Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Compozitia atmosferei

Meteorologie












ALTE DOCUMENTE

Vartejurile de timp - aparitia si disparitia unor oameni
Meteorologie test
Parametrii climatici de calcul
ANOTIMPURILE
APARATE DE MASURA SI REGLARE A TEMPERATURII
MASURAREA CARACTERISTICILOR CURENTILOR DE AER IN JUDETUL IASI
Compozitia atmosferei

Compozitia atmosferei

.         Exceptând vaporii de apa, primele gaze atmosferice care au atras atentia au fost dioxidul de carbon si ozonul, care sunt implicate în circulatia atmosferica si în procesele chimice din atmosfera



.         O caracteristica generala a constituentilor gazosi o reprezinta timpul de viata din atmosfera, t

.         Intrucât îndepartarea prin precipitatii joaca un rol important in ciclul unor gaze, timpul de viata in atmosfera al acestora este apropiat de cel al vaporilor de apa, adica relativ mic (zile-sapatamani)

.         Exista gaze care nu sunt i 131j912b nfluentate de ciclul apei: CO2, O3, N2O

.         In functie de timpul de viata se pot distinge trei categorii de gaze:

-        constituienti cvasi-constanti: timpul de viata este de ordinul miilor de ani: N2, O2, Ar, He, Ne, Kr, Xe

-        constituienti a caror concentratie variaza lent: timpul de viata este de la câteva luni pana la câtiva ani: CH4, O3, N2O, CO2, CO, H2

-        constituenti a caror concetratie variaza rapid: timpul de viata este de câteva zile sau mai putin: SO2, H2S, NO, NO2, NH3

AZOTUL

Cel mai abundent gaz din atmosfera
Oamenii si cele mai multe plante sau animale nu folosesc azotul sub forma gazoasa
Anumite bacterii din sol, radacinile plantelor si anumite organisme marine convertesc azotul gazos in azotati care sunt esentiali pentru sinteza proteinelor în plante
Azotatii fiind foarte solubili în apa, aplicarea la scara mare a fertilizatorilor sintetici de catre fermieri si gradinari determina scurgeri masive de azot în apele de suprafata; in lacuri si oceane se stimuleaza astfel dezvoltarea algelor si se intensifica activitatea biologica, ducând la disparitia oxigenului din apa si ca urmarea moartea pestilor si a altor organisme dependente de oxigen

OXIGENUL

Oxidarea - combinatia oxigenului cu alte substante - elibereaza energie în hrana si astfel ea poate fi folosita pentru sistemul viu. Fara oxigen - suportul vietii, procesele metabolice ale celor mai multe vietuitore n-ar functiona si organismele vii ar înceta sa mai existe

Activitatea umana - factor necunoscut în ciclul oxigenului

Oamenii si animalele inhaleaza  oxigenul si elimina dioxid de carbon; în plus, oamenii ard cantitati uriase de combustibil fosil în case, automobile, masini grele sau fabrici, îndepartand oxigenul din atmosfera si crescand cantitatea de dioxid de carbon

Deversarile de uleiuri si pesticide contribuie la dezechilibrarea ciclului oxigenului prin oprirea cresterii plantelor

DIOXIDUL DE CARBON

Dioxidul de carbon, desi este prezent în atmosfera în cantitati mici, în comparatie cu azotul si oxigenul, este un constituent foarte important; Intrucât dioxidul de carbon este un eficient absorbant de energie radianta emisa de pamânt, este de mare interes pentru oamenii de stiinta, deoarece el influenteza bilantul energetic al atmosferei

Toate procesele în care este implicat dioxidul de carbon atmosferic au loc la suprafata Pamântului, iar atmosfera actioneaza numai ca un rezervor pasiv, cu o capacitate mare, dar limitata

Echilibrul dintre oceane si biosfera este foarte sensibil la variatiile mici ale valorilor temperaturii si pH-uliu apei oceanului

Omul genereaza în mod curent mari cantitati de dioxid de carbon putand influenta variabilitatea climatica

Asimilarea dioxidului de carbon de plante prin procesul de fotosinteza este controlata  puternic de radiatie

Dioxidul de carbon gazos se dizolva în apa ca sa formeze un nou compus numit acid carbonic. Oceanul planetar contine aproape de 60 de ori mai mult dioxid de carbon decât atmosfera. Reactia de mai jos este o reactie reversibila:

Oceanul actioneaza ca un tampon care tinde sa pastreze volumul de dioxidul de carbon atmosferic relativ stabil. Când nivelul concentratiei dioxidului de carbon din atmosfera creste brusc, aceasta se dizolva în apa oceanelor pâna se restabileste echilibrul dintre acidul carbonic din mare si gazul din atmosfera. Când nivelul de dioxid de carbon scade brusc, reactia de mai sus se desfasoara de la dreapta la stânga si bioxidul de carbon este eliberat în atmosfera pâna se restabileste echilibrul.

Consumul de combustibil pe ariile populate sau industriale constituie o considerabila sursa de dioxid de carbon.

Cresterea concentratiilor de CO2 este rezultatul activitatii antropice, deoarece:

Cresterea pe termen lung a dioxidului de carbon din atmosfera urmeaza îndeaproape cresterea emisiilor acestui gaz;

Desi dioxidului de carbon este bine amestecat în atmosfera, concentratiile sunt usor mai ridicate în Emisfera Nordica, datorita nivelului mai ridicat al emisiilor;

CICLUL CO2

Procesele cheie în ciclul carbonului includ:
            - schimbul de dioxid de carbon  între atmosfera si ocean;
            - schimbul de dioxid de carbon între apele de suprafata si acumularile pe termen lung din oceanul de adâncime;
            - modificarea puterii de absorbtie a dioxidului de carbon datorata despaduririlor;
            - absorbtia prin fotosinteza de catre plantele de pe pamânt;
            - transferul carbonului pe termen lung în lemn si sol;

Daca emisiile de CO2 s-ar pastra constante la nivelul zilelor noastre, concentratiile din atmosfera ar continua sa creasca pentru cel putin doua secole.

VAPORII DE APA IN ATMOSFERA

Studiul vaporilor de apa din atmosfera este important deoarece:

-        procesul de condensare al vaporilor de apa este de prima importanta pentru eliminarea din atmosfera a unor substante gazoase;

-        vaporii de apa din atmosfera reprezinta, de asemenea cel mai important gaz cu efect de sera din atmosfera

Vaporii de apa reprezinta componenta atmosferica cu cele mai mari variatii cantitative în spatiu

Vaporii de apa sunt concentrati în primii 5 km de la sol dar se întâlnesc pâna la 10 km înaltime

           

OZONUL(O3)

Este format si distrus în interiorul atmosferei prin procese chimice

Este concentrat între suprafetele de 10 km si 50 km cu un maxim în apropierea înaltimii de 25 km

Este concentrat in regiunile in care este disponibila energia undelor ultraviolete scurte de la soare, necesara producerii oxigenului atomic, si in care atmosfera este destul de densa ca sa se produca ciocniri frecvente intre molecule si atomi de oxigen.
 
Daca ozonul nu ar actiona ca un filtru, o cantitate foarte mare de radiatie ultravioleta ar ajunge la suprafata pamântului si atunci planeta ar fi de nelocuit




FORMAREA SI DISTRUGEREA OZONULUI

Reactii de formare a Ozonului:

                        O2+hn ®O+O

                        O2+O+M ®O3+M

M este un al treilea reactant neutru

Reactii de distrugere a Ozonului:

                        O3+h®nO2+O

                        O3+O®2O2*

La scara globala, cea mai evidenta trasatura este aparitia anuala a gaurii de ozon Antarctice, în septembrie si octombrie. Valorile medii din octombrie sunt cu 50-70% mai coborâte decât acelea observate în anii 1960.

Concentratiile de ozon stratosferic sunt dependente de variabilitatea ciclului solar de 11 ani si asociate radiatiei ultraviolete. Înregistrarea petelor solare, care reprezinta un indicator aproximativ al radiatiei solare

AEROSOLUL ATMOSFERIC

.         Aerosolul atmosferic = un sistem polidispers care contine particule lichide sau solide suspendate în mediul gazos atmosferic

.         Aceasta suspensie gazoasa, include alaturi de particulele solide, toate particulele lichide, cu exceptia hidrometeorilor (picaturi de ploaie si cristale de gheata

.         Multe dintre particulele care formeaza aerosolul atmosferic sunt microscopice si ramân suspendate pe intervale mari de timp; aceastea provin din surse naturale si antropice: sarurile marine rezultate din spargerea valurilor, particule fine de sol purtate de vant, fum si funingine de la focuri, polen si microorganisme ridicate de vânt, cenusa si praf de la eruptiile vulcanice

.         Pot deveni nuclee de condensare foarte importante în formarea norilor si a cetii

.         Pot absorbi si reflecta radiatia solara directa incidenta; când cantitatea de aerosol din atmosfera este mare, ca de exemplu dupa eruptia unui vulcan, cantitatea de radiatie solara care ajunge la suprafata Pamântului este considerabil redusa

.         Particulele de aerosol atmosferic acopera un domeniu dimensional larg, de la clusteri de câteva molecule la particule mai mari de 100 mm diametru

.          Aerosolul atmosferic se poate împarti în trei grupe dimensionale:

.         particule Aitken [0,05<r<0,1mm]

.         particule mari [0,1<r<1,0mm]

.         particule gigante [r<1,0mm]

.          Sursele de aerosol atmosferic

.         dispersia de materiale de la suprafata Pamântului

.         reactiile chimice si condensarea gazelor si a vaporilor din atmosfera.













Document Info


Accesari: 14929
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )