MIEL HAIDUCESC

MIEL HAIDUCESC

Asemanator berbecului la groapa, mielului haiducesc descris de Pastorel - tipic podgoriilor vâlcene - îi lipsesc câteva amanunte obligatorii, în primul rând i se scot matele printr-o tă 14414s186o ;ietura dosnica (ca doar n-o sa se coaca cu mataria puturoasa în el); tot pe acolo, burta se spala apoi se umple, în vie la Dobroteasa, cu menta, iar în deal între viile Gorjului cu menta si cetina; la sfârsit se coase des cu rafie si cu sfoara de in.

Iar de acum, sa lasam poetul sa vorbeasca:

"Dupa ce se cinatuia, mielul era închis într-un cuptor improvizat sub cerul liber, unde se cocea înabusit, cu blana cu tot, la foc de cetina - la munte, de râpca - în podgorie, în prealabil, se desprindea blana de carne si, cu ajutorul unui turloi de soc sau de trestie, se sufla aer prin picior (de preferat stângul, dar eu cred ca se basneste) în spatiul dintre ele, pâna se umfla bine, si se lega locul sa nu iasa aerul, O puternica detunatura provocata de explozia aerului vestea convivii ca friptura e gata. De altfel, iese el singur din piele si se cere mâncat.

Un pastrav pârjolit pe piatra arsa, înainte, si o bucata de brânza, dupa, un paharel de vin alb de Dragasani sau Odobesti, la peste, si mai multisoare de vin ros de Nicoresti la friptura si brânza,., si iata un meniu caruia nu-i lipseste decât un Brillat-Savarin sau un Grimaud de la Rey n fere pentru a-l impune atentiei universale. si nu mai ramâne îndoiala ca, suculenta mielului haiducesc, al carui nastrusnic izvoditor a ramas anonim prin veacuri, ar stârni unui Antoine Careme sau Prosper Montaigne aceeasi sincera si spontana admiratie pe care o resimt marii poeti la auzul unei frumoase balade populare."

Jos pe iarba stau întinse laicere înflorite,

si pe ele se arata strachinile smaltuite,

Pânea alba sta alaturi cu malaiul auriu,

Iar de-o parte mari ulcioare pline toate cu rachiu.

La o vatra pe cârlige spânzura un ceaun mare

si alaturea asteapta melesteul taranesc;

Mielul gras, încet, cu lene se învârte pe frigare,

si galustele cu clocot în ulcele se sfadesc.

Jos, sub nucul aromatic, toti la umbra se asaza,

Cobza, naiul si vioara pe Arminden îl serbeaza;
De voiti o primavara cu flori albe de la rai,
Dupa datinele tarii sa cinstim pe întai mai-

si de vreti cosare pline si de vreti pline hambare,

Luna roadelor iubite o primiti voios, cu vin;

Iar de vreti în poloboace sa nu prinda vinul floare,

Faceti cum faceau strabunii: la Arminden beti pelin!

(N. Beldiceanu - "Armindenul" - fragmente)