Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Substante de stingere a incendiilor

diverse












ALTE DOCUMENTE

Cuvinte si expresii folosite in textul notisurilor
Evaluare candidatura
Daca ar fi sa ne intalnim ce ne-am spune?Oare regreti tot ce a fost intre noi ?
FEDERATIA CRESCATORILOR DE PORUMBEI DIN ROMANIA REGULAMENTUL NATIONAL PENTRU PRACTICAREA SPORTULUI CU PORUMBEI CALATORI
Mesaje de iubire
Masute
Regiunea polarizatoare Cluj-Napoca
Religia vechilor greci (helenilor)
CERCETAREA CAUZELOR DE INCENDIU
Dictionar englez roman litera M

Substante de stingere a incendiilor


1. Substante de stingere prin racire


2. Substante de stingere prin izolare


3. Substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen


3.1. Bioxid de carbon


Prin folosirea substantelor care reduc continutul minim de oxigen, viteza de degajare a caldurii si scade temperatura de ardere. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor, folosind acest substante se dilueaza atat aerul care participa la ardere, cat si substantele combustibile care intra in zona de ardere.

Bioxidul de carbon CO2 este un gaz incolor si inodor. Se dizolva usor in apa, solubilitatea scazand odata cu cresterea temperaturii. Bioxidul de carbon nu arde si nici nu intretine arderea. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are 1,976 kg, deci este mai greu decat aerul, proprietate care il face sa fie utilizat la stingerea incendiilor. Greutatea specifica a CO2 este 1,53. Temperatura critica fiind de +31ºC se poate lichefia cu usurinta. Temperatura de fierbere a CO2 lichid la 760 mm Hg este – 78,5ºC. La temperatura de – 56,2ºC si la presiunea de 5,28 kgf/cm2, CO2 poate fi lichid, solid sau gazos.

Daca CO2 comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica, atunci el devine solid, sub forma de zapada carboninca, fenomenul respectiv denumindu-se detenta.

Prin introducerea acestei substante stingatoare in incaperea in care a izbucnit incendiul se inlatura aerul si ca urmare arderea inceteaza. CO2 mai actioneaza asupra focarului si prin efectele de inabusire si racire. In general, se poate admite ca efectul de racire al unui kg de CO2, corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kg de apa (≈ 629 kcal/kg), considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora.

Bioxidul de carbon ca substanta stingatoare are urmatoarele calitati: ● patrunde in orificiile obiectului aprins, fiind mai greu decat aerul; ● nu distruge obiectele si materialele asupra carora se refuleaza; ● este rau conducator de electricitate; ● nu se deterioreaza pe timp de conservare indelungata; ● nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute.

Bioxidul de carbon poate fi intrebuintat la stingerea incendiilor fie sub forma de gaz, fie de zapada carbonica. El trebuie sa fie fara urme de umezeala, de oxigen si impuritati. Cea mai eficace actiune de stingere se obtine in spatiu inchis, deoarece concentrarea necesara se mentine mult timp si pierderile se pot completa cu usurinta.

In general se admite ca procesul de ardere poate fi intrerupt daca concentratia volumetrica in % a CO2 esate de cel putin 28,6%, iar concentratia oxigenului din aer nu depaseste 15% in volum.

In medie se considera ca pentru stingerea incendiilor la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% in volum de CO2 in aer. Succesul in actiunea de stingere depinde in mare masura de cantitatea de bioxid de carbon introdusa in incaperea in care a izbucnit incendiul, precum is de modul de refulare asupra focarului; 1 l de CO2 lichid formeaza 400 – 500 l gaz, in conditii atmosferice normale.

Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel, presiunea acestuia in butelie nu depinde numai de temperatura, ci si de gradul de umplere a buteliei respective. Prin grad de umplere se intelege raportul dintre volumul imbuteliereii, in l, si cantitatea de bioxid de carbon, in kg, introdusa in butelie, raport care este indicat sa fie 1,34 l/kg.

Bioxidul de carbon se foloseste mult ca substanta stingatoare refulata prin intermediul instalatiilor fixe de stingere, ca agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din stingatoarele de incendiu si masini speciale de stins incendiu.

Bioxidul de carbon are un larg domeniu de utilizare: ● depozite de materiale amenajate in incaperi cu suprafata mica; ● incaperi cu documente de importanta deosebita (arhive, muzee, biblioteci, laboratoare etc.); ● masini si instalatii electrice amplasate in incaperi inchise; ● transformatoare si generatoare electrice, statie de distributie, centrale telefonice automate; ● centre de calcul, incaperi de productie fara supraveghere continua a productiei, instaltii sau utilaje de mare volum care au un rol important economic; ● recipiente cu lichide combustibile cu o temperatura de inflamabiliate a vaporilor scazuta, avand un volum maxim de 500 m3; ● magazii din nave maritime.

Nu este recomandabil sa se foloseasca la stingerea incendiilor de: ● carbuni; ● sulf; ● metale usoare ca magneziu; ● titan; ● plutoniu; ● uraniu; ● thoriu etc.; ● in apropierea cianurilor, deoarece reactioneaza cu acestea.


3.2. Azotul


Este un gaz fara culoare si miros, mai usor decat aerul. Se pastreaza si se depoziteaza in stare gazoasa comprimata.

Azotul se poate folosi la stingerea incendiilor izbucnite in instalatii tehnologice fiind refulat din instalatii fixe de stingere sau ca agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din masini speciale de stins incendiu.

Concentratia de stingere cu azot este apreciabil mai mare decat a bioxidului de carbon, ajungand pana la 31% in volum. Acestea se explica prin faptul ca bioxidul de carbon are caldura specifica mai mare si conductibilitatea termica mai redusa.





3.3. Aburul


Ca substanta stingatoare, aburul este utilizat in industria chimica, petrochimica, de lacuri si vopsele, in camere de uscare, in statiile de pompe si intr-o serie de incaperi tehnologice. Sunt cunoscute mult cazuri de stingere cu succes a incendiilor cu ajutorul aburului.

Efectul de stingere al aburului se bazeaza mai ales pe diluarea concentratiei de oxigen. In zona de ardere pana la o limita in care continuarea arderii devine imposibila.

Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar sa se creeze o concentratie de cel putin 35% in volum.

Ca substanta stingatoare se poate folosi atat abur saturat, cat si cel supraincalzit, primul fiind cel mai eficient. Aburul ca substanta stingatoare este indicat sa se foloseasca in instalatii fixe, semifixe, in special acolo unde exista pentru procesul tehnologic o instalatie de abur, permanent in functiune.

De ce totusi unele incendii care nu au fost stinse cu abur, chiar in concentratie de 35% ? Explicatia ar fi urmatoarea:

1)La inceputul incendiului utilajele si constructiile inconjuratoare nu sunt inca incazite si daca in acest moment se introduce abur, o mare parte se condenseaza, neindeplinind rolul de mijloc de stingere. De exemplu, pe constructiile verticale la temperatura suprafetei de 50ºC intr-un minut se condenseaza 2,4 kg/m² abur la temperatura de 125ºC, de doua ori mai putin si de abia la 150ºC condensarea practic inceteaza.

2) Analiza majoritatii incendiilor nestinse cu abur (vapori de apa), indica faptul ca tocmai condensarea intensiva a aburului a dus la aceste insuccese.


3.4. Apa fin pulverizata (ceata de apa)


Apa fin pulverizata sa aiba perimetrul particulelor pana la 100 µ, care se obtine prin pulverizarea apei sub inalta presiune sau prin folosirea unor tevi pulverizatoare speciale.

La o pulverizare fina a apei in zona de ardere, aceasta se transforma in abur (vapori de apa), diluand substantele care participa la ardere.

Efectul de stingere depinde de uniformitatea repartitiei picaturilor in flux si de densitatea jetului de apa [g/cm² ∙ min]. Cu cat este mai mare densitatea jetului si uniformitatea lui, cu atat efectul de stingere este mai corespunzator.

In general, in faza initiala a incendiului, flacarile se manifesta cu intensitate, apoi se micsoreaza trepta pana la inlaturararea arderii care la lichide survine de fapt in momentul in care apa fin pulverizata acopera simultan intreaga suprafata incendiata.


4. Substante de stingere prin inhibitie chimica


Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica fac parte hidrocarburile halogenate.

Incercarile efectuate in diferite conditii, au pus in evidenta eficacitatea hidrocarburilor halogenate ca inhibitori de reactie la incendiile de produse petroliere si de diferite substante chimice.

Mecanismul de intrerupere a procesului de ardere folosind substante de stingere prin inhibitie chimica nu este inca suficient studiat. Exista numai ipoteze teoretice, bazate pe faptul ca prezenta hidrocarburilor halogenate in zona de ardere nu reclama o scadere apreciabila a concentratiei de oxigen in aer pentru intreruperea procesului de ardere.

De exemplu, pentru incetarea arderii folosind azotul ca substanta stingatoare, se impune aducerea concentratiei de oxigen in aer pana la 14%, iar la folosirea hidrocarburilor halogenate, concentratia poate sa fie la 20,6%.

Mijloacele de inhibitie chimica au punctul de fierbere coborat, stabilitatea termica scazuta cu formarea radicalilor si atomilor, care la incalzire trec usor in stare gazoasa.

Hidrocarburile halogenate au fost denumite „haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza „halogenated hydrocarbon”.

Fiecare hidrocarbura halogenata este reprezentata de un numar.

De exemplu, diflourclorbrommetanul (CF2ClBr) – halonul 1211; tetrafluordibrommetanul (CF2Br-CF2Br) – halon 2402.

Fiecare halon este reprezentat printr-un indicativ, in care cifrele reprezinta, in ordine, numarul de atomi de carbon, fluor, clor si brom. Atunci cand unul din elementele amintite nu este cuprins in halonul respectiv, aceasta se noteaza cu un zero. Zerourile finale sunt neglijabile, iar hidrogenul nu este marcat in mod deosebit, prezenta sa putand fi dedusa in mod simplu.

In paralel exista, in special in tehnologia frigului si in patente denumirea de „freon” urmata de un indicativ corespunzator fiecarei hidrocarburi halogenate. Prima cifra reprezinta numarul atomilor de carbon, minus unu, a doua cifra numarul atomilor de hidrogen plus unul, a treia cifra numarul atomilor de fluor. Numarul atomilor de brom este reprezentat printr-un B urmat de cifra respectiva.

In tabelul 12 sunt reproduse denumirile hidrocarburilor halogenate utilizate pe scara larga.

Dintre halonii prezentati in tabelul 12 merita sa fie scoasa in evidenta actiunea halonilor 1301 si 1211.

Halonul 1301 pastrat sub presiune sub forma lichida, prezinta proprietati superioare fata de bioxidul de carbon. Se poate enumera slaba lui toxicitate, motiv pentru care se refuleaza concomitent cu evacuarea persoanelor in incaperea incendiata. Eficienta unei butelii cu halon 1301 este echivalenta cu cinci butelii de bioxid de carbon de aceeasi marime.



Tabelul 12


Hidrocarburi halogenate utilizate ca substante stingatoare


Denumirea chimica

Formula chimica

Simbolul halonului

Simbolul freonului

Tetraclorura de carbon

CCl4



Clorbrommetan

CH2BrCl



Brommetan

CH3Br



Difluorclorbrommetan

CBr Cl F2


12 B1

Difluordibrommetan

C Br2F2


12 B2

Triflourbrommetan

CBr F3


13 B1

Tetrafluordibrommetan

C2Br2F4


114 B2




In plus refularea in totalitate a halonului 1301 ar necesita 10 secunde in timp ce in cazul bioxidului de carbon acest timp ar creste de la 60 la 120 s. Halonul 1301 provoaca reactia complexa in lant, producand o inhibitie de amploare.

Halonul 1211, denumit si BCF, este o substanta stingatoare foarte eficace pentru stingerea incendiilor. Este considerat unul dintre cele mai noi substante stingatoare universale de stingere a incendiilor. BCF nu este bun conducator de electricitate si se poate folosi fara pericol la instalatiile electrice si electronice. Se prezinta sub forma de lichid incolor, necoroziv, incombustibil si fierbe la – 4ºC. La iesirea din duze se evapora repede, fara a lasa urme, de aceea poate fi folosit la stingerea incendiilor declansate la cele mai fine aparate.

Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogenate se poate face cu jet compact, jet pulverizat, sub forma de aerosoli. Alegerea unui anumit procedeu pentru stingerea incendiului se face in functie de particularitatile obiectivului in care a izbucnit incendiul. Hidrocarburile halogenate pot fi refulate asupra incendiului cu ajutorul stingatoarelor si din instalatii fixe.

Procesul de intrerupere a arderii se datoreste: vaporizarii picaturilor de substante stingatoare; amestecarii vaporilor substantei stingatoare cu vaporii combustibili; interactiuni fizico-chimice intre vaporii de haloni si vaporii de combustibili.

Fenomenul de vaporizare a picaturilor este de cea mai mare importanta. El este influentat de viteza de deplasare a picaturilor, de marimea acestora si de temperatura.

Efectul diferit de stingere produs de fiecare dintre hidrocarburi este determinat de viteza diferita de descompunere si de reactia radicalilor, la care se adauga influenta materialelor aprinse si cea a mediului inconjurator. Cu cat concentratia de stingere este atinsa mai repede, cu atat stingerea se realizeaza intr-un timp mai scurt, iar descompunerea hidrocarburilor halogenate este mai redusa.


5. Intensitatea de refulare a substantelor stingatoare


Prin intensitatea de refulare a substantei stingatoare se intelege cantitatea din aceasta substanta (l sau kg), refulata de timp (s sau min) pe unitatea de suprafata incendiata [m²], a perimetrului [m] sau a volumului [m3], pentru stingerea incendiului.

Se cunoasc intensitati de refulare reale si necesare.


Tabelul 13


Intensitatile de refulare a apei la stingerea catorva materiale combustibile solide


Denumirea materialelor, obiectelor si natura incendiilor

Intensitatea de refulare

Pe suprafata [l ∙ s-1 ∙ m-2]

In perimetru [l ∙ s-1 ∙ m-1]

Mobila si la incendii in interiorul cladirilor



Peretii exteriori la cladiri combustibile, soproane de lemn, depozite de materiale solide la o intensitate medie a incendiului



Acoperisuri mari combustibile, rotund in stive (cu spatii intermediare de 10 m):

- peste 30% umiditate

- sub 30% umiditate









Scanduri in stive:

- peste 30% umiditate

- sub 30% umiditate






Stive de scanduri cu urmatoarele spatii intermediare:

- pana la 10 m

- pana la 25 m

- pana la 40 m









Instalatii de pe cheiuri



Incendii in interiorul navelor



Incendii la suprastructura navelor



Incendii la corpul avionului



Textolit, carbolit si deseuri de mase plastice



Hartie infoiata



Stive de cauciuc si produse tehnice din cauciuc



Folii de celuloid



Incendii in pivnitele cladirilor de gradul II de rezistenta la foc



Cladiri de productie de gradul III, IV, V de rezistenta la foc



Inncedii in spatiul scenei teatrelor



Sali de teatru (spectacole)



Garaje



Alcool etilic (incendii la depozite de alcooli in fabrici de alcooli)




Pentru reusita stingerii incendiilor trebuie indeplinita conditia:


Ir > Inec ;


Ir si Inec reprezinta intensitatea reala si respectiv cea necesara de refulare a substantei de stingere.

Pentru produse petroliere si alte lichide combustibile intensitatile de refulare sunt in functie de agregatele folosite la producerea spumei chimice si aeromecanice.

Intensitatile variaza pentru spuma chimica intre 0,31 l ∙ s-1 ∙ m-2 pentru uleiuri si 0,75 l ∙ s-1 ∙ m-2 la benzina, iar pentru spuma aeromecanica in jur de 1,25 l ∙ s-1 ∙ m-2.

Pentru lichidele combustibile care se pot stinge cu apa pulverizata, intensitatea de refulare a acesteia variaza intre 0,2 – 0,4 l ∙ s-1 ∙ m-2.

La folosirea aburului pentru stingerea incendiilor in incaperi, intensitatea de stingere este cuprinsa in raport de etanseitatea incaperii, intre 0,0025 si 0,005 kg/s ∙ m².

Pentru incaperi cu volumul pana la 56,60 m3, intensitatea initiala de refulare a bioxidului de carbon trebuie sa fie de cel putin 1,60 kg/m² si peste acest volum, de cel putin 1,34 kg/m3. In sistemul cu jeturi de bioxid de carbon, pentru fiecare metru patrat de suprafata de lichid combustibil se vor asigura minimum 8 kg CO2, iar pentru fiecare metru patrat la suprafata a instalatiilor si utilajelor 6 kg.

Pentru calcule orientative la folosirea pulberilor stingatoare Florex, intensitatea de refulare la stingerea incendiilor de benzina CO 90, se ia in jur de 45 l ∙ s-1 ∙ m-2, iar pentru metanol de la 70 la 100 l ∙ s-1 ∙ m-2.




loading...











Document Info


Accesari: 10471
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )