Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























SCALAREA ATITUDINILOR. TEHNICA Q-sort

diverse


SCALAREA ATITUDINILOR. TEHNICA Q-sort


Definirea atitudinilor nu este o intreprindere usoara, fiindca ele nu pot fi observate direct. Ele sunt considerate constructii ipotetice, nu pot fi masurate cu instrumente obisnuite. Nu exista o unanimitate in privinta definirii atitudinilor. Unii le spun 'predispozitii' de a actiona, altii le considera 'stari mentale si neuropsihologice', altii – 'structura latenta si relativ stabila a personalitatii'. Allport, Thurstone, Lickert, antril, Sorokin s.a. si-au dat ca sarcina si studiul atitudinilor, iar contributiile lor sunt repere importante pentru ASC.



Atitudinile se constituie in decursul experientei vietii socioumane. Un joc al opiniilor, atitudinilor si comportamentelor poate explica, face inteligibile actiunile si reactiile omului fata de ceilalti, fata de valori, norme, situatii. Atitudinea se distinge de opinie printr-o mai mare stabilitate. O atitudine ostila fata de tigani, de exemplu, poate incita oamenii care o au sa participe la actiuni ce exprima manifest aceasta atitudine. Atitudinile se asociaza cu imagini mentale, cu reprezentari si ele nu 'amorseaza' o reactie 838c27i fata de o persoana sau o situatie, ci ii dau si o anumita directie. Atitudinile angajeaza emotional, cognitiv si actional persoana. Nu exista atitudini 'in sine', ci atitudini fata de ceva, fata de cineva, si sunt efectul emorgent al constructiei interioare a emotiilor, motivatiilor, atentiei, perceptiilor etc. in relatie (istorice si cotidiene) ale persoanei cu acel ceva sau cineva.

Gordon W. Allport (1935) a incercat sa defineasca atitudinea ca o stare mentala si neuropsihica de pregatire, ca replica la un stimul, organizata ca urmare a experientei subiectului si care exercita o influenta directa sau in dinamica a raspunsurilor individului fata de totul la care se raporteaza. Cand observa, individul apeleaza la memorie, la cunostinte, face asocieri, isi organizeaza actiunea folosind cunostinte si experiente anterioare. Atitudinile au o consistenta comportamentala, se manifestata prin interese speciale si prin angajament afectiv. Ele sunt determinate de natura mediului - fizic, biologic, social si cultural - in care traieste si actioneaza individul, sunt invatate in interactiunea cu diferite medii sociale (familie, clasa scolara, grup de prieteni). Atitudinile sunt sociale pentru ca individul se raporteaza la 'obiectele' din mediul sau, prin cunoasterea obiectiva a situatiilor, prin semnificatia si valoarea ce o acorda diferitelor realitati sociale.

J. Stoetzel le neaga spunand ca 'atitudinea nu-i decat o ipoteza, opiniile sunt faptul observatiei'. M.L. Deflenor, F.R. Westie spun ca atitudinile exista, nu se schimba ca opiniile, tind sa se organizeze in configuratii regulate, tind sa fie convergente, pot fi reconstruite plecand de la jocul opiniilor si comportamentelor etc. ('Attitude as a Scientific Concept', in A.E.Liska, The Consistence, Controversy Wiley, New York, 1975).


Laswell distinge trei categorii de atitudini: individuale ('predispozitia' care incita individul sa (re)actioneze intr-un anumit mod fata de un stimul extern), comune (ale mai multor oameni fata de acelasi obiect, persoana, situatie), (ce fac ca o colectivitate mai larga sa (re)actioneze intr-un anumit mod fata de alta colectivitate, fata de o situatie). In cursul procesului de socializare ne construim atitudini (polarizate, in raport, in articulare cu credintele, valorile, normele existente in grupul – grupurile de apartenenta sau/si de referinta). Pe masura ce omul isi (auto)(socio)construieste identitatea, personalitatea, se produce o cristalizare a atitudinilor fata de sine, familie, parinti, batrani, celalalt sex, munca, strain, autoritati, biserica etc.


Caracteristici ale atitudinilor:

caracterul lor integrativ, organizat, ca raspuns la un stimul complex sau la o situatie, ca 'preparare a unei actiuni';

caracterul directional, intentional, exprimand o orientare selectiva, proprie subiectului.

intensitatea angajarii afective, pozitive sau negative, fata de obiect ce poate fi situata pe o scala avand doi poli (pozitiv si negativ) si un punct 0, semnificand neutralitatea. La cele doua extremitati ale scalei avem intensitatea maxima, prin apropiere de cota 0 inregistram grade diferite de lejeritate;

centralitatea traduce gradul de internalizare al unei atitudini, marcat prin apartenenta la un grup social, identificarea cu valorile acestuia, impartasirea de convingeri;

accesibilitatea semnifica asocierea dintre obiectul atitudinii si evaluarea sa afectiva si se manifesta prin rapiditatea reactiei la stimul sau latenta raspunsului.

Functii ale atitudinilor:

functia cognitiva - estimarea, judecarea informatiilor primite, selectarea informatiilor primite;

functia tonica sau energetica da seama despre nivelul motivatiilor si valorilor, despre gradul de intensitate al atitudinii;

functia reglatoare se exprima prin capacitatea de a articula diferite atitudini separate intr-un tot unificator, ca o unitate globala;

functia adaptativa este o functie 'utilitara si instrumentala', semnifica capacitatea de a astepta si obtine recompense si de a reduce 'pedepsele'.

functia de expresie: prin atitudinile noastre ne exteriorizam credintele si valorile centrale, ne distingem de altii;

functia de aparare se refera la efortul individului de a-si mentine stima de sine, de a se proteja.


Omul isi prezerva personalitatea, dar se si schimba prin adaptarea la situatiile noi, deci exista si o dinamica a atitudinilor (M.C. Triandis, Attitude and Attitude Change, New York, Wiley, 1971). Numai ca atitudinile se schimba mai greu decat parerile, opiniile. Atunci cand un om isi schimba mediul sociocultural, profesia, functia pot apare schimbari si in atitudini. 'Dobandind un nou statut social, alesul se autonomizeaza in raport cu mediul din care a iesit. Cercul frecventarilor sale se transforma. Tinde sa interiorizeze normele conducatorilor. Modurile sale de a fi, limbajul, imbracamintea, modul de viata se pot transforma vizibil. Cu greu ar mai putea recunoaste cineva in anumiti alesi pe vechiul lacatus, functionar sau institutor' (P.Garrand, Profession: homme politique, Harmattan, Paris, 1989).


La mijlocul secolului al XIX-lea, Fechner a incercat sa masoare senzatiile, apoi sensibilitatea. Plecand de la asemenea incercari Fullerton, Bogardus, Spearman, Lickert, Thurstone s.a. au ajuns la 'scale' de atitudini, care surprind intensitatea acestora, de la cea 'foarte nefavorabila' la cea 'foarte favorabila', de exemplu.

Atitudinile se definesc prin atribute (de exemplu, atitudinea politica etc.) Relatiile dintre oamenii unei colectivitati mai restranse sau mai largi determina intinderea pe o scala a atitudinilor. Daca sunt surprinse intr-o comunitate, atitudinile rezultate pot fi distribuite sub forma 'curbei lui Gauss', dar si altfel (dupa cum cei mai multi sunt 'complet nefavorabili' sau 'complet favorabili'):





AS se poate documenta in privinta constructiei scalelor, dar in cercetarile sale poate utiliza scale deja construite, testate. El trebuie sa aiba in vedere insa faptul ca atitudinile individuale pot diferi de cele colective. De asemenea, ca atitudinea reala a unui om poate fi aflata daca omul are cunostinta de obiectul, situatia, persoana fata de care si-o manifesta.


In 1925, Bogardus a construit 'scala distantei sociale' pentru a masura prejudecatile rasiale, nationaliste.

'Ghidandu-va dupa propriile voastre experiente si trairi, admiteti ca membrii tarilor de pe lista de mai jos (se citeste subiectului lista) sa ocupe una din pozitiile urmatoare:

sa va fie parinti,

prieteni,

vecini de strada,

colegi de munca,

cetateni ai tarii dvs.,

turisti in tara dvs.,

sa li se interzica sejurul in tara dvs.

Va rog sa considerati fiecare nationalitate in ansamblul ei, fara a lua seama la persoanele pe care dvs. le cunoasteti si apreciati in bine sau in rau

Daca subiectul investigat va alege varianta 1 inseamna ca are o atitudine foarte toleranta; daca alege varianta 7 inseamna ca este foarte intolerant. Interesant a fost ca Bogardus a inclus in lista pe care o prezenta celor investigati si o nationalitate fictiva, constatand ca fata de aceasta majoritatea adoptau atitudinea cea mai intoleranta.


In 1944, Crespi a construit 'termometrul subiectului social' pentru a masura atitudinea fata de cei care refuza sa-si satisfaca stagiul militar, sa puna mana pe arma[1]. Subiectii investigati trebuiau sa aleaga intre variantele:

  1. N-am nici un motiv sa nu tratez o asemenea persoana ca pe oricare alta; poate sa faca parte din familia mea, prin casatorie;
  2. Nu voi accepta o asemenea persoana decat ca prieten;
  3. Nu voi accepta sa am decat relatii ocazionale;
  4. Nu vreau sa am de-a face cu asemenea persoane;
  5. Cred ca ar trebui inchisi;
  6. Cred ca ar trebui impuscati ca tradatori.

Scalele lui Thurstone au fost folosite mult in SUA pentru a masura atitudini politice etc. El a manifestat o mai mare atentie la corectitudinea constructiei lor (culegea de la oameni in diferite situatii, din presa etc. un numar mare de propozitii ce exprimau o atitudine fata de o atitudine pe care voia s-o scaleze; cerea sa se exprime clar adeziunea sau refuzul; cerea unui numar de experti sa le repartizeze in coloane ce corespundeau gradelor diferite intre acceptare si refuz, elimina propozitiile confuze, ambigue etc.; calcula de cate ori o propozitie figura in fiecare coloana; stabilea un numar de propozitii ce exprimau clar atitudini de intensitate gradata de la o extrema la alta; alcatuia un chestionar in care punea aceste intrebari intr-o ordine diferita decat cea stabilita prin calcule; subiectii investigati optau, iar raspunsurile lor erau din nou ordonate; se constata care sunt abaterile, prin ce diferea atitudinea subiectilor investigati fata de atitudinile din colectivitate). Iata cum cauta sa afle atitudinea fata de razboi (cu ajutorul scalelor): a ajuns la o lista cu 22 de propozitii, de exemplu:

razboiul este singurul mijloc de pastrare a onoarei nationale;

daca se declara razboi, datoria cetateanului este sa se inroleze si sa lupte;

razboiul nu e legitim daca e de aparare;

razboiul si pacea sunt esentiale pentru progres;

toate natiunile ar trebui sa se dezarmeze etc.

Astfel de propozitii au fost prezentate subiectilor investigati (care raspundeau prin da sau nu, daca sunt sau nu de acord cu afirmatia) si s-a putut afla daca atitudinea cea mai raspandita era favorabila razboiului, neutra sau nefavorabila.

Cum am spus deja, atitudinile nu pot fi masurate direct. Cea mai simpla metoda de a le estima este 'masurarea verbala', fie prin inregistrarea si evaluarea tuturor raspunsurilor pro si anti, exprimate de o populatie data, asupra unui subiect, fie prin construirea unor scale de atitudini. Construirea unei scale presupune selectia itemilor, evaluarea acestora de catre experti si organizarea lor ierarhica. Scala Likert se prezinta ca o optiune, pe un continuum de intensitati diferit, vis-à-vis de o problema la ordinea zilei. De exemplu, la intrebarea:

“Homosexualilor trebuie sa li se acorde drepturi speciale?” se pot inregistra urmatoarele raspunsuri:

1. Total dezacord
2. Dezacord
3. Neutru, nu stiu
4. De acord
5. Total de acord

Lickert a elaborat o scala (in studiul sau 'A technique for a measurement of attitudes') pentru a masura atitudinile nationaliste, imperialiste, atitudinea fata de negri etc. (scala Lickert este utilizat pe larg in chestionare). Opiniile sunt situate pe un continuu de la:

dezacord total dezacord incert acord acord total


Daca se aditioneaza raspunsurile unei populatii se poate masura atitudinea favorabila sau defavorabila fata de homosexuali.

Metoda intervalelor egale (scala Thurnstone) consista in a cere populatiei sa ia atitudine fata de o chestiune ce-i preocupa. Daca ne referim la subiectul de mai sus, enunturile pot arata astfel:

Homosexualitatea este o boala mentala.

Homosexualitatea nu este o boala, ea reflecta o alegere personala

Daca as afla ca un prieten este homosexual nu arschimba nimic relatia noastra.

Comunitatile de homosexuali sunt o adunatura de perversi sexuali.

Majoritatea homosexualilor sunt obsedati sexuali.

As accepta sa locuiesc alaturi de homosexuali.

Diferentiatorul semantic (scala Osgood) combina scalele Likert si Thurnstone si ambitioneaza sa determine semnificatia pe care un individ o ataseaza obiectului. Factorii masurati sunt evaluarea (negativa - pozitiva), activitatea (activa - pasiva) si puterea (slaba - puternica). Scala se prezinta ca un ansamblu de adjective antonime pe un continuum cu sapte trepte, intre +3 si -3. Se aditioneaza adjectivele cu o aparitie mai frecventa.




Sunt cercetatori care folosesc cu succes scala comparatiei in perechi. Cum vad oamenii rezolvata problema somajului ? Se culeg cat mai multe raspunsuri, se identifica cele mai des intalnite.

Se cere subiectilor sa listeze raspunsurile cate doua si sa spuna pentru care din ele opteaza mai intai. Intr-un tabel cu dubla intrare, pe coloane se trece raspunsul ales intre doua solutii prezentate (de exemplu, daca am cerut unui esantion de 110 persoane sa-si exprime optiunile, putem ajunge la un tabel de genul celui de mai jos:








































































































Se calculeaza abaterile si se trece intr-un tabel valoarea cu care un criteriu (i) este mai important decat celalalt (j):

Pij






































































































(i>j)











Σ(i>j) va permite ordonarea raspunsurilor in functie de optiunile exprimate de subiectii investigati.

Distorsiunile posibile sunt legate si in corpul scalelor de tendinta subiectului investigat de a prezenta o anumita imagine de sine, de caracteristicile lui, de tendinta de a cauta sa raspunda in concordanta cu ce s-ar raspunde la nivel colectiv, sau in concordanta cu raspunsurile privilegiate la un moment dat etc.


Scalograma lui Guttman se distinge prin faptul ca poate fi aplicata subiectilor dintr-o colectivitate in care scala a fost construita si validata, cat si prin faptul ca adeziunea la un enunt de pe scala presupune adeziunea la toate enunturile mai jos de enuntul ales (toate enunturile de 'sub' cel ales au adeziunea subiectului, toate enunturile 'mai sus' de enunt respingerea acestuia).


S. Chelcea (in Personalitate si societate in tranzitie, Ed. Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1994) prezinta rezultatele unei cercetari carea urmarit atitudinea studentilor fata de diferite grupuri etnice. A ajuns la urmatorul rezultat (folosind o adaptare a scalei lui Bogardus):

Grupul etnic

au raspuns

rangul

centralitatii

nr.


Armeni

Bulgari

Evrei

Germani

Maghiari

Romani

Romi(tigani)

Rusi

Sarbi

Tatari

Turci

Ucrainieni






































'In zona centrala se situeaza atitudinea fata de etnia germana, in «zona medie» atitudinea fata de romi (tigani), maghiari, evrei, rusi, sarbi; iar in «zona periferica» atitudinea fata de armeni, bulgari, turci si tatari [] Studentii testati (N=1620) nu au exprimat o atitudine negativa fata de nici un grup etnic minoritar' (op. cit., p. 281)

Cum se schimba atitudinile?

Omul este supus, intreaga viata, unui bombardament informational, in vederea schimbarii atitudinilor sale. Mesajele trimise de catre mass-media, de catre persoane sau grupuri, au un caracter persuasiv, nazuind sa schimbe atitudinile noastre. Schimbarea este o consecinta a primirii unor informatii, a receptarii si prelucrarii unor mesaje. Conteaza deci cine comunica, ce mesaj transmite, cum o face, scopurile urmarite, contextul psihosocial in care sunt antrenati receptorii (nivelul lor de instructie, intensitatea asteptarilor exprimate de acestia, sistemul lor de relatii interpersonale etc.). Putem analiza factorii implicati in acest proces:

'comunicantul' (sursa),

modul de a comunica;

receptorul

situatia concreta in care sunt plasati.

Oamenii isi pot schimba atitudinile numai atunci cind argumentele comunicantului sunt garantii ale unui 'beneficiu', ale unei achizitii (in plan intelectual, comportamental), care va conduce la dobandirea unor 'avantaje' (cresterea valorii personale, un status social mai inalt, satisfactii profesionale, confort psihic). Daca individul nu acorda credit sursei de informatii, el isi organizeaza o strategie de 'rezistenta' la persuasiunea emitatorului de mesaje. Credibilitatea sau puterea de convingere a unei surse de mesaj este un determinant important in schimbarea atitudinala. Daca este 'verosimila', sursa are mai mare valoare stimulatoare. Aprecierea acestei calitati este legata de autoritatea sursei, de oferta sa comportamentala anterioara, de calitatea contactelor pe care primitorul le-a mai avut cu sursa. Primitorul este dispus sa se schimbe daca comunicatorul este 'credibil', daca are prestigiu, pozitie sociala nestirbita, calitati personale probate. 'Transmitatorul' nu trebuie sa fie (sa para) interesat personal de schimbarea atitudinii celuilalt, nu trebuie sa se angajeze pasional in acest demers. Increderea se dobandeste daca comunicarea se realizeaza 'accidental', 'intamplator' si nu direct, manifestand programatic intentia de schimbare. O persoana atractiva are o influenta crescuta. Similaritatea este una dintre cele mai importante baze ale simpatiei: oamenii sunt dispusi sa se lase influentati mai degraba de cei ce le seamana, decat de cei foarte deosebiti. Important e si aspectul fizic al celui ce comunica: cei agreabili sunt mai degraba urmati decat cei cu o infatisare neatractiva; cei ce vorbesc repede sunt mai convingatori decat cei ce vorbesc rar, taraganat; competenta recunoscuta public, aura, statutul de expert impresioneaza. Suntem dispusi adesea sa ne identificam cu unele persoane care ne atrag, conving, tulbura, emotioneaza. La fel de importanta este si atitudinea celui ce comunica: cu cat intentia lui de a schimba pe celalalt (ceilalti) este mai vizibila, mai usor de descifrat, cu atat sansele de a obtine rezultatul dorit sunt mai mici.

Mesajul are puterea sa schimbe, daca este bine prezentat. Principala lui calitate este dozarea informatiei. Aceasta se face in functie de publicul tinta si de scopul urmarit. Un mesaj prea clar, cu concluzia evidenta are mai putin efect decat unul 'complicat', care face apel la 'competenta' auditoriului. Continutul informational trebuie acordat la public, scop, tipul de mesaj si situatie. Comunicarea subtila poate provoca o stare de incredere, placere, confort psihic; sentimentele pozitive fac mesajul convingator si contribuie la accelerarea schimbarii atitudinii. Teama provocata de un mesaj nu trebuie sa fie prea intensa; moderatia pare sa aiba cei mai mari sorti de izbanda in schimbarea atitudinii. Informatiile de 'ultima ora', bazate pe intaietatea sursei, pe 'efectul noutatii' sunt mai convingatoare, mai plauzibile. Trasaturile personalitatii celui care isi poate schimba atitudinea pot determina sau nu tendinta de a avea incredere in mesaj si in cel care il comunica.

Receptorul unui mesaj 'trateaza' informatiile in functie de sursa, continutul acestuia si situatia concreta si abia apoi actioneaza. Conteaza, in aceasta 'prelucrare', nu doar trasaturile sale de personalitate, ci si faptul de a apartine unei categorii sociale, formatia sa initiala, nivel sau cultural. Stima de sine pare sa se completeze cu acordarea unei valori mai mari sau mai mici optiunilor 'altora'. Multi cred ca inteligenta ar constitui, de asemenea, un factor de rezistenta la schimbare. Cei inzestrati sunt insa mai putin receptivi la argumente inconsistente si nelogice, pe cand ceilalti primesc mai usor prezentarile 'complexe', situatiile dificile. Schimbarea atitudinii este mai dificila daca subiectul a facut deja o optiune precisa. Iar daca alegerea sa a fost libera (fara 'presiuni' sau 'obligatii'), atunci pozitia sa devine si mai ferma. Femeile sunt mai putin influentabile decat barbatii in societatile in care au fost formate intr-un mediu caracterizat prin conformism, supunere, nevoie de afirmare. Increderea in modelele cunoscute, stabile fac pozitia sa mai putin vulnerabila la persuasiune.

Situatia concreta in care se desfasoara 'atacul' pentru schimbarea atitudinii poate avea un rol important in obtinerea succesului. Contextul poate fi organizat prin strategii educationale, formandu-l pe individ pentru receptare, pregatindu-l pentru cunoastere si atitudine favorabila fata de schimbare. Numai cine constientizeaza problematica, numai cine dobandeste informatii alternative despre posibilitatea rezolvarii unei situatii dificile poate intelege nevoia schimbarii sau rezistentei la schimbare.

Daca la nivel individual putem vorbi de atitudini si valori, care se pot modifica in timp si sunt diferite de la un individ la altul, la nivel de colectivitate vorbim de mentalitate, de aspecte comune ale atitudinilor si valorilor individuale, de acele aspecte ce se mentin si se exprima de-a lungul anilor, uneori de-a lungul generatiilor, aspecte care se regasesc in discursul majoritatii membrilor acelei colectivitati. Prin urmare, mentalitatea poate fi descrisa ca o orientare stabila a mintii umane, un filtru, un cod de gandire ce se interpune intre individ, grup si societate. Mentalitatea este cea care defineste, de exemplu, atitudinea romanilor fata de munca. Putem astfel vorbi de atitudini si valori la nivel individual, si de mentalitate la nivel social.
Iata un exemplu elocvent in ceea ce priveste mentalitatea romanilor fata de munca: conform Barometrului de Opinie Publica realizat in anul 2004, numai 45% dintre romani recunosc munca drept singura solutie de reusita sociala, restul propunand solutii miraculoase cum ar fi credinta (12%) si norocul (17%).


Tehnica trierii enunturilor calitative (Q - Sort)

Atunci cand vizeaza distributia si interrelationarea atitudinilor individuale (in evaluarea de catre un grup a unei situatii, probleme) AS poate folosi tehnica Q-Sort:

se identifica reprezentarile subiectilor privind o problema sociala,

se compara,

diferitele reprezentari, modele identificate sunt supuse analizei factoriale,

se identifica ansambluri de indivizi care propun aceste reprezentari, modele.

AS poate astfel sa ia cunostinta de diversitatea modelelor, atitudinilor, reprezentarilor fata de o problema sociala, fata de o nevoie, un obiectiv, o prioritate; el poate informa subiectii asupra celor constatate, pentru ca ei sa-si confrunte alegerea personala cu alegerile celorlalti.

Daca, de exemplu, ASC vrea sa cunoasca modul in care subiectii dintr-o comunitate isi reprezinta conceptul de 'om sarac':

identifica propozitiile respective,

le inscrie pe fise,

cere subiectilor sa le ordoneze pe o scala de la 'seamana foarte mult cu «om sarac»', la 'seamana foarte putin cu «om sarac»' etc.

Cei care au utilizat aceasta tehnica spun ca nu trebuie lasat subiectilor mult timp de reflectie, ci sa le cerem sa clasifice rapid propozitiile. Se poate usor identifica cine sunt cei care au facut clasificarile (dupa sex, virsta, loc de rezidenta, nivel de educatie etc.) Propozitiile de pe fise, sa fie scurte, clare, fara duble negatii, fara prezumtii etc.


A. Abraham a propus metoda configuratiilor (fiecarui subiect i se cere sa-si exprime atitudinea fata de sine, descriindu-se : asa cum este, asa cum ar trebui sa fie, asa cum i-ar place sa fie, asa cum il vad altii.




'Objecteurs de conscience' sint tinerii care din motive de constiinta nu pun mana pe arma, dar in conditiile prevazute de legea serviciului militar, li se admite sa-si satisfaca obligatiile fie intr-un serviciu civil al administratiei de stat, fie in colectivitati sociale, fie in organisme cu vocatie umanitara unde indeplineste misiuni de interes general.





Document Info


Accesari: 15936
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )