicilor proceselor;
8.Evaluarea mijloacelor de control al proceselor; transferul catre departamentul de executie; Aplicatii ale planificarii calitatii.
9.planificarea strategica a calitatii;
10.Planificarea multifunctionala a calitatii;
11.Planificarea departamentala a calitatii;
12-16.Metode si studii de caz;
Epilog-“Ce am eu de facut?”[2].
Aceeasi Editura recidiveaza în 2002 cu volumul “Juran-Suprematia prin calitate-Manualul directorului de firma, tradus din limba engleza de Dan Balanescu, compus din 10 parti, cu un Epilog, Glosar, Biblografie si Index, desfasurate pe parcursul a 278 de pagini, astfel:
1.Calitatea: O revolutie continua;
2.Cum sa gîndim despre calitate;
3.îmbunatatirea calitatii;
4.planificarea calitatii;
5.Controlul calitatii;
6.Managementul strategic al calitatii;
7.Managementul operational al calitatii;
8.Lucratorii si calitatea;
9.Motivarea obtinerii unei calitati ridicate;
10.Pregatire în slujba calitatii.
În prima parte se fundamenteaza sintagma cunoscuta de cei ce au tangenta cu managementul calitatii: “trilogia Juran” !3].
În anul 2004, SRAC publica “Manualul Calitatii Juran”, lucrare fundamentala a autorului [4[, care consta dintr-un volum masiv de aproape 1700 de pagini, tiparit pe foaie de biblie, care beneficiaza de o traducere de exceptie:-T. Chirosca, Prof.dr. ing. Nicolae Dragulanescu, dr.ing.Dan Grigore Stoichitoiu, Ioana Ursu si Monica Burchesiu, reputati specialisti în domeniul managementului calitatii.
Traducerea efectuata dupa editia a 5-a, din limba engleza, este transpusa într-o limba româneasca de o claritate si o puritate, care-o transforma într-un model al genului cu atît mai mult, cu cît în ultimii ani, limba românaeasca este, pur si simplu, schilodita, din cauza ca unii traducatori nu stapînesc nici una din cele doua limbi: cea originara si nici pe cea în care traduc (engleza si româna).
Impresionantul tom, la prima vedere, sperie, iar la gîndul efortului intelectual necesar parcurgerii lui, în toata masivitatea sa, este descurajant. Am avut privilegiul sa ma aflu în luna octombrie 2008 în SUA, cînd timpul mi-a permis sa încerc temeritatea citirii cartii. Lectura acesteia ofera o dubla satisfactie: tehnica si estetica. Cea tehnica se refera la bogatia inegalabla a informatiei din domeniul calitatii acumulata de-a lungul vietii autorului de rigurozitatea, tenacitatea si consecventa iesite din comun, demonstrate pe parcursul întregii existente a autorului, consacrate exclusiv calitatii. A decedat la 28 februarie 2008, în vîrsta de 103 ani, în urma unui atac cerebral. Cea estetica se refera la puritatea si limpezimea limbii române, în care a fost transpusa, asa cum am aratat, lucru din ce în ce mai rar întîlnit în cultura româna.
Editorului SRAC-Societatea Româna pentru Asigurarea Calitatii si Regiei Autonome “Monitorul Oficial” care a tiparit-o, li se cuvin toate elogiile pentru aceasta insolita performanta.
Cititorii români au acum la dispozitie cel mai bogat tezaur de informatii în domeniu. Lucrarea include 48 de capitole si cinci anexe, pe care nu le mai detaliem, din lipsa de spatiu, toate scrise cu mare acuratete, pline de substanta concreta, cu un profund caracter practic-aplicativ, care cresc si mai mult admiratia fata de autorul acesteia, ivit, cu mai bine de un veac în urma, pe pamînt românesc [4].
Sub îngrijirea SRAC si FRPC-Fundatia Româna pentru Promovarea Calitatii, în traducerea Prof.univ. dr.ing. Nicolae Dragulanescu, în anul 2006 a vazut lumina tiparului lucrarea: “Arhitectul calitatii-memoriile dr.Ioseph M. Juran, compusa din trei parti si 30 de capitole. Aceasta potenteaza admiratia pentru cel care a devenit cel mai mare specialist în domeniul managementului calitatii, pe plan mondial. A început sa scrie cartea la venerabila vîrsta de 98 de ani, cînd marturiseste, ca dintre acestia, 70 de ani, i-a daruit studierii managementului pentru calitate. Cartea constituie romanul unei vieti care ar fi putut sa fie a unui emigrant obisnuit, anonim, daca autorul n-ar fi demonstrat forta intelectuala a unui titan, consecventa si pasiunea care au ramas la maturitate ca si în tinerete, capabil sa înfrunte neîncrederea, indiferenta, uneori ostilitatea fata de problemele deloc simple, pe care acesta le punea celor ce trebuiau sa-i aplice ideile si principiile de mare complexitate, cu care se confrunta cei ce vor sa obtina performanta în domeniul calitatii [5].
Revista “Optimum Q”, editata de FRPC, avîndu-l drept Director fondator pe regretatul profesor universitar, dr. ing. Vasile Catuneanu (1918-2002), consacra întregul numar 3/2009, doctorului Ioseph Moses Juran, sub genericul: Una dintre cele mai influente personalitati ale secolului al 20-lea (1904, Braila România-2008, Rye SUA)
Dupa o succinta, dar consistenta prezentare a datelor biografice, esentiale ale lui J. M. Juran, pe care le reluam în cele ce urmeaza:
● nascut la 24 dec. 1904, la Braila-România;
● a locuit la Gura Humorului pîna în 1912 cînd emigreaza în SUA, stabilindu-se în Mineapolis;
● a absolvit în 1924, Facultatea de Inginerie Electrica a Universitatii din Minesota;
● a fost angajat succesiv la Departamentul Inspectii al Western Electric, Chicago (în 1924) si la nou înfiintatul Departament Inspectie Statistica al Bell Telephone la Laboratories (în 1926);
● se casatoreste (în 1926) cu Sadie Shapiro;
● obtine o dipoma de licenta în drept si un titlu de doctor în stiinte juridice (în 1936), oferite de Facultatea de Drept a Universitatii din Loyola;
● promobeaza în Japonia conceptele, principiile, metodele si tehnicile specifice controlului calitatii (începînd din 1954);
● sustine activ legea de stabilire a Premiului National American „Malcolm Baldridge” si eleborarea Premiului National de Dezvoltare a Competitivitatii (1985-1988);
● devine membru de onoare al Academiei Române (1991) si al Fundatiei Române pentru Promovarea Calitatii (1993);
●decedeaza la 28.02.2008, în localitatea Rye din statul New York, SUA.
Prof. univ. Nicolae Dragulanescu subliniaza ca printre cele mai cunoscute carti publicate de catre dr. J. M. Juran se numara „biblia”, denumita Juran Manualul Calitatii,-prima lucrare stiintifica pe plan mondial-aparuta în prima sa editie, în anul 1951, despre „calitatea produselor” sub toate aspectele si implicatiile sale, carte aflata în prezent la a cincea sa editie (aceasta fiind tradusa si publicata în anul 2004 si la noi).
Dupa decesul lui J. M. Juran, în februarie 2008, unul din nepotii sai-Daniel Juran, profesor la Columbia University Business Scool din SUA, declara mass-mediei internationale: „Bunicul meu nu a facut niciodata distinctie între munca si placere. îi placea atît de mult sa munceasca încît fiecare moment liber de care dispunea, era utilizat exclusiv pentru a lucra la ceva anume. pentru el, pur si simplu, nu existau concepte ca „zi libera” sau „pensionare”.
Conform lui Daniel Juran, bunicul sau spera ca „managementul calitatii” sa devina la fel de raspîndit si recunoscut (inclusiv prin certificari academice si profesionale) precum sînt, de multi ani, Contabilitatea si Bazele economiei.
Prof. univ dr. ing. N. Dragulanescu a avut marele privilegiu de a-l cunoaste personal pe J. M. Juran, de a purta o intensa corespondenta cu el si cu familia sa, sotia lui Sadie, cu cei patru copii ai sai (Donald, Charles, Robert si Silvia), 9 nepoti si 10 stranepoti, motiv pentru care i-a ramas fidel omului, savantului si profesorului J. M. Juran.
Din numarul 3/2009 al revistei aflam ca FRPC pregateste, cu autorizarea necesara a Institutului Juran din Conectitut, SUA, o antologie a celor mai importante articole scrise si publicate de catre J.M.Juran, pe parcursul a aproape o jumatate de secol, iar revista Optimum Q va publica, în premiera nationala absoluta, cel putin 20 de articole scrise de J.M.Juran, traduse si adnotate de catre prof.dr.N. Dragulanescu.
Revenind la nr.3/2009 al revistei, aceasta include primele 5 articole:
● Diagnosticul industrial ca abordare sistemica, a solutionarii problemelor manageriale;
● Consumerismul si calitatea produsului;
● Controlul produsului si industriile de servicii;
● Contrastul dintre calitatea japoneza si calitatea occidentala;
● Calitatea produsului-o recomandare pentru occident.
Rezulta ca faima celebrului calitician J.M.Juran, inclusiv în tara noastra, este în permanenta crestere, ca specialistii în domeniul calitatii, care beneficiaza de scrierile marelui profesor, simt fascinatia ce se amplifica, în timp, pe care-o exercita aceasta incomensurabila personalitate, care s-a nascut pe malul Dunarii, la Braila, în România.
Bibliografie
Sorin Ciurea-Calitatea în perspectiva anilor 2000, Ed. BREN, Bucuresti, 1998
Juran-Planificarea calitatii, ed. Teora, Bucuresti 2000
Juran-Suprematia prin calitate-Îndrumarul directorului de firma, Ed. Teora, Bucuresti 2002
Ioseph M. Juran, A. Blanton Godfray-Manualul Calitatii Juran, editat de SRAC-FRPC, Bucuresti 2004
J.M.Juran-Arhitect al calitatii-Memoriile doctorului Joseph M. Juran, SRAC, Bucuresti 2006
FRPC Optimum Q nr. 3/2009.
INCALZITOR TERASE CU BUTAN-GAZ
ROMANIA, CLUJ-NAPOCA,
STR.REPUBLICII 65-67,TEL:+40-264-599331; FAX:+40-264-596270,
E-mail:office@aparatura-ofta.ro; Contact :
ADUCE PRIMAVARA, IN IERNILE GEROASE !
ZILELE „CURIERULUI DE VÂLCEA”
ing.Gh. schiopu
Între 11 si 23 ianuarie a avut loc la Râmnicu Vâlcea o suita de manifestari culturale, consacrate împlinirii a doua decenii de la fundarea ziarului „Curierul de Vâlcea”, primul cotidian particular, independent, din România postcomunista.
Prima actiune din Calendarul manifestarilor s-a petrecut la 11 ianuarie 2010, la Filarmonica de Stat „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea si a cuprins un recital vocal-instrumental, intitulat „Raritati muzicale” sustinut de Carmen Daniela-pian (Dủsseldorf) si Thomas Kalka-tenor (Berlin), ambii invitati din Germania.
În cursul saptamînii 19-23 ianuarie 2010 s-au desfasurat alte cinci actiuni, incluse în acelasi calendar al manifestarilor, astfel:
v marti, 19 ianuarie 2010, la Biblioteca judeteana „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea „Gând catre Eminescu”, la 160 de ani de la nasterea Luceafarului, actiunea a cuprins lansarea volumelor:
a) „Previziuni stiintifice în opera lui Eminescu” a prof. univ. dr.Virgil Ene-Timisoara, o altfel de carte despre viata si opera poetului, o carte care, în mod cert, va stârni reactii imprevizibile în rândurile criticilor literari, o carte elaborata, fundamentata pe documente credibile, care încearca si reuseste, credem, sa puna lucrurile la punct, în noianul de opinii controversate în legatura cu opera, cu viata, dar, în special, cu cauzele mortii acestuia;
b) „Cerul din lacrimi” un volum de versuri ale poetului Florea Miu, din Craiova, aparut în 2009, la Editura Ramuri, al carei redactor este;
c) „Italia pamântul de-acasa”, de Ion Barbu, aparut la Editura Conphis, în anul 2010, cuprinzând un capitol intitulat: „Eminescu si Leopardi, mucenici ai nemului lor”, o carte scrisa cu nerv, în stilul caracteristic al autorului care fascineaza prin similitudinile dintre cei doi poeti, pe care, autorul le-a identificat si le sustine cu maiestria-i cunoscuta. La pagina 5 a cartii se afla urmatorul text al autorului: „Ca semn al admiratiei pentru iubirea sa nepereche fata de Lucafarul poeziei românesti, dedic aceasta carte lui Pompiliu Manea, suveranul celor care transforma prietenia în flacara”.
Au urmat recitari si cîntece pe versurile lui Mihai Eminescu interpretate de catre doua tinere studente de la Universitatea Pitesti, Facultatea de litere din Râmnicu Vâlcea, apoi un Recital muzical-literar, al poetei Lidia Lazu intitulat: „Frumoasa fara corp”, toate urmarite cu interes si apreciate de catre participanti
Autorii au oferit autografe participantilor si au conversat îndelung cu acestia.
Cu acelasi prilej s-a lansat Concursul International de Poezie „Eminescu-Leopardi” sprijinit de Primariile: Calimanesti (primar, Ilie Amuzan) si Recanati-Italia (primar Francesco Fiordomo), Redactia ziarului „Curierul de Vâlcea” (director general Ion Barbu), Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România (presedinte Ioan Radu Vacarescu) si al Centrului Mondial de Poezie „G. Leopardi” (presedinte, Ferdinando Foschi). Recanati, fiind localitatea în care s-a nascut cel mai mare poet romantic din Peninsula, Giacomo Leopardi.
v miercuri, 20 ianuarie 2010, la Teatrul de Stat „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea s-a desfasurat Gala Premiilor „Curierul de Vâlcea”, editia 2010, dupa care s-a jucat piesa de teatru „Baltagul” dupa romanul omonim de Mihail Sadoveanu.
La Gala premiilor „Curierul de Vâlcea a rasplatit munca si talentul” urmatorilor participanti:
● marele premiu „Artur Silvestri”, pentru cultura acordat lui Nicolae Sofianu realizatorul primului Hotel-Muzeu din tara si a Galeriei de arta contemporana „Grand Hotel Sofian”;
● premiul „Mihai Eminescu” pentru Valorificarea patrimoniului cultural românesc prof.univ.dr. Virgil Ene autorul volumului „Previziuni stiintifice în opera lui Eminescu” si lectorului universitar George Stanca, recuperatorul manuscrisului „Istoria presei” de Pamfil seicaru si tiparirea acestuia la Editura Paralela 45, din Pitesti;
● premiul pentru cartea de memorialistica prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Române, cetatean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea, Presedinte al Uniunii Scriitorilor din România, autorul volumului „Viata si carti, Aventurile unui cititor de cursa lunga;
● premiul pentru proza scriitorului Constantin Mateescu, autorul volumului de nuvele „Drumul spre Alaska”;
● premiul „George Ţarnea” pentru poezie, poetului Florea Miu din Craiova, autorul volumului de versuri „Cerul din lacrima” si poetului bucurestean Theodor Rapan autorul volumului de poeme „Dincolo de tacere”;
● premiul „Alexandru Oprea” pentru Critica literara, prof. dr. Ion Predescu, pentru întreaga sa activitate;
● premiul „Ilie Purcaru”pentru Cartea de calatorie, doctorilor Irina si Radu Gabriel Dobrescu, autorii volumului „O calatorie în jurul pamântului”;
● premiul pentru Arta scenica, regizorului Adrian Roman pentru Management cultural la Teatrul de Stat „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea;
● premiul „Dem Radulescu” pentru Interpretare artistica, actritei Iulia Antonie de la Teatrul de Stat „Anton Pann”, din Râmnicu Vâlcea, interpreta rolului Vitoria Lipan din piesa „Baltagul”;
● premiul „Constantin Iliescu” pentru Pictura, artistului plastic Marin Raducu din Bucuresti, autorul proiectului expozitional „Ipostaze Medievale-tehnici, stiluri, simboluri”, lansat în ianuarie 2008, la Râmnicu Vâlcea, continuat în 2009 la Sibiu si Bucuresti;
● premiul „Aurel Constantin Zorlescu” pentru Sculptura, artistului bucurestean Doru Dragusin, autorul lucrarii „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”, care urmeaza sa fie turnat în bronz;
● premiul „Al. Cerna Radulescu” pentru Excelenta publicitara „Revistei de economie si administratie sanitara de sub redactia Companiei române de Tehnica Electronica Medicala (TEMCO), director editorial prof. dr. ing. Pompiliu Manea, membru de onoare al Academiei de stiinte Medicale;
● premiul special „Tudor Popescu” Originalitate în productia de televiziune acordat lui Dumitru Miuta pentru emisiunea de mare audienta la Televiziunea Râmnicu Vâlcea si lui Dragos Teodorescu realizatorul emisiunii de rezonantta în rândul tinerilor, intitulata „Picatura de cultura”.
Juriul a mai acordat cinci premii de Excelenta unor personalitati vâlcene cu rezultate de exceptie în domeniul lor de activitate:
► prof.dr.Ion Albescu pentru Generozitatea actului de implicare sociala în viata comunitatii;
►prof.univ.dr. Alexandru Popescu Mihaesti pentru întreaga activitate de profesor si energia investita în revigorarea Forumului Cultural al Râmnicului
►conf.univ.stefan Lazar la împlinirea vârstei de 65 de ani pentru întreaga activitate de dascal, scriitor si promotor de elita al culturii vâlcene;
►Ion Horia Horascu primarul comunei Prundeni pentru Management administrativ, neobosita deschidere spre nou si mecenat cultural;
► Paul Brenoaia realizator TV pentru promovarea prin filme de televiziune a mostenirii culturale cu elemente de unicitate din spatiul vâlcean.
Curierul de Vâlcea a acordat aproximativ 100 de medalii aniversare, numerotate de la 1 la 100, cu înscrisul: „La 20 de ani de la fundarea ziarului „Curierul de Vâlcea” pentru curajul de a face presa libera si pentru ambitia de a transforma Râmnicu Vâlcea în oras pioner al presei particulare din România.
v joi, 21 ianuarie 2010, în Sala Ostroveni a Teatrului municipal Ariel (fost Cinema Flacara) aproximativ 250 de vâlceni si participantii la „Zilele Curierului de Vâlcea” s-au întîlnit cu reputatul si apreciatul actor, maestrul Dan Puric, invitat de catre Curierul de Vâlcea. Discursul marelui si talentatului om de cultura „Despre omul frumos” a fermecat si a captivat, în cel mai înalt grad, întreaga asistenta, facând deliciul acesteia, care l-a rasplatit cu intense si repetate aplauze, pentru satisfactia intelectuala produsa de actor;
v vineri, 22 ianuuarie 2010, s-a vernisat expozitia: „Ipostaze medievale: tehnici, stiluri si simboluri”, participantii au vizionat si admirat lucrarile artistilor plastici din Bucuresti si Râmnicu Vâlcea, membri ai Uniunii Artistilor Plastici (UAP) din România, într-o ambianta extrem de agreabila; prezentarile efectuate de catre coordonatorii expozitiei Marin Raducu si Gheorghe Dican au însufletit pe participanti, care s-au întretinut cu creatorii de frumos în spatioasele sali ale primului Hotel-Muzeu din România.
v sîmbata, 22 ianuarie 2010, s-au desfasurat ultimele doua actiuni: prima, dimineata vizitarea Memorialului Balcescu din comuna Nicolae Balcescu, iar a doua, dupa masa, vernisajul expozitiei individuale a pictorului Silviu Bârsan din Craiova, amenajata în incinta Galeriilor Artex din Râmnicu Vâlcea.
Din partea SC TEMCO SRL Cluj-Napoca au participat la aceasta sarbatooare prof. dr. ing. Pompiliu Manea si ing.Gh. schiopu. Prof P. Manea a fost premiat si medaliat, semn al prieteniei, pretuirii si prestigiului de care se bucura în rândul oamenilor de cultura din Râmnicu Vâlcea.
Reprezentantii SC TEMCO SRL n-au mai putut participa la actiunile din ultima zi (sâmbata 23 ianuarie 2010), trebuind sa revina la Cluj-Napoca, cu regretul de a nu fi putut fi alaturi de ceilalti participanti, pâna la sfârsit; participanti cu care s-au adâncit relatiile înfiripate anterior, cu care s-au facut planuri de viitor, atmosfera generala a sarbatorii, fiind excelenta. Mentionam ca fiecare seara s-a terminat cu o cina copioasa, pentru oaspeti, iar vineri 22 ianuarie 2010, cu o masa festiva oferita de „Casa Olteneasca”, la care au luat parte peste 120 de participanti în frunte cu oficialitatile judetului Vîlcea: prefectul, presedintele Consiliului Judetean, primari, deputati, senatori si Prrof. dr. Nicolae Manolescu ambasador UNESCO, alaturi de adjunctul sau, prof. Lilian Zamfiroiu, care a fost si primul secretar de redactie al sarbatoritului cotidian „Curierul de Vâlcea”.
Meritul esential pentru organizarea si desfasurarea programului acestor zile, credem ca revine exceptionalului manager, talentatului scriitor, omului generos, infatigabilului profesor, Ion Barbu, capabil de efort extraordinar, împreuna cu familia sa, care au facut tot ce le-a stat în putinta ca participantii sa se simta realmente excelent.
Manifestarile de la Râmnicu Vâlcea au constituit o baie de cultura, de arta si un schimb de idei util si fertil, speram, care nu se va uita usor.
În drum spre Cluj am facut o halta la Câlnic, judetul Alba, la Cetatea taraneasca din localitate, construita în sec. al 13-lea. Este monument UNESCO, face parte din Patrimoniul Mondial si este într-o stare relativ buna, fata de altele similare, complet abandonate. Necesita, totusi, lucrari de restaurare, de reparare si de consolidare, deoarece abandonarea acesteia de catre cei ce-o au în grija, o pot arunca într-un proces accelerat de degradare.
Pentru mine, vizitarea Cetatii, a constituit o revelatie, dar astfel de surprize au intrat în practica curenta a bunului meu prieten, Pompiliu Manea, care, ori de câte ori efectuam câte o clatorie, tine sa-mi faca o bucurie, rod al curiozitatii sale iesite din comun. Scriind în cartea de impresii, aflata la dispozitia vizitatorilor, admirând frumusetea locului, precum si expozitia amenajata de catre academicianul Marius Porumb, actualul gestionar al Cetatii, i-a venit ideea organizarii unei expozitii de arta (pictura si sculptura), în Cetate, chiar la zilele Câlnicului, ce se sarbatoresc la Înaltarea Domnului si tin 3 zile. Acest fapt ar îmbunatati atmosfera zonei si ar prilejui bucuria expozantilor si a locuitorilor, deopotriva.
New Treatments with acoustic Shock Waves (ESWT)
By Ing. Armand Golden
More than 25 years ago the German aeronautical company Dornier has launched on the medical market a device for breaking the kidneystones noninvasively, saving many people from the painful surgery of removing the kidney stones.
Not long time after the successful use of shock waves for treatment of kidney stones and Gallbladder stones, this technology was used to alleviate pain and treat successfully different pathologies in ORTHOPEDICS, including bone non-unions.
Recently (during the last 5 years) the same shockwaves started healing open wounds including nonhealing leg ulcers.
For more than 12 years, the ISMST (International Society for Musculo-Skeletal Shockwave Therapy) is monitoring and guiding the development in this field.
The Technology.
What are shock waves?
Shock waves are acoustic waves that are characterised by high pressure amplitudes and an abrupt increase in pressure in comparison to the ambient pressure.
FIG 1
A Shockwave is defined as a Sonic Pulse characterized by
high peak-pressure (500 bar)
a broad frequency spectrum (16 Hz-20 MHz).
The pulse energy needs to be focused in order to be applied where treatment is needed.
In the medical industry, there are three methods for shockwave generation:
Electro hydraulic (a) Electromagnetic (b) and Piezoelectric (c)
a) The electro hydraulic shock wave generator consists a high-energy electrical discharge across a spark gap device placed in a ellipsoidal reflector and the distal focal point is used for giving the acoustic shock energy to the area to be treated. The energy is transmitted through water or Gel
b) The electromagnetic shock wave generation is based on the physical principle of electromagnetic induction, as used for example in loudspeakers. The pressure disturbance created in this way spreads out as a plane pulse wave into the transmission medium until it is transformed into a convergent spherical wave by an acoustical lens.
c)
A large number of piezoelectric elements are arranged on a spherical
shape, they can be displaced in the direction of the centre of the spherical
shape by synchronous excitation. A convergent spherical wave thus spreads out,
which increases its pressure amplitude to therapeutically effective values on
its way to the centre.
For targeting distant treatment areas within the body ultrasound or X-ray localization devices are used, unless the target to be treated is a focal zone much larger than the focal point.
A fourth category of pressure wave, non focussed, also used in medical treatment, is the Radial Pressure waves and this is produced in many devices with a compressor shooting a metal ball onto a membrane or electromagnetically as shown before for Shockwaves but without focussing.
Shock and pressure waves not only differ in their physical characteristics and the technique used for generating them, but also in the order of magnitude of the parameters normally used
FIG 2 The three modes of generating of focussed shock waves
Technical differences
|
|
Shock waves (focused) |
Pressure waves (unfocused) |
Difference |
|
Focus |
yes |
no |
|
|
Propagation |
non-linear |
linear |
|
|
Steepening |
yes |
no |
|
|
Rise time |
typically 0.01 s |
typically 50 s |
approx. 1:1000 |
|
Compression pulse duration |
approx. 0.3 s |
approx. 200 - 2000 s |
approx. 1:1000 |
|
Positive peak pressure |
0 - 100 MPa |
0 - 10 MPa |
|
|
Energy flux density |
0 - 3 mJ/mm2 |
0 - 0.3 mJ/mm2 |
approx. 10:1 |
FIG 3 The table shows the difference between Shock wave generators and Radial Pressure wave generators which also are used for a series of orthopaedic conditions: Plantar Fasciitis, Heel Spurs, Tennis Elbow, Bursitis, Achilles Tendonitis, Trigger Point Therapy, Jumpers Knee, Osteoarthritis etc.
Applications
Shockwave therapy (SWT) is one of the most effective treatments for pain associated with musculoskeletal system.
Shock waves have changed medical therapy substantially. Advantages of ESWT are avoidance of surgeries, safety and effectiveness. Compared to open surgery the costs of the ESWT are very reasonable.
Apart from lithotripsy in Urology and Gall bladder, the Orthopaedics has taken advantage of the healing power of the Wave shocks giving good alternative (non invasive) options for a number of pathologies instead of surgery.
At the beginning of the 90'ies the first reports about shock wave therapy on tendinitis calcarea were published. Further investigations lead to successful treatment of epicondylitis and heel spur with reported success rates between 70% and 80%.
Because of the increasing significance, at the 11th ISMST congress, a consensus has been agreed upon for which applications the ESWT can be beneficial for the patient.
Chronic tendinopathies
Plantar fasciitis with or without heel spur
Achilles tendon
Radial epicondylopathy (tennis elbow)
Rotator cuff with or without calcification
Patella tendon
Greater trochanteric pain syndrome
Impaired bone healing function
Delayed bone healing
Stress fractures
Early stage of avascular bone necrosis (native X-ray without pathology)
Early stage osteochondritis dissecans (OD) post-skeletal maturity
Urology:
Lithotripsy (extracorporeal and endocorporeal)
(The complete document can be downloaded from the www.ismst.com site)
Who is a Candidate for ESWT?
ESWT is recommended for patients suffering from chronic pain, who have not responded to conservative treatment for a period of at least three months. Up until now, surgery was the only option for these patients.
How is Treatment Performed?
ESWT is a non-invasive procedure. Patients are treated on an outpatient basis. The average treatment time is about 20 to 30 minutes and the procedure is performed using (if required) local anesthesia (e.g. Lignocain)
ESWT therapy usually
consists of 1-3 sessions, during which low or high energy shock wave blasts are
administered to the point of pain – normally 2000 blasts. Localization of the
treatment area is accomplished using fluoroscopy or Ultrasound where necessary.
Example:
Plantar Fasciitis
(With or Without Heel Spur):
FIG 4 Treatment of plantar fasciitis
Energy Level - 5
Number of Shocks - 2000
Average Number of treatments - 2-3
Interval between sessions - min 2weeks
Treatment rate -160 shocks/minute
FIG 5a &5b X-ray result of treatment
ESWT for plantar fasciitis with heel spur
Another example is:
SHOULDER TENDONITIS with or without Calcifications
FIG 6 Treatment of shoulder calcification
Energy Level - 5-7
Number of Shocks - 3000
Average Number of treatments - 2 - 3
Interval between sessions - min 2 weeks
Treatment rate -160 shocks/minute
FIG 7 X-ray results of ESWT shoulder treatment
FIG 8 Typical shoulder calcifications
Another relatively new application of ESWT is soft tissue wound healing especially those with delayed healing or leg ulcers (arterial or venous)
The Journal of Surgical Research 143, 1–12 (2007) has published a study by Dr Wolfgang Schaden et. all with the title:
“Shock Wave Therapy for Acute and Chronic Soft Tissue Wounds:
A Feasibility Study” and here is one of the many cases treated with ESWT in the AUVA Trauma
Center in Vienna (Austria)
Fig 9 (A;B;C;D)
(A) The pretibial posttraumatic wound of an 86-y-old female 20 days after having missed a step mounting a bus and immediately prior to first shockwave treatment (800 pulses over 2 min 40 s).
(B) The same patient 2 wk later just prior to second treatment (400 pulses over
1 min 20 s).
(C) The same patient 4 weeks and (D) 21 months after first shockwave treatment.
Total shockwave treatments: 2; Total impulses: 1200; Total treatment time 4 min. All details of the treatment can be read in the published study.
The results of this clinical study on the 208 persons are very encouraging and assess the feasibility and safety of unfocused shock wave therapy for the treatment of acute and chronic soft tissue wounds.
What are the Conclusions?
Most clinical work and scientific papers on ESWT are stating that the success rates for ESWT are good to excellent, and a real alternative to surgery in many cases.
Research is going on also in new fields (cardiology, orthodontics etc).
In
Under the leaderships and the guidelines of ISMST, significant improvement in the field of musculoskeletal shockwaves has been made in the past years. However, much work has to be done to further strengthen the biological concept and the clinical implication of shockwaves in the medical community, and make this new effective and safe, non-invasive and non-surgical device available to patients in need worldwide.
References
1. ISMST (www.ismst.com) newsletters and congress abstracts
2. Othmar Weiss: Physics and technology of shock wave and pressure wave therapy published in the ISMST Newsletter Nr 2 (April 2006)
3. Dr W.Schaden et All : Shock Wave Therapy for Acute and Chronic Soft Tissue Wounds: A Feasibility Study published in: Journal of Surgical Research 143, 1–12 (2007) ESWT - Basic Physics and Definition of Physical Parameters, dipl. phys. Anna Tóth-Kischkat ESMST, 5/98
4. Extracorporeal Shock Wave Therapy for the Treatment of Chronic Plantar Fasciitis: Indications, Protocol, Intermediate Results, and a Comparison of Results to Fasciotomy Lowell Scott Weil, et All.
5. Images by courtesy of Dr. W. Schaden, ISMST
(newsletters), and the company Medispec
sCOALA ROMÂNEASCĂ
ÎN DOMENIUL APARATURII
MEDICALE, ÎN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA 1930-1952
Dumitru Nicolau Pompiliu Manea Vasile Stelea
Dupa Primul Razboi Mondial, Germania a datorat tarilor beligerante despagubiri de razboi. Între aceste state intra si România cu astfel de datorii, unde printre alte bunuri erau incluse si aparate medicale. Astfel prof. dr. Dimitrie Negru din Cluj, primul profesor de radiologie din România si director al Institutului de Radiologie, al Facultatii de Medicina, din cadrul Universitatii Ferdinand I (Universitatea Dacia Superioara, sau Dacia Napocensis), este delegat sa mearga în Erlangen, în Bavaria, pentru ca personal sa ridice aparatele de radiologie care intrau în aceste datorii de razboi si sa le aduca în Cluj la institutul pe care îl conducea. Tot în aceasta perioada ing. Petre Georgescu din cadrul atelierelor Ministerului Sanatatii, din Bucuresti, face parte din comisia de receptie privind despagubirile de razboi datorate de statul german. El aduce în tara cu aceasta ocazie otel inoxidabil, cu care construieste o casoleta pentru sterilizarea materialelor sanitare si pe care o prezinta profesorilor: dr. Hortolomei si dr. Ţurai. Acestia sunt încântati de realizarea româneasca si-l încurajeaza sa mearga înainte. Toate acestea se întâmplau prin anii 1926-1928.
Prof. dr. Dimitrie Negru o data venit acasa cu aparatele de radiologie îsi da seama ca ramâne tributar specialistilor straini ingineri si tehnicieni care trebuiau sa îi instaleze aparatele, sa-i educe personalul cum sa îl utilizeze, sa le repare si sa le întretina.
Pornind de la exemplul prietenului sau, Dimitrie Leonida, care spre sfârsitul secolului al XIX –lea, realizase prima centrala termoelectrica de la Filaret-Bucuresti iar mai apoi scoala de Electricieni de la Polizu, în cadrul scolii Superioare de Drumuri si Poduri. Astfel Dimitrie Negru, în anii 1931-1934 realizeaza prima scoala de tehnicieni de aparatura medicala din România.
Întrucât notiunea sau specialitatea de technician nu era uzitata la vremea respectiva; numele dat elevilor sai de catre profesor era acela de “elevi mecanici”. Însa scopul pregatirii era acela de a instala, de a pune în functiune, de a repara aparatele de radiologie care la vremea respectiva erau cele mai complexe aparate care ajutau medicul în precizarea diagnosticului, terapiei si în cercetarea medicala. Prof. Dimitrie Negru personal preda acestor “elevi mecanici” fizica radiatiilor si electricitatea, dupa cartea sa “Notiuni pregatitoare si tehnici introductive în Radiologia Medicala”, carte pe care o scosese în anul 1931 la Editura Universitatii din Cluj, si tiparita la Tipografia “Cartea Româneasca”, 1931. Carte pe care eu personal o consider biblia tehnicienilor de aparatura medicala de radiologie, nu numai la vremea respectiva ci si mult mai târziu. Sa nu uitam ca acesti elevi mecanici beneficiau si de instructia domnului Stransky Rudolf, care era primul electrician al Institutului de Radiologie numit în aceasta functie de Ministrul Sanatatii, Muncii si Prevederilor Sociale si pentru care prof. Dimitrie Negru îi multumeste în prefata cartii mai sus amintite, deoarece dl. Stransky Rudolf împreuna cu P. Stelzer au desenat cele 263 de figuri din carte, în mod „demn de toata lauda”.
În primul an a avut numai patru “elevi mecanici” deoarece, aceasta era nevoia institutului la vremea respectiva; dintre acestia as remarca pe Dl. Nicanor Andries, mot din Câmpeni, care a lucrat peste o jmatate de secol în domeniul radiologiei si a iesit la pensie din functia de tehnician principal, în anul 1980, de la Spitalul Clinic Fundeni-Bucuresti Clinica de Radiologie condusa de prof. dr. Cornelius Butnaru. Eu personal în perioada 1960-1965 am lucrat alaturi de tehnicianul Nicanor Andries care mi-a fost maistru si de la care am avut multe de învatat.
Numai câtiva ani mai târziu, adica începând cu anul 1935 Ministerul Apararii Nationale care avea o retea sanitara proprie, în cadrul scolii de Maistri Militari, care functiona sub conducerea “Depozitului Central Sanitar al Armatei” a simtit necesitatea introducerii în cadrul acestei scoli si a specialitatii de tehnica în domeniul aparaturii medicale. Aceasta era o forma de scoala de Arte si Meserii, în care erau recrutati copii în jurul vârstei de 14 ani, având ca studii sapte clase primare, durata studiilor era de sase ani, dupa care absolveau cu diploma de bacalaureat si calificarea de Maistru Militar, în domeniul aparaturii medicale. Au existat în total patru promotii si anume: prima promotie 1935-1941, a doua 1936-1942, a treia 1937-1943 si a patra 1938-1944. Despre aceste promotii am scris în Revista de Economie si Administratie Sanitara vol 53-54 (1-2/2009), pagina 78-81.
Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial ocuparea României de catre bolsevici si reforma învatamântului din anul scolar 1948-1949, Ministerul Sanatatii si Prevederilor Sociale prin Grupul scolar Sanitar si la propunearea dlui. Prof. dr. Octav Costachel, Ministru adjunct în acea vreme si Directorul Institutului Oncologic organizeaza o clasa postliceala de tehnicieni de electrofizioradiologie. Prof dr. Octav Costachel este sfatuit pentru organizarea acestei forme de învatamânt de catre prietenul sau ing. Iorgu Harnagea care formase maistri militari în domeniul aparaturii medicale în perioada 1935-1945. Primele doua promotii, formate sub aceasta forma de învatamânt postliceala sunt în perioadele 1948-1950 si 1950-1952. Din lipsa de candidati nu toti elevii erau absolventi de liceu facându-se un rabat si fiind primiti si fara liceu. Astfel ca din prima promotie remarcam pe inginerii Neculai Grigoreanu, Pavel Horoziu, Nicolae Angelescu, Eronim Grindu si Victor Dorogan iar dintre tehnicieni de înalta calificare care au facut cinste domeniului pentru care s-au format, tehnicienii Vasile Cretu, Dumitru Nicolau, Iamandi Sandulescu, Victor Bârladeanu, Ilie Dragnea, Iancu Scurtulescu, Ion Mirica, Aurel Stan si Florin Croitoru, tehnicieni care toata viata lor au lucrat pe “ogorul sanatatii” în specialitatea de întretinere si reparare a aparaturii medicale. Au mai fost si alti absolventi în aceasta promotie care au urmat învatamântul superior în alte domenii, cum ar fi Horea Tecuceanu care a ajuns mare scriitor de romane politiste, care în romanele lui, nu de putine ori, îsi alegea ca personaje dupa tipicul fostilor lui colegi, sau Ion Dorobantiu care s-a perfectionat în diplomatie si a lucrat mult timp la Ambasada Româna din Suedia si sa nu îl uitam nici pe Traian Prosan, care a facut jurnalism. Dintre acestia remarcam pe ing. Nicolai Grigoreanu, nascut pe 23 martie 1926 la Târgu-Frumos, judetul Iasi, care numai la un an dupa absolvire îl gasim instructor la urmatoarea promotie din 1950-1952, iar mai târziu dupa ce termina Facultatea de Electrotehnica organizeaza Serviceul de repararea si întretinerea aparaturii medicale din Bucuresti, capitala României, în formele cele mai înalte si contribuie la organizarea întretinerii si repararii aparaturii medicale din România pe tot parcursul vietii sale. Personal îmi amintesc ca acest nucleu a început la Spitalul Clinic „Ion Cantacuzino” într-o camaruta de la demisol lânga camera liftului, când la 1 septembrie 1957 se înfiinteaza Atelierul Central pentru Întretinerea si Repararea Aparaturii Medicale, ACIRAM, din Bucuresti, care mai apoi s-a mutat într-un spatiu corespunzator vremurilor respective, pe Strada Dudesti la numarul 24 în jurul anului 1958 si concomitent cu o parte din formatie pe Strada Mircea Voda numarul 12 pe lânga casa unde a locuit Anton Pann, „fiul Pepelei cel Istet ca un proverb”. Nu dupa mult timp primeste un spatiu în Strada Smârdan numarul 15, unde instaleaza formatia de radiologie si medicina nucleara. Mult mai târziu, prin anii 1983, se muta în Strada Barbatestii Vechi numarul 7 într-o cladire mare, fosta scoala, din cartierul Rahova si unde reuneste toate formatiile de lucru care erau raspândite în diferite locuri prin capitala. Ramân însa, puncte de lucru de câte unu, doi sau trei tehnicieni numai în marile spitale si clinici universitare, unde se impunea aceasta necesitate. Dupa ce termina aceasta organizare, prin anii 1973, Dl. Dipl.ing Nicolae Grigoreanu este promovat ca Inspector General in Ministerul Sanatatii la Directia de Aparatura Medicala si dupa aproximativ înca zece ani este promovat în functia de inginer-sef si mai apoi director al Statiei pentru Întretinerea si Verificarea Aparaturii Medicale pe România (SVIAM Bucuresti). Acest bun prieten, pensionar fiind, s-a stins din viata în 10 ianuarie 2005 la Sibiu, când se apropia sa împlineasca vârsta de 89 de ani, din cauza unui cancer de prostata.
Din aceeasi promotie mai remarcam si pe dipl.ing. Pavel Horoziu, care si-a desfasurat activitatea la Spitalul Clinic Panduri, astazi „Prof.dr. Th. Burghele”, unde instala, repara si întretinea aparatele de radiologie si electronica medicala. Multa vreme sub conducerea sefului laboratorului de radiologie, dr. Ioan Temeleescu, reputat radiolog, la mijlocul secolului trecut. Paul Horoziu era un inginer dedicat meserie pe care si-a ales-o, cu mult talent didactic, iubitor al tinerilor colegi si al celor care aveau nevoie de ajutorul sau. Dipl.ing. Nae Angelescu îsi desfasura mai toata activitatea la Institutul Oncologic Bucuresti, ca tehnician de aparatura medicala si mai apoi ca inginer, inginer principal si sef de atelier în domeniul radioterapiei, conducând formatia de bioinginerie medicala, în vremea când la acest institut s-a instalat primul aparat de telecobaltoterapie din România de fabricatie sovietica, GUT-400. În perioada când Spitalul din Garian, Libia, dupa 1960, era deservit de catre personal românesc, medical si tehnic, din aceasta promotie printre primii tehnicieni care au lucrat acolo, au fost Vasile Cretu si Aurelian Stan.
Multe din datele mai sus aratate, mi-au fost furnizate prin bunavointa surselor orale dipl.ing. Constantin Tudorache si tehnician principal Dumitru Nicolau, astazi vajnici pensionari de mai bine de 20 de ani, în vârste de 89 si 81 de ani si care si-au desfasurat întreaga activitate în radiologie, la ACIRAM Bucuresti, în spitalele din diferite sectoare. Aceasta clasa l-a avut ca director si profesor de aparate Röntgen pr dipl.ing. Iorgu Harnagea, cel care educase promotiile de maistrii militari, în aparatura medicala, de la Depozitul Sanitar al Armatei si care, din pacate, în acea vreme este înlocuit de un oarecare Munteanu, fost taximetrist si numit director, în anul 1949 de catre partidul comunist, care la vremea lui, se spune ca, la interventia lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Asa ca în anul doi vine profesor de aparate Röntgen dipl.ing. Jirair Kricorian, absolvent al Politehnicii din Grenoble – Franta, iar stiintele electrice erau predate de catre dl.ing. Ionescu, absolvent al Politehnicii din Bucuresti, iar ca instructori îi gasim pe domnii tehnicieni Nae Dumitrescu si Ostafie Grigore.
Despre Ostafie Grigore, stim ca venea din sectorul privat, lucrase la firma „Carol Bünger” si avusese se pare un atelier privat pe undeva pe lânga Piata Matache, sau poate lucrase în atelierul lui C. Mihailescu, „atelier pentru constructiuni de aparate medicinle” din Fundatura Buzesti nr. 3, fiind printre cei cinci lucratori ai sai.
Sediul si atelierele acestei scoli eru pe Calea Calarasi, colt cu Calea Vacaresti, cam prin locul unde se afla Studioul Cinematografic Alexandru Sahia, din Bucuresti.
Din promotia a doua 1950-1952, datorita faptului ca trei absolventi ai acestei promotii au ajuns la Cluj, si anume Vasile Stelea, Iosif Rusu si Florian Deac, avem informatii ceva mai complete întrucât acesti trei tehnicieni au lucrat în cadrul Atelierului Judetean pentru Întretinerea si Repararea Aparaturii Medicale – AJIRAM Cluj. Astfel am putea sa facem o clasificare în ordine alfabetica a acestei promotii începând cu Badicu, Bancila Dumitru, tehnician principal, care a lucrat la Spitalul Coltea din Bucuresti, în clinica d-lui prof.dr. Gheorghe Schmitzer; Bogdan, Clapa Flavius, care a ajuns tehnician principal la Spitalul Judetean Baia Mare, Aglaia Costache, Culea, care a ajuns tehnician principal la Bacau, Florian Deac la Cluj, Spitalul Clinic de Adulti, tehnician principal si mai apoi în cadrul AJIRAM Cluj, Decebal Patru, tehnician principal la ACIRAM Bucuresti si care deservea Spitalul Carol Davila, din Calea Grivitei, reputat tehnician; Ioan Manea, care a ajuns tehnician principal la Industria Tehnica Medicala, Sectia de Reparatii si mai apoi SVIAM Bucuresti, reputat tehnician radiolog, cu o mâna de meserias extraordinara, deoarece facuse ucenicia la Arsenalul Armatei în Bucuresti; dipl.ing. Gheorghe Musatescu, care a ajuns inginer la ACIRAM Bucuresti si se ocupa de aparatura medicala de radiologie de la Spitalul Bucur. Tânar student fiind, am fost cooptat de catre dl.dipl.ing. Gheorghe Musatescu, la constructia (bobinarea) transformatoarelor de înalta tensiune, pe care le construiam pentru cabinetele particulare de radiologie din Bucuresti si din alte orase ale României; Vasile Stelea, care a fost repartizat în Cluj, la Spitalul de TBC si se ocupa cu aparatura de radiologie si microfotoradiografii; Iosif Rusu, care a fost repartizat tot la Cluj, la Spitalul Militar si a condus ca tehnician caravana de microfotoradiofotografii. Dipl.ing. Mihai Vasilescu, care ajunge inginer electronist si conduce Atelierul de electrofizioterapie din cadrul ACIRM Bucuresti. De remarcat ca în aceasta clasa erau si doua familii sot-sotie, Stela si Ioan Topalescu si Eleonora si Constantin Radulescu. Din aceasta clasa, trei dintre elevi erau în cadrul armatei, elevi militari, care erau cazati chiar la Spitalul Militar Central Bucuresti, si anume Vasile Stelea, Alexandru Sandulescu si Ioan Niculescu. Am mai putea enumera pe tehnicianul Gusa, de la Galati, pe Slavin, de la Timisoara, dl. Goian la Bucuresti si Badicu la Ploiesti. Ca profesori de specialitate gasim pe dipl.ing. Jirair Kricorian, care preda aparatele Röntgen, iar la electrotehnica îl gasim pe acelasi dipl.ing. Ionescu, absolvent al Institutului Politehnic din Bucuresti, iar ca instructori, apare tehnicianul Nicolae Grigoreanu, care absolvise scoala cu o promotie mai înainte si tehnicianul Grigore Ostafie.
Multe din aceste detalii le-am aflat, din Sursa Orala, dl. tehnician principal, pensionar, Vasile Stelea din Cluj-Napoca, în vârsta de 83 de ani si valid atât fizic cât si psihic, vârsta împlinita la începutul lunii februarie 2010, data când scriu acest material.
Aparatul
Röntgen, pentru radiografii generale (clinostatism si ortostatism), produs de
firma:
Cap. II
Documentar legislativ
Coordonator-realizator:Consilier juridic
Ioan Pruncu
Legi, decrete si altele
I. Raspunderea civila
Forma a raspunderii juridice, specifica dreptului muncii, raspunderea disciplinara intervine când o persoana încadrata într-o unitate savârseste, cu vinovatie, o abatere de la obligatiile de munca – inclusiv normele de comportare – asumate prin contractul de munca.
Pentru a fi calificata o fapta, ca abatere disciplinara, este necesar sa fie întrunite cumulativ urmatoarele conditii:
a) faptul sa constituie o încalcare a unei obligatii legale de serviciu sau a unei norme de comportare în raporturile de munca;
b) încalcarea obligatiilor legale de serviciu trebuie sa fie comisa cu vinovatie;
c) încalcarea cu vinovatie a obligatiei de serviciu, trebuie sa fie fapta unei persoane încadrate în munca;
Spre deosebire de faptele penale, care sunt înscrise în Codul Penal si alte legi speciale, abateriile disciplinare nu sunt prevazute în mod expres nici în Codul Muncii, nici în Regulamentul de Ordine Interioara si nici în alte acte normative.
Aceste acte normative cuprind de regula obligatiile de serviciu ale persoanelor încadrate în munca, iar încalcarea acestor obligatii, în masura în care sunt întrunite cele trei conditii de mai sus, constituie abatere disciplinara.
Sanctiunile disciplinare, prevazute de art.264 din Codul Muncii sunt urmatoarele, în ordinea gravitatii lor, de la cea mai blânda, la cea mai severa:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de munca, pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;
c) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni, cu 5-10%;
e) reducerea salariului de baza si, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni, cu 5-10%;
f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Conform alin. 2 al art.264 alin 1 prevazut mai sus, în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin legi speciale, se stabileste un alt regim sanctionatoriu, va fi aplicat acesta.
Pentru stabilirea si aplicarea în mod temeinic si legal a sanctiunilor disciplinare, dispozitiile legale in vigoare prevad o serie de garantii, astfel:
- sanctionarea disciplinara se aplica numai dupa o ancheta administrativa constând în cercetarea prealabila a faptei, ascultarea celui în cauza si verificarea sustinerilor facute de el în aparare. Nerespectarea acestor prevederi atrage anularea deciziei de sanctionare;
- conform art.265 din Codul Muncii, amenziile disciplinare sunt interzise. Pentru aceasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctionare.
Conform art.267 din Codul Muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura disciplinara nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea facuta în conditiile aratate mai sus, fara un motiv obiectiv, da dreptul angajatului sa dispuna sanctionarea, fara realizarea cercetarii prealabile disciplinare.
Salariatul în cauza poate fi aparat de sindicat, de personal, dispunând de deplinul drept de aparare prevazut de lege.
Conf. art.268 din Codul Muncii, decizia de sanctionare se emite, în forma scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostiinta despre savârsirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data savârsirii faptei.
Pentru art 268 alin 2 din Codul Muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizie se cuprind obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abaterea disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost însusite de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute de lege, nu a fost efectuata cercetarea;
d) termenul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul în care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Decizia de sanctionare se comunica salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
Conf. art. 268 alin 5 din Codul Muncii, decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente, în termen de 30 de zile calendaristice, de la data comunicarii.
In stabilirea raspunderii disciplinare nu trebuie uitat principiul prezumtiei nevinovatiei, principiu constitutional ca si rolul educativ al colectivului de salariati, din care face parte persoana, care a savârsit abaterea disciplinara.
II. Valorificarea bunurilor scoase din functiune
Subiect interesant si de actualitate permanenta pentru unitatile sanitare, institutiile publice finantate de la bugetul statului.
Intr-un numar anterior al Revistei “Actualitatea medicala” scris si publicat în 1996, m-am referit la HGR nr. 841/1995-pornind procedurile de transmitere fara plata si de valorificare a bunurilor apartinând institutiilor publice, publicata în Monitorul oficial nr.253/1995. In articolul respectiv ma refeream la noutatea legislativa care o reprezenta hotarârea de mai sus privind transmiterea fara plata de la o institutie publica la alta, a bunurilor care nu mai sunt necesare institutiei care le are în administrare, între cele doua unitati, cu avizele coordonatorilor principali de credite ai acestora.
In acelasi articol atrageam atentia asupra Regulamentului, privind valorificarea bunurilor scoase din functiune, apartinând institutiilor publice, cuprinse în anexa nr.2 de la HGR nr.841/1995.
Acum ne vom referi, în linii generale, la cuprinsul acestui Regulament, care constituie un act normativ important pentru activitatea curenta a unitatilor sanitare.
In capitolul “Dispozitii speciale”, se enunta principiul potrivit caruia, bunurile scoase din functiune, pot fi valorificate prin vânzare la licitatie. In acest scop conducatorul institutiei publice, numeste prin decizie o comisie de evaluare, compusa din 3-5 membri, care întocmeste raportul de evaluare a bunurilor scoase din functiune, a materialelor sau pieselor rezultate ȋn urma demolarii sau dezmembrarii acestora, ce urmeaza a fi vândute. Raportul va cuprinde pretul initial de vânzare.
La capitolul “Publicitatea” este de retinut ca pentru bunurile al caror pret initial de vânzare este de peste 1.000.000 lei, anuntul de vânzare se face în cotidianul Guvernului “Vocea României” sau, dupa caz, într-o publicatie de raspândire locala, cu cel putin 30 de zile înainte de data stabilita pentru licitatie.
Pentru bunurile a caror valoare initiala este sub 1.000.000 lei, anuntul se face prin afisarea la sediul propriu, iar pentru institutiile care functioneaza pe raza comunelor si la sediul consiliului local, în acelasi termen de 30 de zile.
In capitolul IV, intitulat, “Organizarea procedurii de licitatie” sunt enumerate masurile ce trebuie îndeplinite de conducerea unitatii pentru desfasurarea legala a procedurii de licitatie.
Atragem atentia asupra termenelor în care se pot depune contestatiile, la modul de desfasurare si adjudecare a bunurilor ce formeaza obiectul licitatiilor, precum si cu privire la obligatiile ce incumba conducatorului de unitate, în rezolvarea acestor contestatii.
La capitolul “Dispozitii finale”, se arata ca sumele obtinute din vânzare, constituie venituri ale bugetului de stat sau ale bugetelor locale.
Institutiile de stat, finantate integral din venituri extrabugetare, îsi retin sumele respective.
Nota: Nu intra în analiza continutului acestui Regulament ale carui prevederi sunt de mare interes pentru unitatile sanitare si ele trebuie cunoscute si aplicate corespunzator.
III. Despre sponsorizare
Dupa parerea mea, actul sponsorizarii este un act deosebit de actual ȋn viata si activitatea unitatilor sanitare investite cu personalitate juridica, tinând seama de nevoile pregnante ale acestora, ȋn raport cu sumele aprobate si alocate din bugetul de stat.
Este de aceea o necesitate ca salariatii din sectorul nostru, sa cunoasca foarte bine si sa aplice corect reglementarea legala privitoare la sponsorizare si anume Legea nr.32/19 mai 1994, publicata ȋn Monitorul Oficial nr. 129/1994, precum si instructiunile pentru aplicarea Legii nr.32 din 19 mai 1994, aprobate de Ministerul Finantelor prin Ordinul nr.994/1994, publicat ȋn Monitorul Oficial nr.210/1994.
Asadar:
1. Sponsorizarea este activitatea care se desfasoara pe baza unui contract, ȋncheiat între sponsor si beneficiar, care consimt asupra mijloacelor financiare si a bunurilor materiale, ce se acorda drept sprijin, precum si asupra duratei sponsorizarii. Sponsor poate fi orice persoana fizica si juridica din România sau din strainatate care efectueaza o sponsorizare în conditiile legii. Legea interzice efectuarea de activitati de sponsorizare din surse obtinute de la buget.
2. Poate beneficia de sponsorizare orice persoana juridica de utilitate publica si orice persoana juridica nonprofit, care are sediul ȋn România si care desfasoara o activitate umanitara, cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, stiintific, religios, sportiv sau care este destinata protectiei drepturilor omului si educatiei civice ori calitatii mediului ȋnconjurator. Precizam ca instructiunile Ministerului Finantelor, nominalizeaza spitalul, daca are personalitate juridica, fiind un posibil beneficiar de sponsorizare. De asemenea poate beneficia de sponsorizare orice persoana fizica cu domiciliul în România, care desfasoara o activitate constanta ȋntr-unul din domeniile mentionate mai sus. Exemple: Fundatia “A” persoana juridica, nonprofit, cu activitate sustinuta ȋn domeniul protectiei si ocrotirii copiilor orfani, poate recomanda ȋn baza unei certificari scrise, spre a fi sponsorizata o persoana fizica ce desfasoara o activitate constanta pentru ocrotirea acestor copii.
3. Legea obliga pe sponsor si beneficiar sa consemneze ȋn evidenta contabila proprie, daca acestia au obligatia organizarii si conducerii contabilitatii proprii, sa consemneze ȋn aceasta evidenta sponsorizarea ȋn bani si/sau ȋn bunuri materiale, pe baza documentelor care atesta efectuarea platii sau predarea, respectiv primirea bunurilor materiale.
4. Conf. art. 6 alin 3 din Legea nr.32/1994, se interzice ca prin operatiunea de sponsorizare, beneficiarul sau sponsorul sa efectueze reclama comerciala anterioara, concomitenta sau ulterioara activitatii sponsorizate, altei persoane decât beneficiarului.
5. Sponsorul sau beneficiarul poate sa aduca la cunostinta publicului sponsorizarea, numai prin promovarea numelui sau sau a marcii ori a imaginii sale.
6. Persoanele fizice sau juridice române, care efectueaza sponsorizari, beneficiaza de reducerea bazei de impozitare cu echivalentul sponsorizarii, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil, cu exceptia veniturilor din salarii, ȋn cazul persoanelor fizice. Persoanele fizice si juridice straine care datoreaza statului român impozit pentru un venit realizat ȋn România, dar care efectueaza sponsorizari la noi ȋn tara, beneficiaza de reducerea venitului impozabil cu echivalentul ȋn lei a sponsorizarii, calculat la cursul de schimb valutar al zilei, la data efectuarii platii, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil.
7. Beneficiarii sponsorizarii sunt scutiti de plata taxei pe valoarea adaugata, asupra veniturilor ȋncasate din sponsorizare.
8. Nu benficiaza de facilitatile prevazute de legea sponsorizarii, sponsorul care ȋn mod direct sau indirect, urmareste sa directioneze activitatea beneficiarului. Facilitatile prevazute de lege nu se acorda ȋn cazul:
sponsorizarii reciproce, persoane fizice;
sponsorizarea de catre rude ori copii, pâna la gradul al patrulea, inclusiv.
9. Contestatiile privind acordarea sau neacordarea facilitatilor stabilite de lege sunt de competenta directiunilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.
Contestatia se introduce in 30 de zile de la data comunicarii, fiind supusa unei taxe de timbru de 2% calculata la valoarea sumei contestate, dar nu mai putin de 1.000 de lei. Contestatia solutionata de directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat si comunicata partii, da dreptul acesteia, daca este nemultumita de solutie, sa se adreseze ȋn 15 zile la instanta judecatoreasca.
IV. Despre Hitler, hitlerism si cum a folosit Hitler puterea
Nu cred ca gresim, chiar si pentru generatia noastra care a trait pe parcursul vietii existenta acestui curent politic si unii din noi au simtit direct, cum Hitler a folosit puterea, pentru ca ȋn acest fel vom ȋntelege deplin corespunzator, modul ȋn care s-a desfasurat istoria vietii noastre, proprie pe acest pamânt.
Materialul de fata este cuprins ȋntr-un articol publicat ȋn cartea deosebit de interesanta pe care a publicat-o Revista Reader’s Digest si care ne conduce pe drumul arhibatatorit al trairii (noastre) în realitatea deplin istorica a vietii noastre. Deci, sa pornim la drum…
Când a aparut hitlerismul?
“Adolf Hitler s-a nascut ȋn 1889, ȋn familia unui marunt functionar vamal, ȋn satul austriac Braunau, la granita cu Bavaria. Pâna la 25 de ani, a fost un hoinar singuratic, dezamagit ca fusese de doua ori respins la Academia de Arte Frumoase din Viena, câstigându-si existenta cu slujbe mizere, cum ar fi batutul covoarelor. In Viena, chiar ȋnainte de Primul Razboi Mondial, a ajuns Hitler sa ȋi considere pe evrei izvorul necazurilor Europei, o propaganda raspândita la acea data.
In razboi, desi a ajuns doar caporal, Hitler a fost un soldat bun, fiind decorat de doua ori pentru curaj. Vederea i-a fost afectata de gaz la Ypres, ȋn 1918 si ȋn timpul convalescentei s-a hotarât sa devina politician.
In 1920, Hitler s-a alaturat micului Partid Muncitoresc German si ȋn scurt timp a devenit liderul acestuia. In 1923, ȋi daduse un nou nume Partidul National Socialist German, pe scurt, partidul nazist si ȋnfiintase SA (divizia de asalt), un grup de infractori care fusesera ȋn armata si care raspândeau cu bâta mesajul Partidului ȋn Munchen, primul sau centru de operatiuni. O tentativa de rasturnare a guvernului bavarez, initiata ca un preludiu al atacului asupra Berlinului, a esuat lamentabil si, pentru participarea sa la revolta, Hitler a petrecut anul 1924 ȋn ȋnchisoare.
Acolo el si-a dictat Mein Kampf sau “Lupta mea”, unui alt nemultumit, Rudolf Hess, mai târziu vice-presedinte al Partidului Nazist. In aceasta carte – o compilatie a propriilor lui teorii si a prejudecatilor adunate din diverse surse, Hitler si-a varsat dispretul pentru democratie, scârba fata de evrei si slavi, hotarârea lui de a obtine Lebensraum, “spatiu vital”, ȋn Europa de Est, pentru rasa stapânitoare, ariana, germana. Deocamdata, totusi, Hitler a ȋnvatat lectia esecului de la Munchen si a hotarât sa se foloseasca de mijloacele parlamentarismului pentru a distruge democratia. A adunat un grup de discipoli devotati, printre care Goebbels – maestru ȋn regizarea evenimentelor propagandistice, cum ar fi demonstratiile de la Nürenberg, Göring, Ernst Röhm si Heinrich Himmler, un crescator de pasari.
Intr-o serie de scurte turnee, Hitler a vrajit natiunea, cu subtila lui oratorie si cu promisiunea unei Germanii noi si puternice, ridicate din cenusa celei vechi.
Adolf Hitler si-a lansat ȋn acest scop cartea sa “Mein Kampf”, despre care, chiar si cei mai loiali sustinatori a lui Hitler, au gasit Mein Kampf, un amestec de bombasticitate egocentrista si de teorii rasiste nedigerate, greu de citit.
Cum au reusit nazistii?
In campania sa, Hitler a abordat doua teme care au atins coarda sensibila a majoritatii germanilor. In primul rand s-a folosit de un mit popular, conform caruia armata germana fusese “ȋnjunghiata pe la spate” ȋn 1918, când ar fi putut câstiga razboiul, argumenta el, daca politicienii cei mai slabi ar fi capitulat. De fapt, Germania, capitulase la sfatul Inaltului Comandament. In al doilea rând sustinea ca termenii tratatului de Pace de la Versailles, ȋmpiedica refacerea Germaniei si prin faptul ca teritorii germane fusesera ȋnstrainate, ca fusesera impuse despagubiri imense si ca se interzisese reȋnarmarea Germaniei, aceasta fusese transformata ȋntr-o tara de mâna a doua.
Dupa Hitler, Republica de la Weimar, instaurata ȋn 1919, ducea Germania, spre folosul unei conspiratii ȋntre evreii capitalisti si comunisti. Marii oameni de afaceri ȋl priveau pe Hitler, ca pe un bastion ȋmpotriva stângii, ȋn vreme ce somerilor si saracilor, antisemitismul lui furniza un tap ispasitor pentru greutatile lor. Marea Criza Economica, ȋnceputa ȋn 1929, i-a ajutat pe nazisti sa devina al doilea partid parlamentar ca marime, ȋn 1930. La alegerile din 1932, când erau aproape 6 milioane de someri, nazistii au devenit cel mai mare partid al tarii. Hitler era la doua luni de atingerea scopului sau politic.
Hitler a condus cu ajutorul unor organizatii ale caror nume si uniforme ȋi ȋnspaimântau pe opozanti.
Gestapo - Geheime Staatspolizei – politia de stat secreta, ȋnfiintata de Herman Göring, ȋn 1933, pentru a aresta si interoga suspectii politici.
SA Sturmabteilung, „divizia de asalt”, cunoscuti si drept „camasile brune”, o militie nazista, ȋnfiintata de Hitler ȋn 1923 si epurata ȋn 1934.
SS Schutztaffel, ramura partidului nazist, purtând uniforme negre. Loiala lui Hitler, pâna la fanatism, initial, menita sa fie garda sa personala, a devenit o adevarata armata. Era ȋmpartita ȋn doua grupuri principale: SS Totenkopf sau „Cap de Mort”, care s-a ocupat de lagarele de concentrare si SS Waffen sau „Luptatorii”, care sustinea ca este un corp militar de elita, diferenta dintre ele, era adesea neclara.
Ce a ȋnsemnat „Noaptea cutitelor lungi”?
In primavara lui 1934, Hitler a ȋnceput sa primeasca rapoarte de la SS si Gestapo, ca liderii SA complotau sa ȋl ȋnlature. Rapoartele erau false, dar Hitler se pare ca le-a crezut. SA devenise acum o forta, numarând 2,5 milioane de oameni, iar Röhm si alti câtiva conducatori, sustineau necesitatea unei a doua revolutii, pur socialiste. Ei propuneau de asemenea ca armata SS si SA, sa depinda de un singur lider, condus de Röhm. Toti ceilalti au cazut de acord ca era momentul ca “nedemnul de …” SA, sa fie pus la punct.
In dimineata zilei de 30 iunie, un grup de ofiteri SS, l-au ridicat pe Röhm din patul camerei sale de hotel, de la periferia Mȕnchenului. Aruncat ȋn ȋnchisoare, i s-a oferit ocazia sa se sinucida. “Sa o faca Adolf, daca ma vrea mort” a raspuns el dispretuitor. S-au oferit ȋnsa doi ofiteri SS. In aceea noapte si ȋn tot weekend-ul, multi alti conducatori ai SA si opozanti politici ai lui Hitler, au fost asasinati. Unele autoritati au spus ca au fost sute de morti, altii au pomenit mii. Faptul ca, desi s-a vorbit mult despre aceste evenimente, nici presa, nici biserica, nici armata, nici partidul nu au protestat ȋn nici un fel, demostreaza ce control ajunsese Hitler sa aiba asupra poporului german. In Reichstag, Hitler a justificat epurarea SA-ului, folosindu-se de faptul ca Röhm era homosexual. Insa principalul câstig a lui Hitler de pe urma asasinatelor a fost asigurarea pe care a dat-o corpului de ofiteri ai armatei, de al caror sprijin Hitler avea mare nevoie, ca SA nu constituia o amenintare pentru el. Aflat pe patul de moarte, Hindenburg i-a trimis o telegrama lui Hitler. “Ai salvat poporul german de un mare pericol”, scria el. “Cel care vrea sa faca istoria, trebuie sa fie capabil sa verse sânge”.
Cum a folosit Hitler puterea?
Hitler a devenit cancelar ȋn ianuarie 1933, dupa ce ȋn alegerile care avusesera loc cu trei luni ȋnainte doar un german din trei ȋi daduse votul. In urmatorii cinci ani si-a ȋntarit puterea, zdrobind nemilos toate posibilele surse de opozitie, pâna când s-a putut lauda ca nu stia nici un politician din lume care sa poata spune cu mai multa dreptate, decât mine, ca este reprezentantul poporului sau”.
In 1937, somajul scazuse de la 6 milioane la 1 milion. Pe lânga serviciul militar obligatoriu si dezvoltarea industriei de armament, Hitler a dezvoltat un amplu program de lucrari publice, ȋn special constructii de drumuri.
Reȋnarmarea a transformat o biata armata de 100.000 de oameni, fara arme moderne, ȋntr-o forta militara impresionanta. Aceasta ȋncalca tratatul de la Verssailles si era o palma la adresa Marii Britanii si Frantei. Hitler a dat lovitura dupa lovitura, incluzând reocuparea regiunii Rinului ȋn 1936 si ocuparea de catre Reich a Austriei si regiunii sudete din Cehia, provocând doar slabe daune din partea puterilor occidentale.
In acelasi timp, obsesiv, campania antievereiasca a nazistilor mergea ȋnainte, apropiindu-se pas cu pas de ororile “solutiei finale”.
In final, articolul ȋn cauza aminteste de o promisiune falsa pe care la aceea vreme a facut-o publica Neville Chamberlain, pe atunci, prim-ministru ȋn Marea Britanie, când s-a ȋntors de la ȋntâlnirea cu Hitler de la Munchen din 1938, “Cred ca va fi pace, a declarat el”.
Majoritatea cititorilor aflati ȋn viata azi, au trait cel de al doilea razboi mondial.
NB – Este reproducerea textului articolului intitulat: de la carte scrisa ȋn ȋnchisoare, la putere, aflat ȋn cartea: când, unde, cum s-a ȋntamplat? Editata de revista Reader’s sorgent.
V. Iisus moare pe cruce
(Sfârsitul dureros al “Regelui Iudeilor” si miracolul ce a urmat au dus la nasterea uneia dintre cele mai trainice religii din lume)
Un barbat de origine umila din Nazaret a fost executat prin rastignire dincolo de zidurile orasului Ierusalim, cam ȋn anul 33 d. Ch. Timp de mai putin de trei ani, misiunea sa de propavaduire fusese primita cu entuziasm de multime, ȋnsa ȋnfuriase autoritatile religioase, cu deosebire, aristocratia preoteasca ce controla templul din Ierusalim. Crucificarea era un sfârsit aparent umilitor, pentru care un om, care, cum credeau multi, avea sa redestepte credinta evreilor si sa reafirme statutul politic al poporului sau.
Nimic din toate acestea nu s-au petrecut. Nereusita imediata a dat ȋnsa nastere unei reusite nesperate: moartea lui Isus Christos, cu ȋnvierea, la care discipolii sai au spus ca au fost martori, a fost piatra de temelie a unei religii ce avea sa adopte interpretarile originale ale scripturilor evreiesti si sa devina universala. Sursele scrise despre Isus si faptele sale - ȋn principal Evangheliile nascute din ȋnvataturile discipolilor sai. Manuscrisele de la Marea Moarta si istoricul evreu Josephus – se contrazic deseori si ridica multe ȋntrebari.
Dincolo de elementele crestine adaugate, probabil mai târziu, acestea zugravesc, un tablou de framântari religioase si politice intense, din care Isus se desprinde ca un om cu o inteligenta ascutita, total dedicat unei cauze, cu un curaj ȋmpins pâna la sacrificiu si cu o putere de prevedere minutioasa.
La momentul nasterii lui Isus, probabil ȋn anul 4 ȋ.Ch, patria israelitilor, Palestina, fusese sub controlul Romei, timp de 60 de ani. In acelasi an, Irod, rege marioneta al romanilor a murit si regatul a fost ȋmpartit de catre romani, celor trei fii al acestuia. Evreii nu erau niste supusi ascultatori, dispretuindu-i pe romani, pe regii lor marioneta si chiar si pe propriul lor Sinedriu cu ai sai membri, a caror pozitie depindea de colaborarea cu stapânitorii imperiali.
Conform Evangheliei dupa Matei, tatal lui Isus, un tâmplar, descindea din Regele David, care eliberase Israelul de sub dominatia strainilor cu 1000 de ani mai ȋnainte. In copilaria lui Isus, probabil ca ai sai erau constienti de febra crescânda a asteptarii aparitiei unui conducator – Mesia, sau “Cel uns” – care urma sa ȋi conduca pe evrei din nou spre libertate. Mai mult, se presupunea ca Mesia avea sa reȋnnoiasca vechiul legamânt facut ȋntre Dumnezeu si “Poporul sau ales” – aducând ȋmparatia lui Dumnezeu pe pamânt.
Isus, sclipitor, supus, deseori introvertit, a ajuns sa creada ca el era Mesia. Trebuie sa fi fost o revelatie chinuitoare, fiindca scripturile prescriau conditiile pentru acest rol: o credinta neclintita si neconditionata fata de Dumnezeu, ca “slujitor” al sau, precum si convingerea ca numai prin suferinta va putea Mesia sa-si ȋndeplineasca menirea.
Conform profetiei, unul din evenimentele care aveau sa anunte venirea lui Mesia era ȋntoarcerea profetului Ilie, un var a lui Isus – predicator ce traia ca un pustnic, cunoscut ca Ioan Botezatorul – parea sa ȋndeplineasca aceasta functie, desi unii l-au crezut pe Ioan ȋnsusi Mesia.
Botezul lui Ioan i-a adus lui Isus, la peste treizeci de ani, revelatia ca era timpul sa-si ȋnceapa opera vietii. La scurt timp dupa aceea, Ioan a fost arestat de catre regele marioneta al Galileii, ca fiind o amenintare pentru legea si ordinea din tara. Intre timp, Isus a adunat primii discipoli si a ȋnceput sa dezvolte mesajul lui Ioan, despre nevoia de pocainta si iminenta venire a ȋmparatiei lui Dumnezeu, cu o forta ce atragea multimi tot mai numeroase. Mesajul sau era sustinut de vindecari aparent miraculoase. Totusi el nu promisese ȋnca a fi Mesia, mostenitorul lui David, Regele de drept al izraelitilor. Acesta ar fi atras automat arestarea, mai ales ȋn Iudeea, din sudul Palestinei, aflat direct sub stapânirea Romei. Isus s-a dus ȋn schimb ȋn Galileea, care era oficial independenta; el vorbea deliberat, obscur, folosind parabole ce aratau cum Dumnezeu punea la ȋncercare indivizii si societatea. A recrutat ȋn total 12 discipoli, simbolizând cele 12 triburi israelite, urmând ca el sa fie capul unui popor a lui Dumnezeu renascut.
Un mesaj pentru Ierusalim
Dupa ce petrecuse circa trei ani predicându-si mesajul spiritual ȋn Galileea, Isus a hotarât ca sosise timpul de a merge in orasul Sfânt, Ierusalim. Orasul era la acea vreme un butoi cu pulbere. Fusesera deja revolte, ȋn urma carora guvernatorul roman, Pontiu Pilat, ȋi condamnase pe rebeli si pe cei care tulburasera ordinea, pentru care un hot si ucigas pe nume Baraba. Membrii Sinedriului se temeau si ei de o revolta care le-ar fi ameninintat pozitia si ar fi dus la cresterea opresiunii romane, vazând ȋn Isus un agitator, ei ȋl supravhegheau atent.
Isus a fost prudent, ramânând ȋn templu si nedând ocazia sa fie arestat, predicând ȋn strada. Nu si-a petrecut nici o noapte ȋn oras, fiind gazduit ȋn satul Betania, ȋn est. Acolo, Isus s-a pregatit pentru ultimul act al dramei. Aceasta urma sa se pregateasca ȋn timpul sarbatorilor Pastelui, comemorarea izbavirii lui Israel din robia egipteana, de catre Dumnezeul sau, cu circa 1300 de ani, ȋn urma.
Tradarea ȋn templu
La ȋnceputul saptamânii Pastelui, Isus s-a alaturat pelerinilor care se ȋngramadeau sa intre ȋn Ierusalim. El si-a facut intrarea pe un asin, la vedere, dar bine protejat de multime, pentru a împlini vorbele profetului Zaharia:”Iata, ȋmparatul tau vine la tine calare pe un magar”. Zvonul s-a ȋntins repede. Pelerinii, ȋn extaz, l-au aclamat pe Isus ca fiind Mesia, regele de drept al Iudeiilor. Isus a protestat apoi asupra abuzurilor comise sub patronajul autoritatilor, rasturnând mesele camatarilor din Templu. Faptele sale i-au atras dusmania ȋn special a saducheilor, autoritatile templului si aristocrati ai societatii evereiesti. Erau siliti sa ia atitudine: astfel riscau, nu doar acuzatia de tradare, sa se rasfrânga asupra lor, ci si sa se vada tinta unei rascoale populare. Daca ȋnsa l-ar fi arestat pe Isus ȋn public, riscau sa provoace o revolta. Au ramas ȋn asteptare pentru moment. In acest timp, dupa Evanghelii, Isus a pus sa se pregateasca o masa, Cina cea de Taina, la care avea sa ȋmparta ritualul Pastelui cu discipolii sai, ȋn Ierusalim. Atunci le-a dat discipolilor, noua sa porunca:”Iubiti-va unii pe altii”.
Pentru a-l aresta pe Isus, Sinedriul trebuia sa stie când era vulnerabil, fara a risca o rascoala populara. Cel care ar fi putut cel mai bine sa le spuna acest lucru era, evident, unul dintre propriii sai discipoli, iar ȋn cursul Cinei de Taina, rolul tradatorului i-a revenit lui Iuda Iscariotul.
Astfel, ȋn noaptea de Joi a saptamânii Pastelui, Isus a mers ȋn gradina Ghetsimani, unde Iuda a venit cu garzile Sinedriului. Discipolii s-au ȋmprastiat, iar Isus a fost prins. Conform Evangheliilor, Sinedriul s-a ȋntrunit ȋn graba pentru a formula o acuzare care sa-l convinga pe Pilat sa ordone executia. Prima oara a dat gres. Nedorind sa provoace tulburari prin condamnarea unui predicator popular, Pilat a respins promt acuzatia.
“Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit”
(Isus Christos, Matei 27.46)
Marii preoti au umplut ȋndata curtea lui Pilat cu scalvi si acoliti, amenintând chiar cu rascoala, pe care Pilat voia sa o evite. Incoltit, acesta a aruncat raspunderea pe umerii evreilor. Dupa obiceiul de Pasti, Pilat s-a oferit sa elibereze un condamnat. Multimea a strigat pentru eliberarea tâlharului Baraba si rastignirea lui Isus, Pilat s-a supus si a emis ordinul.
Isus a fost silit sa poarte bratul crucii pe care avea sa fie executat, pâna pe dealul numit Golgota, unde soldatii i-au batut bratele in cuie, pe cruce. Putini au fost cei care s-au alaturat alaiului de rude si prieteni, ca martori ai mortii lente, ȋn chinuri groaznice a lui Isus. In afara de Ioan, discipolii se pare ca au evitat scena.
Isus a murit probabil cu credinta ȋntreaga, convins ca adusese la ȋndeplinire profetiile Vechiului Testament, sigur ca moartea nu era sfârsitul. Nici nu a fost. Trupul sau a fost dus ȋntr-un mormânt privat, de unde a disparut ȋn ȋmprejurari misterioase. Crestinii cred ca Isus a ȋnviat cu adevarat din morti.
Aceasta convingere, adaugata la taria de caracter si ȋnvataturile lui Isus, avea sa duca la o noua viata ȋntr-un cu totul alt sens –crearea unei noi comunitati religioase. Aceasta evolutie a depasit cu mult credintele traditionale ale iudaismului ȋn care Isus fusese cunoscut.
VI. Mostenirea lui Alexandru Macedon
Când a devenit Macedonia un stat puternic?
Macedonia nu a fost dintotdeauna un stat puternic. In secolul V î.Ch., pe când sudul Greciei ȋsi cunostea apogeul intelectual, Macedonia era o regiune deluroasa de nord, populata de munteni necizelati, pe care vecinii ȋi numeau barbari, cuvânt provenit din grecescul barbaros, adica negru. Cu toate acestea, ei erau greci si vorbeau un dialect grecesc.
Catre sfârsitul secolului V, regele Arkelaos a facut din capitala Macedoniei, Pella, un centru al culturii grecesti si a ȋntarit puterea militara a natiei sale. Intrata ȋn declin dupa moartea sa, ȋn 399 ȋ.Ch, si-a recapatat Gloria sub Filip II, tatal lui Alexandru, care a urcat pe tron ȋn 359 ȋ.Ch, la 22 de ani.
Fillip fusese tinut ostatic ȋn cetatea Teba, timp de trei ani, sub cel mai mare conducator al acesteia, Epamimonda, caruia ȋi admirase realizarile. Urmarindu-i exemplul el a transformat Macedonia in cea mai mare putere a Greciei, ȋnfrângându-si dusmanii si unind poporul grec.
A fost totdeauna un patron al artelor, cum o arata colectia de obiecte de aur lucrate maiestrit, gasite ȋn mormântul sau ȋn 1977.
Visul lui Filip era sa cucereasca vastul imperiu Persan, dusmanul traditional al grecilor. Insa ȋnainte de a-si putea vedea visul cu ochii, el a fost asasinat ȋn mod misterios ȋn 336, la vârsta de 46 de ani. Doi ani mai târziu, fiul sau pleca din Pella, traversa Helespontul si ȋmplinea triumfal, marele plan al lui Filip.
Cum a fost educat Alexandru?
Aproape de la nasterea sa, ȋn 356, Alexandru a fost pregatit pentru gloria militara. Unei rude apropiate, Leonidas, i-a revenit sarcina de a-i insufla copilului o disciplina si o ordine stricte. Activitatile lui zilnice constau ȋn exercitii de scrima, calarie, alergare si vânatoare, iar regimul ȋi era atent controlat. I se interzicea sa manânce hrana bogata la palat, poruncindu-i-se un mars de noapte pentru a deschide apetitul pentru micul dejun, un mic dejun moderat pentru a deschide apetitul pentru cina.
Când Alexandru a ajuns la adolescenta, tatal sau s-a ȋngrijit ca pe lânga forta fizica, sa-i cultive intelectul, ȋnsarcinându-l pe Aristotel cu educatia tânarului, ȋntr-ale logicii si stiintelor despre lume. Datorita filozofului, Alexandru a fost fascinat de descoperirile despre natura, si-a deprins teoria si practica medicinei, atat de bine ȋncât si-a putut trata prietenii bolnavi.
Atât de puternica era educatia lui Alexandru ȋncât Filip, plecând ȋntr-o campanie si-a lasat fiul regent al Macedoniei, la vârsta de 16 ani. In 338, Alexandru a preluat comanda aripii stângi a armatei macedonene in lupta de la Cheroneea, ȋn care macedonii au ȋnvins statele grecesti aliate. Astfel, când Filip a fost asasinat ȋn 336, tânarul de 20 de ani, Alexandru, a urcat pe tronul Macedoniei cu o experienta pe care multi conducatori de doua ori mai ȋn vârsta nu o aveau.
Cine erau mostenitorii imperiului lui Alexandru?
Alexandru nu a lasat mostenitori directi, desi sotia sa Roxana, era ȋnsarcinata la moartea lui. Fiul lor, numit Alexandru dupa tata, a fost ucis când era înca mic de catre Kassandros, Antipater. Dintre ceilalti generali a lui Alexandru, Antigonos, Seleucos, Ptolomalos si Lysimahros au devenit regi ai teritoriilor la cucerirea carora contribuisera si au fost cunoscuti drept succesori.
Disputele dintre ei au creat trei mari regate din ramasitele imperiului lui Alexandru. Macedonia a fost condusa de Antigonos si descendentii sai. Egiptul de catre ptolomei, iar cel mai întins teritoriu format din Siria si parti ale Persiei si Mesopotamiei de catre seleucizi. Desi, aceste regate farâmitate nu au cotropit lumile grecesti si asiatice, atât de bine pe cât sperase Alexandru, ele au prosperat timp de trei veacuri, iar sofisticata cultura a grecilor sau “elenilor” s-a raspândit pâna departe. Insa în secolul II î.Ch, romanii au cucerit regatul Macedoniei si partii au triumfat asupra seleucizilor, zilele de glorie ale elenismului ajunsesera în sfârsit la apus.
Regatul ptolemeilor s-a dovedit durabil, a reusit sa contopeasca cultura greceasca si cea egipteana, pastrând traditiile egiptene ale ierarhiei religioase si facând din Alexandria un punct local al gândirii orientale si occidentale deopotriva. Abia în anul 30 î.Ch, la moartea Cleopatrei, ultima dintre Ptolomei s-a stins mostenirea lui Alexandru cel Mare.
De ce a fost construita Alexandria?
In 392 î.Ch, la scurt timp dupa ce pornise în campanile sale de peste mare, Alexandru a cucerit Egiptul, unde a fost încununat cu traditionala coroana dubla a faraonilor. El a început apoi sa construiasca un oras la gurile Nilului, numindu-l Alexandria – primul si cel mai mare dintre multele pe care le-a întemeiat în teritoriile cucerite pentru a-si imortaliza numele.
El a vazut în Alexandria o legatura culturala si economica între Egipt si alte provincii ale imperiului sau. Desi Alexandru n-a trait sa-si vada visul ȋmplinit, Alexandria avea sa devina centrul cultural al civilizatiei mediteraneene.
Orasul a fost ridicat dupa un plan geometric strict pe un teren aflat între mare si lacul Mareotis, protejat de insula Faros care si-a dat numele farului ce avea sa fie una dintre cele sapte Minuni ale Lumii Antice. Printre edificiile somptuoase ale orasului se aflau un gimnaziu urias si Canopica, strada principala, larga de 30 de metri si lunga de peste 5 km. Foarte impresionanta era biblioteca ce gazduia mii de carti scrise pe suluri de papirus, ea a fost distrusa de rasculati în secolul III d. Ch.
Progresul cunoasterii era favorizat de Museion, centru de studii ce tinea de palatul Ptolomeilor si unde lucrau poeti, artisti, oameni de stiinta si mesteri. In Museion lucrau, de pilda, matematicianul Euclid si astronomul Aristarh, care sustineau cu mult înaintea lui Copernic ca Soarele, nu Pamântul e centrul universului.
VII. Cauze ale oboselii cronice
Starea de oboseala nu este provocata doar de lipsa somnului, ci si de factori la care nici nu va ganditi.
Un studiu publicat pe site-ul medical în limba engleza -Weblrid face o trecere în revista a celor mai importante cauze ale oboselii.
1. Nu dormiti suficient. Lipsa somnului este una dintre principalele cauze ale oboselii. Conform Instititului National al Sanatatii din SUA, 70 de milioane de americani sufera de insomnii. Daca va treziti agitati în mijlocul noptii, înseamna ca sunteti prea obositi. Solutia ar fi sa dormiti 7-8 ore în fiecare noapte.
2. Apneea. Din cauza acestei afectiuni respiratia se opreste de mai multe ori în timpul somnului, ceea ce duce la treziri repetate si la oboseala. Trebuie sa va lasati de fumat si sa utilizati dispozitive speciale care va deschid caile nazale.
3. Nu va hraniti sanatos. Daca va începeti ziua cu dulciuri, sângele va avea un nivel ridicat de zaharuri si circula foarte lent. Este bine ca la micul dejun sa mâncati produse care contin proteine si carbonati, elemente ce se gasesc în principal în oua si în pâine si va confera multa energie.
4. Suferiti de anemie. Apare atunci când corpul nu are suficiente celule rosii în sânge, care sa transporte oxigenul necesar tesuturilor si organelor. Deficienta de fier poate fi tratata cu medicamente, dar si mâncaruri cu un continut bogat de fier, precum carne macra, ficat, peste, fasole si cereale.
5. Treceti printr-o depresie. Aceasta afectiune se manifesta si prin dureri de cap, lipsa poftei de mâncare si oboseala. Depresia poate fi combinata prin psihoterapie sau medicamente.
6. Nu stiti ca aveti hipotiroidism. Când glanda tiroida este putin activa, metabolismul functioneaza încet, iar corpul uman este “moale” si se îngrasa. Hormonii sintetici pot sa regleze deficienta.
7. Va supradozati cu cofeina. Studiile arata ca o supradoza de cofeina produce oboseala. Trebuie sa evitati produsele care contin un astfel de stimulent: cafeaua, ceai, ciocolata, bauturi racoritoare si orice medicament care contine cofeina.
8. Aveti infectii urinare ascunse. In unele cazuri, oboseala poate fi singurul semn al infectiilor urinare. Problemele urinare pot fi tratate cu medicamente, iar oboseala va disparea într-o saptamâna.
9. Suferiti de un diabet nedescoperit. In cazul persoanelor cu diabet, zaharul ramâne în vasele sangvine în loc sa fie transportat în celulele corpului, unde se transforma în energie. Rezultatul este un corp lipsit de forta, chiar daca se hraneste suficient. Daca starea de oboseala inexplicabila persista, trebuie sa consultati doctorul pentru un test de diabet.
10. Sunteti încercati de boli de inima. Când oboseala survine în timpul activitatilor zilnice, cum ar fi curatenia în casa sau plivitul ierbii în gradina, este un semn ca inima nu mai functioneaza normal.
DIVERSE ALTE PROBLEME
a). BANCUL ZILEI
Condamnatul este dus în camera de executie. Priveste scaunul electric de care sunt legate tot felul de fire si întreaba:
-Cum se cheama dracovenia asta?
Directorul închisorii îi raspunde:
-Nu-ti bate capul cu întrebari, o sa te punem imediat la curent….
b). ALERTĂ: GRIPA PORCINĂ DUCE LA MASURI EXTREME
Sarutul interzis în Europa de Vest
Faimosul gest se afla în pericol de disparitie din pricina noului virus gripal, ce ameninta populatia lumii. Mai multe tari occidentale sunt pe cale sa puna capat acestui obicei pentru a evita infectarea populatiei.
Mai multe tari din Europa de Vest sunt pe cale sa renunte la banalul sarut prietenesc pe obraz din pricina virusului gripei porcine. Ministrul Sanatatii din Franta, Roselyn Bachelor, a atentionat populatia cu privire la caile de transmitere a virusului, punând accent în special pe sarutul prietenesc între amici.
Multi dintre acestia au glumit pe seama masurilor de precautie, spunând ca astfel de actiuni vor duce la “moartea” spiritului si a reputatiei romantice a francezilor. Actiuni similare au fost puse în aplicare si în Spania si Germania, unde ministrul sanatatii, Karl Joseph, a înaintat o scrisoare catre toate unitatile de învatamânt. El a specificat ca, orice forma de salut ce implica un contact între doua persoane (sarut, îmbratisari, strângeri de mâna) trebuie evitat pe cât posibil.
DEA-LE GLUMEI
Maica stareta surprinde într-o noapte un barbat care încearca sa sara gardul manastirii înapoi în strada:
Ce-ai cautat aici nenorocitule?
Am vrut sa fur mâncare, dar m-au prins maicutele.
Când? În seara asta?
Nu, acum patru saptamâni!
Sotul si sotia aveau un câine rau. Se hotarâsera sa scape de el. Sotul ia câinele, se urca în masina, îl duce la câteva strazi distanta si îl lasa acolo. Se întoarce acasa si peste doua ore, rop si câinele la usa.
A doua zi se urca sotul în masina ia câinele si îl duce în alt cartier .Se întoarce acasa si dupa doua ore iar vine câinele la usa. A treia zi ia câinele din nou, îl baga în masina, da ture prin oras, o ia pe tot felul de strazi, se învârte…Lasa câinele, se urca în masina si pleaca. Peste doua ore suna telefonul în casa. Raspunde nevasta .
- Nevasta, s-a întors câinele acasa , întreaba sotul?
- Da s-a întors.
- Da-l la telefon ca m-am pierdut!
Un pui de melc si mama lui ies din padure si dau de o sosea lata acoperita cu asfalt. Pentru puiul de melc, soseaua este ceva cu total nou, striga cu entuziasm:
Mama, pot sa trec si eu pe partea cealalta?
Nici sa un îndraznesti. Autobuzul trece peste doua saptamâni.
La o partida de vânatoare, un barbat elegant din Stokholm împusca o rata. Pasarea cade însa în ograda unui fermier care sustine ca vânatul îi apartine.
- E pasarea mea, insista oraseanul. Fermierul sugereaza sa fie transata disputa în stil vechi cu un “sut neaos”.
- Eu iti trag un sut cât pot de tare în boase, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urla mai putin ia pasarea. Barbatul e de acord. Barbatul îi trage un sut zdravan în partile sensibile. Când îsi revine, sopteste cu greu:
- Bine, e rândul meu.
- Lasa, zice taranul, pastreaza rata.
Un taran îi dadea o mâna de ajutor moasei care-i asista sotia la nastere, tinând o lampa. Dupa ce moasa aduce pe lume si al treilea copil, taranul dispare cu tot cu lampa.
-Vino repede înapoi, ca n-am terminat, striga moasa.
-Vin pe lume de parca s-ar lua dupa lumina.
Sotul si sotia iau cina într-un restaurant, când o tânara superba se apropie de masa lor, îl saruta pe barbat pe buze, spune ”Pe curând” si pleaca. Sotia se uita perplexa la sot si îl întreaba furioasa :
-Cine e asta ?
-Amanta mea, raspunde sotul.
-S-o crezi tu. Cer divort.
-Bine, e de acord barbatul. Pacat insa, ca dupa divort un vom mai merge sa facem cumparaturi la Paris, un ne vom mai petrece vacantele în Caraibe, un vom mai avea Mercedesul si nici un vom mai petrece weekenduri romantice pe iaht. Dar îti respect decizia. În clipa aceea femeia zareste un vechi prieten de-al lor la bra. tDar îti respect decizia. În clipa aceea femeia zareste un vechi prieten de-al lor la brat cu o tânara superba.
-Cine-i tipa aia care e cu Karol?
-Amanta lui.
-A noastra e mai draguta.
Comandantul pompierilor îsi întreaba subalternii:
-Ati stins la vreme incendiul din sopronul ala?
-Da, sefu ! raspund oamenii în cor.
-Înteleg ca vacile nu au ars de vii? întreaba comandantul.
-Nu, s-au înecat!
La închisoare, doi detinuti discuta între ei. Unul dintre ei spune:
-Destinul asta este chiar ciudat. Când am fost aici prima data, m-au învatat sa scriu. Iar acum ma aresteaza ca am falsificat niste acte.
În pana de idei, un barbat îi cumpara soacrei sale un loc de veci. La urmatoarea aniversare nu mai ia nimic, asa ca femeia face scandal :
-Nu înteleg de ce te plângi, riposteaza el.
Pai nici macar n-ai folosit cadoul de anul trecut.
ROMANIA, CLUJ-NAPOCA,STR.REPUBLICII 65-67,TEL:+40-264-599331; FAX:+40-264-596270,
E -mail : apluscal@temco.ro; Project Manager Adrian Pluscal
Mobil :+40-745-106869; + 40-721-021007.
FOTOLIU DE MASAJ PROFESIONAL TL-803
Ei sunt specialistii TEMCO…
Dipl.Ing.Jan Micu
Expert Protectie
Radiologica acreditat CNCAN PE012/2008 Nivel 3
Absolvent al Facultatii de Electroenergetica din Institutului Politehnic Bucuresti ȋn anul 1967. Indelungata experenta profesionala ca technician de aparatura medicala Röntgen si inginer ȋn acelasi profil. In anul 1958 a absolvit scoala Profesionala Sanitara Bucuresti clasa de Operatori Electro-Fizio Radiologie si a lucrat ca tehnician la Serviciul de Intretinere Reparatie Aparate Medicale (SIRAM) din cadrul Statiei de Salvare Bucuresti, la punctul fix de lucru din Clinica de Radiologie a Spitalului Clinic Coltea.
Din anul 1961, SIRAM a devenit unitate cu personalitate juridica cu denumirea de Atelierul Central de Intretinere si Reparatii Aparate Medicale (ACIRAM) Director fiind Ing.Grigoreanu Neculai, unitate subordonata Directiei Sanitare a Municipiului Bucuresti. Din anul 1967, ca inginer, Micu Jan a preluat conducerea Formatiei de Radiologie si Medicina Nucleara din ACIRAM, fiind sef de unitate nucleara si respectiv, Responsabil cu Securitatea Radiologica. In anul 1969 a urmat 3 luni cursul postuniversitar CUIR (Cursul de utilizare a radiatiilor si izotopilor radioactivi) de la Universitatea Bucuresti. In anul 1972 a fost numit si profesor colaborator la scoala Tehnica Sanitara Bucuresti, unde a predat cursul de Aparate Medicale Röntgen, la clasele de tehnicieni si asistenti de radiologie, pregatind astfel pâna ȋn anul 1990 elevi din toata tara. In anul 1973 a fost numit Director ACIRAM-Bucuresti si a condus activitatea acestei unitatii pâna ȋn anul 1990. In anul 1980 ȋmpreuna cu Ing.Pompiliu Manea, sef AJIRAM Cluj, a realizat manualul tehnic de aparatura medicala “Instalatii electromecanice ȋn tehnica medicala“. In anul 1991 s-a transferat prin concurs la UM 02464 Bucuresti, unde s-a ocupat de serviciul Instalatiilor Röntgen din spitalele militare din tara, unde din anul 1997 s-a ocupat si de asigurarea conditiilor privind ȋnlocuirea aparatelor Rx. vechi, cu aparate noi, de tip Siemens, din toate unitatile sanitare militare din tara, asigurând documentatiile corespunzatoare pentru eliberarea de catre CNCAN, a Autorizatiilor de Amplasare-Constructie si Autorizatiilor de Utilizare. In anul 1999 s-a angajat la TEMCO-Bucuresti si s-a ocupat la ȋnceput de service Rx. cu permis Niv.2 fiind si Responsabil cu Securitatea Radiologica ȋn toate Autorizatiile de Manipulare la TEMCO. In anul 2003, când a obtinut Permis Niv.3, ca Expert ȋn protectie radiologica, s-a ocupat numai de realizarea documentatiilor necesare conform Normelor de Securitate Radiologica-Proceduri de autorizare privind obtinerea de la CNCAN a Autorizatiilor de Amplasare-Constructie si Autorizatiilor de Utilizare pentru aparatele Rx. din multe unitati sanitare din tara. Exemplu, toate aparatele Rx. din unele unitati sanitare au fost autorizate sau reautorizate prin lucrarile realizate de Ing.Micu Jan (Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central Bucuresti, Spitalul Militar Cluj, Spitalul Judetean Alexandria, Spitalul Turnu Magurele, Spitalul CF Brasov, Spitalul CF Witting etc). Totodata au fost autorizate aparatele Rx. produse sau modificate de firma TEMCO ca, TEMCO GRx-01, ODELCA TEMCO GRx-03, ELECTRODELCA TEMCO GRx-04 ca si unele din aparatele Rx. dentare noi ENDOS ACP si ROTOGRAPH PLUS,etc.
A avut si are o buna colaborare profesionala cu Directorul General TEMCO si colegii din unitate precum si cu medicii specialisti ȋn radiologie si imagistica medicala din unitatile sanitare.
TEMCO-Cluj ȋnfintata ȋn anul 1991 de Asociatul unic Ing.Pompiliu Manea s-a dezvoltat continuu, devenind un exemplu de unitate model ȋn tara ȋn domeniul aparaturi medicale, iar Pompiliu Manea a avut o intensa activitate universitara ȋn tehnica medicala, devenind un eminent Prof.Dr.Universitar care a reusit sa infiinteze la Cluj-Napoca ssi primul Muzeu de aparatura medicala din tara, de nivel european.
Dipl. ing. Ivan Zastulka
Tel. +40 745 659 922
e-mail izastulka@temco.ro
Nascut la 29 noiembrie 1954 în București, absolvent al Facultații de Electrotehnica, secția Electronica și Telecomunicații a Universitații Tehnice din Cluj-Napoca în anul 1986.
Dupa un stagiu de pregatire de “13 ani”, din 1979 pâna în 1992, într-un colectiv de cercetare al Facultații de Electrotehnica, am încercat și eu ca mulți alții sa-mi deschid o afacere în domeniul depanarii aparatelor electronice și TV.
Din anul 2005, m-am alaturat echipei TEMCO, fiind numit director de producție și service.
Am participat la cursuri de service organizate de mai multe firme de prestigiu în domeniul aparaturii medicale, cum ar fi:
- Schiller Medizin Technik, Austria
- Technix ,Spa. Italia
- Siemens, USA
- Medart, Danemarca
- Cynosure,USA
În anul 2007, am participat la cursul de management, organizat de International Canadian Management Agency, Basic Management Skills.
În cadrul departamentului de service, am inițiat un nou program pentru implementarea unei baze de date în vederea gestionarii eficiente a aparatelor aflate în întreținerea firmei TEMCO.
În cadrul departamentului de producție, coordonez activitatea de asamblare a aparatelor de rontgendiagnostic TEMCO GRx-01, lampi bactericide de tip TEMCO UV, precum și suporturi de perfuzii.
Totodata am coordonat activitatea de transformare a echipamentelor de microradiofotografie în instalații de radiografie standard toraco-pulmonare.
În anul 2009, am început dezvoltarea unui program de inovare, în vederea producției de aparate de radiologie intraorala cu sistem de achiziție digitala a imaginii. De asemenea, avem în perspectiva, transformarea aparatelor Rx dentare , panoramice, aflate în uz, din sisteme cu achiziție a imaginii pe film, în sisteme cu achiziție digitala a imaginii.
Anul 2010 a început cu o colaborare intensa în vederea producției de aparatura medicala cu partenerii noștrii de la firma MINDRAY China, în care speram sa își aduca o substanțiala contribuție personalul compartimentului de Service.
Facem eforturi susținute pentru aplicarea cât mai riguroasa a sistemului de management al calitații (SMC) în scopul satisfacerii integrale a cerințelor clienților noștri, precum și a prevederilor reglementate.
400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67
Tel:+40(0)264-599331; Fax:+40-(0)264-596270
www.temco.ro,
Dipl.
ing. Adrian Cosmin
Tolan
Tel. +40 744 296 064
e-mail: atolan@temco.ro
Data nasterii: 10 Iulie 1980
Educatie : 2008 –absolvent Universitatea Crestina ‘Dimitrie Cantemir’ - Facultatea de stiinte Economice Cluj, Sectia : Econonomia Comertului Turismului si Serviciilor.
2002-absolvent Universitatea Tehnica Cluj Napoca, Colegiul Universitar Tehnic - Sectia: Electronica
Din februarie 2003 m-am alaturat celei mai mari companii nationale cu capital intregral românesc : Tehno Electro Medical Company în functia de inginer service. Perfectionarea continua pe plan profesional s-a efectuat prin service training-uri internationale organizate la marile firme producatoare de echipamente medicale cât si prin training-uri nationale în special în domeniul radioprotectie.
-Mai 2003-Curs de perfectionare-Odelft Diagnostic Imaging-Olanda
-Mai 2004-Curs postuniversitar de Radioprotectie-Tehno Electro Medical Company –România
-Noiembrie 2004-Curs de securitate radiologica la utilizarea/manipularea instalatiilor cu generatoare de radiatii X-Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara-Bucuresti, România.
-Aprilie 2005-Curs de perfectionare service la echipamentele : Litotriptor Econolith 2000, 3000, Thermaspec, Orthospec. Urospec, Gynetherm, Vetspec, Cardiospec, Mobile X-ray Visionspec-Medispec-Israel.
-Iulie 2005-Permis nivel 2 CNCAN pentru exercitarea în domeniul nuclear, specialitatea :generatoare de radiatii.
-Decembrie 2005-Curs de instalare si service la echipementele : CS300, BS 2000-Pausch Technologies-Germania.
-Decembrie 2005-Curs de productie si service la generatoarele de raze X tip : Editor HFe 401, 501, 601, 801, -K&S Rontgenwerk Bochum-Germania.
-Iulie 2006-Obtinere Autorizatie de Libera Practica pentru practicarea profesiei de inginer electronist în unitatile aprobate de Ministerul Sanatatii-România.
-Septembrie 2006-Curs de service pentru echipamentul : Mobile Imaging System TCA5S/R- Technix-Italia.
-Mai 2007-Curs de service pentru generatoarele Epsilon-Nucletron-Olanda.
-Iunie 2007-Curs tehnic de instalare, mentenanta si service pentru toate produsele DMS-DMS-Franta.
-Iulie 2007-Curs de service pentru echipamentele : Maxivet HF, Univet HF, Univet LX, Unibloc, Compact, -Multimage-Italia.
-Octombrie 2007-Diploma de participare la al XVII-lea Congres al Societatii de Radiologie si Oncologie Medicala-UMF.
-Noiembrie 2007-Curs de mentenanta si instalare a echipamentelor Sony-Sony-Ungaria
-Martie 2008-Curs de service pentru echipementele Digidelca M50C- Oldelft-Olanda.
-Iunie 2008- Curs de service pentru echipamentul de osteodensitometrie tip Stratos-DMS-Franta
-Iunie 2008-Curs de service pentru echiapamentul Fibroscan-Echosens-Franta.
-Iunie 2009-Curs de service pentru echipamentele Sony-Sony-Ungaria
-Decembrie 2008-Curs post-universitar de radioprotectie-Tehno Electro Medical Company-Romania
În cadrul departamentului de service am participat la : instalarea a peste 25 de echipamente de microradiofotografie pe teritorul României precum si la modificarea acestora pentru efectuarea de radiografii standard dupa interzicerea utilizarii microradifotografiei în diagnosticarea afectiunilor pulmonare, instalarea si service-ul în garantie si postgarantie la peste 20 de echipamente de ostedensitometrie, productia instalarea si service-ul primului echipament Rx produs de Tehno Electro Medical Company- Temco GRx-01 (peste 30 de unitati), instalarea si service-ul echipamentelor de tomografie computerizata din cadrul Institutului Oncologic Cluj, Spitalul Judetean Oradea, Spitalul de Recuperare Borsa, Spitalul Orasenesc Videle etc, instalarea dispozitivelor pentru masurarea dozei la pacient (DAP-metre) la toate echipementele de fluoroscopie de pe teritoriul României, instalare de echipamente radiologice pentru medicina veterinara, echipamante Sony de printare în cadrul centrelor de imagistica, fibroscanelor etc
Sunt responsabil de asemenea pentru comercializarea echipamentelor de asigurare a calitatii în practicile de radiologie, echipamente produse de firma Unfors-Suedia, comercializarea tuburilor Rx produse de IAE-Italia precum si a pieselor de schimb necesare echipamentelor pentru care sunt specializat.
Anul 2010 îl încep prin aplicarea procedurilor de înlocuire a echipamentelor de tomografie computerizata din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Oradea si Spitalul de Recuperare Borsa cu altele mai noi si mai performante precum si cu pregatirile pentru Congresul European de Radiologie de la Viena, cea mai mare expozitie anuala de profil din Europa.
Echipa de Service TEMCO Cluj-Napoca
Rx VILLA OWI
OLYMPUS C.N.C.A.N.
Capitolul
Orizonturi românesti
Actualitati, opinii, comentarii
Coordonator: Prof.dr.ing. Pompiliu Manea
Membru de Onoare al Academiei de stiinte Medicale
Din istoria farmaciei clujene
În amfiteatrul „Erwin Popper” de la Fcultatea de Farmacie din Cluj-Napoca, a fost sarbatorit în ziua de 23 octombrie a.c. prof.dr.doc. Ioan Grecu, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, în prezenta unui numar deosebit de mare de participanti: farmacisti, chimisti, medici, studenti, conjudeteni, colegi si prieteni.
Au luat cuvântul:
-Prof.dr. Constantin Ciuce, rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” care a înmânat sarbatoritului „diploma de excelenta” pentru întreaga activitate de cercetare si staruinta depusa în educarea a numeroase generatii de studenti farmacisti si doctoranzi.
-Prof.dr. Marius Bojita, presedintele U.M.F. „Iuliu Hatieganu”, prof.dr. Felicia Loghin, decana Facultatii de Farmacie, profesorii: Elena Curea, Maria Neamtu, Robert Sandulescu, Gheorghe Mermeze si farmacista Iacob Speranta, presedinta Colegiului Farmacistilor , filiala Cluj, care au elogiat activitatea didactica, de cercetare, educativa, organizatorica si obsteasca, desfasurata de sarbatorit timp de 36 de ani în cadrul Facultatii de Farmacie a Universitatii „Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca si timp de 7 ani (1997-2004) în cadrul Facultatii de Medicina si Farmacie a Universitatii din Oradea.
-Prof.dr. Gheorghe Mermeze de la Facultatea de Medicina si Farmacie din Oradea, a înmânat sarbatoritului o „diploma de merit” a Universitatii din Oradea pentru „Contributia adusa la dezvoltarea învatamântului academic oradean”.
Tot cu aceasta ocazie a aparut cartea „Profesorul Ioan Grecu la 90 de ani” aparuta sub redactia prof.dr. Marius Bojita la editura Todesco 2009, Cluj.
Prof.dr.doc. Ioan Grecu, nonagenar
Prof. dr. Teodor Goina
In 23 octombrie 2009, prof.dr.doc. Ioan Grecu de la Universitatea de Medicina si Farmacie “Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca, conjudetean si prieten de familie cu Doina Cornea si Ioan Gavrila Ogoreanu, cunoscuti luptatori ai rezistentei anticomuniste din tara noastra, împlineste vârsta de 90 de ani. Cu acest prilej consideram de datoria noastra, ca fosti studenti, colegi si colaboratori, sa aducem un respectuos omagiu personalitatii sale, pentru activitatea sa profesionala de farmacist, dascal în învatamântul superior farmaceutic, om de stiinta si cultura al urbei noastre.
Profesorul Ioan Grecu, fiu al Ţarii Fagarasului, adevarata vatra de cuget si simtire româneasca, a vazut lumina zilei în urma cu 90 de ani în satul graniceresc Copacel, ca fiu al lui Gheorghe si Maria Grecu, învatator, respectiv agricultoare.
De la tatal sau, primul sau dascal, a învatat abecedarul, iar de la profesorii sai de la Liceul “Radu Negru” din Fagaras, suflete mari de carturari si de români, si-a însusit o temeinica cultura generala, pe care si-a completat-o cu o bogata si ampla cultura profesionala în domeniul stiintelor si practicii farmaceutice si chimice, în cadrul Facultatii de Farmacie a Universitatii din Bucuresti, între anii 1938-1943, si ai Facultatii de stiinte a Universitatii din Cluj, între anii 1944-1948.
Concomitent a absolvit si Institutul Sanitar Militar din Bucuresti, ca sublocotenent-farmacist, desfasurându-si timp de 16 ani (1940-1956) activitatea de ofiter farmacist, pâna la gradul de locotenent-colonel, în 1956, în unitati ale Ministerului Apararii Nationale.
In octombrie 1949 si-a început activitatea de cadru didactic, ca asistent universitar la disciplina de Industria medicamentului din cadrul Facultatii de Farmacie a Institutului de Medicina si Farmacie Cluj, condusa pe atunci, în calitate de conferentiar universitar, de regretatul prof.dr.doc. Victor Ciocanelea (1901-1993).
A pus bazele învatamântului de Chimie anorganica de la Facultatea de Farmacie din Cluj, pe care l-a condus cu competenta între anii 1950-1985. Este doctor în stiinte chimice (1964), doctor docent în stiinte (1971), conducator de doctorat, specialitatea Chimie anorganica (1972) si veteran de razboi cu gradul de colonel farmacist, în rezerva (1991).
Intre anii 1992-1997 a predat cursuri de chimie medicala si chimia materialelor dentare la Colegiul de Medicina si Farmacie al Universitatii “Avram Iancu” din Cluj si la Colegiul Sanitar “Dr. Alma Popovici” si “Cristianum” din Cluj. Intre anii 1997-2004 si-a continuat activitatea de dascal la disciplina de chimie anorganica din cadrul Facultatii de Medicina si Farmacie a Universitatii din Oradea.
A desfasurat o bogata activitate de cercetare, concretizata în monografii, cursuri, manuale si peste 200 de lucrari stiintifice, cu caracter fundamental si aplicativ, publicate în reviste de specialitate din tara si strainatate, în domenii prioritare de cercetare: introducerea unor substante medicamentoase ca liganzi în chimia coordinativa si implicatiile lor în practica analitica, controlul medicamentelor, în medicina si biologie; complecsi anionici, heteropoliacizi si acidul picrolonic în analiza si controlul medicamentelor; valorificarea în scop farmaceutic a unor materii prime indigene (bentonine, argile); farmacia si Societatea Româna de istoria farmaciei de-a lungul vremii.
Ca autor, a publicat doua manuale de chimie anorganica tiparite la Editura Didactica si Pedagogica în 1964 si 1982, zece cursuri litografiate în mai multe editii si 12 monografii dintre care mentionam: “Notiuni generale despre radioelemente si aplicatiile lor” (1956), “Ghidul farmacistului practician” (1967), “Polimorfismul si activitatea medicamentelor” (1975), “Interactiuni între substantele macromoleculare si medicamentoase” (1979), “Identificarea substantelor medicamentoase” (1980), “Implicatiile biologice si medicale ale chimiei anorganice” (1982), “Structura cristalina si biodisponibilitatea substantelor medicamentoase” (1984), “Echivalenta medicamentelor” (1985), “Substante farmaceutice auxiliare” si “Stabilitatea medicamentelor” (1987).
In domeniul istoriei farmaciei a publicat în colaborare, monografiile: “Societatea Româna de Istoria Farmaciei” (1999), “Farmacia si Societatea Româna de Istoria Farmaciei de-a lungul vremii” (2005) si “Farmacistii nostrii” (2009). In curs de aparatie în luna noiembrie a.c. la Editura Monitorul de Fagaras se gaseste monografía “Personalitati din Ţara Fagarasului 1800-2009”.
A colaborat la editiile a VII-a si a VIII-a ale Farmacopeeii Române si a tinut peste 40 de conferinte cu subiecte de actualitate ale stiintelor farmaceutice si de istorie a farmaciei în mai multe orase din tara. Este membru fondator al Societatii Române de Istoria Farmaciei, fiind vicepresedinte al acesteia între anii 1991-1994 si 1999-2005, presedinte între anii 1994-1998, iar din acest an 2009, este presedinte de onoare.
Sub îndrumarea si conducerea sa, între anii 1973-1985 au fost sustinute si acordate sase titluri de doctor farmacist. De-a lungul prodigioasei sale cariere i s-au acordat numeroase premii si distinctii ca: “Gradatia de Merit a Ministerului Invatamântului” (1972), premiul “Victor Babes” al Academiei Române (1987), Placheta de onoare a Consiliului judetean Cluj (1996), medalia “Prof.dr. Alexandra Ionescu-Matiu”, clasa I (2001), Diploma de onoare (1998) si Diploma de excelenta pentru întreaga activitate (2002); “80 de ani de învatamânt medical si farmaceutic în Transilvania” (1999); Ordinul Meritul Militar, clasa I (1954).
Este membru de onoare al Asociatiei medicilor si farmacistilor, ofiteri de rezerva “General Dr. Carol Davila” (1990), membru al Colegiului Farmacistilor din România (1994), membru al Fundatiei culturale “Negru Voda” din Fagaras (2003), membru al Asociatiei oamenilor de stiinta din România (1968) si membru al Sociedad d’Amics de Historia i de la Ciencia Farmacéutica Catalana, Spania (1993).
Personalitate de seama a învatamântului farmaceutic si a profesiei de farmacist din tara noastra, prof.dr.doc. Ioan Grecu a fost desemnat “Om al anului 2008” de catre American Biographic Institute, fiind inclus în numeroase compendii care cuprind personalitati române si straine.
La împlinirea a 90 de ani, dorim sa-l omagiem si sa ne bucuram alaturi de domnia sa si familia-i draga, sa-i multumim pentru tot ceea ce a realizat si facut pentru nobila noastra profesiune si stiintele farmaceutice din tara noastra, sa-i uram sanatate, viata lunga, putere de munca si noi împliniri.
Protectoare de Incaltaminte Ecologica
Produsele noastre sunt omologate in CE, avand o constructie ergonomica,solida,
fiind dotate cu un sistem ‘’One touche’’(o singura atingere) ,care ii confera o eficacitate, confort de inalta calitate, incaltamintea rezultata fiind sterila si ecologica.
Se recomanda
cu precadere in sfera :
Medicala
Industria Farmaceutica
Industria Chimica
Industria Electronica
Industria Alimentara
ROMANIA, CLUJ-NAPOCA,STR.REPUBLICII 65-67,TEL:+40-264-599331; FAX:+40-264-596270,
E -mail : apluscal@temco.ro;
Project Manager Mobil :+40-745-106869; + 40-721-021007.
Un ilustru fiu al “Ţarii Fagarasului”. Profesorul universitar Ioan Grecu
Prof. dr.ing. Liviu Literat
Într-un sat cu nume alintat “Copacel” aflat într-o zona de tara în care, oamenii din multe localitati ale spatiului cuprins între Oltul mijlociu si muntii Fagarasului si-au botezat asezarile cu diminutive (Olt-Oltet, Râu-Râusor, Cârta-Cârtisoara, sercaia-sercaita, Vistea-Vistisoara etc), s-a nascut (23.10.1919) în familia învatatorului Gheorghe si Maria Grecu, viitorul farmacist si chimist de renume, eminent profesor al Facultatii de Farmacie din Cluj, este om de stiinta si cultura, creator de scoala în domeniul chimiei medicamentului, cronicar al breslei farmacistilor din România si cercetator al trecutului tarii sale de bastina, Ţara Fagarasului.
Despre originea familiei Grecu, izvoare ale istoriei locului, din jumatatea a doua a veacului 17, consemneaza prin unele atestari boeronale existenta în Copacel a 7 familii cu acest nume, ca atare si de reputatul istoric Ion Cavaler de Puscariu în lucrarea “Date istorice privitoare la familiile nobile Române”, Sibiu, 1892 (Partea I, p.107 si 181), respectiv, 1895 (Partea II, p.125), care consemneaza lapidar:
Indiferent carei ramuri din aceste familii ar apartine si, dincolo de rangul nobiliar, de care profesorul nicicând n-a facut prilej de “fala”, dimpotriva, aceste date de genealogie subliniaza, pe de o parte, vechimea radacinilor familiei în istoria si glia Ţarii Oltului, statutul social-economic al înaintasilor sai si traditia de oameni stiutori de carte (carturari) generatii la rând, iar pe de alta parte, explica legatura indisolubila, organica si afectiva, cu vatra strabunilor, sentimentul de apartenenta fata de un loc anume si un trecut comunitar, demnitatea de sine si nationala, respectul si datoria morala fata de predecesori, dar si fata de prezent, de progresul si afirmarea oamenilor acestor meleaguri.
Constientizate prin educatie, în familie, în scoala sateasca sau în anii de liceu la “Radu Negru” si facultate, aceste repere morale si de conduita, au devenit principii de viata pe care profesorul Ioan Grecu le-a urmat cu consecventa, devenind un neobosit militant pentru aceste deziderate, model, mentor si sprijinitor, un adevarat Mecena pentru concetatenii sai din Ţara Fagarasului si nu numai.
v
Legaturile mele cu profesorul Ioan Grecu au fost sporadice si târzii. Multa vreme l-am stiut fara al cunoaste. L-am stiut din familie, din amintirile, deosebit de elogioase, ale tatalui meu care i-a fost profesor de “Naturale” la “Radu Negru”. L-am stiut din cercul meu de colegi fagaraseni, studenti la diferite facultati din Cluj si apoi din viata academica, profesionala si culturala a cetatii universitare clujene. L-am stiut din literatura de specialitate comuna (chimia), dar nu ne-am cunoscut nemijlocit, asa cum mi-as fi dorit.
As fi vrut sa-l cunosc pe farmacistul militar, despre care îmi spunea tata, cu admiratie, ca ar fi facut si chimia, spre a patrunde mai adânc mecanismele interactiunilor medicament – organism si spre a se pregati pentru o cariera universitara. Elev fiind si apoi student la chimie, în Cluj, în drumul spre scoala, ce trecea pe lânga spitalul militar, încercam sa-l identific printre ofiterii cu însemne de cadru militar. In zadar.
În viata profesionala i-am urmarit afirmarea de dascal si om de stiinta, dar si de protector al fagarasenilor sai, de asemenea, fara o legatura directa.
Relatia cu profesorul Ioan Grecu, în mare masura, a fost unilaterala, “doar eu îl cunosteam”, fara ca reciproca sa fie valabila.
În contextul dat, mi s-a întâmplat un lucru ciudat. Eram în concurs pe un post de profesor la Politehnica clujeana. Dupa îndeplinirea tuturor formalitatilor, analizelor, referatelor si concluziilor, cu recomandarea de a mi se atribui postul, aflu componenta comisiei. Semnatarii actului erau doi magisteri consacrati ai chimiei Anorganice si Analitice românesti, prof.dr.doc. Candin Liteanu si prof.dr.doc. Ioan Grecu. Fara comentarii!
Mare si neasteptata mi-a fost mirarea, la gândul ca, daca domnul profesor Candin Liteanu ma cunostea, i-am fost student si o vreme asistent, profesorul Grecu m-a descoperit doar din acte, fara a ma sti nemijlocit. Se închidea astfel un ciclu de posibila cunoastere sau recunoastere reciproca unilaterala.
v
Legatura nemijlocita s-a stabilit mai târziu, nu atât în planul profesiei, cât mai ales pe cel al preocuparilor comune legate de obârsie, amândoi provenind din sate apropiate din Ţara Fagarasului. Venise vremea când experienta de o viata si întelepciunea se cereau împartasite, iar adevarurile istoriei traite, multa vreme ascunse, se cereau scoase la lumina.
In acest sens, ne-am sprijinit reciproc, profesorul Grecu având contributii însemnate în reconsiderarea istoriei recente a Ţarii Fagarasului si a personalitatiilor cultural-stiintifice autohtone în calitatea sa de membru al Fundatiei culturale “Negru Voda” si de colaborator al Muzeului Ţarii Fagarasului “Valer Literat” din municipiul Fagaras.
Am admirat, de asemenea, puterea de munca si acribia cu care s-a aplecat în culegerea de date si redactarea volumului “Figuri de farmacisti români” aparuta recent (2009), o adevarata enciclopedie a farmacistilor practicanti din România de la începuturile acestei profesii.
Merite incontestabile are si pe linie profesionala în calitate de presedinte al Societatii de Istoria farmaciei, a carei activitate o coordoneaza cu deosebit succes si multa competenta.
In sfârsit, pentru o schita de portret a profesorului Ioan Grecu, socotesc necesar de subliniat câteva trasaturi de caracter relevante. Acestea ar cuprinde:
zestrea de omenie, altruism si daruire pe care a mostenit-o sau a cultivat-o, fiind gata oricând sa ajute cu vorba si cu fapta pe cel ce are nevoie de sprijin sau alinare, fapt pentru care a fost si este iubit, poate cel mai iubit dintre pamânteni,
legatura ancestrala si telurica transformate în iubire fara margini de strabuni si glia Ţarii lor, trasatura dominanta (cu rol de back ground),
puterea de munca, ambitia si tenacitatea în desavârsirea profesiei, calitati care au dat roade, l-au consacrat ca formator de scoala, au fost recunoscute si rasplatite de comunitatea stiintifica nationala si de peste hotare.
v
Despre o personalitate de talia profesorului Ioan Grecu, spre a-i cuprinde cât mai fidel valentele s-ar cuveni o monografie. Nu mi-am promis acest lucru, iar cine doreste amanunte le poate obtine consultând numeroasele dictionare de personalitati românesti si straine (Whoo’s Who), în care se afla cu siguranta sau poate fi cautat pe internet.
Am dorit doar sa îl omagiez si sa ma bucur alaturi de domnia sa la momentul aniversar 90, sa-i marturisesc gratitudinea pentru onoarea de a ma fi acceptat printre apropiatii sai, sa-i multumesc pentru solicitudinea, si daca nu-i prea mult spus, prietenia, pe care mi-a acordat-o, sa-i urez sanatate, viata lunga, putere de munca si La Multi Ani!
Universitaria
Arta-cultura Vineri, 23 Octombrie 200
Prof. dr. Ioan Grecu – Omagiu la împlinirea vîrstei de 90 de ani
Astazi, 23 octombrie 2009, Prof. dr. Ioan Grecu împlineste venerabila vîrsta de 90 de ani. Este de datoria noastra, a concitadinilor, sa-i aducem un respectuos omagiu pentru activitatea sa profesionala de farmacist, dascal în învatamîntul superior farmaceutic, formator de scoala, cercetator neobosit, personalitate a stiintei si culturii din inima Transilvaniei. Cu aceasta ocazie, conducerea Facultatii de Farmacie invita discipolii profesorului si pe toti cei care-l cunosc si pretuiesc sa i se alature astazi, la ora 18, în Amfiteatrul ‘’Erwin Popper’’ (Str. L. Pasteur nr.6), pentru a-l omagia împreuna pe Prof. dr. Ioan Grecu
Arta-cultura Vineri, 23 Octombrie 2009
ROMANIA, CLUJ-NAPOCA,STR.REPUBLICII 65-67
TEL:+40-264-599331; FAX:+40-264-596270,
E-mail:office@aparatura-ofta.ro;
Contact
:
BECURI ELECTRICE CU LEDURI
Caracteristici:
*Nu contine mercur
*Nu contine wolfram
*Marca CE
*11W=60W
Utilizare: 30 000 ore functionare
Este Ecologic=Reciclabil
Bulbul este Rece
Economie de energie electrica in valoare de 80 €/bec/an
Analizorul BC 3200 - vârf tehnologic în hematologie.
Aparat compact care necesita :
costuri minime de întretinere
SIGURANTA-lucreaza cu tuburi inchise
minim de service
volum redus al probei
consum redus de reactivi
consum redus de energie
Marius Negoita
|
|
Sales&Service Representant
69A
Sector 2
021353
Mobile Phone:
Phone:
Fax:
E-mail:mnegoita@temco.ro
Web: www.temco
Mihaela Bocu
Arta-cultura Joi, 3 Septembrie 2009
Dupa cum am mai anuntat,
Clujul gazduieste în premiera, în perioada 2 - 6 septembrie
a.c., cel de al IX-lea Workshop al Societatii Europene a Muzeelor de
Istorie a stiintelor Medicale (European Association of Museums of
History of Medical Science) – manifestare cu caracter stiintific
organizata de Compania Româna de Tehnica Electronica
Medicala Cluj (Tehno Electro Medical Company – TEMCO), prezidata de
Prof.dr.ing. Pompiliu MANEA, în colaborare cu Asociatia Europeana
deja amintita, Muzeul National de Istorie al Transilvaniei, Muzeul
Etnografic al Transilvaniei, Universitatea de Medicina si Farmacie
‘’Iuliu Hatieganu’’ Cluj-Napoca, Spitalul Clinic Judetean de
Urgenta Cluj. Participa importante
personalitati cu preocupari în domeniu, directori de muzee, curatori
si membri ai Societatii din Europa si de pe alte
continente. Deschiderea oficiala care a avut loc, aseara, în Sala
REDUTA a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, a fost onorata de
prezenta Acad. Ionel Haiduc – Presedintele Academiei Române, a Acad.
Horia Colan, precum si a domnilor: Florin Stamatian – Prefectul
judetului Cluj; prof. univ. dr. Marius Bojita -
Presedintele UMF “Iuliu Hatieganu”; Alexandru Herlea – fost ministru
al Integrarii Europene, profesor de istorie a Tehnicii si
stiintelor la Universitatea Tehnologica Belfort-Montbeliard;
Willem Mulder – Presedinte onorific al workshop-ului, curator al
Muzeului de Istorie a stiintelor Medicale al Universitatii
din Utrecht, Olanda; Inger Wikstrom Haugen – Vicepresedinte al
workshop-ului, curator/director al Muzeului de stiinte Medicale din
Goteborg, Suedia; a d-nei Anna Radzyun – curator al Muzeului de Antropologie
si Etnografie ‘’Petru cel Mare’’ – Kunstkamera , Skt. Petersburg, Rusia;
Ramunas Kondratas – curator al Smithsonian Institute Washington D.C., SUA; Maie
Toomsalu – curator/director al Muzeului de Istorie din Tartu, Estonia; Tauras
Mekas – director al Muzeului de Istorie a Medicinii si Farmaciei al
Lituaniei, Kaunas, Lituania s.a. În amplul discurs inaugural adresat
invitatilor, Prof. dr. ing. Pompiliu Manea, în calitate de principal
organizator, a tinut o veritabila lectie de istorie, din
care reproducem fragmentar: ...’’Istoria Colectiei de Aparatura
Medicala a început acum mai bine de o jumatate de secol, cînd,
tînar inginer fiind, am facut parte dintr-o comisie de declasare
si clasare a aparaturii si instrumentarului medical. Aceasta se
întîmpla în plina perioada a comunismului, cînd regula era ca,
dupa terminarea documentatiei de casare si înainte de predarea
bunurilor la centrele de achizitie a fierului vechi, un grup de tineri
muncitori cu niste ciocane grele, cu cozi de vreo doi metri, sa
zdrobeasca si sa distruga totul, pîna la cele mai mici
elemente; ca nu cumva sa ramîna ceva ce sa-si
însuseasca clasa muncitoare, atît de iubita de partidul ei
comunist de avangarda. Atunci mi-am dat seama ca, de fapt, noi
distrugeam valori, valori legate de alte valori, care erau oamenii si
specialistii care le-au utilizat în scopul stabilirii diagnosticului,
tratarii bolilor si bolnavilor, precum si al cercetarii
medicale. Am înteles imediat ca aceste aparate si instrumente
erau legate de pionieri ai medicinii românesti din tara noastra
si de urmasii acestora, precum profesorii: Ioan Molnar-Piuariu, Nicolae
Kretulescu, Carol Davila, Constantin Severeanu, Iuliu Hatieganu,
Dimitrie Michail, Dimitrie Negru, Coriolan Tataru, Ioan Goia, Victor
Papilian, Nicolae Hortolomei, Ioan Pacurariu, Sorin Schiau, Gheorghe
Chisleag, Gheorghe Smitzer, Ioan Bârzu, Octav Costachel, Dumitru
Dabija, Petre Vancea, Dumitru Radulescu si multi, multi
altii, din toate colturile tarii si chiar de peste
hotare. Au trecut ani si ani de casare si distrugere a acestor
valori, asa cum se întîmpla cu mai toate valorile în perioada
comunista, pîna cînd, dupa anul 1970, l-am întîlnit la Cluj pe
Prof. dr. Hadrian Daicoviciu, pe atunci director al Muzeului de Istorie.
Acesta, gasind solutia, m-a împuternicit ca si custode onorific
prin decizia 114 din februarie 1970 si m-a înarmat cu legislatia
necesara, ca sa trecem aceste bunuri în Patrimoniul National. Am
început sa merg din spital în spital, în toata România, în
deplasarile mele de serviciu pentru aparatura medicala, sa
înregistrez bunurile considerate de patrimoniu, cu ani buni înainte de casare,
si astfel sa salvez multe dintre ele.(...) În perioada de dinainte de
1989 nu stiam ca în alte tari, în special în cele
necomuniste – unde o farmacie, de exemplu, se transmitea din tata în fiu –
fiecare instrument si aparat era o amintire, o amintire vie, identificata
cu înaintasii, care se pastra cu sfintenie într-un loc anume,
sa nu se deterioreze, si asta timp de cîteva generatii... Pentru
mine, însa, au trebuit sa treaca alti ani de munca
minutioasa si asidua, pentru a gasi calea legala
de a obtine aprobarile si banii necesari pentru realizarea
colectiei de aparatura medicala, de altfel singura din România.
Ea a fost gazduita de diverse institutii pîna în 1990... În
urma cu sapte ani, primarul de atunci al Clujului, dl dr. Gheorghe
Funar, ne-a atribuit actualul spatiu de circa 80 mp în «Casa Hintz»,
monument istoric în care îsi are sediul Colectia de farmacie «Valeriu
Bologa», gazduita în fosta farmacie Hintz. Primarul de atunci ne-a
atribuit si banii necesari pentru amenajarea si zugravirea
acestui spatiu. Am început sa aducem aici aparatura, mai întîi pentru
depozitare, iar dupa ani, sa confectionam mobilierul
necesar, pe baza indicatiilor date de prietenul meu, Willem Mulder,
curator al Muzeului Universitatii din Utrecht, mobilier facut pe
banii firmei TEMCO. În anul 1998, colectia a fost prezentata la
Congresul de la Leeds si acceptata în patrimoniul universal. În fine,
iata ca astazi avem onoarea sa fim înconjurati de
colegii si prietenii din Europa, America, Rusia s.a. pentru cel de-al
IX-lea Workshop al E.A.M.H.M.S., iar România, la rîndul ei, sa
recunoasca aceasta colectie. Multumesc înca o
data tuturor prietenilor care se gasesc alaturi de noi
astazi si care ne onoreaza cu prezenta, experienta
si probitatea lor stiintifica acumulata în domeniul
stiintelor medicale din întreaga lume’’, a mai spus Prof. dr. ing.
Pompiliu Manea. Seara inaugurala s-a încheiat cu un microrecital care a
cuprins piese din repertoriul clasic românesc si din cel universal,
sustinut în onoarea invitatilor de mezzosoprana clujeanca Lavinia
Bocu, acompaniata la pian de Antonia Cioaca. Lucrarile
workshop-ului continua astazi si mîine, în sesiuni de prezentare
a unor comunicari stiintifice si activitati
practice din domeniile radiologiei si oftalmologiei, programul
stiintific urmînd sa se încheie vineri dupa-amiaza, cu ceremonia
finala. Sîmbata si duminica, participantilor le-a
fost rezervat un program de vizite în institutii muzeale din
Sighisoara , respectiv la hidrocentrala de la Marisel.
Cuvânt de deschidere
Pompiliu Manea
Dragi prieteni, doresc sa va spun bine ati venit în Cluj-Napoca, în frumosul oras de pe Somesul Mic, capitala Transilvaniei, oras ocrotit din toate partile de dealurile care îl înconjoara.
Mai întâi prin câteva cuvinte doresc sa va prezint viata si istoria „Colectiei de Aparatura Medicala”, istorie care a început înainte cu peste o jumatate de secol, când tânar inginer fiind, am facut parte dintr-o comisie de declasare si clasare a aparaturii si instrumentarului medical.
Aceasta se întâmpla în plina perioada a comunismului, când regula era ca dupa terminarea documentatiei de casare, înainte de predarea bunurilor la „centrele de achizitie a fierului vechi”, un grup de tineri muncitori cu niste ciocane grele, care aveau cozile lungi de doi metri, zdrobeau si distrugeau totul, pâna la cele mai mici elemente, astfel ca sa nu ramâna ceva pe care sa si-l însuseasca „clasa muncitoare”, atâta de iubita de partidul ei comunist de avangarda.
Atunci mi-am dat seama ca de fapt, noi distrugeam valori, valori legate de alte valori, care erau oamenii si specialistii care le-au utilizat, în scopul stabilirii diagnosticului, tratarii bolilor si al bolnavilor, precum si a cercetarii medicale. Am înteles imediat ca aceste aparate si instrumente, erau legate de pionieri ai medicinii românesti, în tara noastra si de urmasii acestora, precum profesorii: Ioan Piuariu-Molnar, Nicolae Kretulescu, Carol Davila, Constantin Severeanu, Iuliu Hatieganu, Dimitrie Michail, Dimitrie Negru, Coriolan Tataru, Ioan Goia, Victor Papilian, Nicolae Hortolomei, Ioan Pacurariu, Sorin schiau, Gheorghe Chisleag, Gheorghe Smitzer, Ioan Bârzu, Octav Costachel, Dumitru Dabija, Petre Vancea, Dumitru Radulescu si multi, multi altii din toate colturile tarii noastre si chiar si din alte tari.
Au trecut ani si ani de casare si distrugere a acestor valori, asa cum se întâmpla cu mai toate valorile din perioada comunista, pâna când dupa anul 1970, îl întâlnesc la Cluj pe prof.dr. Hadrian Daicoviciu, pe atunci director al Muzeului de Istorie, care gasind solutia, m-a împuternicit ca si custode onorific prin decizia 114 din februarie 1979 si m-a înarmat cu legislatia necesara, ca sa trecem aceste bunuri în „Patrimoniul National”. Am început sa merg din spital în spital, în toata România, în deplasarile mele de serviciu, pentru service-ul de aparatura medicala, sa înregistrez bunurile care se considerau patrimoniu, întegistrare care o faceam cu ani buni înainte de casare si astfel am putut sa salvam multe dintre ele. Am gasit si oameni care au înteles importanta acestor valori, mai întâi, în colectivul meu de munca, apoi personalul medical din spitale, oameni care veneau în întâmpinare, si ma solicitau sa cautam prin podurile, pivnitele si depozitele de vechituri ale spitalelor, ca sa gasim si sa salvam ceea ce mai puteam salva.
In perioada dinainte de 1989, nu stiam ca în alte tari si în special cele necomuniste, unde spre exemplu într-o farmacie care se transmitea din tata în fiu, fiecare instrument si aparat era o amintire, o amintire vie identificata cu înaintasii lor si care se pastra cu sfintenie, într-un loc anume, ca sa nu se deterioreze sau deprecieze. Atunci când se strângeau mai multe astfel de amintiri si asta în câteva generatii, de transmitere din tata în fiu, se gasea si un spatiu în care sa se organizeze, o mai mica sau mai mare colectie de specialitate.
Pentru mine însa a trebuit sa treaca alti ani de munca minutioasa si asidua, ca sa gasim acum calea legala sa obtinem aprobarile si banii necesari, pentru realizarea unei colectii de aparatura medicala, de altfel singura din România, pâna astazi. Am avut diverse locatii, prezentari, expuneri temporare de scurta sau mai lunga durata, cum ar fi în ordine: iunie 1979, Casa Radio din Cluj-Napoca; 1982 si 1985 Casa de Cultura a Studentilor; 1986-1988 Ambulanta Cluj; 1989 Dispensarul Medical din Gilau, imediat dupa 1990, Muzeul National de Istorie al Transilvaniei, în fosta sala de „Omagiu adus alesului iubit al poporului, Nicolae Ceausescu”, dupa doi ani au fost scoase pe diferite scari si holuri, pâna când în urma cu sapte ani, primarul Clujului, Dr. Gheorghe Funar, ne-a atribuit actualul spatiu de circa 80mp, în „Casa Hintz”, monument istoric în care îsi are sediul Colectia de farmacie „Valeriu Bologa”, gazduita în fosta farmacie Hintz. Primarul de atunci, ne-a atribuit si banii necesari pentru amenajarea si zugravirea acestui spatiu. Am început sa aducem aici aparatura, mai întâi pentru depozitare, iar dupa ani, sa confectionam mobilierul necesar, conform indicatiilor date de prietenul meu, Willem Mulder, emeritus curator al Muzeului Universitatii din Utrecht, Olanda, mobilier facut pe banii firmei TEMCO. Mentionez ca în anul 1998, colectia a fost prezentata la Congresul de la Leeds, Anglia si acceptata în patrimoniul universal.
In sfârsit, iata ca astazi, avem onoarea sa fim înconjurati de colegii si prietenii din Europa, America si Rusia, pentru cel de-al IX-lea Workshop, E.A.M.H.M.S, ca si România sa recunoasca aceasta colectie. Astazi, doresc sa aduc multumirile mele oaspetilor si prietenilor veniti din cele mai îndepartate colturi ale lumii, de la mii si mii de kilometrii, vreau sa cred ca au venit, din respect fata de mine si de tara mea, România. Astfel, ma gândesc la Ramunas Kondratas, care vine din capitala Americii, Washington D.C., fost curator al Smithsonian Institute, sau la Inger Wikstrom Haugen, director al Muzeului de stiinte Medicale din Goteborg, Suedia, ori la Anna Radzyun, curator al Muzeului de Antropologie si Etnografie „Petru cel Mare” – Kunstkamera, din capitala culturii Rusiei, St. Petersburg, orasul lui Pervȋi Petru. Maie Toomsalu, director al Muzeului de stiinte Medicale a Universitatii din Tartu, vine tocmai din Estonia, iar Tauras Mekas, director al Muzeului de Istorie a Medicinii si Farmaciei, din vechea capitala a Lituaniei, Kaunas, vine împreuna cu colaboratorii sai Asta Lygnugariene, Angele Rudzinskaite, Vilija Zabarskiene, Rolandas Minevicius.
Nu în ultimul rând, Willem Mulder, emeritus curator al Muzeului Universitatii din Utrecht, presedintele de onoare al acestei manifestari de astazi, care ne-a sfatuit si ajutat foarte mult de-a lungul timpului, în organizarea acestei colectii si care si de aceasta data, dupa, doua zile de drum a ajuns din Olanda în România, cu trei zile înainte de deschiderea Workshop-ului, ca sa vada daca totul este asa cum trebuie, desi eu sunt convins ca mai sunt multe de facut.
Mai mult decât atâta a adus împreuna cu el si pe sotia sa Tiny Mulder, pe prietenii sai Marie-Jose si Jan Hoekstra, si colaboratoarele sale Sanne Witter si Ellen Zijp, care vor sta 11 zile în România, ca sa ne cunoasca cât mai bine.
Alexandru Herlea, ex-ministru al României pentru Integrarea Europeana în guvernul 1996-2000 si profesor de istorie a tehnicii si stiintelor la Universitatea Tehnologica Belfort-Montbeliard, care conduce astazi un doctorat, în evolutia ingineriei medicale în România, 1859-2009.
Le multumesc înca o data acestor prieteni ce se gasesc astazi alaturi de noi si care ne onoreaza cu prezenta, experienta, si probitatea lor stiintifica, acumulata în domeniul stiintelor medicale din întreaga lume. Multumesc participantilor români, care au comunicari stiintifice, cum sunt: Dr. Eva Crisan, Prof.dr. Alexandru Tataru, Prof.dr. Dan Rafiroiu, Conf.dr. Simona Ţalu, Conf.dr. Cristian Bârsu, tinerii Phd. Mircea Puia si Dr. Adrian Zah. Multmumesc celor multi care m-au ajutat în organizarea acestui workshop precum, Roxana Ghindeanu, secretara workshop, George Bina, Octavian, Olariu, Ovidiu Chilat. Din partea Muzeului National de Istorie al Transilvaniei doresc sa multumesc dlui Tudor Salagean, seful Sectiei de Istorie, dr. Dorin Alicu, seful Laboratorului de Restaurari, colegilor sai Radu Cordos, Sabin Grabini si Ligia Mihaiu si dr. Radu Crisan, cercetator stiintific.
Multumim Muzeului Etnografic al Transilvaniei condus de dna Simona Munteanu, care ne-a acordat aceasta locatie, sa fim azi prezenti în „Sala Reduta”, sala în care strabunii nostrii, „memorandistii din 1894”, Vasile Lucaciu, Ioan Ratiu, Ilie Macelaru, Gheorghe Pop de Basesti, Iuliu Coroianu si altii, au fost judecati si condamnati la ani grei de puscarie de catre autoritatile austro-ungare, pentru ca au cerut drepturile si libertatile românilor din Transilvania. Va multumesc, dvs tuturor celor prezenti aici, prieteni si colaboratori, participanti la ceremonia de deschidere si va invit ca si în continuare sa fiti alaturi de noi la cocktailul de bun venit.
Sa înaltam Sfânta Cruce peste România
Pelerinaj la Aiud 2009. Popa Cornel Cristea
Sorin Andrei
14 septembrie 2009: zi de mare sarbatoare ortodoxa – Înaltarea Sfintei Cruci. Zi de mare adunare nationalist-crestina la Râpa Robilor de la Aiud. Asa cum s-a împamântenit deja, în aceasta coplesitoare zi a ortodoxiei noastre, la Aiud se întâlnesc acei români despre care putem spune ca reprezinta istoria înca vie a acestui popor; se întâlnesc fostii detinuti politici care au trecut prin puscaria Aiudului, precum si cei care nu au avut aceasta ”onoare”, dar care, la rândul lor, au înfundat alte temnite ”mândre” ale ”umanistilor” comunisti, se întâlnesc prietenii si rudele acestora, vin si tineri, foarte multi tineri, care acum, în zilele noastre, se manifesta ca români nationalist-crestini si, bineînteles, ca, ”deasupra” tuturor isi face datoria slujind Dumnezeieste câte un sobor de preoti adevarati, secondati sublim de câte un minicor de maicute ortodoxe. si lume multa; lume cât vezi cu ochii. E frumos, e ceva deosebit, simti cum te înalti si tu odata cu salvatoarea Cruce a lui Christos.
Pacat ca la aceste manifestari nu participa, mai niciodata, mai nici unul dintre oficialii nici ai zilei, nici ai locului, ca sa nu mai vorbim de cei ai tarii.
Nu.
Acestia nu vin la astfel de adunari, în schimb atunci când cu te miri ce ocazii, care în majoritatea lor sânt de factura anti-româneasca, diversi cetateni ai neamului lui Iuda isi mai taie imprejur niste preputuri, sau diverse cozi de topor, cu sortuletele lor prinse-n fata, mai fac niscaiva juraminte in fata marelui lor arhitect (zic unii ca, de fapt, acest mare arhitect n-ar fi nimeni altul decat Satana!), atunci n-ai loc de oficialitati.
Acolo e ghesul lor, acolo se simt ei bine, acolo stiu ei ca este os de ros, chiar daca pentru aceasta trebuie sa-si tradeze si sa-si vânda tara, poporul, statul.
Ce Aiud, ce românism, ce ortodoxie? Banul gros, sfere de influenta de tip mafiot cât mai înalte si mai extinse si protectie din partea justitiei (justitiei?!) pentru ca nimeni sa nu pateasca nimic indiferent cât de mult ar fura din banii publici ai acestui stat si pe cât de multi potentiali justitiari ar trebui sa-i corupa.
Asta e tot ce conteaza si catre aceste tinte sânt axati în marea lor majoritate oficialii României post-decembriste.
Dar haideti sa detaliem putin spre a ne lamuri cât mai bine fata de aceasta minunata zi a românilor din România, adica cea din 14 septembrie a fiecarui an.
Anul exact al descoperirii Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mântuitorul nu se stie. Se pare totusi ca aceasta s-ar fi întâmplat în anul 326, când împarateasa Elena, mama lui Constantin Cel Mare, sapând sub un templu pagân înaltat în timpul împaratului roman Adrian Publius Aelius (117 – 138) la poalele Golgotei, a descoperit cele trei cruci, a Mântuitorului si ale celor doi tâlhari, plus piroanele cu care fusese fixat pe cruce Mântuitorul, si chiar si mormântul Mântuitorului. Sfânta Cruce fusese îngropata acolo de ucenicii si Sfintii Apostoli ai lui Iisus Christos.
Dintre cele trei cruci, desigur, trebuia identificata cea Sfânta. Astfel, Patriarhul Ierusalimului, Macarie, a atins cu fiecare dintre acestea o femeie decedata care a înviat instantaneu ȋndata ce s-a atins de Crucea Mântuitorului.
Datorita presiunilor tot mai mari venite din partea populatiei care dorea, fireste, sa vada si sa se închine la acest sfânt obiect, în data de 14 septembrie 335 acelasi Patriarh Macarie a vorbit multimii, se pare, chiar din amvonul Bisericii Sfântului Mormânt proaspat ridicata si a aratat si a înaltat Sfânta Cruce catre populatia care a rostit o foarte scurta rugaciune, dar extrem de puternica si transmisa în timp, din generatie in generatie, pâna în anii 2000: Doamne, miluieste.
Iata sarbatoarea. Una dintre cele mai mari, mai importante si mai vechi praznice ortodoxe.
În România post-decembrista, între anii 1992 – 1999, în localitatea Aiud, la marginea acesteia, acolo unde exista asa numita ”Râpa Robilor”, adica cimitirul orasului unde erau îngropati în gropi care comune, care individuale, dar fara cruce, fara nume, fara de Dumnezeu detinutii politici ai regimului iudeo-masono-comunist, s-a ridicat de catre exact acesti oameni, martirii supravietuitori ai cancerului comunist, un cutremurator monument al Crucii: 14 cruci verticale, pe doua rânduri paralele a câte 7, unite între ele, sustin o imensa cruce orizontala.
Monument de-o inspiratie divina si de-o priveliste, repet, cutremuratoare, ce simbolizeaza crucea suferintei românesti aferenta ciumatei perioade dintre 23 august 1944 si 22 decembrie 1989. În anul 2000, pe 14 septembrie, marele român nationalist-ortodox Înalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, unul dintre cei mai încercati oameni de catre stapânirea satanista a României comuniste, împreuna cu un sobor de preoti, sfinteste acest edificiu paraclisul si osuarul construite si amenajate exact sub monument.
Cât de curând, cu voia lui Dumnezeu, se va ridica acolo o manastire si un centru martirologic, la initiativa altor imensi români printre care la loc de frunte se afla Arhimandritul Iustin Pârvu despre care daca te apuci sa vorbesti laudativ ai toate sansele sa constati ca nu poti cuprinde tu, cu vorbele tale, faptele acestuia, precum si medicul Pavel Chirila care a propus ca pe lânga manastire, aici sa functioneze o institutie româneasca ce va cerceta modul în care au fost martirizati zeci de mii de români datorita faptului ca erau anticomunisti dar, in primul rând, datorita faptului ca erau crestini si nu acceptau sa se închine noii ”religii” sataniste, de factura iudeo-masono-comunista, stapânita în România, cu o forta extrem de brutala, dupa 23 august 1944.
Iata cum s-a împamântenit ca în fiecare an, la Aiud, de ziua Sfintei Cruci, sa se organizeze mare adunare nationalist-crestina, sa se slujeasca parastasuri ortodoxe si sa fie pomeniti cei mai recenti eroi ai acestui neam.
si mai alaltaieri, în 14 septembrie 2009, lucrurile s-au desfasurat la fel. Români din toata tara, cu vârste de la 20 pâna la spre 90 de ani, au venit în numar imens, s-au rugat si s-au închinat, in frunte cu vreo 10 preoti, pentru mântuirea sufletelor celor raposati datorita terorii comuniste. La finalul slujbelor religioase s-a trecut la atât de indragitele cumparaturi de carte nationalista, s-a povestit, s-au depanat amintiri, s-au scurs lacrimi pentru cei care au parasit lumea aceasta, si s-a participat la nelipsita agapa ortodoxa.
Peste toate acestea, pentru mai toti participantii la aceste manifestari se aseaza dominant o traire sufleteasca anume, acea stare spirituala pozitiva, extraordinar de puternica si de placuta cu care te încarci în cele câteva ore pe care le petreci acolo. Este un sentiment pe care nu ti-l poti imagina. Pentru a-l simti trebuie sa mergi acolo, sa participi efectiv trupeste, dar mai ales sufleteste, la astfel de manifestari. Bateriile tale spirituale vor fi încarcate pentru cel putin câteva luni de zile.
si cum te-ai putea simti altfel atâta timp cât îi vezi, îi asculti, stai efectiv lânga niste monumente de românism si de eroism cum sânt cei ca Demostene Andronescu (poate, ultimul mare poet în viata al temnitelor comuniste), Marcel Petrisor (bunul prieten, pâna în ultima clipa, al unicului Petre Ţutea, dar si al neegalatilor înca Iosif, Calciu si, deasupra tuturor, Costache), Ilie Tudor (cel caruia Dumnezeirea i-a acordat privilegiul de a-si petrece un an langa Capitan), Tudora (Dorina) Cristea (cea careia, conform propriilor declaratii, Dumnezeu i-a dat sansa de a se casatori cu unul dintre cei mai inteligenti, talentati, omenosi, dar si dârji luptatori pentru românism, Dumitru Cristea, omul care a salvat de la pieire, prin memorare, peste 300 de poezii compuse, în primul rând, de Radu Gyr si Nichifor Crainic)? si altii ca acestia pe care îi rog sa ma scuze ca nu i-am pomenit.
Acestia sânt cei care organizeaza si participa la aceste manifestatii nationalist-crestine si aceasta este starea de spirit ce domina momentele respective. Te simti bine, te simti român, întotdeauna esti sub protectia slujbelor ortodoxiei noastre românesti, iar inima si sufletul tau tind sa urce catre Crucea cea Înaltata.
Cu toate astea, i-am vazut de atâtea si atâtea ori, pe acesti români cum li se pleaca ochii datorita unei uriase tristeti: nici acum, dupa 20 de ani de la asa zisa revolutie decembrista, demersurile lor nu sânt sustinute, nici macar cu prezenta, de oficialii locali si centrali ai Statului Român.
Nu. Acestia nu participa, decât cu extrem de rare exceptii, la aceste manifestari la care, fostii detinuti politici si-ar dori din suflet ca macar acum, pe ultima lor suta de metri, actualii reprezentanti ai Statului Român, stat pentru care ei si-au jertfit totul, dar absolut totul, sa le recunoasca martirajul prin nimic altceva decat prin simpla prezenta a autoritatii statale la aceste adunari. Din pacate aceasta tristete a lor ramâne ne-ntrerupta. Indivizii din fruntea tarii noastre, în marea si coplesitoarea lor majoritate, nu vor nici macar sa auda de asa ceva.
Întrebare: de ce?
Raspuns: datorita imensei prapastii existente între caracterele si modurile de viata proprii celor doua tabere.
Pai, cum Dumnezeu sa se poata apropia între ei niste fosti detinuti politici ai Aiudului care, în marea lor majoritate, au fost legionari, oameni cu o traire spirituala si sociala de o înaltime rar întâlnita, cu niste indivizi actuali care din punct de vedere spiritual, din punct de vedere al trairii lor nationaliste, patriotice, putem spune ca nici macar nu exista?!
Cum s-ar putea întelege un român care crede nelimitat în Dumnezeu, cu un ins pentru care Dumnezeirea este o mare gogorita?!
Ce elemente comune ar putea exista între legionarii care si-au jertfit totul, tineretea, pozitia sociala, familia, sanatatea si extrem de multi dintre ei, viata pentru cauza national-crestina în care au crezut la modul absolut, si eterogenii oameni politici ai României actuale care, de fapt, sânt aproape toti o apa si-un pamânt si care au, în viata lor, un singur scop – acumularea de averi personale imense, prin orice metode si mijloace, prin jefuirea avutului national în favoarea lor si a familiilor lor, fara nici macar o tresarire din partea propriilor constiinte?!
Hai sa fim seriosi. Diferenta este ca de la cer la pamânt.
Iata de ce nu vin reprezentantii Statului Român la întâlnirile fostilor detinuti politici.
Se merge pe ideea ca acestia din urma se sting oricum, pe cai naturale, cei care mai exista sânt extrem de batrâni, obositi si bolnavi pentru a mai reprezenta un pericol pentru cineva, iar România va fi pusa în întregime la dispozitia românilor criminali de tara si popor.
si, totusi, daca prin Pronia Dumnezeiasca, într-un fel sau altul, se va întâmpla cu viitorul tarii noastre precum celor prevazute de marele poet martir al temnitelor comuniste, comandantul legionar Radu GYR:
Ne vom întoarce într-o zi.
Ne vom întoarce neaparat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat?
Asa sa dea Dumnezeu, pentru ca aceasta ar fi singura sansa oferita României spre a nu disparea ca stat.
OMAGIUL DORINEI
CRISTEA, ADRESAT CUMNATEI SALE DOINA MANEA
La 27 decembrie 2009 s-au împlinit 20 de ani de la trecerea în vesnicie a profesoarei Doina Manea, sotia profesorului Pompiliu Manea, mama lui Bogdan Manea si al Mirelei Bucur, bunica Biiancai Manea si a lui Eric Bucur, care în 2008 a fost deshumata din Cimitirul orasului Reghin si reînhumata în Cimitirul Sfîntul Ilie din suburbia Pipera al capitalei, pentru a-si dormi somnul de veci lînga nepotul sau, Alex Bucur, pe care l-a întîlnit numai în ceruri.
Ceremonia a avut loc la biserica Sfîntul Ilie, ctitorita, cu aproximativ 200 de ani în urma, de catre familia Cretzulescu si la mormîntul amenajat în imediata apropiere a acesteia.
Au participat: Pompiliu Manea, Bogdan Manea si Mirela Bucur cu familiile lor, Georgeta Chirtes, sora Doinei Manea, cumnatele (Filuta si Paula), nepotii si prietenii defunctei, precum si ai urmasilor acesteia.
Dorina Cristea sora lui pompiliu Manea, cumnata cea mai mare a Doinei, i-a adus un miscator omagiu, pe care-l redam in extenso:
Sfinti parinti, domnule cantor, iubite frate si surori, scumpi nepoti si dragi prieteni,
Ne-am adunat astazi, cu iubire si respect, sa prohodim pe iubita noastra Doina Manea la cei 20 de ani de la plecarea de lînga noi.
I-am adus cu totii un pios omagiu, i-am închinat florile sufletului nostru si prin lacrima scursa, ne-am exprimat regretul ca nu mai este cu noi.
Ca decan de vîrsta al membrilor familiei Manea, mi-am luat dificila si dureroasa sarcina, de a creiona, în cîteva cuvinte, cu lipsitele-mi puteri oratorice, portretul moral si fizic al iubitei mele cumnate. De fapt, Doina, a fost pentru noi, surorile Manea, nu cumnata, ci sora noastra mai mica.
La întoarcerea din lunga mea calatorie prin iadul închisorilor comuniste, în casa parinteasca, unde lasasem un fratior si trei surioare, fratele meu, adusese de pe frumoasele meleaguri ardelene, ca sa-i fie sotie, o fata cu nume de “doina”, cu chip de “Ileana Cosînzeana” si cu trasaturile morale ale unei zîne bune.
Doina nu era numai o copila foarte frumoasa, ci era si buna, blînda, ascultatoare, respectuoasa si inteligenta. Ea a stiut, ca nimeni alta, sa se integreze perfect în familia de regateni, munteni, cu graiul lor mai repezit decît cel domol al ardelenilor, cu alte obiceiuri si alt ritm de viata, decît cel în care crescuse.
Între noi si Doina, ca si între familiile noastre s-a asezat o frumoasa, durabila si statornica prietenie, astfel ca întîlnirile noastre, cu diferite ocazii, erau prilej de bucurie si de încîntare.
Doina a fost o sotie si o mama model, demn de urmat, iubitoare, grijulie si priceputa la toate si în toate. De profesie profesoara de limba româna si franceza, profesînd mai mult ca bibliotecara, la biblioteca Corpului medical clujean, unde, prin frumusetea, distinctia si eleganta ei comportamentala, cu semenii, s-a facut respectata, pretuita si iubita.
Dupa o scurta perioada traita la Bucuresti, se întoarce pe meleagurile natale, în frumoasa si civilizata capitala a Ardealului. Era fericita Doina lînga iubitul ei sot , lînga adorabilii si adoratii ei copilasi Bogdan si Mirela, care sub atentia si dragastoasa ei îngrijire, cresteau ca fetii frumosi din poveste.
O cruda si nemiloasa boala a facut ca atunci cînd venise timpul sa se bucure de roadele muncii si stradaniei sale, a trebuit sa se desparta de cei dragi si sa plece pe drumul fara de întoarcere, în patria cereasca, acolo de unde venise de fapt.
Doina pentru noi nu a murit. Vie a ramas în amintirea si inimile noastre si, vie va ramînea pîna la întîlnirea nostraa în vesnicie, pentru ca noi stim de la Mîntuitorul sufletelor noastre Domnul Isus Hristos ca, finalitatea vietii nu este moartea, ci învierea. Cuminte si împacata, ea ne asteapta acolo, unde pe rînd ne vom duce cu totii si vom trai în aceeasi comuniune, în care am trait aici pe pamînt, cei vii cu cei plecati, dar aceasta se va întîmpla, ne spune marele duhovnic al neamului nostru, Parintele Arsenie Boca, numai daca pe acest pamînt, vom sti sa traim si sa ne purtam împarateste, adica, în credinta, adevar si iubire. Hristos Domnul, Aristocratul prin excelenta, Pantocratorul, ne cheama sa ne purtam aristocratic, în toata vremea si în tot locul.
Multumim Cucernicului Parinte, pentru frumoasa slujba de prohodire si pentru rugaciunea în comun, cea bine placuta Domnului.
Multumim tuturor celor care, astazi, în aceasta trista împrejurare, au fost alaturi de noi.
Permiteti-mi sa va mai retin atentia cîteva secunde si sa amintesc celor care l-au cunoscut, cît si celor care nu l-au cunoscut, ca ieri, 26.12.2009, s-au împlinit 31 de ani, de la plecarea dintre noi, a mult iubitului nostru tata, bunic si strabunic Petre Manea.
AI GRIJĂ DOAMNE DE TOŢI CEI PLECAŢI AI NOsTRI, PRIMEsTE-I SUB SCUTUL TĂU, IARTĂ-I, ODIHNEsTE-I ÎN LUMINA CEA NEÎNSERATĂ.
AMIN!
RSNA 2009
Societatea de Radiologie a Americii de Nord
Alexandru Cetațeanu
Ori de câte ori strabat cu mașina cei 1400 de kilometri de la Montreal la Chicago, tot de atâtea ori îmi spun ca va fi pentru ultima data. Mai ales daca vremea se întâmpla sa nu fie prea buna. Anul acesta, am plecat spre Chicago sâmbata, 28 noiembrie la ora 4.00 dimineața și am ajuns la Glen Ellyn (o suburbie situata în NV-ul marelui oraș din statul Illinois unde locuiește prietenul meu Calin Calușer, medic radiolog), la ora 19.00. Cum nu am fost singur (am avut co-pilot pe inginerul Dan Vulpe, bun și experimentat șofer). Drumul la dus a fost ușor. Nu la fel de ușor a fost drumul la întors acasa, pe 2 decembrie, când a plouat tot timpul. Am plecat de la Glen Ellyn la ora 7.30 dimineața ca sa ajungem la Montreal dupa aproape 20 de ore pe drum! Este drept, ne-am mai oprit sa facem cumparaturi de Sfântul Nicolae, sa mâncam etc, dar tot o «veșnicie» ni s-a parut drumul. Cu patru ani în urma, când am fost la Chicago (plecarea tot din Montreal) cu marele meu prieten, prof.dr. Pompiliu Manea, nu a fost mult diferit, numai ca drumul de întoarcere l-am facut prin Niagara, tot pe o ploaie, însa torențiala...
Dar ce «destin» ne-a împins la un drum așa de lung? Cea de-a 95-a ediție a RSNA, acesta este raspunsul.
În fiecare an, peste 60,000 de medici, profesori universitari, cercetatori științifici și alte cadre implicate în radiologie, din toata lumea, se întâlnesc la imensul centru de conferințe Mc Cormick din Chicago, în cadrul organizat de Radiology Society of North America (RSNA), cea mai mare manifestare de acest gen din lume. Producatorii de aparatura de imagistica medicala, de radiații pentru oncologie, de accesorii de radiologie, de logicele de radiologie etc sunt și ei prezenți în numar record – aprox. 700, veniți din toate unghiurile lumii. În acest an, 15% din expozanți (101) au fost prezenți pentru prima data la eveniment. Criza economica nu s-a simțit pe aici. Imaginați-va trei sali imense, fiecare de marimea unui stadion, pline cu standuri mai mari sau mai mici (dupa posibilitați și dupa marimea companiilor) cu tot ce exista în lume în materie de aparatura de imagistica umana, ba chiar și veterinara! Marii «jucatori» în domeniul medical ocupa întotdeauna spații importante, pentru care platesc zeci de mii de dolari. Cele mai mari standuri anul acesta le-au avut – în ordine – companiile General Electric, Philips, Siemens și Toshiba, urmate de Fujifilm, Hitachi Medical, Agfa Healthcare, Canon USA, Carestream Health, Shimadzu Medical, Bracco, McKesson, Vital Images, Konica Minolta Medical Imaging și altele – pâna la aprox. 700 de nume, cum am menționat mai sus.
Din dosarul pentru presa oferit de organizatori ziariștilor, prezenți și ei în numar record, se pot afla cifre interesante: Evenimentul a adus peste 130 de milioane de dolari orașului Chicago. Numai camerele/noapte închiriate de participanți au depașit 100.000 în 79 de hoteluri din centrul orașului. Noi nu ne-am numarat printre cei 100.000, având unde sa locuim și sa ne veselim, și câți nu or fi mai fost ca noi!
În cele șase zile cât a durat RSNA, au fost planificate și prezentate 1750 de comunicari științifice în toate domeniile medicale și în cele înrudite: imagistica sânului, cardiaca, pulmonara, gastrointestinala, genito-urinara, a sistemului muscular-scheletal, neurologica, pediatrie, imagistica și intervenție vasculara, radiații pentru oncologie, radiobiologie, fizica etc. S-au ținut 237 de cursuri de împrospatare (refresher) a cunoștințelor și 114 ”multisessions”. În plus s-au expus 1735 de panouri de prezentare cu scop educativ și 712 postere cu teme științifice.
Fara a fi prea tehnic și a intra în multe detalii (Catalogul evenimentului depașește bine 1000 de pagini!), trebuie sa menționez câteva dintre cele mai interesante comunicari științifice prezentate la RSNA:
Se crede ca activitatea fizica întarește articulațiile – câte sute de genuflexiuni nu faceam eu odata seara și dimineața! Iata ca nu este chiar așa. Cercetatorul Dr. Christoph Stehling de la Universitatea din San Francisco a demonstrat printr-un studiu cu MRI facut pe 136 de femei și 100 de barbați de vârsta mijlocie (între 45 și 55 de ani) ca activitatea fizica intensa (alergare, sarituri, ridicare de greutați) ar crește riscul de osteoartrita, cea mai raspândita forma de artrita, care afecteaza 27 de milioane de americani adulți. Mișcarile lente (ciclism, înot etc) ajuta la întarirea articulațiilor. Ca fost alergator de 100m și saritor la lungime, pot confirma ca Dr. Stehling are perfecta dreptate.
Telefoanele inteligente (iPhones) pot fi utilizate cu succes pentru diagnostic de la distanța cu ajutorul imaginii generate de tomografia computerizata (CT) în cazurile de apendicita acuta! Aceasta comunicare a fost facuta de dr. Asim F. Choudhri de la Universitatea John Hopkins din Baltimore. O intervenție rapida în cazul unei infecții a apendicului, înainte de a se produce abcesul (peritonita), este salutara. Intervenția chirurgicala la timp face ca riscurile și complicațiile sa fie mult mai mici. Cum radiologul nu se afla tot timpul la spital (poate fi prin munți sau la un meci de hochei, baseball, fotbal american etc) diagnosticul pe telefonul celular inteligent este o soluție interesanta și de precizie (94% din cazuri au fost diagnosticate corect pe micul ecran al telefonului ”smart”).
Știați ca bușoanele (stay-tabs) de la cutiile de aluminiu cu bere sau bauturi racoritoare va pot periclita sanatatea? Nici eu. Doctorul radiolog Lane F. Donnelly de la spitalul de copii din Cincinnati (Cincinnati Children's Hospital Medical Center) a avut 9 cazuri de înghițire a acestor bușoane pe o perioada de 16 ani. În toata lumea probabil exista sute de astfl de cazuri. În general adolescenții sunt victime ale acestor cutii. Ca urmare, aceste cutii vor fi reconcepute, sa nu mai prezinte astfel de riscuri. Precauția americana ajunsa la paroxism! Un bun exemplu – sa fac o divagație – se poate da cu sticlele de șampanie sau vin mustos – este obligatoriu sa se scri pe eticheta ca daca se scoate dopul în direcția ochilor, poate sa-i loveasca (pe ochi!). Nu este de gluma – probabil a existat un caz în care avocații hrapareți au stors bani de la o companie pentru faptul ca un dop i-a scos ochiul unui prost care nu știa ca șampania face...poc!
Peste 50% din examenele facute cu CT pentru afecțiuni pelviene și abdominale nu sunt necesare și nu sut indicate – iar riscul de radiații în exces pentru pacienți este mare. Aceasta este concluzia unui studiu facut de dr. Kristie Guite, rezident la Universitatea din Wisconsin (UW) din Madison.
În România nu cred ca exista acest risc, deoarece nu exista prea multe CT-uri. Ma înșel oare?
Elastografia (examinarea cu ultrasunete a sânului sub presiune) reduce numarul de biopsii de sân, care pot fi evitate!
În USA aprox, 80% din traumatizantele biopsii dau rezultate negative. Elastografia este o buna alternativa – aceasta este concluzia la care a ajuns Dr. Stamatia V. Destounis, radiolog la Elizabeth Wende Breast Care în Rochester, NY. La aceleași concluzii a ajuns și Dr. Smitha Putturaya și colegii de la Charing Cross Hospital Breast Unit din Londra, Anglia, într-un studiu facut pe o durata de 7 ani.
Cine sa mai înțeleaga ceva? Radiația cu doza redusa pentru mamografiile anuale de rutina, maresc riscul de cancer de sân la femeile cu predispoziție genetica sau familiala la cancer. Peste 90% din femeile la care cancerul de sân a fost depistat în faza incipianta, supraviețuiesc. Dar repetate examene cu radiații trebuie evitate. Multa atenție la riscurile mamografiilor, sfatuiește Dr. Marijke C. Jansen – var der Weide din Norvegia.
Un subiect care m-a framântat de multa vreme este legat de contaminarea cu plumb din praful care este inspirat 24 de ore pe zi. În unele țari praful este aproape inexistent, în altele...se gasește din belșug. Am scris și câteva eseuri pe aceasta tema. Iata ca problema este mai serioasa decâ credeam, așa cum ne învața și Vechiul Testament în variantele cu traduceri corecte (Isaia, 1/21-26 – unde în paragraful 25 este scris clar – ”... toate particelele de plumb le voi departa de tine” cu efectul benefic urmarit de Dumnezeu). Iertați-mi divagația.
Comunicarea științifica facuta de prof. Dr. Kim Cecil și alți 4 reputați profesori de la Universitatea din Cincinnati (U.C.C.M.) este cutremuratoare: Cercetând imagini facute cu FMRI (Functional magnetic resonance imaging) s-a constatat ca la adulții care au fost expuși la plumb când erau copii, «nicio parte a creierului nu a ramas neafectata de expunerea la plumb». Comunicarea face parte dintr-un program complex de cercetari al statului Ohio, în colaborare cu Institutul Național de Științe ale Sanatații Mediului și Agenția U.S. pentru Protecția Mediului.
Trebuie știut și reținut bine: Expunerea prenatala și în prima parte a copilariei (cei șapte ani de acasa?) la plumb, duce la defecțiuni permanente, ireversibile ale creierului. Expunerea la plumb în copilarie a fost asociata cu un factor de inteligența (IQ) diminuat, incapacitate de concentrare, rezultate proaste la învațatura și un risc marit de comportament criminal. Și sa nu uitam, reziduuri de plumb se gasesc în apa, sol și din vopselele pe baza de plumb utilizate în trecut.
Sa ne mai miram ca în unele țari oamenii sunt cam tulburi la minte, fura, înșeala, înjura, mint, sunt nervoși etc?
În încheiere, merita sa va povestesc în câteva cuvinte, seara de neuitat ce ne-a fost oferita de compania Toshiba, care a organizat la cunoscutul Navy Pier o ceremonie Sake (devenita tradiție la RSNA). Peste 2000 d participanți au putut sa manânce și sa bea pe saturate (cred ca nu s-au consumat nici un sfert din bauturile de tot felul și din nenumaratele feluri de mâncare japoneza și americana). În imensul salon principal al «pier-ului» avansat peste un kilometru în lacul Michigan, au rasunat tobele tradiționale japoneze (ce maiestrie!) iar orchestra care a interpretat muzica japoneza și americana a încântat spiritele. Una dintre cele doua violoniste, care cântau și dansau în același timp pe o mica scena înalta, vorbea românește!
Câte nu ar fi de spus despre RSNA 2009! Pe site-ul internet www.rsna.org se pot gasi toate informațiile despre tot ce s-a întâmplat la acest evenimet de excepție pentru lumea radiologiei.
Eu cred ca orice cadru medical implicat în aceasta profesie, ar trebui sa ajunga macar o data în viața la RSNA Chicago, precum musulmanii la Mecca.
Drum bun în 2010!
Cugetari politice…mereu valabile
1. Sa zicem ca esti un idiot. si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta ȋnseamna ca ma repet.
Mark Twain
2. Eu cred ca o tara care ȋncearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând ȋntr-o galeata, ȋncearca sa se ridice tragând de mâner.
Winston Churchill
3. Un liberal este cineva care se simte ȋndatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
Gordon Liddy
4. Democratia trebuie sa ȋnsemne mult mai mult, decât doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manânce la cina.
James Bovard
5. Ajutorul extern trebuie ȋnteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
Douglas Casey
6. Guvernul este o mare inventie, prin care toata humea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
Frederic Bastiat
7. Daca crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cât va costa, când o sa fie gratuit!
P.J. O’Rourke
8. În general, arta de a guverna consta ȋn capacitatea de a lua cât mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
Voltaire
9. Nici o viata, libertate sau proprietate un este ȋn siguranta, atâta timp cât aparatul legislativ este ȋn sesiune
Mark Twain (1866)
10. Sa vorbesti este ieftin, ȋn afara de atunci, când vorbeste parlamentul.
Necunoscut
11. Raul inerent al capitalismului este ȋmpartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este ȋmpartirea echitabila a saraciei.
Winston Churchill
12. Ceea ce are nevoie tara asta, sunt mai multi politicieni fara loc de munca.
Edward Langley
13. Un guvern suficient de mare, ȋncât sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
Thomas Jefferson
Amintiri din “Micul Paris”
Dupa o idee a doamnei Vali Vladucu
n Bucurestiul de odinioara au c ntat:
Zavaidoc Cristian Vasile
Mircea Cartarescu ne spune povestea
Zarazei
Prin 1944, sub cele mai îndârjite bombardamente americane, Bucurestiul petrecea la fel ca în anii nebuni ramasi în urma cudoua decenii.
Mâncarea era ieftina, hotelurile primitoare iar gradinile de vara, Rasca,Otetelesanu si Carabus, dar si Bordeiul, înca de pe atunci asezat la marginea Herastraului, raspândeau pâna în mahalalele marginase mirosul de patricieni la gratar si sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau si ieseau din umbra enorma a Palatului Telefoanelor atât automobile negre, cu ferestre de cristal, ca de pe vremea prohibitiei si a lui Eliot Ness, cât si trasuri, asa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau sa care lumea bogata a orasului la sosea. Distractiile erau peste tot la-ndemâna.
La Opereta cânta înca Leonard, circul Sidoli (fara batrânul Giovanni Sidoli, care murise cu un deceniu în urma, dar cu cele doua fiice ale lui împamântenite aici si maritate cu mari financiari evrei) se lauda, dupa ce arsese deja de patru ori, cu un cort nou, azuriu cu dungi albe, si cu douazeci si patru de cai împodobiti cum nu se mai vazuse pâna atunci, iar santanurile atrageau o clientela vesela si petrecareata, între care distingeai nu rareori ofiteri germani însotiti de femei de lux, femei fara oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întretinute de unul sau de altul, dar destule si dintre cele care nu se jenau sa-si afiseze tariful pe usa lor din hotelul în care primeau musteriii.
Una dintre acestea era Zaraza, si povestea ei m-a emotionat întotdeauna nu prin ciudatenia ei nemaivazuta, cât prin faptul ca e adevarata. Zaraza, mai pre-cis Zarada, este un nume tiganesc traditional.
El înseamna Minunata. Femeia foarte tânara ce-si facuse intrarea, în seara fatala când a început totul, în localul Vulpea Rosie de pe selari, la bratul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevar tiganca, avea fata aspra, buzele ca de barbat senzual si parul atât de negru si de lucios, încât de buna seama ca fusese dat cu pumni întregi de ulei de nuca.
Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri si pantofi de asemenea cu stras-suri sclipitoare pe catarame.
Grupul tabarî la o masa rezervata, se ceru sampanie, se facura glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scena de cabaret dansa o femeie grasa cu un sarpe letargic. Urma un numar cu porumbei dresati.
În fine, aparu, abia vazut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian Vasile. Aplauze nebunesti îl însotira.
Probabil ca acest nume, unul dintre cele mai faimoase la vremea lui, nu mai spune prea mult în ziua de azi. Unii-si mai amintesc de cântecele lui, dar mai degraba ca sa râda de vocea nazalizata care iesea din patefoanele cu înregistrari extrem de proaste. Pe vremuri, ca sa înregistreze un cântec, cântaretul trebuia sa-si vâre capul într-un fel de goarna de alama, care-i altera complet vocea. La rândul lor,placile „Pathe", chiar si cele de calitate, înregistrate sub sigla „His Master 's Voice", erau de ebonita si, cu vremea, se fisurau, îmbatrâneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tangourile lui Cristian Vasile sunt atât de neobisnuite, au o linie sonora atât de originala si de miscatoare si cuvinte de un kitsch atât de înduiosator, încât eu, cel putin, le-am iubit de la prima ascultare. Putini mai stiu ca e autorul Zarazei, al Ramonei si al neuitatului, desi uitat “Aprinde o tigara” a fost Gardel al nostru, atât prin muzica lui,cât si prin viata romanesca pe care a dus-o.
La Vulpea Rosie toata lumea venea pentru Cristian Vasile, asa cum Zavaidoc, alta glorie a momentului, facea sa prospere îngerasul, faimosul local al Vioricai Athanasiu. Cei doi mari nu se iubeau.
Zavaidoc era cu bandele de la Bariera Vergului, condus pe-atunci de Borila. Le platea ca sa-l protejeze.
Cristian Vasile îsi dadea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, fratii Grigore. De mai multe ori guristii se-ntâlnisera, însotiti de malacii lor, si scosesera cutitele. Povestea mea începe însa într-un moment de armistitiu.
În acea seara barbatul în smoking alb, mult prea sic pentru înfatisarea lui de docher dat cu briantina, începu cu un cântec pe care abia-l compusese. Publicul nu-l stia, asa ca-i sorbi vorbele în tacere. Nu, vocea sa nu era metalica. Era o voce de barbat întreg, ti-l puteai imagina cântând pe Humphrey Bogart. Doar textul era usor siropos, dar prin aceasta contrasta fermecator cu vocea prea aspra, grava si retinuta:
Ţi-aduci aminte
Ce dulci cuvinte
Ne trimeteam în scrisori?
Odinioara
Pe dinafara
Le stiam uneori.
Scaldate-n lacrimi noi le citeam
si-apoi le sarutam.
Visul se curma
si-n cea dinurma
Eu nu stiu ce sa-ti mai scriu....
Când mama ma alinta, în copilarie, nu ma impresionau deloc giugiulelile ei, le consideram normale si cuvenite. Nu voi uita însa niciodata cum mi-a spus tata de doua sau trei ori „puisor", caci tata a fost întotdeauna aspru cu mine si uneori de-a dreptul rau. Era la fel cu Cristian Vasile. Era o minune ca bruta în smoking putea da atâta duiosie virila refrenului:
Ce vrei sa-ti scriu
Acuma, când ne despartim?
E prea târziu,
Noi nu ne mai iubim.
Cuvinte dragi de-amor
Le-am tot rostit la timpul lor.
Atât le-am repetat...
Ne-am înselat...
Cei din public, îmbogatitii si colaborationistii orasului, putred de corupti, pareau sa fi uitat pâna si ei Sodoma josnica si monotona a vietii lor. Unii taceau, privind sticlos în fata ochilor. Altii duceau paharul alungit de sampanie la gura si beau din el mult mai mult decât de obicei.
Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur si dârmon, plângeau ca scolaritele. Se surprinse si Zaraza lacrimând, si nu-si amintea s-o mai fi facut vreodata.
Cântaretul mai zise doua cântece vechi si se retrase. Ţiganca statu jumatate de ceas ca pe ace si iesi dupa el. Intra în odaia improvizata a artistilor, unde dadu peste îmblânzitoarea de serpi despuiata pe jumatate, gâdilata de dresorul de porumbei si râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciuma din preajma. Nu mânca niciodata în localul unde cânta. ÎI gasi la cârciuma, stând la o masa, singur, cu un pahar de absint. I se aseza în fata. Baura împreuna, vorbira ore-n sir (ce-si spusesera nu vom sti niciodata), se apucara de mâna, ascultara înlantuiti vioara arsa a unui tigan batrân si, adânc în noapte, plecara amândoi.
In noaptea aceea Zaraza deveni femeia lui, cum avea sa ramâna înca aproape doi ani de zile, fara vreo tradare si fara macar un gând la altul. La rândul lui, cântaretul nu mai iesea nicaieri fara „nebuna lui adorata", cum o numea mereu. Faimosul cântec care o imortalizeaza se nascu dupa vreo jumatate de an de trai zi si noapte-mpreuna, si are versuri cum nu se mai scrisesera pe malul Dâmbovitei:
Când apari, senorita, în parc pe-nserat
Cu, în juru-ti, petale de crin,
Ai în ochi patimi dulci si luciri de pacat
si ai trupul de sarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinti,
Sanii tai un tezaur sublim.
Esti un demon din vis care tulburi si minti
Dar ai zâmbetul de heruvim.
A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a întrecut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate buzele, era Lili Marlen a Bucurestilor.
Se cânta în berarii si-n adaposturile antiaeriene si o cântau soldatii în transee. Iar fermecatoarea tiganca devenise la fel de cunoscuta ca si celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lasa de dorit un pic când cânta la Grandiflora (caci se apucase si ea de lucrativa meserie):
Of! Lelita carciumareasa,
N-ai o fata mai frumoasa
Sa ma serveasca la masa?
Ba mai bine servesc eu,
C-ai fost santiclerul meu.
Doi ani de vis trecura ca-n vis, si de-aici începe partea sumbra si incredibila, totusi cu totul si cu totul adevarata, a povestirii mele.
Dupa cum se stie, artistii faimosi din acea vreme - daca nu si cei de azi, si n-ar trebui sa ne-ndoim daca ne gândim la rapperi si la Pavarotti - erau siliti sa lucreze mâna-n mâna cu mardeiasii orasului, care aveau monopolul asu-pra cabaretelor, cazinourilor si bordelurilor. Un cântaret vestit nu era pentru ei mai mult decât o prostituata careia-i luau buna parte din agoniseala.
Smulgându-si perii de disperare în fata rivalului sau prodigios, Zavaidoc încerca mai întâi sa-l învinga cu mijloace nobile. Pierdu nopti întregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la Gavrilescu, încercând sa mai faca vreun cântec de succes. Prada unei dezolante lipse de inspiratie, fura o melodie de la Sinatra si fu prins. Când mai iesea pe scena, avea acum parte mai mult de cotcodaceli si fluieraturi.
Atunci apela la Borila de la Bariera Vergului. Tâlharul, cu un canin de aur si întolit cu vesta cadrilata cum nu mai dadea voie nimanui sa poarte, îl asculta si-i explica sfatos ca nu-l poate omorî pe Cristian Vasile.
„Nu de alta, da-mi place si mie cum îi zice si-ar fi pacat de Dumnezeu." si banditul, facându-i cu ochiul lui Zavaidoc, care se înnegrise de invidie, începu si el sa fredoneze Zaraza. Ideea-i veni tocmai pe când murmura, cu ochii pe jumatate închisi de placere, cântecul fatal.
A doua zi dupa Sf. Dumitru, Zaraza iesi, dupa obicei, pe-nserate, sa-i ia tutun iubitului ei de la chioscul din colt. Peste Calea Victoriei, în dreptul cladirii Casei de Economii, se lasase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al caruia femeia nu-si dadu seama ca din invalidul care vindea acolo nu mai ramasese decât cârja, tinuta acum sub brat de un om al lui Borila deghizat. Cum aparu Zaraza, cu un sal de Indii la gât, matahala lepada cârja si, sub cerurile ca de pacura în flacari, o apuca de par pe femeie.
O privi în ochi rânjind, o musca salbatic de buzele învinetite si, parca din aceeasi miscare, îi reteza beregata cu sisul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dâmbovitei, unde i se stersera urmele. O gasira în zori, cu rochia muiata în sânge, si cântaretul, care deja rascolise orasul toata noaptea, dupa ea, fu imediat anuntat.
La comisariat, povestea mai târziu politistul de garda din acea zi, Cristian Vasile, interogat ca suspect, avea o lucire de nebunie în ochi. Când îi dadura drumul, se duse tinta în prima cârciuma si bau pâna nu mai stiu de el. Timp de câtiva ani mai apoi li se arata musteriilor locul de unde cântaretul muscase din masa. Zaraza fu arsa la Crematoriul Învierea, care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu si Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, maretul dric de abanos sculptat, tras de cai mascati, vadea prin geamurile de cristal o frumusete de femeie cu ochii deschisi, caci pleoapele cu gene lungi nu voisera sa coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala.
Cenusa fetei umplu o urna ce avea ca toarte doi îngeri de fier forjat.
Nu trecura nici doua zile i urna a fost furata din firida ei din interiorul crematoriului. Am cercetat colectia de ziare din acea perioada ca sa ma conving de realitatea acestei povesti.
Am gasit titluri cu litere de-o schioapa în gazetele vremii anuntând furtul urnei. Ceea ce nu s-a stiut însa niciodata, ceea ce am aflat doar eu, printr-o întâmplare, este cine a fost cel care-a comis acest sacrilegiu. Nu vreau sa fac din asta cine stie ce enigma.
Fireste, dupa cum banuiati, hotul n-a fost altul decât Cristian Vasile, cântaretul, care îsi învinsese, înnebunit de dragoste si disperare, vechea lui teama de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruica a crematoriului, pasise pe dalele umede, se-mpiedicase de caruciorul cu care se împingeau mortii în cuptor si, sub sinistra bolta de malachita sculptata, pipaise zeci de urne frumos aliniate ca sa dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza.
O strânsese la piept si-si apasase buzele pe argila ei rece.
Ajuns acasa, cântaretul aseza urna pe-un gheridon din coltul odaii si, chiar din dimineata urmatoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fara-ndoiala sminteala. Mi-e greu pâna si sa pun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totusi cât se poate de simplu: în fiecare seara, timp de patru luni de zile, Cristian Vasile a mâncat câte-o lingurita din cenusa Zarazei.
Când ultimele urme de cenusa de pe peretii urnei au fost înghitite, cântaretul si-a turnat terebentina pe gât, dar n-a reusit sa moara.
N-a facut decât sa-si arda coardele vocale, terminând cu cântatul pentru totdeauna. A disparut cu totul si din Bucurestiul real, si din celalalt Bucuresti, fantomatic si cetos, din memoria oamenilor.
Unchiul meu dinspre mama, care este actor, facea un turneu cu trupa lui când l-a întâlnit prin 1959 la Piatra-Neamt. A gasit acolo, pe post de masinist (tragea în fiecare seara cortina), un batrân cu aspect de boschetar, caruia teatrul îi dadea, de mila, o pâine. Cineva i-a spus ca era Cristian Vasile si ca fusese faimos la vremea lui. I s-a si fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat batrânului o cinzeaca si acesta, gâjâind în soapta, i-a povestit cele de mai sus.
Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe
hârtie. O fac eu, în cele din urma, deplin constient de faptul
ca nu aceste biete pagini vor duce mai departe amintirea lui Cr
istian Vasile,
ci refrenul etern al Zarazei:
Vreau sa-mi spui, frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit,
Câti au plâns nebuni pentru tine
si câti au murit.
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza,
Sa ma-mbatezi mereu,
De a ta sarutare, Zaraza,
Vreau sa mor si eu...
TRĂITOR ÎN CANADA, GÂNDIND ROMÂNEsTE
Marian Barbu
Sub auspiciile Academiei Internationale Orient-Occident, înfiintata de poetii si traducatorii Dumitru M. Ion si Carolina Ilica, se desfasoara anual, Festivalul International „Noptile de poezie”, la Curtea de Arges.
La editia a XIII-a din anul 2009, au fost prezenti scriitori, jurnalisti, fotografi, oameni de radio si televiziune din 30 de tari ale lumii: Germania, Finlanda, Polonia, Cipru, Macedonia, U.S.A., Cuba, Anglia, Hong Kong, Liban, Mexic, Iordania s. a., desigur, și din România. Translatorul festivalului pentru limbile franceza si engleza a fost românul canadian Alexandru Cetateanu.
Cunoscut pentru devotiunea sa în promovarea si pastrarea identitatii românesti în Canada, de peste 25 de ani, Alex Cetateanu s-a aflat în grupul celor 9 care au înfiintat Asociatia Canadiana a Scriitorilor Români, al carui presedinte a devenit. Dincolo de activitatile de breasla în Montréal, el a sprijinit aparitia unei reviste de cultura, intitulata „Destine literare”. Multi dintre membrii activi ai Asociatiei si-au împlinit preocuparile literare în paginile lunarei publicatii amintite.
Lânga activitatea profesionala din România, Alex Cetateanu si-a adaugat sporadic un cuantum literar, amplificat dupa emigrarea din 1984. Asa încât, abia în 1995, îi va aparea prima carte, intitulata, cum altfel?, Un român în Canada. Întreg textul poate fi încadrat în linia marturisirilor demne despre o biografie asumata, biografia unui cautator de lumina, regasita într-o tara a libertatii necesare. I-au urmat volumele Ţara Hyperboreenilor , în editie bilingva – româna/franceza (2003, 2005) si excelentul excurs prozastic Strain în America (2007, Editura Junimea, Iasi, cu prefete de Cezar Ivanescu si Doru Motoc).
În 2009, Alex Cetateanu a debutat cu o ingenioasa carte gen mozaic venetian – poezii, poeme, identificari biografice, microsioane lirice, pasteluri, fabule, caligrafii ale unui homo ludens, surprins în perioade diferite ale vietii (copilarie, adolescenta, tânar, vârstnic – cu întrebari si enigme) . Peste toate, se arcuieste sensul gândurilor unui creator (traitor în doua culturi), care vede si aude în imediatul canadian, altoit, fara drept de tagada, pe o matrice româneasca indubitabila.
Aflat la o vârsta a acumularilor, a distilarii sau a evaluarii lor (nascut la 7 iulie 1947, în comuna Amarasti, judetul Vâlcea), cu un orizont informational bine echilibrat (fiind inginer electronist), scriitorul Alex Cetateanu si-a denumit cartea De la Herodot cetire (90 de pagini, Editura Academiei Internationale Orient - Occident, Bucuresti ).
Cartea are o splendida si emotionanta dedicatie, gen afinitati elective, care deschide nenumarate trimiteri tematice spre oamenii care i-au drapat existenta si visul lui de înaltare spirituala prin poezie.
În prim- plan se afirma chipul mamei. Ea reverbereaza adesea în poezii, ea deschide volumul actual si tot ea îl si încheie. Din departarea timpului trecut, ea se manifesta simbolic prin termenii „fereastra” si casa” ori prin „bujorii” – “cum se întorc mereu si-mi ies în cale/În curtea mamei, ca-n copilaria/Care s-a dus venind din departare”.
si într-o explozie de nostalgii, pentru a nu deveni sentimental irecuperabil, poetul cult se refugiaza în mitologii ale Greciei Antice, în cautarea originilor bujorului. Dar cum Alex Cetateanu este de multa vreme un glob trotter, el se opreste încântat în tarile lumii ca sa identifice frumusetea de jar a bujorilor. De fapt a unei specii de bujor, cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina), cunoscuta sub denumirea de bujor românesc, specie ocrotita de lege.
În platforma subtextuala a poemului Bujor, peony, pivoine, botan ...(denumiri lexicale diferite ale aceleiasi plante erbacee în atâtea limbi ale lumii) se simt impulsurile lui Macedonski din Rondelul crinilor („în crini este betia cea rara”), dar si ale lui st. Aug. Doinas din balada Mistretul cu colti de argint. Daca la primul, simbolismul atinge apogeul pe calea olfactivului, la românul canadian ramâne prioritar vazul, cel mai puternic si înaltator simt al cunoasterii umane. A calatori prin continentele lumii pentru a-ti edifica preocuparile de electronica aplicata în domeniul radiologiei dentare si a fi urmarit nu de o himera, ca la Doinas, ci de o culoare a unei plante care, la rându-i, te cheama din copilarie, ramânând ca o muza adormita, gata sa nu dispara odata cu trecerea timpului. Ba, as zice ca se redesteapta, se prelungeste, chiar precipitat si în îndepartata China. În limba chineza, ne avertizeaza autorul într-o nota de subsol a poemului, bujorul (Hua Wang) înseamna „regele florilor”.
Poetul, cutremurat de transferurile de înteles ale cuvântului, încheie apoteotic în catrenul al cincilea. „Bujori oriunde-s pe planeta -/Simbol de tari si de împaratie:/Hua Wang, peony, pivoine, botane.../Pe lumea acestea-s leac de nebunie”.
Iar daca speculam contextual, în spiritul comunicarii si al simbologiei ofertante, desprindem cuvintele: „bujor”, „Canada”, „România”, „mama”. Printr-o floare, semn al frumosului în certitudine, se deschide nu numai un orizont al cunoasterii, ci si o întoarcere spre sine, spre personalizare. Când? Numai atunci când intensitatile vietii scot la suprafata gândului prea multe întrebari.
Iata cum ideatia si simbolistica unui poem redactat pe o formula prozodica de tip clasic afiseaza modernitatea, caracterizând un stil si un om.
Asemenea transferuri – cu dus/întors – gasim si în poemele: Gândurile mele, Portocala.
Mai sus, semnalam cantabilitatea unor poezii, a caror metrica vine de la Alecsandri, Eminescu, Cosbuc, Goga si a imitatorilor – cel putin la acest nivel, nu si al tematicii, al vocabularului folosit. Bunaoara, Ruga se alatura fericit unor poeme semnate de Grigore Vieru: „Hoarde rosii înca/Sunt la rasarit/Unde esti tu, Doamne - /Iar ne-ai parasit ?”
Câteva poeme de tip folcloric ramân memorabile: Dor de dor („Din Canada, din Québec,/Unde nopti si zile trec,/Ma întreb si ma framânt/Unde-i casa-mi pe pamânt?”), Ţine-mi, Doamne, dorul, Ma întreb ca omul, Dor de pupaza si cuc, Song sparow.
Poetul ramâne totusi om. De aceea, are idiosincrazii, scrie, cu sau fara frenezie, satire, pamflete, fabule. În toate, Alex Cetateanu are stiinta sintezei, a laconicului. Are convingerea eminesciana ca adevarul trebuie exprimat clar, exact si concis : Golgota,Juramânt („Am jurat sa nu ma doara/Nici bataie si nici ura,/ Nici minciuna împotriva-mi./Viata-i cuminecatura”. Parca Macedonski – si nu numai ! – rasuna peste veac !), Apollo.
Satira Nebunie, redactata în cheia hazlie a lui Vlad Delamarina, ramâne un poem de atitudine pamfletara, ca si Latra câinii. Umor involuntar se gaseste în poezia Fetele tracilor.
Câteva texte poetice sunt de antologie: Fabula, Homo homini lupus, Un sirag de perle, Iarna canadiana(un distinguo al pastelului contemporan).
Cunoscator atent al realitatilor (de toate felurile) din Canada si România, calatorind în multe tari, cu precadere în America de Nord, în descifrarea vietii materiale si spirituale a oamenilor, indiferent de rasa si religie, ziaristul Alex Cetateanu transfera informatia frusta gasita la români poetului nelinistit.Din asemenea impresii, s-a alcatuit poezia De la Herodot cetire, care da si titlul întregului volum. Cuvântul dezbinare ar fi cel care sintetizeaza variatiile ideilor din toate patru catrene: „Herodot a scris cândva/Ca strabunii nostri, tracii,/N-ar avea asemanare /De n-ar fi-nvrajbiti ca dracii”.
Ghilotina cuvântului „dracii”, desi stilistic cade nefericit în rostirea poeziei, defineste pe deplin nu o stare, nu un fapt, ci o mentalitate.
Versuri de o asemenea factura, doar aparent sagalnice, întâlnim la un Anton Pann, la care apropierea de folclor a fost pilduitoare, cumva si de folos.
Stilistica limbajului scade în intensitate, chiar se rarefiaza când poetul îsi marturiseste biografia – notitiar de stare civila : De unde ma trag si unde ma-ntorc, Viata mea în Canada, Acolo, dealurile mele, Ma gândesc adeseori, Întrebare, Scrisoare mamei (doua versuri memorabile – „Iar eu eram asa departe/ Cât între nastere si moarte”), Internet, Cântec pentru Canada.
O perspectiva, cu siguranta, benefica, daca poetul, de acum stapân sigur pe formele de exprimare moderna, vrea sa cultive versul liber. Marturisitoare sunt poemele : Liber, liber, liber, Pe drumul de marti (în a doua parte, cu vadita nominalizare argheziana), Sarac.
Pe ansamblu, volumul De la Herodot cetire impune un poet matur, cu grija netarmurita pentru fluctuatiile cuvintelor, dispuse în registre variate, ca pilda comunicarii sa fie substantiala. Nu de putine ori, filosofia unei existente atinge miezul ideilor firesti. Între dorul tarii originare si existenta zilnica din tara adoptiva, scriitorul îsi balanseaza rational viata. În ciuda multor realizari, inclusiv financiare, omul îsi resimte precaritatea vietii, pe care o reculege de la cei din preajma sa. Instaurarea inechitatii sociale îl determina pe poetul Alex Cetateanu sa clameze, deloc consolator, tot în metrica folclorica: „Fie Doamne, numai fie/Draga de copilarie,/Portocale tu sa-mparti/La saraci si la bogati//Toata aceasta lume goala/E-un surâs de portocala!”
Rasucirea spre simbol si semnificatie, din ultimele doua versuri, trimite spre o filosofie a experimentului individual. Adica, de la o „biografie în sine” (Roland Barthes îi spunea „structura unei existente”), la o definire a comunitatii umane. Tot jocul limbajului se reazema pe polimorfismul femininului lume.
X X X
Spre finalul volumului, scriitorul Alex Cetateanu a adaugat câteva proze poematice de o frumusete aparte. Sunt schite de decor, impresii despre o realitate fluviala, despre pasari si plante – toate anuntând, de ce nu?, un viitor volum, de data aceasta, de proze. Gasim, de pe acum, afisata o sensibilitate pentru lumea celor care nu cuvânta, ca si pentru grandoarea peisajului canadian.
Algonquin, 5-9 ianuarie 2010
Marius Negoita Analizor biochimie BS 120
Sales&Service
Representant
69A Calusei Street - complet automat, aleator
Sector 2 - peste 100teste/ora
021353 Bucharest - 300 teste/ora cu modul
Romania - volum proba 3-45µl
Phone: - compartiment refrigerat
Fax: - rotor reactie 40 cuvete
E-mail:mnegoita@temco.ro - lungime de unda: 340, 405,
Web: www.temco.ro 546, 578, 630, 670 nm
SCRISOARE DE LA MONTREAL
Montreal, 1 aprilie 2005
Draga Domnule Manea,
Sunt de neiertat, scrisoarea D-tale este datata 1 noiembrie 2004, au trecut deci 5 luni de atunci si abia acum reusesc sa-ti raspund, desi tot ceea ce mi-ai trimis prin Dl. Cetateanu, reprezinta – ceea ce ti-a mai spus – cea mai mare bucurie avuta în ultimii ani.
Dna Michaela Bocu avea dreptate când te caracteriza ca „un pragmatic si un romantic de nebanuita sensibilitate”, la care adaug „om de actiune capabil de a realiza un vis într-o realitate, dublat de un om de cultura”.
Pacat ca nu poti fi multiplicat înzecit, prin clonaj, spre binele tarii.
Am recitit tot materialul trimis; revista de presa, Colectia de aparatura medicala „Pompiliu Manea”, Revista de Economie si Administratie Sanitara si te rog, daca se poate, sa-mi trimiti înca doua exemplare din „Colectia de aparatura medicala”. Exemplarul meu îl pot lasa unuia din nepoti, dar doresc sa am un exemplar si pentru celalalt si un exemplar pentru fata baiatului (Andrei Straja) al sorei mele Evelyn. Nu avem decât acesti trei urmasi ai Fam. Bünger si doresc ca toti trei – gratie D-tale. – sa poata sa vada ce au realizat înaintasii lor.
Draga Domnule Manea,
Tot grupul care a lucrat pentru inaugurarea pietei României, am avut tot felul de probleme. Noi am ramas toti uniti, dar Dna. Dr. Botez a fost rechemata (cu o rechemare nesemnata). Din post-desi ne-am luptat si de data aceasta, din rasputeri ca sa ramâna si sa poata termina, ce era înca de facut.
În plus „blestemul neamului” dezbinarea s-a manifestat din nou, datorita unui jurnalist al unui ziar de limba româna, care ne ataca dupa ce a atacat-o pe Dna. Dr. Botez, care reusise buna atmosfera de unire ce o descriu si ce a avut realmente loc, tot timpul în care a fost Consul General.
E trist si descurajator!
Îti multumesc de asemenea pentru cartea Holocaustul Rosu. Sper ca nu gresesc si ca esti într-adevar Mos Craciunul ce mi-a daruit-o.
Îti trimit prin Dl. Cosmuta toate originalele ce le posedam de la tata, despre firma Carol Bünger. E primul numar din „Progresele instrumentatiei medicale” care mi se pare cea mai pretioasa piesa.
Cred ca este primul exemplar de înaintas al Colectiei de aparatura medicala „Pompiliu Manea”.
Draga Domnule Manea,
Scriu rar, dar când scriu, e stil „en gros”. Îti multumesc si te felicit pentru toate realizarile D-tale. si îti urez sa continui cu acelasi entuziasm si vitalitate. Pe când inaugurarea Temco Bucuresti?
Cu toata prietenia,
Monica Mateescu Matte
P.S.
Îti trimit si ceva despre realizarile mele.
NOTE DE CĂLĂTORIE
Prof. dr. ing. Pompiliu Manea
La 26.10.2009 am programat o vizita la Macau
Plecarea din Hong-Kong în scopul vizitarii si cunoasterii coloniei portugheze Macau, care acum este „Las Vegas” sau „Monte Carlo” al Imperiului Chinez,, cu Ferry-Bott-ul de ora 13,00. Intru în port cu oarecare emotie, din cauza controlului riguros pe care presupuneam ca-l face Politia de frontiera, stiind ca, cu chinezii nu-i de glumit. Emotiile trec repede, controlul decurge în conditii civilizate, locul emotiilor fiind luat de impresiile puternice pe care le produc ceea ce vad.
Intrarea catre Ferry-Bott se face prin cladirea masiva, ultramoderna, a portului Harbor City Ocean Terminal (HK-Macau-Ferry Terminal),: mai întîi, prin China-Town, se urca cu liftul la etajul 1, lasînd în urma alte 8 lifturi.Urmeaza consecutiv: procurarea tichetului de calatorie (13 ), controlul pasaportului, coborîrea pe scara rulanta, îmbarcarea pe vasul de mare viteza, pe perna de aer si plecarea spre Macau.
Sala în care urmeaza sa parcurgem distanta pîna la Macau “Economic class” are 240 de locuri.
Trei monitoare cu diagonala de 1,5 m sînt postate în fata si la dispozitia pasagerilor. M-am asezat pe un scaun de lînga geam, chiar în rîndul 1, stînga. Pacat ca ferestrele sînt cam murdare, pe partea exterioara, fapt ce stînjeneste oarecum, privirea insulelor pe lînga care trecem, toate locuite si cu platforme petroliere, în functiune.
Pe toate malurile se vad bine localitatile cu case foarte frumoase si blocuri mici, cochete, fara blocuri uriase.
Traiectoria Ferry-Bott-ului se încruciseaza cu o sumedenie de alte vase, pentru transportul marfurilor si persoanelor. Plecarile pe acelasi traseu si pe aceeasi directie (Macau, Zhen-Zhen, Guangzou etc.), succedîndu-se la fiecare jumatate de ora.
În toate punctele de trecere chestionarele pentru depistarea purtatorilor de gripa H1N1,se fac u o rigurozitate desavîrsita pe baza simptomelor: febra, curgere a nasului, dureri musculare, diaree, tusa etc.
La intrarea în expozitii si tîrguri, verificarea se face cu ajutorul unui aparat, similar cu alcooltestul, pe care operatorul îl îndreapta spre fata pasagerului.si citeste rezultatul pe display, aparat care de fapt este un termometru la distanta (teletermometru)...
Vasele pe mare sînt ca la noi stîlpii de telegraf, dar si cu pînze.
Îmi staruie în minte vizita de ieri (25.10.2009) la Quine Elisabeth Hospital din Hong Kong, unde impresia mi-a fost extraordinara. Numai în holul principal, de la intrare, erau 10 lifturi, dar existau mai multe asemenea holuri, prevazute, fiecare, cu acelasi numar de lifturi.
Spitalul este constituit din 11 cladiri, pe diferite specialitati, cuprinzînd bufete si restaurante, în interior, iar pe aleile adiacente, la fiecare colt, întîlnesti cladiri cu aceeasi destinatie.
Impresia
pe care o produc asezarile si institutiile publice
chinezesti de sorginte si forma de colonie engleza, este
absolut coplesitoare. Aceasta îti schimba radical modul de
privire si interpretare asupra stadiului de dezvoltare al statului cu cea
mai numeroasa populatie de pe glob (unul din cinci oameni de pe
planeta este chinez). Acestea spulbera orice fel de idei sau
pareri preconcepute.
Nicolae st.Noica
PALATUL REGAL-MUZEUL NAŢIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI
Editura CADMOS, Bucuresti 2009
Prezentare: Gh. schiopu
Cartea a fost scrisa cu colaborarea lui Peter Derer, cu un cuvînt înainte de acad. Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, editie îngrijita de Stelian Ţurlea.
Mugur Isarescu îl caracterizeaza pe autor, în cuvîntul sau, ca fiind un remarcabil intelectual:
ca ministru, a raspuns de constructii;
- ca profesor, îi învata pe studenti stiinta de a construi;
- ca inginer, proiecteaza constructii;
- ca istoric al zidirilor, este un profund cercetator al arhivelor, scotînd la lumina, în carti remarcabile, vocatia de a construi durabil si monumental a mai multor generatii de specialisti ce s-au format si s-au afirmat pe pamîntul românesc.
În prefata sa autorul dezvaluie motivele care l-au determinat sa scrie cartea, pentru ca este o carte, chiar daca prin numarul fotografiilor, prin amploarea si frumusetea lor se aseamna cu un album.
Primul argument este al relevarii unei constructii monumentale, sub aspect istoric.
Al doilea argument, este prezentarea viietii si operei unor constructori de exceptie, repere de moralitate si profesionalism, ale lumii tehnice din acele vremuri, carora generatiile actuale le datoreaza acest monument de arhitectura: arh. Nicolae Nenciulescu, ing. Emil Prager, prof. ing. Elie Radu, ing. stefan Mirea, prof. arh. Nicolae Lupu, prof. ing. Dimitrie Stan, prof.ing. Cristea Mateescu, prof. ing. Alex. Gheorghiu, arh. Arthur Lorenz, ing.Gheorghe (alias Gogu) Constantinescu, ing. Teodor Dinescu etc., modele de oameni si specialisti pentru tineri si nu numai.
Cercetarea constructiilor realizate în vremea Regelui Carol I, surprinde prin magnitudinea personalitatilor tehnice pe care le-a adus în preajma sa, prin încrederea pe care le-a acordat-o, dintre care enumera: Paul Gottereau, Nicolae Cerkez, Max Tonolla, Dobre Nicolau, fratii Axerio, Martin Stohr etc. Constructiile publice, din vremea sa, pun în evidenta respectul pentru traditiile supusilor sai, prin „aprecierea aspectelor culturii franceze asimilate, în timp, de români” si prin încurajarea stilurilor franceze în dezvoltarea urbana.
Incendiul din noaptea de 7 spre 8 decembrie 1926 a distrus corpul central al Palatului Regal. Dupa reparatiile facute pentru protejarea acestuia, Regelui Ferdinand, i-a revenit, în anul 1927, misiunea refacerii radicale a Palatului pe baza unui program corespunzator noilor cerinte ale Coroanei României Întregite.
Studiile si proiectul de arhitectura i-au fost încredintate profesorului arhitect Nicolae Nenciulescu, iar proiectul de rezistenta si beton armat, inginerului Emil Prager. Executia lucrarilor de constructii i-a fost atribuita Antreprizei ing. Emil Prager, iar cele de instalatii firmei E. Lupescu.
lucrarile s-au executat în trei etape:
● 15 mai 1928-15 martie 1932, sub conducerea prof. arh.Nicolae Nenciulescu;
● 15 martie 1932-28 ianuarie 1937, sub conducerea arh. Artur Lorenz;
● 28 ianuarie 1937-6 septembrie 1940, sub conducerea profesorului arh. Nicolae Nenciulescu.
Lucrarile au fost întrerupte de al doilea razboi mondial si reluate în anii ۢ 50, cînd au fost terminate.
Între 1948-1989 Palatul Regal a gazduit Muzeul de Arta si Consiliul de Stat.
Dupa anul 1990 gazduieste Muzeul National de Arta al României si este conservat în forma si continutul de pe vremea Regelui Ferdinand.
Autorul subliniaza siguranta si trainicia edificiului, în timp, dar si grija înaintasilor nostri pentru întocmirea cu marea acuratete a documentelor necesare pentru certificare calitatii materialelor puse în opera, a lucrarilor executate, precum si a justificarii riguroase a modului de cheltuire a banului public, modele pentru cei de azi si din viitor, de întocmire a cartii tehnice a constructiei. Remarca grija cu care s-au întocmit si se pastreaza multitudinea de documente referitoare la constructia Palatului Regal, de ordinul miilor de pagini, din care foarte putine sînt cercetate cu atentie si profesionalism.
Aduce multumiri acad. Mugur Isarescu, pentru sustinerea oferita de-a lungul timpului si pentru grija fata de monumentele tarii, prof. univ. dr. arh. Peter Derer, presedintele Uniunii Arhitectilor din România, mare protector al patrimoniului cultural al tarii, dnei Roxana Theodorescu, director general si dlui arh. Liviu Constantinescu, director adjunct al Muzeului National de Arta al României; specialistilor în documentare de la Arhivele Nationale, Biblotecii Academiei Române, Muzeului National de Arta al României, precum si lui Petre Mitrea pentru arta sa fotografica.
Lipsesc, dupa parerea noastra, din seria specialistilor mentionati: Ion Mincu, întemeietorul scolii nationale de arhitectura si Petre Antonescu
Din cuprinsul cartii retinem_
- Palatul în istorie (scris de Peter Derer);
- De la Casa Golescu la Palatul Domnesc;
- Palatul regal în vremea lui Carol I;
- Paul Gottereau;
- Nicolae Cerkez;
- Palatul regal dupa 1928;
- Nicolae Nenciulescu;
- Emil Prager;
- Elie Radu;
- stefan Mirea, toate apartinînd lui Nicolae st. Noica;
- Arhitectura Palatului (scriis de acelasi Peter Derer).
Subscriem integral la caracterizarea autorului facuta de catre acad. Mugur Isarescu, în toate cele patru ipostaze.
Adaugam cu dorinta de potentare a rolului esential al autorului cît s-a aflat în fruntea MLPAT (Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului), cînd a instituit un sistem amplu si coerent de norme si normative tehnice care guverneaza proiectarea, executarea si exploatarea constructiilor, rod al vastului sau orizont de cunoastere, gratie caruia a putut sa cuprinda vastitatea domeniilor implicate în realizarea constructiilor si instalatiilor care ne influenteaza viata.
Exista normative din timpul ministeriatului sau, aflate si în prezent în vigoare (29/N/1993 privind masurarea energiei termice si a apei potabile consumate, Legea locuintei etc.).
Bibliografia cuprinde 45 de referinte , dar, de fapt, sînt mult mai multe, deoarece un dosar de arhiva pentru fondul unui minister sau alt fond arhivistic, contine un numar mare de documente ce echivaleaza cu multe carti.
Cartea are 144 de pagini, are dimensiunile ceva mai mari decît un format A4, este tiparita pe hîrtie cretata si include peste 180 de fotografii color.
O carte care încînta, dar si incita la meditatie, o carte ce emotioneaza cînd o iei în mîna, iar cînd o rasfoiesti afli lucruri pe care nu le stiai, ceea ce constituie un cîstig.
Îndemnul la lectura este inutil, acesta se impune de la sine, pentru ca problematica acestei carti provoaca acel catarsis despre care vorbesc criticii literari, util vremurilor pe care le parcurgem. Cine citeste Crima si pedeapsa de F. Dostoievski, la terminarea lecturii devine alt om.
Cluj-Napoca, 16.02.2010
Ion Coja
Manolescu îmi aduce astfel aminte de acel truditor ingenuu la Caile Ferate care a iesit la pensie dupa o viata întreaga petrecuta pe lânga vagoane, ale caror roti le-a ciocanit cu o constiinciozitate ireprosabila zi de zi, pe ploaie, pe ninsoare sau pe arsita, vreme de câteva decenii. La pensie iesind acel Nae Manolescu, tot staful CFR-ului s-a adunat în par sa-l sarbatoreasca în mod exemplar pentru ceilalti salariati. „Spune-mi, nene Nicky, i-a zis însusi ministrul de resort, acum când iesi la pensie dupa o cariera, repet, asa de ireprosabila si de exemplara, cu ce-ti putem fi de folos? Ai vreo dorinta mai deosebita pe care noi am putea sa ti-o împlinim? Hai, zi, nu te sfii!” La care ceferistul Manolescu a îndraznit sa fie ca niciodata de sincer si descatusat de prejudecati: „Da, domnule ministru, acum, ca plec din triaj pentru totdeauna, n-as vrea sa mor înainte de a afla la ce folosea ca eu sa trec pe la toate vagoanele si sa tot dau cu ciocanul în rotile alea, saracele de ele?!”...
Cam asa si cu Nicolae Manolescu al nostru: iese la pensie, da coltul mâine-poimâine si nu a aflat, caci nu l-a cautat, raspunsul la o întrebare pe care si-o pune orice tînar cât de cât preocupat de fenomenul literar românesc: cât din Miorita „lui Alecsandri” este text autentic si cât i se datoreaza romanticului boier? Eu unul m-am ales înca din liceu cu aceasta întrebare incomoda, dar tot în anii de liceu am aflat raspunsul, simplu, mergând la alte variante ale Mioritei si constatând, cu nesfârsita încântare, ca exista variante ale Mioritei – varianta Tocilescu, Densusianu si altele, uitate acum de mine, cel putin la fel de reusite ca text literar... Ca literatura! Ca literaritate! Se pare ca Nicolae Manolescu nu s-a ostenit sa mearga „la text”, la textul celorlalte variante, si a trait toata viata sa atât de total dedicata literelor românesti cu convingerea ieftina ca Miorita nu exista de fapt... Nu exista ca text folcloric, ca reper etnic sufletesc, ca „mit fondator”!...
Pai handicap mai deformator de suflet de literat român mi-e greu sa imaginez...
Asemenea concluzie, cum ca Miorita apartine literaturii culte, concluzie cu care contrariezi chiar pe toata lumea, nu poate sa apara decât din lipsa de aderenta organica la fenomenul numit destul de impropriu literatura populara. Adica din lipsa lecturii, în cazul unui literat din a doua jumatate a secolului al 20-lea. Contactul cu folclorul este, la noi, cei scoliti dupa 1945, aproape exclusiv livresc. Ţine însa de o eruditie minima obligatorie pentru un istoric literar sa frecventeze antologiile si studiile de folclor (literar si nu numai). Se vede clar ca Manolescu nu a trecut prin aceasta experienta, ca nu a trait socul initiatic (sic!) pe care orice literat, orice filolog român îl resimte la contactul consistent, adica edificator, cu folcloristica româneasca, implicit cu folclorul românesc. Daca în alte culturi si literaturi, mai ales occidentale, folclorul nu este propriu zis un capitol de istorie a literaturii (culturii) respective, în spatiul românesc nu poti sa faci istorie, a culturii si literaturii nationale, fara sa pornesti de la cea populara si la ea sa te întorci mereu, ciclic, pentru a te verifica si întrema(sic!).
O evaluare a literaturii noastre culte din aceasta perspectiva ne impune o concluzie deopotriva incomoda si reconfortanta: avem mari datorii fata de folclorul românesc, fata de imaginarul si mentalul românesc, pe care scriitorii români nu l-au scos la lumina cuvîntului tiparit decât fragmentar, cu mari lacune si deseori în chip formal, de ochii lumii... Folclor pe care suntem tare departe de a-l fi epuizat... Folclor care ne asteapta pentru creatii mai inspirate, mai sincere decât cele deja existente! Mai autentice...
La fel din istorie, istoria nationala, mari capitole sau momente de maxima concentrare existentiala si emotionala lipsesc din inventarul surselor de inspiratie deja valorizate literar. În traditia imperiala a Eneidei, nu e cazul sa ne sfiim a mentine si chiar a spori sentimentul datoriei pe care, ca literati, ca artisti, literatii si artistii îl au fata de istoria nationala, fata de sufletul etnic românesc. Marile subiecte ale literaturii si artei inspirate din istorie sunt înca nescrise, neîncepute, neidentificate ca atare... Compromisa în anii stupizi ai realismului socialist, ideea de „a fi suflet din suflerul neamului meu” a avut pâna acum, de-a lungul istoriei noastre culturale, productivitatea literara si culturala totusi cea mai ridicata. Fara consecintele literare si culturale pe care le-a determinat trairea acestui imbold, trei sferturi din literatura si cultura noastra ar lipsi de la apelul de seara... Aceasta idee nici pe departe nu si-a trait traiul, chiar daca unii s-au priceput sa-i manânce malaiul, ca jalnici profitori ai ideii nationale... De douazeci de ani ideea nationala este pe fata atacata si discreditata, atât cât reusesc s-o faca condeiele naimite în acest jalnic scop. Nu putine! si cu sustinere „logistica” oficiala. Basca cea externa!
...Dar, slava Domnului, nu mor caii când vor potaile!...
Bizara teza a lui Nicolae Manolescu privitoare la Miorita îsi are logica ei de îndata ce este pozitionata în contextul largului front anti-nationalist si anti-românesc deschis dupa 22 decembrie 1989...
*
Nu departe de Nicolae Manolescu „se posteaza” de la sine neispravitii care gasesc cu cale sa se pronunte superiori si lucizi asupra propriei lor conditii de român pentru a o repudia, cu indignare, ca pe un trist produs al spiritului mioritic. Da, zic acestia, Miorita este un text fundamental pentru constiinta etnica româneasca, numai ca rezultatul raspândirii la scara nationala a acestui text a fost lamentabil: generalizarea printre români a resemnarii lase, lipsite de vlaga în fata provocarilor cu care istoria încearca fiecare popor. Românii, mai ales cei de azi, au avut nesansa sa mosteneasca „din parinti” acest text deformator si pervertitor de suflete... Poporul român, cu sute de ani în urma, a inventat si adoptat solutia mioritica, cea mai lipsita de barbatie, lipsita de „sira spinarii”, cum s-a pronuntat de curând un trubadur pârît, devenit pedagog national. Cândva, orice lautar stia sa cânte Miorita si deseori li se cerea s-o faca... Azi, un lautar burduhanos si unsuros, prefera Miorita la protap... De când n-ai mai citit-o, amarîtule?!
Dar trebuie sa-i multumesc histrionului pentru nerusinare, abia asa paharul lehamitei mele, iata-l, deverseaza în sfârsit... Facându-ma sa le propun, celor capabili sa mai priceapa ceva.
O INTERPRETARE CUMINTE LA MIORIŢA
Pornesc de la un dat unanim acceptat de specialisti: Miorita a fost la origine un colind...
Mi-aduc bine aminte mirarea cu care, student fiind, am luat cunostinta de acest detaliu „biografic” al baladei, la cursul lui Mihai Pop, batrînul. La vremea mea am fost colindator înfocat. Ani la rând am mers în seara de 23 decembrie cu Buna, buna seara la Mos Ajun, a doua zi cu Buna, buna dimineata la Mos Ajun, în seara de Craciun cu Florile dalbe, de Craciun cu Steaua, cu Plugusorul în ultima zi a anului, iar în prima zi de An Nou, cu Aratul si semanatul. Textele colindelor le luasem de la copiii mai mari si nu vedeam nicio posibilitate ca vreun colind sa semene cu Miorita... Abia apoi am aflat si am priceput ca în satul traditional colindele erau altele, atât ca functie, cât si ca text. Mai întâi ca nu se mergea pe la toate casele cu acelasi text. De cele mai multe ori colindul însemna un text pregatit ad hoc, adica într-un scop anumit, acela, imaginat anume pentru fiecare casa unde se facea uratul, un text „personalizat”, care dezvolta un detaliu legat de „istoria” familiei respective. Daca gazda era patimas vânator, i se zicea colinda Cerbului, alta decât colinda pentru o gazda împatimit pescar. si asa mai departe...
Alta informatie: colindatorii se organizau în cete cu multa vreme înaintea zilelor de colindat si pregateau un repertoriu anumit, cam la fel cum fac elevii de azi când pregatesc din timp o serbare scolara. Desigur, era o participare colectiva, dar cu talent literar creator nu puteau fi toti. Puteau sa aiba gust literar ca sa recunoasca valoarea unui text, ceea ce este altceva. Dar de regula, într-un astfel de grup, unul sau cel mult doi sunt „mai” autori decât ceilalti, creatori propriu zisi. Detaliu esential: colindatul nu era practicat numai de copii, dimpotriva, cetele de flacai erau cele mai active, mai legate de rigorile si obiceiurile colindatului.
Cu ani în urma, la o sesiune stiintifica, am ascultat o comunicare despre o colinda culeasa pe la 1900, de Constantin Brailoiu, colinda imaginata special pentru o gazda care fusese implicata într-un accident de cale ferata ce facuse multa vâlva la vremea respectiva. ...Cred ca atunci s-a declansat în mintea mea procesul asociativ, de idei si fapte, al carui rezultat sunt însemnarile de fata. Asadar, am înteles eu, colinda putea sa fie legata si de o întâmplare anumita din viata familiei colindate, de un „accident”! Evident, colinda inspirata de accidentul CFR nu putea supravietui, nu se putea impune constiintei colective, caci putine sunt familiile astfel lovite, asa cum putine sunt si accidentele feroviare, din fericire. În schimb, moartea napraznica a unui pacurar, a unui oier, era în vechime un „accident” care ocolea putine comunitati rurale.
Câteva cuvinte despre ciobanie, despre oieritul traditional. Este gresita imaginea, oarecum curenta, a „ciobanasului cu trei sute de oi”, care trece prin marginea satului spre a umple de dor inima fetelor. Ciobanii de odinioara strabateau cu oile sute de kilometri, pâna departe de casa, deseori trezind ostilitate printre localnici. Drumul lor era plin de felurite „provocari”, la care nu era usor sa le faci fata. Strabunicul meu Licoi, din Rasinari, ducea turma la iernat în baltile Nistrului, alti tutuieni iernau în Crimeia, iar sate de mocani plecati cu oile si care au fost prinsi de Revolutia ruseasca departe de casa, nemaiputând sa se întoarca, se gasesc mai multe, dincolo de Bug si pâna la poalele muntilor Caucaz... Oieritul era primejdios în mai multe feluri si pretindea barbati adevarati, tari de „vîrtute”...
La români ciobania poate fi comparata cu marinaria la englezi. Prin marinari, prin corabieri s-a latit teritoriul limbii engleze, dusa astfel pâna la capatul Pamântului. Limba româna, la rândul ei, a cucerit teritorii noi mai ales prin ciobanii întemeietori de sate în proximitatea teritoriul româno-fon, dincolo de Nistru sau de Tisa, ocupând si românizând teritorii nelocuite, pustii la acea vreme. Turmele plecau la iernat grupându-se, ca niste flote ale uscatului, caci o turma razleata se oferea unor primejdii mult prea mari. Drept care ciobanii erau bine militarizati, înarmati si pregatiti sa faca fata atacurilor unor raufacatori. De regula ciobanii se întovaraseau la drum, asociindu-se pe baza de încredere, încrederea cea atât de omeneasca, de indispensabila societatii umane. În aceste conditii, satul de munte, mocanesc, de unde se pleca în transhumanta, nu era deloc ocolit de vestea neagra a omorului, a crimei nelegiuite careia sa-i fi cazut victima un fecior din sat, probabil mai nestiutor de rautatile lumii. Iar când omorul ce producea în interiorul „asocierii”, în dispretul încrederii, crima atingea culmea nelegiuirii!
Nu mi-e greu sa mi-l imaginez pe acel flacau fara de noroc care sa le fi fost prieten din copilarie celor din ceata de colindatori, camarad asadar. Cu ce colind se puteau înfatisa fostii tovarasi de jocuri si ispravi tineresti la casa batrânei mame, cea cu brâul de lâna?... Colindatorii nu puteau ocoli „subiectul”, rostind un colind „neutru”. Tot satul o caina si sângera alaturi de sufletelul bietei mame pentru nenorocirea abatuta asupra ei. Facându-i un colind pe acest „subiect”, subiectul nu putea fi ocolit sau schimbat, feciorasul nu putea fi înviat si adus acasa ori pus sa se lupte, biruitor si pilduitor, cu tâlharii! Mortul de la groapa nu se mai întoarce... Moartea nu da nimic din ce apuca sa ia! si atunci cum sa fie prezentate lucrurile?! În ce fel ca în felul acela sa mângâie cât de cât sufletul maicii batrâne?
Imbecilii de azi se revolta: de ce mândretea aceea de voinic nu s-a aparat?! De ce s-a împacat cu soarta lui, atât de nedreapta, pe care altii i-au hotarît-o?!...
Bieti infantili, care nu pricep ca în momentul când „textul” a fost „scris”, eroul era mort, mort nu în imaginatia autorului, ci în realitatea cea mai dureroasa, a faptelor. Venind la usa mamei, ceata de colidatori nu avea ce cauta acolo decât daca aducea o formula salvatoare, sufleteste vorbind. Salvatoare pentru mama!
De regula, la asemenea naprazna – vezi cazul recent si atât de asemanator al handbalistului Marian Cozma, cei mai multi care vin sa mângâie prin prezenta lor suferinta familiei, a parintilor, a mamei îndeosebi, nu gasesc cuvinte potrivite. Unii chiar o declara explicit: „nu avem cuvinte...” Ceata de colindatori trebuie sa se fi framântat tare mult atunci când s-a decis s-o colinde si pe batrâna. Banuiesc ca nici nu se putea sa nu mearga cu uratul la mama prietenului disparut. Dar cu ce cuvinte, cu ce text s-o colinzi când toata lumea, pretutindeni si dintotdeauna, în asemenea împrejurari, nu gaseste cuvinte potrivite?!...
E foarte probabil ca multi au trait acest sentiment, al neputintei de a face ceva, ceva care sa se potriveasca pentru a micsora suferinta maxima, a mamei care a pierdut un copil, odorul ei... Nu poate fi durere mai mare! si e de banuit ca nu totdeauna si nici la fiecare caz de omor, ci numai o data, o singura data cineva a gasit formula potrivita, textul cu care sa aiba curajul sa se prezinte în seara de Ajun la usa casei îndoliate. Caci aceasta a fost functia primordiala a Mioritei: sa aline suferinta mamei... Sa-i ofere bietei femei o interpretare a mortii fiului drag care sa-i modifice perceptia catastrofei. Nu relatarea faptelor este tinta textului, ci efectul mângâietor asupra batrânei, asupra familiei care, din tinda casei, asculta jelania colindei: Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai...
Repet: punctul de plecare a fost un fapt real. Petrecut de nenumarate ori în lumea româneasca. Odata faptuita crima, nenorocirea devenea un dat imposibil de ocolit. Nimic nu se mai putea face. Aparent, nimic! Daca totusi ceva-ceva tot se mai putea face, acel ceva nu era pentru victima, ci numai pentru cei ramasi în viata ca sa sufere tot restul zilelor lor... Numai pentru suferinta lor se mai putea face sau încerca ceva. Ceva care sa-i ajute sa „vada” altfel cele petrecute. Aceasta era sansa colindatorilor si totodata datoria lor, ca artisti: sa gaseasca formula, textul mângâietor cu care sa ajunga la sufletul bietei mame, ogoindu-l...
A vedea în Miorita un text imaginat de colindatorii care merg la mama ciobanasului ca sa o „panseze”, cred ca este o perspectiva utila mai ales pentru cei care se grabesc sa proclame precaritatea unui asa zis comportament „mioritic”. Acest comportament nu este cel real, al ciobanasului, despre care nici nu se stie cum a murit în fapt. Caci nu are importanta ce anume si cum s-au petrecut lucrurile în planul real, al faptelor. În acest plan nimic nu mai poate fi schimbat! Daca se mai poate schimba ceva e numai în planul fictiunii, al imaginarului. Tentatia de a-l salva pe ciobanas se poate împlini numai în planul fictiunii, al unei fictiuni cât mai convingator prezentata, care s-o ajute pe batrâna maica sa-si mai duca zilele lasate de la Dumnezeu, zile pe care nu se mai simtea în stare sa le suporte. Îi va fi fost oare maicutei de mocanas mai usor dupa ce vor fi trecut pe la fereastra ei colindatorii si vor fi desfasurat dinaintea uimirii sale tabloul fantast al nuntii cosmice, al nuntii mioritice?... E greu de spus! Dar cu siguranta le-a fost mai usor dupa aceea colindatorilor însisi, participanti si ei la jalea lasata în urma de disparitia camaradului... Asupra acestora ar trebui cineva sa insiste mai mult. Adica asupra autorului!...
Desigur, a fost „o clipa astrala” aceea în care a fost imaginata colinda maicutei lovite de cea mai nedrepta dintre nenorocirile ce se pot abate asupra unui om. Cine va fi fost acel colindator „de geniu”?!... Nu vom sti niciodata. O singura certitudine: nu a fost Vasile Alecsandri, domnule Manolescu... Dar înca mai semnificativ este „succesul la public” al acestei colinde, al formulei prin care moartea s-a transfigurat si a capatat alt chip, devenind astfel mai usor de îndurat. Ba chiar dându-ti sentimentul ciudat si neasteptat ca transforma crima într-un esec al asasinilor. Caci ei au gândit sa-l dea mortii pe fecior, si iata, moartea lui nu mai este moarte! Moarte mizera si urîta, netrebnica ca însisi faptasii ei. Ci este cu totul altceva! Un spectacol cosmic, al întregii firi, care îl salveaza pe fecior din mizeria asasinatului las, proiectându-l transfigurat în peisajul cosmic, celest, si atribuindu-i o postura mântuitoare, la care râvneste orice mama: sa-si vada feciorul mire! I se ofera mamei aceasta bucurie, fictiva, dar potentata miraculos si mângâietor de viziunea binecuvîntatului „autor” al colindei. Recuperându-l astfel pe cel ucis pentru partea frumoasa, nobila a existentei, a fiintei umane.
Aidoma mortii, care nu da nimic înapoi, functioneaza când si când si „teroarea istoriei”. Sunt momente în istorie când Istoria te striveste, nu-ti da nicio sansa de a-ti alege destinul, nu ai cum sa i te pui de-a curmezisul ori s-o ocolesti, sa te dai la o parte!... Seamana moartea ciobanasului, odata petrecuta, cu unele momente din istoria Neamului, zice Mircea Eliade, momente în care biet românul nu avea cum sa se împotriveasca cataclismului, la fel cum nici ciobanasul nu a putut evita tradarea, sperjurul infam al tovarasilor sai. Un asemenea cataclism, zice Mircea Eliade, a fost si instaurarea în România dupa 1944 a unui regim atât de ne-românesc si anti-românesc. Victimele imediate ale acestui regim, ne asigura Eliade, au fost românii nevoiti sa ia calea pribegiei, a exilului. Drama lor a cunoscut-o bine Eliade. Drama neputintei de a interveni în rostogolirea grea, surda si implacabila a Istoriei asupra Neamului tau. Neputinta de a o opri sau de a devia Istoria din sleaul ce si-l facuse prin inima fiintei românesti.
Zice Eliade: „Mesajul cel mai profund al baladei îl constituie vointa pastorului de a schimba sensul destinului sau, de a preface nefericirea lui într-un moment al liturghiei cosmice, transfigurându-si moartea în „nunta mistica”, chemând pe lânga el soarele si luna si proiectându-se printre stele, ape si munti. (...) El a impus deci un sens absurdului însusi, raspunzând printr-o feerie nuptiala nefericirii si mortii.”
Cu alte cuvinte, românii din exil, incapabili sa riposteze fatis, ba chiar aflati unii, acolo, în Occidentul liber, sub interdictia de a actiona politic împotriva ocupantului bolsevic din tara, au gasit, au stiut acei români mioritici ce sa faca pentru a da un sens superior, recuperator de idealuri, suferintei de a trai departe de orizontul natal... Însasi opera lui Mircea Eliade, mesterita cu constiinta neta de a raspunde prin ea absurdei istorii moderne, face parte din raspunsul mioritic dat de exilul românesc. Dat de Enescu, Brâncusi, Cioran, Ionescu, Vintila Horia, Uscatescu si atâti altii, inclusiv feciorii mioritici care s-au înrolat la sacrificiu ca sa fie parasutati în tara, pentru a-i sprijini pe si mai mioriticii partizani din munti...
Eliade ne aminteste, în celebrul sau studiu (vezi volumul De la Zamolxis la Gingis-Han), faptul ca aceeasi transfigurare o gasim si în textul unor bocete, când este plânsa moartea unui fecior nenuntit. Ce a fost la început, colinda sau bocetul? Raspunsul este de-o importanta secundara. Succesiunea în timp nu putem fi siguri ca este cea sugerata de Eliade, caci circulatia extraordinara pe care a avut-o Miorita în toate tinuturile si mediile românesti ar explica orice iradiere dinspre textul baladei în textul altor „manifestari” folclorice. Nu cumva textul Mioritei este sursa unor viziuni prin care bocetele încearca si ele sa faca mai usor de suportat despartirea de cel drag? Oricum, ideea ca Miorita este si un soi de bocet vine sa dea o si mai mare complexitate acestui text. Rostul sau este însa oricum acelasi: absurdul, absurditatea mortii la omul tînar, poate capata un sens, iar acel sens este mângâietor pentru cei apropiati sufleteste de feciorul pierdut... Adica tinta colindei, ca si a bocetului, sunt rudele cele mai apropiate ale mortului, în mod specific maica cea batrâna, a caror inima trebuie mângâiata...
Textul eseului despre Miorita a fost publicat de Eliade în 1962. Scris cu câtiva ani mai înainte de data publicarii, era prea devreme pentru ca Mircea Eliade sa se fi gândit la un alt, anume, moment românesc de sublima „prefacere a nefericirii într-un moment al liturghiei cosmice”. Instaurarea în România dupa 1944 a unui regim atât de ne-românesc si de anti-românesc a fost o fatalitate tragica, impusa românilor cu o forta care depasea capacitatea lor de opozitie. Nu resemnarea „mioritica” a dus la instaurarea comunismului în România si în jumatate din Europa, ci cârdasia Est-Vest a marilor puteri nelegiuite. Ba, pe plaiurile mioritice, adica în adâncul codrilor si pe crestele muntilor, românii au avut reactia cea mai barbateasca din toata Europa comunista, caci numai românii, mereu mioritici, au organizat singura rezistenta anticomunista armata, fatisa, haiduceasca. Eroica si deseori martirica! Singura din tot lagarul comunist, chiar daca perfect inutila, pragmatic vorbind...
Paranteza: unde ne sunt trubadurii care sa consemneze, cu inspiratie, chiar si în ritm de rock sau folk, acest moment sublim de afirmare a sufletului românesc?! De ce nu razbate, în mizerabile textele textierilor ce se imagineaza trubaduri moderni, de ce nu razbate fiorul eroic, elanul august al fratilor Arnautoiu, al Elisabetei Rizea, al lui Gavrila Ogoranu, al partizanilor din munti, pe care securitatea bolsevica i-a haituit si ucis, dar de îngropat în mormîntul uitarii îi îngropam noi, cei de azi, noi îi îngropam!...
Tragedia produsa în anii 50, ai deceniului cu pricina, se traduce mai ales prin numarul imens de vieti distruse, stâlcite, calcate în picioare, batjocorite de justitia comunista, de sistemul penitenciar cominternist, care a imaginat în România cel mai cumplit concept de tortura din tot lagarul comunist! Nu resemnarea mioritica a umplut temnitele comuniste din România, domnilor!... Ci dimpotriva, neputinta românului, neputinta mioritica, de a se supune absurdului, de a accepta fata inumana, chipul dracesc al noului regim! Din aceasta neputinta a resemnarii s-au iscat feluritele acte de rezistenta la regimul criminal cominternist! O statistica a acelor ani pune imediat în evidenta ca românii români, majoritari în tara, erau minoritari în rândurile partidului comunist opresor, în schimb tare putini minoritari din România au participat la popularea temnitelor din RPR cu anti-comunisti! În comparatie cu românii, putini etnici minoritari au ajuns sa se înfrunte cu fiara, cu regimul de exterminare din închisori!...
Anticomunisti cu arma în mâna, dispusi în orice clipa sa se sacrifice pentru libertate si demnitate, au fost numai românii români! Niciun minoritar etnic sau religios printre partizanii anticomunisti din muntii României! În Fagaras sau în padurea Babadagului, în Maramures sau în muntii Banatului, în Apuseni sau Vrancea, au suferit si au jerfit numai urmasii ciobanasului mioritic, care ortodox, care greco-catolic... si atât! Altii nu au mai fost! Picior de ungur sau de sas, de evreu sau de tigan! De reformat sau adventist!, care sa fi urcat pe cararile de munte ale suferintei si jertfei... Ale demnitatii eroice!... Faptul ca fiecare dintre acei partizani din munti, martiri si eroi deopotriva, stiau ca pe Tatal nostru colinda baladei Miorita nu i-a facut sa lepede arma din mâna! ...Ci – iar, dimpotriva!
Asadar, zeci de mii de români au înfundat Pitestiul si Gherla, Aiudul si Canalul... Sute de mii de ani de suferinta absurda, mai absurda ca moartea!... Tortionarii neamului românesc i-au sortit exterminarii lente, prin suferinte fizice cumplite si prin degradare morala, pe cei mai buni fii ai Neamului, pe cei mai „verticali”! Un regim penitenciar conceput pentru a batjocori omul, pentru a-l secatui sufleteste înainte de a-l termina fizic!... Ţinta predilecta: credinta stramoseasca a românului în Domnul nostru Iisus Hristos!
Numai ca a existat un raspuns – pe care l-as numi omenesc înainte de a-l numi românesc, un raspuns totalmente mioritic la comportamentul bestial al ocupantului cominternist: în spatiul concentrationar românesc, adica în temnitele comuniste, românii siliti de teroarea istoriei sa-si petreaca cu lanturi la picioare anii cei mai frumosi ai tineretii, au gasit motive sa aduca pentru aceasta sansa si onoare multumire si cuvinte de glorie Mântuitorului Iisus Hristos, tovarasul lor de suferinta, antemergatorul lor!... Nicaieri în spatiul încaput sub cizma bolsevica, cominternista, a ateismului agresiv, militant, nu s-a mai produs un fenomen de amploarea si profunzimea trairii religioase din temnitele comunismului ateu, din care s-a prefirat pâna la noi, cu valoare de document fara pereche, poezia detentiei, scrisa în temnitele din Republica Populara Romîna... (Romîna scris cu î, nu cu â!)
E un fel de a spune „scrisa”, caci regimul bolsevic nu le-a admis academicienilor, savantilor si poetilor încarcerati accesul la hârtie si creion. Toata poezia detentiei – capitol eminamente românesc în rezistenta anti-comunista planetara, a trait si a supravietuit numai pe caile oralitatii, motiv în plus sa apropiem aceasta poezie, aceasta literatura fantasta, aceasta reactie eminamente româneasca sa o legam de magnifica Miorita, ziditoare de suflet etnic, cu ale sale o mie si una de variante culese pe întreg spatiul românesc!
Cuvintele lui Mircea Eliade despre Miorita, cât de bine se potrivesc pentru camarazii din tara ai lui Mircea Eliade! Încarcerati cu maxima duritate, unii exterminati, cu totii supusi unui regim de dezumanizare, detinutii nostri politici au avut harul si vointa de a schimba destinul impus de Istorie, de a preface suferinta lor si a Neamului într-un act liturgic, de sfintire a omului, în felul acesta transfigurându-si moartea si însasi starea nedemna de robie a întregului Neam într-un moment istoric de gratie... Comportamentul în temnita al camarazilor si camaradelor lui Nae Cojocaru sau Valeriu Gafencu, Mircea Vulcanescu ori Petre Ţutea sau Aspasia Petrescu Otel, a dat un sens absurdului însusi. Iar acest sens a însemnat în fond dejucarea proiectului demential si diabolic al celor care, ca instrumente oarbe ale absurdului însusi, au conceput sistemul politic si penitenciar din România... Românii, detinutii politici din România, au introdus un sens mântuitor, un logos în haosul si arbitrarul acelei lumi conceputa în dispret si ura fata de om, fata de Cel Ce ne-a împrumutat chipul Sau. Au stiut sa transfigureze infernul concentrationar într-un spatiu binecuvîntat de Dumnezeu! Într-o gura de rai...
L-am întrebat pe parintele Radu Leonte din Sibiu, arestat în seara nuntii sale, în iarna lui 1941, si întors la sotia sa abia în septembrie 1964, l-am întrebat cu teama, cu sfiala, cum e, parinte Leonte, sa stai în temnita 24 de ani?...
si mi-a raspuns cam asa: „Dragul meu, primii patru-cinci ani sunt mai grei, caci abia dupa aceea pricepi care este câstigul ca te afli acolo...”
De ce oare, când am primit acest raspuns, mi s-a parut unul mioritic?!... Mioritic în totului tot... Resimtindu-l ca pe dovada de esec al teroarei cominterniste!
*
Asadar, ciobanasul mioritic când afla ca i se doreste moartea, ca uciderea sa este deja planuita, nu pune mâna pe par, nici macar nu fuge, nu dispare „englezeste” de la fata locului. Ci ramâne locului, si-si accepta soarta „româneste”, zic imbecilii. Fie cum zic ei!... De data asta însa s-ar putea sa aiba dreptate!
Comportamentul mioritic, al ciobanasului, este, da, tipic românesc! Numai ca este cazul sa se stie si sa se înteleaga ca în acest mod tipic românesc nu se comporta numai ciobanasul nostru arhetipal. Daca este sa numim mioritic sau tipic românesc acest comportament, atunci trebuie sa se stie ca la fel de mioritic, de „româneste”, reactioneaza Însusi Iisus Hristos când afla ce i-a pregatit Iuda si sponsorii Iudei. Caci în loc sa se departeze de primejdie, sa paraseasca gradina pierzaniei în graba cea mai mare, El Îsi aduna mai aproape învataceii si le tine predica cea mai înaltatoare, învatatura cea mai adânca, lauda cea mai aprinsa adusa Domnului, vietii adevarate! Sfidând moartea si fortele întunericului, ale raului si ale minciunii! Exact ca în Miorita, oameni buni!...
Tot dupa tipicul mioritic, românesc – nu eu i-am zis asa!, se defasoara alt moment de rascruce din istoria lumii, perfect comparabil, cel al mortii lui Socrate. El, omul cel mai întelept, cel mai priceput în a descifra tainele mintii omenesti si ale lumii în care traim, a fost condamnat la moarte de concitadinii sai, prin acuzatiile aduse de niste neica nimeni... Detaliu important: a fost condamnat în modul cel mai democratic cu putinta: prin vot, prin scrutin, prin referendum... Ca si Iisus, de altfel!
...A avut Socrate nenumarate ocazii sa se sustraga pedepsei capitale si n-a facut-o. În ajunul mortii, de acord cu temnicerii, prietenii i-au aranjat o evadare. A refuzat din nou Socrate, iar ca sa-si consoleze amicii de plecarea sa din aceasta lume, le-a tinut „predica” sa cea mai emotionanta, mai tulburatoare. El, Socrate, care peste câteva clipe urma sa bea cucuta din cupa izbavitoare, si-a încurajat prietenii vorbindu-le pâna la ultima suflare a sa despre nemurirea sufletului... Consemnata de Platon în vestitul dialog Phaidon.
E greu de precizat si de stabilit o ierahie a celor trei texte, care din ele este mai important pentru românii de noi! Miorita, Evanghelia sau Phaidon? Ceea ce putem preciza, în termenii propusi de nedemnii nostri preopinenti – nedemni nedemnii, dar teribil de bagaciosi cât mai în fata!, este ca atât Iisus, cât si Socrate, adica atât omul cel mai curat din câti au existat, cât si omul cel mai întelept, pusi în fata mortii, au avut un comportament, da, mioritic! Un comportament tipic românesc!... Nu s-au temut de moarte, au preamarit norocul de a vietui pe aceasta lume totusi trecatoare, înselatoare, în drum spre certitudinile de Apoi...
Iar daca am pomenit de comportamentul românesc al românilor confruntati cu „teroarea istoriei”, în postura de detinuti politici în temnitele cominterniste, nu putem sa nu ne aducem aminte ca multi dintre acei detinuti diafani erau tineri din Fratiile de Cruce, adica chiar la vârsta ciobanasului mioritic. Nu fusese departe de aceasta vârsta nici Capitanul, în 1938, când, avertizat asupra intentiilor criminale ale regelui sperjur, este sfatuit sa plece pentru o vreme din tara. Care dintre noi, oamenii obisnuiti, nu regretam ca acest sfat nu a fost urmat de Capitan?! Regretam si nu întelegem de ce Corneliu Zelea Codreanu nu a reactionat instinctiv, ci s-a purtat aidoma ciobanasului matricial, aidoma lui Socrate si Iisus: nu a întors spatele mortii, evitând-o, departându-se de ea, ci s-a lasat în voia altui instinct, superior, instinctului pe care îl naste în tine constientizarea sincera, profunda, autentica a valorii vietii, a valorilor sufletesti legate de conditia divina a fiintei umane... A ta, cititorule!
Comportamentul mioritic – sau cristic (sic!), cum vrem sa-i spunem, al Capitanului în fata mortii e întregit de felul cum, alaturi de ceilalti 13 camarazi, si-a trait ultimele clipe, horcaind pe gâtlejul sugrumat cuvinte de lauda Domnului, Slavei divine, ceresti!
...Fiecare dintre noi, dinaintea unui text, a unui gest public sau privat, încercam sa ne punem în postura personajului si aprobam sau repudiem purtarea insului, ne identificam sau nu cu fapta sa. Reactia ciobanasului, chiar asa cum a fost ea imaginata de ceata de colindatori, este o reactie posibila, totusi. Dovada, cum am aratat, faptul ca regasim aceasta reactie, acest comportament si la altii... E drept, nu la fitecine. Ci la „alde” Iisus si Socrate, printre altii, nu multi! De aceea nu e de mirare ca unii dintre noi nu înteleg, nu-si pot asuma comportamentul ciobanasului sau al lui Socrate... Nu înteleg, dar cei mai multi, printre care si subsemnatul, simt ca le scapa întelegerea acelor fapte si traiesc, cu onestitate, sentimentul limitarii întelegerii... Nimic nu este mai reconfortant decât bunul simt al celor saraci cu duhul, deficitari la capitolul întelegerii acestei lumi. Mai devreme sau mai târziu, la un nivel sau altul, fiecare însa atingem un asemenea prag al întelegerii si ne împacam cu fatalitatea: nu suntem programati de Marele Softist sa pricepem chiar totul!... Unii mai mult, altii mai putin, dar niciunul totul!...
Ce te faci însa cu obraznicatura care face din propria sa limitare cheia întelegerii acestei lumi, etichetând drept lipsa de consistenta, de autenticitate, toate cele la care nu are acces prin capacitatea sa, fatal marginita, de a se pune în pielea altuia, de a-l întelege pe Celalalt?! Nu ma vad capabil de comportamentul lui Socrate sau al ciobanasului mioritic în fata mortii, dar când iau cunostinta de acest model îmi dau seama ca, daca as fi avut putin mai mult noroc la nastere, mi-ar fi placut sa ma fi înzestrat Dumnezeu cu un caracter atât de puternic... Nu ma reped, în aparare prosteasca de sine, sa declar ca tot ceea ce eu nu înteleg sau nu sunt în stare sa fac nu are valoare, este gest sau comportament penibil, caraghios, descalificant... Cum fac toti neispravitii care, de câtiva ani post-decembristi încoace, vor sa faca pedagogie nationala cu noi, oferindu-ne modelul neîmplinirii lor înfumurate! Daca, dintre acestia, mai e careva recuperabil, îl sfatuiesc, inclusiv pe Nicolae Manolescu, sa mai citeasca o data, daca deja a facut-o vreodata, Apologia, adica Apararea lui Socrate si textele legate de moartea sa, inclusiv dialogul Phaidon, sa mai citeasca o data si Evangheliile, despre cum a fost „arestat” Iisus, inclusiv Rugaciunea pentru unitatea om-Dumnezeu, iar dupa aceea sa citeasca sau, în cel mai bun caz, sa reciteasca Miorita, eventual în vreo doua-trei variante ale acesteia, pentru un dosar complet al cauzei... Altfel nu vad cum ar reintra în normalitate. În normalitatea fiintei umane în ipostaza ei româneasca!...
Iar tuturor celor de fata cititori le aduc la cunostinta ca în hrubele cominterniste ale obsedantului deceniu, Miorita a fost atât de prezenta în mintea românasilor nostri, mioritici pâna la Dumnezeu!, încât unul dintre ocnasi, nu de capul sau, ci mereu cercetându-si camarazii de extaz penitenciar, facând deci din acel text un soi de opera colectiva, anonima, s-a încumetat sa imagineze continuarea baladei!
Da, exista o continuare a Mioritei! Nu romanul Baltagul, care este si el asa ceva, dar în alt fel, ci un text poetic, în metru popular, sa semene cât mai mult cu textul primordial, „al lui Alecsandri”. S-a încumetat cineva sa se masoare cu Miorita!... Cred ca numai spatiul binecuvîntat al temnitei, al suferintei nedrepte, putea cuiva sa-i dea curajul de a scrie „continuarea” Mioritei, dar si inspiratia, de natura cert divina, de a produce un text care sa faca fata comparatiei cu oricare dintre cele o mie de variante ale Mioritei... Iar acel ocnas nu a facut-o ca sa schimbe cu vreo iota destinul si comportamentul mioritic al ciobanasului, ci pentru a raspunde la o întrebare, extrem de justificata: cum le-a fost asasinilor dupa? Cum de i-a mai rabdat pamântul?...
Întrebarea aceasta si-a pus-o Radu Gyr si a scris drept raspuns Balada unui plai de munte.
Ce s-a întâmplat cu asasinii ciobanasului nostru mioritic?, se întreaba asadar Radu Gyr si da la aceasta întrebare un raspuns, adica un text, o balada, care îl situeaza cert printre marii poeti ai lumii. Iata primele catrene:
„Pe-o sprânceana de lumina,
Lâng-o lacrima de rai,
Verde culme carpatina
Rotunjeste dulce plai.
Iar în plaiul stânei goale,
Lânga strunga fara oi,
Crangi cu umeri frânti de jale
Se cutremura din foi.
Fluier vechi nu mai îndruga
Nu mai latra câini pândari.
Singuri muntii duc în gluga
Carpatine neguri mari.
Nu mai zburda-n târla iezii,
Nici plapânzii miei priori.
Doar pe cearcanul amiezii
Urca ulii rotitori.
Ulii suie, frunza suna,
Iar în iarba-ntins amar
Ba e somn, ba rugaciune,
Tînar les de pecurar.
A ramas dormind pe-o râna,
În culcus de voievod,
Pe-un crâmpei de rai cu stâna
Unde brazii plâng prohod.”
si asa mai departe... Una din capodoperele limbii române... Ale spiritului mioritic.
Nu voi destainui cititorilor soarta celor doi tovarasi cu suflet de Iuda... Cititorii acestor rânduri sa mearga la text! Mâna pe carte!... (Volumul Balade.)
...Important este ca s-a gasit un spirit mioritic, Radu Gyr, care sa-si puna întrebarea, la care a imaginat un raspuns pe puterea mintii sale. Iar si mai important este ca în acest acelasi spatiu mioritic, când vestea ca a fost ucis Mielul Domnului a cutremurat tariile lumii în care ei se stiau traitori, poporului astuia de români mioritici fiindu-i cu neputinta sa înteleaga asemenea fapta, ei, românii de odinioara, românii arhei, si-au pus într-un târziu întrebarea: oare ce s-a întâmplat cu ucigasii Mântuitorului, cu ucigasii Celui Care S-a oferit suferintei ca sa ne mântuiasca pe noi de pacate? Cu ce cumplita pedeapsa, pe masura crimei faptuite, justitia divina i-a pedepsit pe criminalii cei mai fara de suflet din istoria Universului?...
Da, românii si-au pus aceasta întrebare la care au imaginat si un raspuns, un raspuns mai mioritic decât toate Mioritele lor. Un raspuns pe care nechematii preopinenti nu au nici o sansa sa-l imagineze ori sa-l înteleaga...
Închipuindu-se magistrati, judecatori în dosarul uciderii lui Iisus Hristos, românii, mioritici în tot ce fac, au mai facut una cu care sa scandalizeze componenta nauca, lucida si pragmatica, a planetei: în imaginarul românesc folcloric, pedeapsa cu care au fost condamnati ucigasii cei mai nenorociti a fost ca ei sa nu mai moara niciodata. Sa traiasca vesnic! si punct!...
Aceasta a fost pedeapsa data de Dumnezeu! De Dumnezeul românilor, daca nu cumva blasfemiez vorbind astfel!...
Logica strânsa a acestui raspuns: numai asa, traind la nesfârsit, si asistând la „marsul glorios al lui Iisus pe pamânt” (apud Ţutea), li se vadea acelor nefericiti esecul crimei lor!... Dimenisunile netrebniciei lor...
Mai departe, interpretarea „sentintei” e la înde...mintea fiecaruia, cum îl taie capul pe fiecare...
Dupa al meu: pedepsiti sa nu mai moara niciodata? Pedepsiti cu viata vesnica?... Asadar, viata ca pedeapsa!... O idee des întâlnita la românii mioritici. La maica-mea, bunaoara! Dar n-am luat-o în serios! ...Sau la dl Arghirescu, gazda mea din studentie, de pe str. Lt.Paul Ionescu 15. Fusese la Caracal coleg de clasa cu Paul Ionescu, erou al primului Razboi Mondial... Avea acum 95-96 de ani, iar când eu îi uram sa atinga suta, nu-mi multumea, dând din cap compatimitor: ce-o fi fiind în capul acestui baiet?!... Dimineata, când era destul de liniste ca sa-l aud prin perete, prindeam rugaciunea sa, cu vorbe ciudate, adresate direct Domnului, Doamne, cu ce ti-am gresit de ma lasi sa traiesc atâta?! De ce nu ma iei, Doamne?!... Pentru care grele pacate, Doamne, mai traiesc?... Rasunau cunoscut în mintea mea aceste vorbe... Atât cât reusisem eu sa ma conectez pâna atunci la mentalul comunitar românesc. Românesc pentru ca mioritic. si invers!...
Când viata este o pedeapsa, o proba de încercare, menita sa te pregateasca pentru alta viata, abia aceea adevarata, pui alt pret pe viata si pe toate cele din preajma-ti, atât de amagitoare!...
În septembrie 1989 ma aflam la Santiago de Compostella, la un congres de romanistica. M-am împrietenit oaresicât cu un romanist suedez, i-a placut comunicarea mea si mi-a cerut detalii. Am ajuns destul de repede si la politica. Nota bene, era toamna lui 1989!... La un moment dat mi-a pus întrebarea incomoda pentru un român nationalist: de ce românii nu dau niciun semn ca ar fi capabili sa se rascoale împotriva sistemului comunist? De ce accepta mai departe dictatura ceausista?!... Adica, se subîntelegea, din lasitate si oportunism se comporta românii atât de jalnic, de jenant!...
M-am pomenit, aproape instinctiv, fara sa judec prea mult raspunsul, sustinând alta explicatie: forma cea mai comuna si mai naturala (sic!) de lasitate este teama de moarte. Românii sunt un popor care în istoria lor nu au „excelat” prin teama de moarte. Dimpotriva, au înfruntat-o cu destula daruire, altii îi zic seninatate... si suedezul cel hiperborean s-a aratat cunoscator: religia dacilor, Miorita, Brâncoveanu, la care eu am adaugat rezistenta anticomunista din munti, pe cât de eroica, pe atât de „ineficienta”, despre care informatul meu coleg nu stia nimic, nimic...
Iar eu am continuat: gestul de a te ridica împotriva unui sistem, a unui regim, a unei persoane, este un gest care îti pune în pericol viata. Dar pe lânga pericolul de a-ti pierde viata în confruntarea pe care o declansezi, mai apare si pericolul ca tu sa iei viata cuiva, a adversarului. Confruntarea te poate aduce în postura nedorita nicicum de a ucide... Pentru român, nimic nu poate fi mai cumplit decât sa se vada cu mâinile înrosite de sângele omuciderii... Mai bine rabda nedreptatea decât s-o înece în sânge! Românul stie ca pentru opresor exista o plata inevitabila si îl lasa, mai de graba, „în plata Domnului”...
Eram eu însumi mirat de cele ce spuneam si vag mi s-a facut rusine pentru usurinta cu care am scornit, pe loc, aceste scuze. Credeam în ele? Nu stiu. Ce stiu este ca atunci le-am gândit, aceste explicatii, pentru prima oara. Mai ales ideea ca românii nu se dau la o parte de la sacrificiul propriei vieti, dar ezita atunci când s-ar putea sa fie adusi în situatia de a lua ei viata cuiva, oricât i-ar fi acela de adversar!...
...Câteva luni mai târziu, în decembrie acelasi an 1989, aveam sa constat cu uimire si îndurerat ca avusesem tare multa dreptate... Mii de tineri mioritici, fara par, fara pistoale, numai cu palmele goale au ieait în fata tancurilor, în fata nevazutilor teroristi, nu ca sa ucida pedepsitor sau razbunator – caci nu aveau pe cine, cât mai ales ca sa-si arate, lumii întregi, deplina disponibilitate la supremul sacrificiu! Dovedindu-si astfel credinta ca Dumnezeu este cu noi, cu mioriticii de noi!...
Noi, românii, nu, nu suntem un popor de eroi sau de martiri! Nici nu exista un asemenea popor... Iar a fi ori a reactiona în spiritul baladei Miorita nu înseamna a fi erou sau martir. Ci e vorba de o atitudine, de o traire profunda a propriei conditii umane mult mai complexa, mai subtila, mai greu de descifrat, despre care vom vorbi poate cu alt prilej. Atâta doar as adauga: a reactiona „în legitima aparare”, instinctual, la violenta raspunzând prin violenta, înseamna sa te situezi pe linia de conduita a atentatorilor, a criminalilor. Ceea ce este perfect normal, justificat si ...recomandabil în viata de toate zilele, oamenilor obisnuiti. Alde mine, alde mata, cititorule... Uneori însa, când atitudinea ta angajeaza o miza mult superioara destinului individual – cazul lui Socrate si Iisus, a avea reactia „potrivita”, cea asteptata, înseamna a accepta degradarea mizei, a semnificatiilor legate de persoana-ti. Înseamna sa apartii acelei lumi din care vin si cei care îti vor moartea. Este si cazul Capitanului, care, daca s-ar fi pus la adapost din calea urgiei carliste, ar fi compromis propriul mesaj, al sau si al Miscarii. Ciobanasul nu purta un mesaj anume, pe care sa putem spune ca l-a salvat prin comportamentul sau cristic, mioritic. Dar camarazii sai colindatori, cu o intuitie sufleteasca teribila pentru niste simpli tarani, punându-l pe ciobanas sa ia aceasta atitudine, confera mortii sale un mesaj, un rasunet care acopera vaietul de jale matern, devenind mister initiatic la nivelul constiintei unui popor întreg! Caci, a nu se uita, balada Miorita, din toate creatiile folclorice românesti, are cea mai buna raspândire, cele peste o mie de variante acoperind dens întreg arealul românesc.
Un detaliu cum nu se poate mai miscator: Prima oara, daca nu ma însel, Miorita a fost culeasa într-un sat ardelenesc, de români secuizati, de ceangai. Un text în limba maghiara, asadar. Bietii oameni nu mai vorbeau româneste, uitasera si religia parintilor, trecând, de voie, de nevoie la alta... Dar nu se lepadasera de „mesajul” mioritic, salvându-l chiar si asa, degradat prin traducere, ca pe chivotul lor sufletesc ultim si de cel mai mare pret...
În încheiere, as zice ca genul proxim si ceva mai explicit al acestui „comportament mioritic” este sentimentul, si el atât de românesc, numit a-ti fi rusine de rusinea celuilalt... Nu stiu daca exista si în alte limbi, ca expresie curenta. Acest sentiment ma încearca destul de des. Este un sentiment si un comportament la care eu unul am acces. Caci celalalt, comportamentul propriu zis mioritic, nu este accesibil chiar la tot românul! Ci numai celor dintre noi putini si alesi... Binecuvîntati de Dumnezeu! Când printre noi se iveste unul, sa ne bucuram de norocul neamului nostru de-a-l odrasli mai departe pe ciobanasul carpatin...
Dar sa ne rugam la Bunul Dumnezeu sa ne puna cât mai rar în situatia de a scoate la lumina, din adâncul fiintei noastre etnice, ce a mai ramas din mioritismul nostru ancestral... Mai pune-i, Doamne, si pe altii la încercare!
7 ianuarie 2010
Post scriptum: Decembrie 1989 si tot ce a urmat, adica situatia în care ne aflam de 20 de ani, nu cumva este un alt moment în care Istoria da în noi, românii, cu tot ce apuca si ne pune din nou în cumpana cu pieirea?! „Românul nu piere!”, ne asigura un vechi adagiu danubiano-ponto-carpatin... Nici vorba asta nu exista la alte popoare. Adica vorba „maghiarul nu piere!”, sau rusul ori neamtul sau bulgarul... Dovada ca destinul nostru istoric ne-a pus mereu la încercare. Ne pune, iata, din nou! Numai ca de data aceasta strategia neprietenilor care ne vor capul si tara pare a fi mai bine pusa la punct. Nu au neglijat niciun detaliu!...
Deformarea si denaturarea mesajului care ne vine din adâncul veacurilor, inclusiv a celui mioritic, pentru a ne lipsi de acest mesaj, face parte din aceasta strategie. O strategie care mizeaza nu numai pe cozile de topor, ci si pe imbecilii cu certificat de nastere românesc... Nu ne-ai lipsit, Doamne, de ei nici în Parlament, nici în Guvern, nici în Universitati sau Tribunale, la Televiziuni si tot felul de redactii, peste tot dam de ei...
O problema de teologie
(aferenta la Miorita)
Întâmpinare: Daca exista Dumnezeu, un Dumnezeu al dreptatii si al legiuitei rasplati, cum este posibil ca asasinii copiilor din decembrie 1989 sa nu fie pusi sa raspunda în fata justitiei, sa ramâna nepedepsiti?! Ba mai mult, sa fie lasati sa se catere în fruntea noastra si de acolo sa ne sfideze?!... De ce îi rabzi, Doamne Dumnezeule?!
Raspuns (primit de la Dumnezeu) : Eu intervin si vadesc crima sau pedepsesc cu mâna Mea numai atunci când oamenii singuri nu sunt capabili sa afle cine a fost faptuitorul. Ati vazut-o pe Vitoria Lipan, cum nu si-a aflat odihna pâna ce blestemul sângelui varsat nevinovat nu i-a atins pe neoamenii aceia! Eu nu am mai avut ce cauta acolo! A facut Vitorita toata treaba, Mie nu Mi-a ramas decât sa-i multamesc frumos.
Recunosc, e mâna Mea pedepsitoare în Balada lui Radu Gyr, pe care a scris-o soptindu-i-o Eu la ureche în jilava celula... Justitia divina intervine atunci când cea omeneasca nu poate face nimic! Cum sa-i mai gaseasca batrâna mama pe ne-vrednicii aceia? N-avea cum si n-avea cine!... si atunci am intervenit Eu, mai pedepsitor decât toata justitia voastra! Citeste-l pe Radu Gyr! L-ai citit! Ai vazut cât am fost de neîndurator!... Nefericitii asasini! Ar fi preferat de zeci de ori sa fie de voi pedepsiti, nu de Mine...
Dar de ce îmi cereti sa intervin în „dosarul Revolutiei din Decembrie”? Nu va înteleg! Au nu stiti cine a tras în acei feciorasi care mi-au fost dragi cum nu se poate mai mult?! Îi stiti foarte bine pe criminali! Ati pus afise cu fotografia lor pe toate gardurile, pe toti stâlpii, si i-ati votat de atunci întruna sa va conduca, sa va mâie pe caile pierzaniei si i-ati mai si aplaudat! ...Daca voi, parintii si fratii celor ucisi stiti bine cine sunt asasinii, atunci problema Mea, a justitiei divine, nu mai sunt ucigasii din decembrie, ci voi, voi sunteti problema Mea, voi, nepasatorii si nesimtitorii de dupa, care va împacati cu zabala ce v-au pus-o omorîtorii odraslelor voastre! Sânge din sângele vostru a curs si nu va doare, nu va pasa de copilul ucis si nici de Mine nu va pasa, cât Ma doare pe Mine sângele nevinovat care cere blestem asupra criminalilor, dar si mai mare blestem asupra celor care nu fac nimic pentru a-l pedepsi pe ucigas, pe cel care a tulburat prin faradelegea sa ordinea Universului!
La voi ma gândesc, nu la asasini: ce pedeapsa vi se cuvine? O pedeapsa mult mai aspra decât a criminalilor pe care, daca voi îi lasati nepedepsiti, nu înseamna ca i-ati lasat în plata mea, eu sa-i pedepsesc! I-as fi pedepsit, daca as fi vazut ca singuri nu va descurcati sa aflati cine sunt! Dar pentru ca îi stiti prea bine cine sunt, eu nu ma mai amestec. Dumnezeu îti da, dar nu îti baga în traista! Nu? Parca asa se spune...
Va plângeti ca de ani de zile va merge din rau în mai rau?! Ca va pleaca copiii de acasa spre alte zari, straine, de unde nu se mai întorc?! Va plângeti ca va ajung batrâneti neputincioase, uricioase? Umpleti bisericile cu rugaciuni catre Mine de iertare a pacatelor, dar va merge tot mai rau?!... Degeaba toate matanile si colivele voastre! Nu de la Mine va vine pedeapsa! Ci va ajunge blestemul copiilor vostri! Blestemul acelor îngerasi este peste puterile mele sa va apar de el!... Aproape ca le sunt recunoscator, caci nu mai e nevoie si de pedeapsa mea!... V-ati pedepsit singuri! si nu e decât începutul...
9 ianuarie 2010
AM FOST CONTEMPORANI CU UN MARE ROMÂN!
stiati ca,
Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace 1985 a fost Singurul român care a câstigat un Nobel pentru tara sa, traind aici toata viata !
În 1985 românii traiau în
plina megalomanie a epocii de aur impuse de regimul Ceausescu.
Desi în tara saracia era lucie, aspiratiile lui Nicolae Ceausescu nu tineau cont de
aceasta stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartela, a
întreruperilor repetate de curent electric, a lipsei caldurii din
apartamente, Ceausescu spera în acea perioada sa
obtina nici mai mult nici mai putin decât Premiul Nobel pentru
Pace. În acest context, decernarea acestui premiu era asteptata cu
mare interes de clasa consucatoare.
si, surpriza! România câstiga! si înca o surpriza! Nu prin Nicolae Ceausescu!
În acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizatiei International Physicians for the Prevention of Nuclear War (în traducere Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear). Trei persoane erau liderii acestei organizatii mondiale: un rus, un american si un român! Nu un român emigrant, care fugise din România, ci un român care traia în România condusa de Nicolae Ceausescu. Numele sau este Ioan Moraru (foto) si este un ilustru necunoscut printre compatrioti. Dupa ce a primit celebra distinctie, a intrat rapid într-un con de umbra, regimul de atunci neputând trece cu vederea ca "i-a furat premiul lui Ceausescu."
Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat
A murit în 1989, cu trei zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat sa ramâna în constiinta studentilor sai si a colegilor cu care si-a împartit pasiunea pentru medicina. A continuat munca de cercetare începuta de Victor Babes în domeniul anatomiei patologice, remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologica din Bucuresti, în acest loc unul din anfiteatre purtându-i acum numele.
Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo, în 1985, l-a împartit cu doi colegi: un rus si un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS si Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a stiut nimic în tara sa în acel an, ceilalti doi fiind, evident, ovationati de compatrioti. Cei trei se cunosteau din anii '60 si au decis sa înfiinteze o Organizatie mondiala pentru prevenirea razboiului nuclear. Cu atât mai mare e meritul lui Moraru, ajuns la conducerea acestei Organizatii, în conditiile în care el nu a reusit în România de atunci sa înfiinteze o filiala a acesteia si la Bucuresti.
Ioan Moraru s-a nascut în 1927, La Dârlos, lânga Medias, cei de aici fiind printre putinii români care stiu ca un satean de-al lor a luat un premiu Nobel. De altfel, Ioan Moraru este singurul român laureat al Premiului Nobel care s-a nascut si a trait în România.
Ceilalti laureati: George Emil Palade, medic si om de stiinta american, nascut în România, specialist în biologia celulara, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina în anul 1974, pe care l-a împartit cu Albert Claude si Christian de Duve. Elie Wiesel, un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmatiei, supravietuitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace în 1986. Herta Müller, nascuta în Banat, a câstigat în 2009 Premiul Nobel pentru Literatura pentru Germania.
Autor: octaviansergentu
Data: 19 februarie 2010
Compania
Româna de Tehnica Electronica Medicala Cluj – TEMCO –
patronata prin managerul acesteia, prof. dr. ing. Pompiliu Manea, a
initiat saptamâna aceasta o noua editie a
manifestarilor sale culturale.
Astfel, la 17 februarie 2010, la
Palatul TEMCO din Str. Republicii nr. 65-67 a avut loc o reîntâlnire a
prozatorului Ioan Barbu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala
Sibiu, cu vârfurile culturale clujene. Scriitorul Ioan Barbu a prezentat cel
mai recent volum al sau – ITALIA, PĂMÂNTUL DE -ACASĂ,
aparut în 2010 la Editura Conphys din Râmnicu Vâlcea, în Colectia
"Cartea de calatorie". Reuniunea culturala de la
Palatul TEMCO a fost moderata de doamna Mariana Enache. Noua aparitie
editoriala, semnata de Ion Barbu, a fost prezentata de
publicista Michaela Bocu
(redactor
sef-adjunct Ziarul Faclia, Cluj) si de prof. dr. ing. Pompiliu
Manea, care a relevat importanta acestui inedit „pseudo-kinegetikos”
modern.Î n aceeasi nota de semnal editorial a fost lansat si
albumul realizat de Nicolae st. Noica si intitulat PALATUL REGAL.
MUZEUL NAŢIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, cu un cuvânt înainte semnat de
Acad. Constantin Mugur Isarescu. Arhitectul Ionel Vitoc, presedintele
Fundatiei Carpatica, si Gheorghe schiopu au prezentat albumul
si au staruit sa demonstreze nevoia redescoperii si
prezervarii patrimoniului national. Autorul albumulului Nicolae
st. Noica a intervenit telefonic si a multumit celor
prezenti pentru aprecierile aduse operei sale. Prezent la manifestare prof. univ.dr.
Gheorghe Funar a pledat pentru inaugurarea în perspectiva a Columnei lui
Traian la Cluj-Napoca, un mai vechi proiect personal, pe care l-a initiat
si promovat
în
perioada când era edil al urbei. Printre invitati de onoare chemati
sa se pronunte pe marginea evenimentului s-au numarat acad.
Horia Colan(a), Acad. Ioan Aurel Pop, prof. dr.docent George Nicu Ionescu,
cetatean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca, prof. univ.dr. Radu
Munteanu(a), prof.univ. dr. stefan Bitan, prof. univ. dr. Nicolae Patachi,
prof. dr. Dan Brudascu, precum si scriitorii si oamenii de
cultura: Irina Petras, Petru Poanta(a), Viorel Cacoveanu,
Constantin Zarnescu(a), Teodor Tanco si Constantin Mustata.
Magazine de produse tehnico-medicale si materiale consumabile
CLUJ-NAPOCA, str, Samuil Micu nr.1A, Tel: 0264-591221, mobil: 0744-598946
ALEXANDRIA, Str. Dunarii nr.220, Tel: 0247-316028, mobil: 0744-613878
CONSTANTA, Str. Sarmizegetusa nr. 34A, Tel: 0241-521191, mobil: 0740/214292
CRAIOVA, Str. Tabaci nr.1, Tel: 0251-531531, mobil: 0745-368531
GALATI, Bdul. Otelarilor nr.45, Tel: 0236-470615, mobil: 0744-744161
Carucioare pentru persoane cu dizabiliati fizice
Departament ATI, Cardio si Neonat
400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67
Tel:+40(0)264-599331; Fax:+40-(0)264-596270
www.temco.ro,
Dr. Dan Dutu, ddutu@temco.ro,
Mobil: 0744-599734
Kinet. Alice BONCEA, aboncea@temco.ro,
Mobil: 0746-177155
OXYGEN HOODS- CORTURI DE OXIGEN, cu un design transparent si aerodinamic, mastile de oxigen Natus, ofera solutii de calitate, pentru terapia cu oxigen a nou-nascutilor.
PACIENT MONITORING
DISTRIBUITOR
O noua viziune asupra fototerapiei
LED-urile emit lumina albastra de ultima generatie pentru tratamentul icterului la
nou-nascuti
Departament ATI, Cardio si Neonat
400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67
Tel:+40-(0)264-599331; Fax:+40-(0)264-596270
www.temco.ro,
Dr. Dan Dutu ddutu@temco.ro, Mobil: 0744-599734
Kinet. Alice Boncea,
|
Sumar Cap. I (Coordonatori Luminita Plesca-Manea, Pompiliu Manea) Studii si cercetari stiintifice Welcome Speech (Pompiliu Manea).......... ..... ...... .................... A few words from Mr. Willem J. Mulder, general curator and conductor of the workshop from the European Association of Museums of Medical Historical Sciences (Willem J. Mulder) .......... ..... ...... .......... ..... ...... . The collection of electro physiotherapy apparatuses in The Museum of the History of Lithuanian Medicine and Pharmacy Rolandas Minevičius, Tauras Mekas, Zenona Šimaitienė, Asta Lignugarienė A short history of dermatology and professors of dermatology in Cluj – Napoca (Alexandru Tataru).......... ..... ...... .......................... Landmarks in the history of Cluj’s medicine. The history of the Faculty of Medicine in Cluj during the interwar period Cristian Bârsu)............................ Electrotherapy devices (Mircea Puia, Adrian Zah)……………………. La collection d’appareilles médicaux de la clinique d’ophtalmologie de Cluj-Napoca (Dr. Eva Crisan)………………………………………………….. X-ray tubes and Radiology equipment (Pompiliu Manea)................. 3D Modeling of the Induced Electric Field of Transcranial Magnetic Stimulation (D. Rafiroiu, S. Vlad, L. Cret, R. Ciupa) Evaluarea Etiopatogenetica si Terapeutica a bolnavilor aterosclerotici prin metoda analizei non lineara (NLS) (Oana Alina Puia) Seroprevalenta Infectiei Anamnestice Torch în Populatia Generala si la Femeile de Vârsta Fertila din Teritoriul Centrului Regional de Sanatate Publica Cluj (Radu Rodica, Mîrza Tudor Valentin, Molnar Anamaria, Coroiu Zoe Edita, Rebreanu Romana, Mîrza Camelia Manuela, Radu Rares Nicolae, Molnar Mirel)... Efectele Suplimentarii de Cupru Asupra Balantei Oxidanti-Antioxidanti în Conditii de Efort Fizic (Mîrza Camelia Manuela, Mîrza Tudor Valentin, Plesca-Manea Luminita Eugenia, Uifalean Ana, Popa Dorina, Caldare Elena).............................. Evolutia Infectiilor Respiratorii Acute si a Gripei în Sezonul 2009-2010 în Teritoriul Centrului Regional de Sanatate Publica Cluj (Mîrza Tudor Valentin, Radu Rodica, Mîrza Camelia Manuela, Munteanu Cornelia, Radu Rares Nicolae)........ Report of the IX
Workshop in Rapport du IXe Workshop ŕ Cluj-Napoca, Roumanie Le centenaire de la premičre publication sur la difraction des Rayons X (Horia Colan)…………………………………………………………………… Comparison between 4 panoramic X-ray retrofit options (Dipl. ing. Alexandru Cetateanu)…………………………………………….. Mitul conducatorului omniscient (Prof.dr. Ozana Kalmuski – Zare)….. O singura certitudine (Prof. dr.Constantin Calin).......... ..... ...... ..... Progressive pigmented purpura-Schamberg’s disease. Case presentation (Authors: Sorana Mariana Staticescu, Alin Ionut Otel, MV Nanulescu) O vorba-n vînt (Prof.dr.ing. Pompiliu Manea, ing. Gh. schiopu)............. O personalitate fascinanta, Joseph M. Juran (ing.Gh. schiopu).......... Zilele „Curierului de Vâlcea” (ing.Gh. schiopu).......... ..... ...... ...... New Treatments with acoustic Shock Waves (ESWT) (Ing. Armand Golden) scoala româneasca în domeniul aparaturii medicale, în România în perioada 1930-1952 (Pompiliu Manea) .......... ..... ...... .................. Cap. II (Coordonator-ralizator consilier juridic Ioan Pruncu) Documentar legislativ Legi, decrete si altele Raspunderea civila Valorificarea bunurilor scoase din functiune Despre sponsorizare Despre Hitler, hitlerism si cum a folosit Hitler puterea Iisus moare pe cruce Mostenirea lui Alexandru Macedon Cauze ale oboselii cronice Diverse alte probleme Dea-le glumei Ei sunt specialistii TEMCO Dipl.Ing.Jan Micu.......... ..... ...... .......... ..... ...... ........................... Dipl. ing. Ivan Zastulka.......... ..... ...... .......... ..... ...... .................. Dipl. ing. Adrian Cosmin Tolan.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...... Cap. III (Coordonator Pompiliu Manea) Orizonturi românesti Actualitati, opinii, comentarii Din istoria farmaciei clujene (Pompiliu Manea).......... ..... ...... ........Prof.dr.doc. Ioan Grecu, nonagenar Prof. dr. Teodor Goina Un ilustru fiu al “Ţarii Fagarasului”. Profesorul universitar Ioan Grecu (Prof. dr.ing. Liviu Literat) TEMCO organizeaza, la Cluj-Napoca, Al IX-lea Workshop al Societatii Europene a Muzeelor de Istorie a stiintelor Medicale (Mihaela Bocu).......................În premiera, la Cluj-Napoca, AL IX-lea WORKSHOP al Societatii Europene a Muzeelor de Istorie a stiintelor Medicale (Mihaela Bocu).......................Cuvânt de deschidere (Pompiliu Manea).......... ..... ...... ................... Sa înaltam Sfânta Cruce peste România (Sorin Andrei).......................... Omagiul Dorinei Cristea, adresat cumnatei sale Doina Manea RSNA 2009 - Societatea de Radiologie a Americii de Nord (Alexandru Cetațeanu).......... ..... ...... .......... ..... ...... ................... Cugetari politice…mereu valabile Amintiri din “Micul Paris” (Dupa o idee a doamnei Vali Vladucu) Traitor în Canada, Gândin româneste (Marian Barbu)............................. Scrisoare de la Montreal (Monica Mateescu Matte).......... ..... ...... ... Note de calatorie (Pompiliu Manea).......... ..... ...... ............................. Nicolae st.Noica - Palatul Regal-Muzeul National de Arta al României Gh. schiopu).......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ... În apararea Mioritei (Ion Coja).......... ..... ...... .......... ..... ...... ....... Ioan Moraru, laureat al Premiului Nobel TEMCO lanseaza alte produse culturale |
|
|
