Sistemul meteorologic mondial, Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM)

ALTE DOCUMENTE

Sistemul meteorologic mondial, Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM)

1. Sistemul meteorologic mondial

De la inceputul meteorologiei moderne, dupa cum s-a prezentat anterior, s–a impus ca necesara constituirea unui sistem unitar specific de supraveghere si masurare neintrerupta a manifestarilor de baza sau caracteristice ale aerului in continua miscare. Si aceasta pentru ca aerul atmosferic in miscare nu respecta nici o granita de stat, iar masuratorile asupra lui trebuie sa respecte acest fapt.

Astazi exista un sistem concertat de observare meteorologica si transmitere a datelor, demn de invidiat de catre multe alte organisme de supraveghere si control global de pe Pamant.

Este vorba despre Sistemul Meteorologic Mondial in cadrul caruia observatiile asupra aerului prezentate anterior, se fac dupa norme standard si se transmit in flux continuu in toate lumea, prin intermediul unui limbaj de cod propriu, printr–o retea de transmisiuni proprie si sub semnul unei discipline de fier. Reperele de timp privind momentele efectuarii observatiilor sunt foarte riguroase si sunt calculate in functie de fusele orare ale fiecarei tari in asa fel incat, datele observationale odata transmise sa reprezinte starea de fapt a atmosferei la o anumita si unica ora „h” pe tot globul. Figura 1 prezinta sugestiv cum functioneaza Sistemul Meteorologic Mondial. Asadar, Sistemul Meteorologic Mondial este un sistem informational care realizeaza sarcinile de culegere, transmitere si prelucrare a informatiilor meteorologice, in conformitate cu nevoile interne ale fiecarei tari, cu reglementarile si acordurile din cadrul OMM, cu acordurile bilaterale cu tarile vecine si cu alte cerinte internationale.

Fig. 1. Schema circulatiei informatiei meteorologice (sagetile), de la sateliti si aparatura inregistratoare, pana in biroul meteorologului, de unde este prelucrata si apoi oferita tuturor domeniilor de activitate umana.

Informatiile meteorologice care se vehiculeaza in sistemul informational meteorologic vizeaza parametrii atmosferici masurati precum si fenomenele meteorologice observate care redau concret manifestarile atmosferice din momentul efectuarii lor.

Pentru a fi eficiente, asa cum s–a mai spus, informatiile trebuie sa indeplineasca anumite calitati si anume: corectitudine, actualitate, comparabilitatea (care poate decurge numai din simultanitatea observatiilor). De aceea se foloseste un limbaj de semne, simboluri si valori general inteligibil in lumea specialistilor, numit codul meteorologic.

Activitatea meteorologica nu ar exista daca nu s-a practica schimbul de informatii meteorologice, deoarece procesele atmosferice implica spatii geografice intinse si influente diferentiate asupra zonelor traversate. (exemplu: unui front atmosferic cu o viteza medie de deplasare de 30km/ora, ajuns in vestul Romaniei, ii vor trebui cca. 20 ore pentru a ajunge la Marea Neagra, ceea ce inseamna ca pentru o prognoza de 24 de ore, meteorologului ii sunt necesare informatii prealabile de pe o raza care sa depaseasca cu cel putin 700km, teritoriul tarii. Si aceasta, presupunand ca manifestarile nu se modifica, ci pur si simplu se translateaza, ceea ce nu coincide niciodata cu realitatea). Cu cat intervalul de prognoza este mai mare, cu atat spatiul de pe care sunt necesare informatii prealabile actului prognostic devine mai mare.

Aceasta necesitate a facut din meteorologie Cea mai mondiala dintre stiinte si din O.M.M organizatia cu cei mai multi adepti.

Sistemul informational meteorologic este coordonat de catre O.M.M si are 3 componente interdependente:

1. Sistemul mondial de observatii;

2. Sistemul mondial de transmisiuni;

3. Sistemul mondial de prelucrare a datelor.

Sistemul mondial de observatii (SMO), cuprinde totalitatea statiilor si mijloacelor de observare si masurare a parametrilor si fenomenelor atmosferice. El este sistemul care coordoneaza toate metodologiile si mijloacele destinate sa permita executarea observatiilor, la scara globului, conform normelor si in cadrul O.M.M.

Sistemul mondial de observatii, cuprindere 2 subsisteme si anume:

a. Subsistemul de baza sau de suprafata care se compune din:

retelele sinoptice de baza nationale si regionale (aproximativ 9000 statii terestre);

statii pe mari si oceane, cu pozitii fixe: (statii pe nave, nave stationare, platforme fixe)

statii pe nave in mers (aproximativ 7000 statii maritime la bordul navelor in mers);

statii maritime automate, geamanduri;

aeronave speciale sau comerciale

care transmit zilnic mai mult de 1500

mesaje meteorologice;

radare (imaginea alaturata);

statii radiometrice;

statii de poluare;

statii de masurare a ozonului;

statii climatologice;

statii agrometeorologice;

aproape 900 statii care fac observatii aerologice.

b. Subsistemul satelitar se compune din:

sateliti de pasaj, din seriile TIROS, NOAA, METEOR, care

se deplaseaza pe orbite polare la altitudini de 700 pana la 1000km;

sateliti geostationari, care ocupa o pozitie fixa deasupra Ecuatorului, la o distanta in jur de 36.000km altitudine.

Acesti sateliti pot observa intreaga suprafata a globului si functioneaza atat ziua cat si noaptea (vezi Fig. 3).

statii de receptie la sol unde se prelucreaza si se descifreaza datele satelitare.

Sistemul mondial de telecomunicatii meteorologice (SMT)

Milioanele de date de observatii, reinnoite in permanenta sunt vehiculate pe circuitele sistemului mondial de telecomunicatii (SMT) stabilit special pentru nevoile meteorologiei si ale altor discipline conexe, legate de atmosfera si mediu. SMT cuprinde un circuit principal care leaga cele 3 centre meteorologice mondiale (Moscova, Melbourne, Washington) centre care colecteaza si transmit informatii de pe tot globul si mai cuprinde o serie de legaturi regionale si nationale, care deservesc intreaga lume.

Centrele regionale de transmisiuni (CRT) colecteaza si transmit informatii preluate de la centrele mondiale (CMT), dar pentru spatii geografice mai restranse. In Europa asemenea centre regionale functioneaza la: Praga, Sofia, Bracknell, Paris si Offenbach.

Centrele nationale de transmisiuni apartin serviciilor meteorologice din fiecare tara. O.M.M furnizeaza asadar serviciilor meteorologice nationale, datele care le permit sa elaboreze informatiile meteorologice necesare utilizatorilor din tarile lor.

2. Sistemul meteorologic national din Romania

Reproduce la scara tarii sistemul meteorologic mondial.

Sistemul meteorologic national realizeaza sarcini de culegeri, transmitere si prelucrearea informatiilor, in conformitate cu nevoile interne, cu directivele si acordurile din OMM cu acordurile bilaterale incheiate cu tarile vecine, precum si cu alte obligatii internationale.

Sistemul national de observatii cuprinde momentan:

189 de statii meteorologice, dintre care 148 in cadrul Companiei Nationale INMH (ANMH) constituind reteaua meteorologica nationala, si 41 in cadrul Regiei Apele Romane, constituind reteaua meteorologica complementara;

1320 de statii hidrometrice, dintre care 620 in cadrul ANMH, si 700 in cadrul Regiei Apele Romane;

3 observatoare aerologice;

7 radare meteorologice (Bucuresti, Cluj, Oradea, Timisoara, Barnova-Iasi, M.Kogalniceanu-Constanta, Craiova);

1 statie receptionarea imaginilor de la sateliti (Bucuresti);

Statii pentru supravegherea poluarii de fond;

Statii automate pentru supravegherea fenomenelor pe bazine hidrografice.

Sistemul national de transmitere a datelor asigura trasferul de informatii de la o unitate la alta (fara prelucrarea acestora).

Sistemul national de prelucrare

Prelucrarile in flux rapid se realizeaza in 6 centre teritoriale de prevedere a vremii (Cluj, Timisoara, Craiova, Sibiu, Constanta, Iasi) si in sectia sinoptica din ANMH-Bucuresti.

Prelucrarile in flux lent (climatologic) se realizeaza la statiile meteorologice judetene, la serviciile meteo ale Directiilor de Ape si la ANMH-Bucuresti.

3. O.M.M. – Organizatia Meteorologica Mondiala

O.M.M. este o organizatie interguvernamentala specializata a ONU si care s-a constituit in anul 1947 prin Conventia de la Washington care a intrat in vigoare la data de 23.03.1950 (data la care se sarbatoreste anual Ziua Meteorologiei Mondiale).

In anul 1996 O.M.M. avea 185 de membri dintre care 179 de state (din 192 state existente la acea data pe glob) si 6 teritorii). Reteaua sa de observatii insuma 10.000 de statii meteorologice de sol, 700 de statii meteorologice fixe sau mobile amplasate pe vapoare, 600 de statii meteorologice montate pe balize mama, 900 de statii meteorologice aerologice, 350 de avioane, 5 sateliti geostationari (de tip-MeteoSat) si 4 sateliti pe orbita polara (de tip Meteor, Tiros), numeroase radare meteo si alte dotari tehnice.

In sistemul informational O.M.M., in acelasi an 1996, intrau:

183 centre meteo nationale;

35 centre meteo regionale;

3 centre meteo mondiale (Washington, Moscova, Melbourne)

Pentru o buna comunicare intercontinentala in coduri meteorologice O.M.M. practica urmatoarea regionare meteorologica conventionala a planetei:

regiunea 1 – Africa;

regiunea 2 – Asia;

regiunea 3 – America de Sud;

regiunea 4 – America Centrala si de Nord;

regiunea 5 – S-V Oceanului Pacific si Australia;

regiunea 6 – Europa.

Simbolistica oricarui cod meteo incepe cu amplasarea geografica intr-una din aceste 6 regiuni.

Document Info

Accesari: 48
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare