Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Tehnici de negociere - criminalistica

diverse












ALTE DOCUMENTE

STRATEGIA NATIONALA ANTIDROG IN PERIOADA 2005 - 2012
WORKSHOP #1 in BW Tineretului 1
visul-fairy
Mig-29 Fulcrum in serviciul Fortelor Aeriene Poloneze
Ordinul Rozicrucienilor
Testul de echipa Belbin
Test Logica
Dictionar englez roman litera C
Codul de conduita al organizatiilor neguvernamentale non profit din Romania
Stingerea incendiilor in industria lemnului

TEHNICI DE NEGOCIERE - CRIMINALISTICA

INTRODUCERE

Luarea de ostatici reprezinta un procedeu de lupta terorist, constand in rapirea, capturarea, sechestrarea unor personalitati sau a unor cetateni obisnuiti, utilizati ca moneda de schimb, ca mijloc de presiune asupra familiilor si autoritatilor in scopul impunerii conditiilor avute in vedere de autorii rapirii. In ultimii ani, luarea de ostatici a devenit o metoda favorita a terorismului politic, indeosebi datorita largii publicitati de care se bucura asemenea evenimente.



Indiferent de motivatia actului de luare de ostatici, nivelul ridicat de stres determina erodarea ratiunii si scoate in evidenta emotiile si impulsurile cele mai primitive si mai periculoase. In acest moment trebuie sa intervina negociatorii. Rolul principal al acestora este de a determina reorientarea situatiei catre o rezolvare rationala a problemelor. Pentru a realiza acest lucru negociatorii trebuie sa faca fata unor probleme cheie, cum ar fi cele relationale. Un prim lucru pe care trebuie sa-l realizeze un negociator este sa dezvolte o relatie cu atacatorul. Rogan, Donohue si Lyles (1990) au afirmat ca negociatorul trebuie sa ofere “sprijin pentru situatia grea a atacatorului, pentru a-l face pe acesta receptiv la solicitarile negociatorului ”.

Negocierea este o situatie de schimb reciproc prin intermediul discutiilor. Stresul negociatorului este mare deoarece costurile pr 858f52i ovocate de un eventual esec sunt si ele mari. Luarea de ostatici reprezinta o situatie speciala datorita faptului ca este in joc viata cuiva.

In aceasta situatie solutiile posibile sunt:

ATACATORUL

Ce fel de oameni se iau ca ostatici?.

Analiza incidentelor trecute, soldate cu luare de ostatici, a dezvaluit existenta mai multor tipuri psihologice de baza implicate in astfel de situatii. In functie de tipul de personalitate, Strentz (1986) imparte atacatorii in 4 categorii:

     

a.     tipul de personalitate antisociala – se caracterizeaza printr-o incapacitate de loialitate, egoism si comportament iresponsabil. Aceste persoane nu au procese de constiinta, nu se simt vinovate si au o toleranta scazuta la frustrare. Adeseori ele se transforma in criminali. Acesti indivizi tind sa-i invinovateasca pe ceilalti indiferent de circumstante, fiind cei mai dificili cu care se poate negocia. Daca un negociator primeste raspunsuri pragmatice si realiste, este posibil sa aiba de-a face cu un astfel de individ.



b.     tipul de personalitate neadaptata – caracterizat prin incapacitatea individului de a raspunde eficient solicitarilor de natura afectiva, sociala, intelectuala si fizica. Astfel de oameni se bazeaza intotdeauna pe ceilalti atunci cand isi stabilesc programul. Sunt ceea ce se numesc “elemente de legatura”. Adeseori, ei prezinta instabilitate sociala, rationament precar si labilitate afectiva. In cazul acestui tip de personalitate, stilul adoptat de catre negociator trebuie sa fie ferm si persuasiv.

c.            tipul psihotic- depresiv – caracterizat prin tristete, disperare, inutilitate. Gandirea si vorbirea sunt lente, iar indecizia poate avea un caracter aparent. Gradul de concentrare a unor astfel de persoane este limitat, uneori fiind inclinate spre suicid. Nu este de dorit si este putin probabil ca acest tip de persoana sa se afle in fruntea unui grup terorist, deoarece majoritatea teroristilor isi doresc sa traiasca. Daca negociatorul se confrunta cu un raspuns de genul “Pleaca! Lasa-ma in pace!”, asta inseamna ca are de-a face cu o persoana cu un astfel de tip de personalitate.

d. tipul schizofrenic-paranoid – caracterizat de perceptii mentale false sau idei de persecutie. Aceste persoane pot parea normale in astfel de situatii. Gandirea lor este deseori lipsita de consistenta si coerenta.

NEGOCIATORUL

Primul lucru care trebuie avut in vedere in cazul luarii de ostatici este urmatoarea maxima: “Negociatorii nu comanda niciodata, iar cei aflati la comanda nu negociaza niciodata”. De aceea, este foarte important ca persoana care se afla la comanda sa nu se implice in negociere decat in situatia in care nu exista alternativa. In general, organizatia/institutia implicata in astfel de situatii are in fruntea ei un factor de decizie, precum si o persoana insarcinata cu coordonarea evenimentului. Negociatorul nu trebuie sa indeplineasca nici una din aceste sarcini. In cazul in care lucrurile stau altfel, multe tactici devin imposibile, iar negocierea nu-si atinge scopul. De cele mai multe ori negociatorul este un reprezentant al autoritatilor. In unele cazuri se poate apela si la negociatori privati, atunci cand nu se doreste stabilirea unei relatii personale cu institutia vizata.

Negociatorul trebuie sa fie capabil sa creeze o atmosfera de neutralitate, de calm si, in acelasi timp, sa poata formula acele intrebari care sa permita rezolvarea incidentului, fara a se ajunge la incidente (politice, filosofice etc.). In orice caz, avand in vedere intensitatea crescuta a procesului de negociere, pe masura ce evenimentele se desfasoara, negociatorul trebuie sa-si pastreze obiectivitatea. Acesta nu trebuie schimbat decat in circumstante extreme, dar este bine sa aiba un asistent care sa il suplineasca atunci cand situatia o impune.

Negociatorul trebuie      sa identifice si sa intre in contact direct cu liderul gruparii atacatoare. Este necesar ca intre cei doi sa se creeze o relatie de incredere si intelegere reciproca.

DINAMICA PROCESULUI DE NEGOCIERE

Caracteristicile procesului de negociere in situatii de criza

Procesul de comunicare dintre negociator si atacator se prezinta ca o situatie unica de interactiune intre doua forte diametral opuse. Fiecare dintre participantii la incident isi doresc altceva si astfel se creeaza un sentiment de criza si de dezechilibru.

      Caplan (1964) a identificat patru etape ale procesului de dezvoltare a unei crize:

a) prima etapa se caracterizeaza prin cresterea tensiunii odata cu incercarea de punere in aplicare a tuturor modalitatilor posibile de rezolvare a unei situatii. Pe masura ce acestea se dovedesc a fi ineficiente, mecanismele inadecvate de coping determina cresterea tensiunii, aparitia anxietatii si a disconfortului;

b)in cea de-a doua etapa, pe masura ce creste tensiunea, sunt puse in aplicare toate masurile de urgenta pentru rezolvarea situatiei, individul mobilizandu-si toate resursele interne si externe posibile;




c) in cea de-a treia etapa se poate trece la o reformulare si remodelare a problemelor, precum si la modificarea obiectivelor ori declararea lor ca fiind      nerealizabile. Se poate produce un fenomen de resemnare totala si acceptare a tot ceea ce ar putea urma, iar in unele cazuri chiar si o renuntare completa la tot;

d) daca stresul si tensiunea continua sa creasca si nu pot fi stapanite, rezolvate sau evitate, se produce un dezechilibru major sau o dezorganizare la nivel afectiv. Cu alte cuvinte,      se dezvolta o criza majora.

In acest caz atacatorul considera ca nu este posibila o intelegere. Astfel, el se simte obligat sa foloseasca forta pentru a-l determina pe oponent sa actioneze in directia in care el doreste. Miza este mare pentru atacator, ostatici si negociator. La un moment dat viata cuiva este pusa in pericol.

Negocierea in cazul unei situatii de criza amplifica trairile emotionale, predominand furia, ostilitatea si teama. Prin insistenta si intelegere, negociatorul incearca sa creeze incredere. Manipuland caracterul formal al actului de comunicare, ca si perceptia atacatorului referitoare la controlul comunicarii, se diminueaza actiunea pe baza de coercitie si amenintare, ceea ce conduce la crearea unei colaborari intre partile implicate.

Strategiile si tehnicile folosite de negociator si atacator pentru a obtine concesii unul din partea celuilalt, includ: ajustarea pozitiei, castigarea bunavointei si dezvoltarea de propuneri. Recunoasterea tehnicilor folosite de catre atacator si contracararea lor ajuta la transformarea negocierii intr-un proces normativ.

Negociatorul trebuie sa-i prezinte atacatorului in termeni foarte fermi capacitatea autoritatilor de a-l pune in pericol, dar si sa-i demonstreze dorinta credibila de a-l ajuta. Castigarea credibilitatii de catre negociator este esentiala. Odata castigat controlul asupra atacatorului, negociatorul trebuie sa actioneze pentru a realiza      imediat o legatura cu acesta.

Pentru rezolvarea cu succes a negocierii este esentiala detinerea unui control total asupra situatiei. Este foarte importanta castigarea increderii atacatorului si mentinerea acesteia pana la finalizarea situatiei.

Intre persoana autorizata sa ia decizii in astfel de situatii, negociator si conducatorul echipei de interventie trebuie sa existe o comunicare facila, astfel incat sa se asigure o coordonare eficienta a intregului proces de negociere. In orice caz, pentru a nu fi compromisa pozitia negociatorului, acesta nu trebuie sa fie la curent cu elementele de tactica a interventiei in caz de forta majora.

In cadrul unui astfel de incident sunt multe aspecte in legatura cu care se poate negocia, cum ar fi: mancarea, apa potabila, transportul, accesul reprezentantilor media, precum si alte lucruri ce tin de nevoile strict omenesti (salubritate, aer conditionat, caldura, medicamente etc.). Ceea ce nu se negociaza sunt: alcoolul, armele, drogurile si, in general, realizarea de schimburi de ostatici. De ce? Pentru ca: efectele alcoolului sunt mai putin predictibile; atacatorii detin deja o anumita cantitate de armament cu care reusesc sa tina sub control ostaticii, astfel incat cresterea arsenalului de arme al acestora nu poate decat sa conduca la inrautatirea situatiei; asa cum efectele alcoolului sunt mai putin predictibile tot asa se poate vorbi si in cazul drogurilor. Drogurile pot fi utilizate pentru indepartarea unor bariere de natura psihica si biologica. Efectele pe care lipsa acestora le-ar putea avea in comportamentul unor indivizi dependenti de ele pot fi imprevizibile; schimbul de ostatici nu este recomandat de catre specialisti deoarece, pe de-o parte noilor ostatici li se va acorda o importanta mai mare decat primilor, iar pe de alta parte, in plan emotional, o astfel de actiune nu poate decat sa ridice nivelul de tensiune si sa creeze neajunsuri.

Intrebari de control

1.     In ce consta negocierea?

2.     Care sunt tipurile de atacatori identificate de Strentz?

3.     Care sunt principalele atributii ale negociatorului?



loading...











Document Info


Accesari: 1679
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )