Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ANALIZA RENTABILITATII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

economie












ALTE DOCUMENTE

PROGRAMUL PHARE 2004 COEZIUNE ECONOMICĂ sI SOCIALĂ
20 de reguli de aur pentru investitii
STUDIU PRIVIND CONTABILITATEA FINANCIARĂ A CHELTUELILOR SI VENITURILOR LA O SOCIETATE COMERCIALĂ CU PROFIL DE TRANSPORT
Industria Basarabiei in Perioada anilor
se determina profitul realizat din vanzarea terenului in limita procentajului de interes
Bugetul centrului de gestiune CG1
ANALIZA FACTORIALA A CIFREI DE AFACERI
ECONOMIA MONDIALA. CONCEPTE SI STRUCTURI
Caile de accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante
Analiza pietei financiare in Romania

ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT sI PIERDERE

2.1. Rentabilitatea - criteriu de performanta

            Rentabilitatea este categoria economica prin care se exprima capacitatea întreprinderii de a obtine profit, ceea ce reflecta performanta acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât marirea averii participantilor la viata întreprinderii (actionari, salariati, creditori, stat), cât si cresterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltari. Realizarea acestui obiectiv este conditionata de desfasurarea unei activitati rentabile, care sa permita remunerarea factorilor de productie si a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienta.




            Orice afacere implica o investitie care are drept consecinta rezultatul asteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investitii în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltari, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezulta din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente.

            Dupa modul în care se realizeaza comparatia între efecte si eforturi în analiza rentabilitatii se utilizeaza doua serii de indicatori de evaluare: în marimi absolute si în marimi relative. Indicatorii în marimi absolute se obtin ca marje, (diferente) între venituri si cheltuieli, iar indicatorii în marimi relative se obtin ca rate (rapoarte) între rezultate si cheltuieli sau capitaluri utilizate.

            Marjele prin ele însele caracterizeaza insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii, deoarece pot exista unitati foarte rentabile cu marje mici si invers, rentabilitati slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizeaza real gradul de rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficienta utilizarii capitalurilor.

            Analiza rentabilitatii se realizeza pe baza datelor din contul de rezultat Profit si pierdere, situatie financiara anuala redactata în termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogatiei plecând de la ansamblul cheltuielilor si veniturilor. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflecta performanta întreprinderii, respectiv capacitatea de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente.

            Prezentarea contului de rezultat poate fi realizata dupa natura si dupa functii (destinatie), fiind redat tabelar sau în lista.

            Structurarea contului de profit si pierdere sub forma tabelara permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri:

Debit                            Contul de profit si pierdere                        Credit

Cheltuieli pe tipuri de activitati

Venituri pe tipuri de activitati

1. Cheltuieli de exploatare

1. Venituri din exploatare

(+)     A. Rezultatul din exploatare    (-)

2. Cheltuieli financiare

2. Venituri financiare

(+)       B. Rezultatul financiar          (-)

(+)     C. Rezultatul curent (A+B)     (-)

3. Cheltuieli extraordinare

3. Venituri extraordinare

(+)   D. Rezultatul extraordinar       (-)

Cheltuieli totale

Venituri totale

(+)      E. Rezultatul brut (C+D)      (-)

Impozit pe profit

(+)F. Rezultatul net al exercitiului  (-)

            Reglementarile contabile românesti armonizate prefera formatul contului de profit si pierdere dupa natura în lista, dar Nota explicativa 4 Analiza rezultatului din exploatare cere detalierea rezultatului si dupa destinatie.

           

De exemplu, Contul de profit si pierdere al întreprinderii luate în studiu, conform formatului de prezentare în lista este redat în Tabelul 1:

Aplicatia 1: Contul de profit si pierdere în lista

     Tabelul 1

 

Nr.

Venituri, cheltuieli si rezultate

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

 

rd.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

 

1.

Cifra de afaceri neta

535016

783518

+248502

146,4

 

 

Productia vânduta (Pv)

530551

777384

+246833

146,5

 

 

Venituri din vânzarea marfurilor

4465

6134

+ 1669

137,4

 

 

2.

a.

b.

Variatia stocurilor (ct. 711)

- Sold C

- Sold D

- 4924

50069

54993

- 89949

29637

119586

- 85025

- 20432

+ 64593 

1826

60,2

217,4

 

 

3.

Productia imobilizata (Pi)

598

2254

+ 1656

376,8

 

 

4.

Alte venituri din exploatare

4418

4604

+ 186

104,2

 

 

VENITURI DIN EXPLOATARE -TOTAL(1 + 2a - 2b + 3 + 4)

535108

700425

+165317

130,9

 

 

5.a.

Chelt.cu mat.prime + mater. consumabile

219897

296076

+ 76179

134,6

 

 

Alte cheltuieli materiale

4894

2879

- 2015 

58,1

 

 

b.

Alte chelt, din afara (cu energie + apa)

49306

48420

- 886

98,2

 

 

Cheltuieli privind marfurile(ct. 607)

4158

5350

+ 1192

128,7

 

 

6.

Cheltuieli cu personalul

112265

152105

+ 39840

135,5

 

 

a.

Salarii

77140

197482

+120342

256,0

 

 

b.

Cheltuieli cu asigurarile si prot. sociala

35125

44623

+ 9498

127,0

 

 

7.a.

Ajustarea val. imobiliz.corp.+ necorporale

10000

50445

+ 40445

504,4

 

 

a.1.

Cheltuieli

10000

50445

+ 40445

504,4

 

 

7.b.

Ajustarea valorii activelor circulante

653

876

+ 223

134,1

 

 

b.1.

Cheltuieli (+)

653

2218

+ 1565

233,7

 

 

b.2.

Venituri (-)

-

1342

+ 1342

-

 

 

8.

Alte cheltuieli de exploatare

33929

49667

+ 15738

146,4

 

 

8.1

Cheltuieli privind prestatiile externe

21449

32692

+ 11243

152,4

 

 

8.2

Chelt.cu alte impozite, taxe, varsaminte

5555

8441

+ 2886

151,9

 

 

8.3

Chelt. despagubiri, donatii, active cedate

6924

8534

+ 1610

123,2

 

 

CHELTUIELI DE EXPLOATARE -TOTAL

432100

605817

+173717

140,2

 

 

REZULTATUL DIN EXPLOATARE

103008

94608

- 8400

90,9

 

 

9.

Venituri din interese de participatie

-

-

-

-

 

 

10.

Venituri din dobânzi

298

751

+ 453

252,0

 

 

11.

Alte venituri financiare

2739

4890

+ 2151

178,5

 

 

VENITURI FINANCIARE-TOTAL

3097

5641

+ 2544

182,1

 

 

12.

Ajustarea valorii imobiliz. financiare

30886

-

- 30886

-

 

13

Cheltuieli privind dobânzile

4525

7008

+ 2483

154,8

 

14.

Alte cheltuieli financiare

19898

23952

+ 4054

120,3

 

15.

REZULTATUL CURENT

50796

69289

+ 18493

136,4

 

16.

REZULTATUL EXTRAORDINAR

-

-

-

-

 

17.

VENITURI TOTALE

538204

706066

+167862

131,2

 

18.

CHELTUIELI TOTALE

487408

636777

+149369

130,6

 

19.

REZULTATUL BRUT

50796

69289

+ 18493

136,4

 

20.

Impozitul pe profit

10128

17905

+ 7777

176,8

 

21.

REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR

40668

51384

+ 10716

126,3

 

22.

REZULTATUL PE ACŢIUNE

- de baza

- diluat

0,137

0,137

0,174

0,174

+ 0,137

+0,137

200,0

200,0

 

Din analiza datelor Tabelului 1 se constata ca indicatorii de performanta ai întreprinderii au cunoscut dinamici ascendente, rezultatul net al exercitiului înregistrând o crestere de 26,3 %.

            Cresterea rezultatului brut al exercitiului a fost consecinta cresterii veniturilor totale cu 31,2 %, iar a cheltuielilor totale cu 30,6 %.

Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilitatii, al analizei financiare, al diagnosticului financiar si al evaluarii întreprinderii. Pornind de la rezultat se defineste capacitatea de autofinantare a întreprinderii, autofinantarea si conceptul de cash-flow, care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.

2.2. Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune

          Contul de rezultat al exercitiului furnizeaza date care pot fi analizate pentru a obtine indicatori necesari gestiunii, prin amenajarea Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune (Cascada SIG).

Soldurile în "Cascada" permit evidentierea legaturii dintre functiunea de exploatare si functiunea financiara a întreprinderii si pot fi împartite în doua categorii: SIG - activitate si SIG - rentabilitate.

În partea finala a Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune se determina doua solduri reziduale de flux (Capacitatea de Autofinantare si Autofinantarea), indicatori de interes în analiza financiara prin semnificatia si utilitatea lor în aprecirea performantelor financiare si în calculul unor rate financiare semnificative.

2.2.1. Solduri Intermediare de Gestiune - activitate

            Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune caracteristice exploatarii sunt indicatorii valorici ai productiei si comercializarii prezentati pe larg si analizati detaliat în capitolul II:

1) Cifra de afaceri (CA) exprima volumul afacerilor realizate cu tertii cu ocazia activitatii curente a întreprinderii si se determina cu ajutorul relatiei:

            CA =Vânzari de marfuri (activitate comerciala + prestari servicii)(Vmf)+

+ Productia vânduta (activitatea industriala) (Pv).

2) Marja comerciala (Mc) este suplimentul de valoare adusa de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse si marfuri cumparate si revândute), este un element al valorii adaugate si se determina cu ajutorul relatiei:

            Mc = Vânzari de marfuri (Vmf) - Costul marfurilor (Chmf).

3) Productia exercitiului (Pex) cuprinde bunurile si serviciile produse de întreprindere în cursul exercitiului, indiferent de destinatie, fiind egal cu suma:

            Pex = Productia vânduta (Pv) + Productia stocata (±ΔS) + Productia

imobilizata (Pi).

4) Valoarea adaugata (Vad) exprima ceea ce adauga întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate si se calculeaza cu relatia:

            Vad = Marja comerciala (Mc) + Productia exercitiului (Pex) -

- Consumurile intermediare (Ci).

2.2.2. Solduri Intermediare de Gestiune - rentabilitate

            Contul de profit si pierdere permite evaluarea performantelor întreprinderii, prin stabilirea conexiunii între soldurile intermediare de activitate economica si fluxul de rezultate, având ca punct de plecare valoarea adaugata.

1) Excedentul brut (Insuficienta) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curenta a întreprinderii, care permite sa se masoare capacitatea de a genera si conserva fonduri în conditii de functionare, fiind independent de politica financiara, fiscala si în domeniul amortizarii; se calculeaza cu ajutorul relatiei:

            EBE = Valoarea adaugata (Vad) + Subventii de exploatare (Sbv) -

- Impozite, taxe, varsaminte asimilate (I+Tx) - Cheltuieli cu personalul (Chp).

2) Rezultatul din exploatare (Rexp) masoara performanta comerciala si industriala a întreprinderii, fiind independent de politica financiara si fiscala, dar tine cont de amortizare si provizioane; se determina cu relatia:

            Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare (Ave) -

- Amortizari si provizioane - Alte cheltuieli de exploatare.

            Acest rezultat mai poate fi determinat si prin diferenta:

            Rexp = Venituri din exploatare - Cheltuieli de exploatare.

3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiara, cuprinde elemente de fluxuri financiare si elemente ce corespund riscurilor atasate, fiind intermediar între rezultatul de exploatare si rezultatul curent:

            Rfin = Venituri financiare - Cheltuieli financiare.

4) Rezultatul curent (Rcrt) tine cont de politica de finantare a întreprinderii, nu este influentat de elemente extraordinare sau fiscale pure si este egal cu suma:

            Rcrt = Rexp+ Rfin.= Rexp +(Venituri financiare - Cheltuieli financiare).

5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobisnuita a întreprinderii, nefiind legat de activitatea curenta si se determina ca diferenta:

            Rextr = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare.

6) Rezultatul brut al exercitiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale si cheltuielile totale si se determina ca diferenta:

            Rbr = Venituri totale - Cheltuieli totale.

7) Rezultatul net al exercitiului (Rnet) constituie soldul final dupa aplicarea cotei procentuale de impozit (i), asupra rezultatului brut, conform relatiei:

            Rnet = Rbr - Impozitul pe profit = Rbr (1 - i).

            Rezultatul net urmeaza a fi repartizat conform legii, partial distribuit (participare salariati la profit, dividende actionari) sau reinvestit (pentru marirea capitalurilor proprii prin autofinantare)

De exemplu, Soldurile Intermediare de Gestiune calculate pe baza contului de profit si pierdere (Tabelul 1) sunt prezentate în Tabelul 2, din care se desprind urmatoarele concluzii:

1. Cresterea marjei comerciale cu 55 % s-a datorat cresterii mai rapide a veniturilor din vânzarea marfurilor fata de costul de cumparare (137,4 > 128,7%).

Aplicatia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune

     Tabelul 2

 

Nr.

Solduri intermediare de gestiune

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Vânzari de marfuri (Vmf)

4465

6134

+ 1669

137,4

 

2.

Costul mfurilor vândute (Chmf)

4158

5350

+ 1192

128,7

 

3.

Marja comerciala (Mc)(1-2)

307

784

+ 477

155,0

 

4.

Productia vânduta (Pv)

530551

777384

+ 246833

146,5

 

5.

Cifra de afaceri neta (CA)(1+4)

535016

783518

+ 248502

146,4



 

6.

Variatia stocurilor (±ΔS)

- 4924

- 89949

- 85025

1826

 

7.

Productia imobilizata (Pi)

598

2254

+ 1656

376,8

 

8.

Productia exercitiului(Pex)(4+6+7)

526225

689688

+ 163463

131,0

 

9.

Consumuri intermediare (Ci)

292546

380067

+ 87521

129,9

 

10.

Valoarea adaugata (Vad)(3+8-9)

233987

310405

+ 76418

132,6

 

11.

+ Subventii de exploatare

-

-

-

-

 

12.

- Alte impozite si taxe

5555

8441

+ 2886

151,9

 

13.

- Cheltuieli cu personalul

112265

152105

+ 39840

135,5

 

14.

= Excedent brut de exploatare(EBE)

116167

149859

+ 33692

129,0

 

15.

+ Alte venituri din exploatare

4418

4604

+ 186

104,2

 

16.

- Ajustare valori imobilizari

10000

50445

+ 40445

504

 

17.

- Alte cheltuieli de exploatare

7577

9410

+ 1833

124,2

 

18.

= Rezultatul din exploatare (Rexp)

103008

94608

- 8400

91,8

 

19.

Venituri financiare

3097

5641

+ 2544

182,1

 

20.

- Cheltuieli financiare

55309

30960

- 24349

55,9

 

21.

= Rezultatul financiar (Rfin)

- 52212

- 25319

+ 26893

48,5

 

22.

Rezultatul curent (Rcrt)(18 + 21)

50796

69289

+ 18493

136,4

 

 

23.

Rezultatul extraordinar (Rextr)

-

-

-

-

 

 

24.

Rezultatul brut (Rbr)(22 +23)

50796

69289

+ 18493

136,4

 

30.

- Impozitul pe profit

10128

17905

+ 7777

176,8

 

31.

= Rezultatul net (Rnet)(24 - 30)

40668

51384

+ 10716

126,3

 

2. Cresterea cifrei de afaceri nete cu 46,4 % s-a datorat atât cresterii productiei vândute, cât si a vânzarilor de marfuri.

3. Cresterea productiei exercitiului cu 31 % s-a datorat atât cresterii destocajului cât si cresterii productiei imobilizate.

4. Cresterea valorii adaugate cu 32,6 % a fost consecinta cresterii mai rapide a productiei exercitiului în raport cu consumurile intermediare(131 > 129,9 %).

5. Cresterea Excedentului Brut din Exploatare cu 29 % s-a datorat cresterii valorii adaugate, pe seama cheltuielilor cu personalul si a altor impozite si taxe.

6. Reducerea Rezultatului din Exploatare cu 8,2 % s-a datorat cresterii mai lente a sumei dintre excedentul brut din exploatare cu alte venituri din exploatare  comparativ cu suma dintre amortizare si alte cheltuieli de exploatare.

7. Reducerea pierderii financiare cu 45,8 % a fost consecinta cresterii veniturilor financiare si a reducerii cheltuielilor financiare.

8. Cresterea Rezultatului Curent cu 36,4 % a fost consecinta reducerii în proportie mai mare a pierderii financiare (54,2 %) comparativ cu scaderea rezultatului din exploatare (8,2 %).

9. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut, care a crescut cu 36,4 % ca urmare a cresterii mai rapide a veniturilor totale (31,2 %) comparativ cu cheltuielile totale (0,6 %).

10. Rezultatul net contabil al exercitiului a crescut cu 26,3 % într-un ritm inferior cresterii rezultatului brut (36,4 %) datorita cresterii mai rapide a impozitului pe profit (36,4 %).

2.3. Analiza marjelor de rentabilitate

            Contul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor si veniturilor exercitiului pe trei niveluri de activitate: exploatare, financiar, extraordinar, de unde rezulta profitul (+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel.

            Tabloul SIG permite sa se masoare fluxul global de activitate, rezultatul pe tipuri de activitati fiind determinat sub forma marjelor:

A. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare - Cheltuieli de exploatare;

B. Rezultatul financiar = Venituri financiare - Cheltuieli financiare (±);

C. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B);

D. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare;

E. Rezultatul brut = Venituri totale - Cheltuieli totale;

F. Rezultatul net = Rezultatul brut - Impozitul pe profit.

            În partea finala a contului de profit si pierdere se determina:

G. Rezultatul/actiune = Rezultatul brut (net)/Numar actiuni.

            Pe baza analizei datelor Tabloului SIG (Tabelul 2) privind marjele de rentabilitate ce caracterizeaza fluxul de rezultate din contul de profit si pierdere se obtin datele din Tabelul 3:

Aplicatia 3: Fluxul de rezultate ale contului de profit si pierdere

                                                                                                     Tabelul 3

 

Nr.

Venituri, cheltuieli si rezultate

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Rezultatul din exploatare (Rexp)

+ 103008

+ 94608

- 8400

91,8

 

2.

Rezultatul financiar (Rfin)

- 52212

- 25319

+ 26893

48,5

 

3.

Rezultatul curent (Rcrt)

50796

69289

+ 18493

136,4

 

4.

Rezultatul extraordinar (Rextr)

-

-

-

-

 

5.

Rezultatul brut (Rbr)

50796

69289

+ 18493

136,4

 

6.

Rezultatul net (Rnet)

40668

51384

+ 10716

126,3

 

7.

Numarul de actiuni (mii)

59200

295996

+ 236796

500,0

 

 

8.

Rezultatul net/actiune

- de baza

- diluat

0,687

0,687

0,174

0,174

- 0,513

- 0,513

25,32

25,32

 

            Din analiza datelor Tabelului 3 se constata urmatoarele:

1. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8,2 %, ca urmare a decalajului nefavorabil între dinamica veniturilor si a cheltuielilor de exploatare: IVexp < IChexp (130,9 < 140,2).

2. Rezultatul financiar constituie o pierdere, care s-a redus cu 45% datorita cresterii veniturilor financiare cu 82% si reducerii cheltuielilor aferente cu 44%.

3. Rezultatul curent a crescut cu 36,4 % datorita decalajului indicilor de dinamica: IRexp > IRfin (91,8 > 45,8 %).

4. Inexistenta rezultatului extraordinar antreneaza egalitatea rezultatului brut cu rezultatul curent.

5. Rezultatul net contabil al exercitiului a crescut cu 26,3%, datorita cresterii mai rapide a rezultatului brut, ceea ce a majorat rezultatul pe actiune cu 27 %.

            Pornind de la veniturile din productia exercitiului, analiza cheltuielilor prin functii permite determinarea mai multor marje de rentabilitate:

1) Marja industriala = Productia exercitiului - Costul aprovizionarilor;

2) Marja costurilor de productie = Marja industriala - Alte cheltuieli

            de productie.

            Aceste marje sunt caracteristice activitatii industriale a întreprinderii si trebuie raportate la marja comerciala specifica activitatii de comert. Ele pun în evidenta faptul ca productia stocata si cea imobilizata nu reprezinta decât venituri calculate (transferuri de cheltuieli) si ca numai productia vânduta si vânzarile de marfuri genereaza rezultat.

3) Marja costului de cumparare = Cifra de afaceri - Costul de cumparare;

4) Marja comerciala = Vânzari de marfuri - Costul de cumparare a marfurilor;

5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri - Cheltuieli variabile.

            Aceste marje se analizeaza la nivelul rezultatului curent, deoarece elementele extaordinare nu sunt dependente de vânzari, ceea ce poate fi ilustrat pe baza datelor Tabelului 4:

Aplicatia 4: Marje de rentabilitate aferente cheltuielilor prin functii

                                                                                                   Tabelul 4

 

Nr.

Venituri si cheltuieli prin functii

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Productia exercitiului

526225

689688

+ 163463

131,0

 

2.

Costul aprovizionarilor

292546

380067

+ 87521

129,9

 

3.

Marja industriala (1 - 2)

233679

309621

+ 75942

132,5

 

4.

Alte cheltuieli de productie

37885

55015

+ 17130

145,2

 

5.

Marja costurilor de productie (3 - 4)

195794

254606

+ 58812

130,0

 

6.

Cifra de afaceri

535016

783518

+ 248502

146,4

 

7.

Costul de cumparare

344015

482320

+ 138305

140,2

 

 

8.

Marja costului de cumparare (6 - 7)

191001

301198

+ 110197

157,7

 

 

9.

Cheltuieli variabile

383562

49481

+ 115919

130,2

 

 

10.

Marja costurilor variabile (6 - 9)

151454

284037

+ 132583

187,5

 

 

11.

Vânzari de marfuri

4465

6134

+ 1669

137,4

 

 

12.

Costul de cumparare a marfurilor

4158

5350

+ 1192

128,7

 

 

13.

Marja comerciala (11 - 12)

307

784

+ 477

155,0

 

            Din analiza datelor Tabelului 4 se constata urmatoarele:

1. Prin productia exercitiului, marja industriala a crescut cu 32,5 % ca urmare a cresterii mai rapide a productiei exercitiului fata de costul aprovizionarilor.

2. Marja costurilor de productie a crescut cu 30 % în conditiile cresterii marjei industriale si a altior cheltuieli de productie cu 45,2 %.

3. Prin cifra de afaceri, marja costului de cumparare a crescut cu 57,7 %, în conditiile cresterii cifrei de afaceri cu 46.4 % si a costului de cumparare cu 40,2 %, în timp ce marja costurilor variabile a crescut cu 87,5 %.

4. Marja comerciala a crescut cu 55 % ca urmare a cresterii vânzarilor de marfuri cu 37,4 % si a costului marfurilor vândute cu 28,7 %.

2.4. Analiza rezultatului din exploatare

            Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exercitiului, caracterizeaza în marime absoluta rentabilitatea activitatii curente a întreprinderii si este calculat cu ajutorul relatiei:

           

în care:

R = 1 - I = Rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare.

            De exemplu, preluând date din Tabelul 1 rezulta datele din Tabelul 5:

Aplicatia 5: Calculul rezultatului din exploatare

                                                                                                   Tabelul 5

 

Nr.

Venituri, cheltuieli si rezultate

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Venituri din exploatare - total

535108

700425

+ 165317

130,9

 

2.

Cheltuieli de exploatare - total

432100

605817

+ 173717

140,2

 

3.

Rezultatul din exploatare (Rexp)

103008

94608

- 8400

91,8

 

4.

I = Ch exp /Vexp

0,808

0,865

+ 0,057

107,2

 

5.

R = 1 - I

0,192

0,135

- 0,057

69,9

 

6.

Rexp = Vexp · R

103008

94608




- 8400

91,8

 

Din analiza datelor Tabelului 5 rezulta urmatoarele:

Modificarea rezultatului din exploatare este egala cu diferenta:

∆ = Vexp1 ∙ R1 - Vexp0 ∙ R0 = 94608 - 103008 = - 8400 mil. lei.

Factorii de influenta sunt urmatorii:

∆ = ∆Vexp + ∆R,

în care:

∆Vexp = (Vexp1 - Vexp0) ∙ R0 = 165317 · 0,192 = + 31741 mil. lei;

∆R = Vexp1 ∙ (R1 - R0) = 700425 · (- 0,057) = - 40141 mil. lei.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

∆Vexp + ∆R = + 31741 - 40141 = - 8400 mil. lei = ∆.

            În concluzie:

1. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8,2%) s-a realizat în conditiile cresterii veniturilor din exploatare, datorita reducerii ratei de eficienta a  cheltuielilor de exploatare 0,057 lei (30,1 %).

2. Reducerea ratei de eficienta (R) s-a datorat cresterii cheltuielilor de exploatare la 1 leu venituri aferente cu 0,057 lei (7,2 %), ceea ce echivaleaza cu cresterea indicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri.

Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare (Nota explicativa 4) implica abordarea structurii cheltuielilor de exploatare dupa destinatie si calculul rezultatului din exploatare conform relatiei:

Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) - Cheltuieli de desfacere (Chd) - Cheltuieli generale de administratie (Chad) + Alte venituri din exploatare (Ave),

în care:

RCA = Cifra de afaceri neta (CA) - Costul bunurilor vândute si al serviciilor prestate (Cv), unde:

Cv = Cheltuielile activitatii de baza (Chab) + Cheltuielile activitatilor auxiliare (Chaa) + Cheltuielile indirecte de productie (Chi).

De exemplu, aprofundam analiza Rezultatului din Exploatare conform Notei Explicative 4, pe baza datelor Tabelului 6, din care se desprind:urmatoarele:

Modificarea rezultatului din exploatare este egala cu diferenta:

Δ = Rexp1 - Rexp0 = 94608 - 103008 = - 8400 mil. lei;

Factorii de influenta sunt urmatorii:

Δ = ΔRCA + ΔChd + ΔChad + ΔAve,

în care:

Aplicatia 6: Analiza rezultatului din exploatare

                                                                                                     Tabelul 6

 

Nr.

Indicatorul

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Cifra de afaceri neta (CA)

535016

783518

+ 248502

146,4

 

2.

Cost bunuri vând. si serv.prest.(Cv)

344015

482320

+ 138305

140,2

 

3.

Cheltuielile activit. de baza (Chab)

239083

335202

+ 96119

140,2

 

4.

Cheltuielile activit. auxiliare (Chaa)

43364

60798

+ 17434

140,2

 

5.

Cheltuielile indirecte de prod.(Chi)

61568

86320

+ 24752

140,2

 

6.

Rezultat brut aferent CA nete (1-2)

191001

301198

+ 110197

157,7

 

7.

Cheltuielile de desfacere (Chd)

10251

16373

+ 6122

159,7

 

8.

Cheltuieli grale de administr.(Chad)

82160

194821

+112661

137,1

 

9.

Alte venituri din exploatare (Ave)

4418

4604

+ 186

104,2

 

10.

Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)

103008

94608

- 8400

91,8

 

a) Pe prima treapta de diviziune:

ΔRCA = RCA1 - RCA0 = 301198 - 191001 = + 110197 mil.  lei;

ΔChd = Chd0 - Chd1 = 10251 - 16373 = - 6122 mil. lei;

ΔChad = Chad0 - Chad1 = 82160 - 194821 = - 112161 mil. lei;

ΔAve = Ave1 - Ave0 =  4604 - 4418 = + 186 mil. lei.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

ΔRCA+ ΔChd +ΔChad +ΔAve =110197- 6122-112661+186= + 8400 mil.lei = Δ.

b) Pe treapta a doua de diviziune: Δ RCA = ΔCA + ΔCv,

în care:

ΔCA = CA1 - CA0 = 783518 - 535016 = + 248502 mil. lei;

ΔCv = Cv0 - Cv1 = 344015 - 482320 = - 138305 mil. lei.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

ΔCA + ΔCv = 248502 - 138305 = + 110197 mil. lei = ΔRCA.

            În concluzie:

1. Reducerea rezultatului din exploatare a fost consecinta cresterii mai rapide a sumei cheltuielilor de desfacere si de administratie comparativ cu suma rezultatului brut aferent cifrei de afaceri si altor venituri din exploatare:

.

2. Cresterea rezultatului brut aferent cifrei de afaceri nete s-a datorat cresterii mai rapide a cifrei de afaceri fata de costul bunurilor vândute (146,4 > 140,2 %).

2.5. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri

            Dupa provenienta rezultatul aferent cifrei de afaceri (RCA) cuprinde doua componente, corespunzator modului de calcul al cifrei de afaceri: rezultatul (beneficiul) din productia vânduta (B) si rezultatul (beneficiul) din vânzarile de marfuri (Bmf):

            RCA = B + Bmf

2.5.1. Analiza beneficiului aferent productiei vândute

            Beneficiul (B) aferent productiei vândute se determina cu relatia:

            B = ∑q(S)p - ∑q(S)c,

în care:

q = Volumul fizic al produselor vândute;

S = Structura sortimentala a productiei vândute;

 = Pretul mediu de vânzare al produselor;

c = Costul complet unitar al produselor.

De exemplu, efectuam analiza factoriala a beneficiului aferent productiei vândute folosind datele din Tabelul 7:

Aplicatia 7: Analiza beneficiului aferent productiei vândute

                                                                                                    Tabelul 7

Produse

conventionale

Valoarea vânzarilor la pret

(milioane lei)

Valoarea vânzarilor la cost

(milioane lei)

q0 . p0

q1 . p1

q1 . p0

q0 . c0

q1 . c1

q1 . c0

A - to

212221

326501

320280

186990

318240

281520

B - buc.

185692

287632

253800

156826

265080

214320

C - buc.

132638

163251

157464

117936

147744

139968

Total

530551

777384

731544

461752

731064

635808

            Pe baza datelor Tabelului 7 se obtin urmatoarele rezultate:

mil. lei;

mil. lei.

Modificarea beneficiului este egala cu diferenta:

∆ = B1 - B0 = 46320 - 68799 = - 22479 mil. lei.

Factorii de influenta sunt urmatorii:

∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆,

în care:

mil. lei.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

mil. lei = Δ.

           

În concluzie:

1. Reducerea beneficiului din vânzarea productiei cu 32,6 % a fost consecinta cresterii costului unitar al produselor, care a diminuat beneficiul cu 138,4 %.

2. Beneficiul a evoluat echiproportional cu gradul de realizare a vânzarilor, a caror crestere cu 37,9 % a condus la majorarea beneficiului cu acelasi procent.

3. Modificarea structurii sortimentale a determinat cresterea beneficiului cu 1,27 % prin cresterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate superioare ratei medii a rentabilitatii productiei.

4. Cresterea pretului mediu a majorat beneficiul cu 66,63 %, ceea ce poate fi consecinta influentei a doi factori:

a) îmbunatatirea calitatii produselor prin cresterea ponderii claselor superioare de calitate, factor care reflecta efortul propriu al întreprinderii;

b) cresterea pretului pe clase de calitate, factor independent de efortul propriu.

2.5.2. Analiza beneficiului aferent vânzarilor de marfuri

            Beneficiul aferent vânzarilor de marfuri caracterizeza performanta activitatii comerciale si se calculeaza cu ajutorul relatiei:

           

în care:

Mc = Marja comerciala;

Ch circ = Cheltuieli de circulatie;

R = Volumul desfacerilor (rulajul) de marfuri;

 = Cota procentuala medie de adaos comercial;

= Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulatie.

            Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit si pierdere.

            De exemplu, din Tabloul SIG (Tabelul 2) extragem datele din Tabelul 8:

Aplicatia 8: Analiza beneficiului aferent vânzarilor de marfuri

                                                                                                     Tabelul 8

 

Nr.

Indicatori

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Desfaceri de marfuri (R)

1024

2376

+1352

232,0

 

2.

Cota medie de adaos () (%)

30,0

33,0

+ 3,0

110,0

 

3.

Marja comerciala (Mc)(1*2)

307

784

+ 477

155,0

 

4.

Nivelul relativ al chelt. de circ () (%)

23,55

25,62

+ 2,07

108,8

 

5.

Cheltuielile de circulatie (1*6)

242

609

+367

251,0

 

6.

Beneficiul aferent vânz. de marfuri (5 -7)

65

175

+ 110

269,2

 

            Din datele Tabelului 8 rezulta urmatoarele:

mil. lei;

mil. lei.

Modificarea beneficiului este diferenta:

∆ = Bmf1 - Bmf0 = 175 - 65 = + 110 mil. lei.

Factorii de influenta sunt urmatorii:

∆ = ∆R + ∆ + ∆,

în care:

 mil. lei;

 mil. lei;

 mil. lei

            În concluzie:

1. Cresterea beneficiului aferent vânzarilor de marfuri cu 169,2% a fost consecinta cresterii volumului desfacerilor cu 132 %, care a majorat beneficiul cu 133,8 % si a cresterii cotei medii de adaos cu 3%, care l-a majorat cu 110,8 %.

2. Cresterea nivelului mediu al cheltuielilor de circulatie cu 2,07 procente (8,8 %) a diminuat beneficiul cu 75,4 %.

Pe o treapta superioara de analiza factoriala, cota medie de adaos si nivelul mediu al cheltuielilor de circulatie depind de structura desfacerilor pe grupe de marfuri (S), cotele de adaos (A) si nivelul cheltuielilor pe grupe de marfuri (N):

;


2.6. Analiza Capacitatii de Autofinantare si a Autofinantarii

            Capacitatea de autofinantare (CAF), numita si marja bruta de autofinantare, este un sold rezidual de flux semnificativ pentru întreprindere, care se obtine ca o diferenta între fluxurile de intrare si fluxurile de iesire generate de operatiunile curente de gestiune care lasa la dispozitia întreprinderii resurse proprii ce ramân disponibile pentru finantarea diverselor necesitati: rezultatul exercitiului dupa impozitare si cheltuielile care nu au antrenat plati (amortizari, provizioane), dupa deducerea sumelor corespunzatoare participarii salariatilor la profit acordate în conditiile legii.

            Capacitatea de autofinantare se poate determina prin doua metode:

1) Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatarii (EBE):

            CAF = EBE + Alte venituri din exploatare - Alte cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu despagubiri, donatii, activele cedate) + Venituri financiare -

 - Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare -

- Impozitul pe profit.

            Aceasta metoda pune în evidenta originea capacitatii de autofinantare, corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile si cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie.

2) Prin metoda aditiva, pornind de la rezultatul net al exercitiului (Rnet):

            CAF = Rnet + Amortizari si provizioane pt. deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustari privind provizioanele

            Aceasta metoda simpla si rapida nu explica originea capacitatii de autofinantare si ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naste operatiuni, ci informeaza asupra utilizarii acesteia în mai multe scopuri: acoperirea pierderilor probabile si a riscurilor (provizioanelor); finantarea cresterii (rezultatul pus în rezerva); remunerarea capitalului propriu (dividende) si rambursarea împrumuturilor.

            În esenta, capacitatea de autofinantare poate fi caracterizata ca fiind un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operatiunilor de gestiune (exploatare, financiare) si de unele operatiuni extraordinare.

            Ea are caracterul unei resurse degajate în cursul exercitiului, putându-se calcula ca diferenta între intrari si iesiri de fonduri din care nu se deduce nici un element contabil calculat (amortizari, provizioane):

            CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli platibile.

            Capacitatea de autofinantare prezinta câteva caracteristici cum ar fi:

a) Este un flux de trezorerie efectiva sau potentiala care cuprinde inexactitati si este eterogena, deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce ramân timp scurt în întreprindere; resurse disponibile durabile pentru a asigura finantari structurale; operatiuni (cheltuieli si venituri) extraordinare.

b) Trebuie sa concure la mentinerea valorii întreprinderii, fiind un factor de crestere a acesteia prin propriile mijloace putând sa dispuna de capitaluri suplimentare, prin apelarea la împrumut.

c) Utilitatea CAF vizeaza: finantarea (totala sau partiala) a noilor investitii; întarirea fondului de rulment; rambursarea împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finantare a programului de investitii; rambursarea datoriilor bancare de finantare a investitiilor; distribuirea de dividende.

            În final, capacitatea de autofinantare serveste la determinarea unor rate financiare de performanta si pentru calculul unui alt sold rezidual important pentru întreprindere: autofinantarea.

            Autofinantarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinantare care ramâne la dispozitia întreprinderii dupa deducerea dividendelor distribuite:

            AF = CAF - Dividende distribuite

            Autofinantarea reprezinta îmbogatirea întreprinderii, fiind un mijloc de finantare pe care aceasta îl gaseste în propriile forte, care îi va întari structura financiara, marind fondul de rulment. Ea constituie o resursa proprie de care dispune întreprinderea prin prezenta capitalurilor proprii, a caror absenta conduce la dezechilibrarea structurii bilantului.

            Exista situatii în care întreprinderea are capacitate de autofinantare, în schimb nu are o autofinantare suficienta care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile, ceea ce are ca efect prezenta datoriilor în totalul capitalurilor din bilant.

            Cresterea autofinantarii presupune reducerea dividendelor distribuite, ceea ce nemultumeste actionarii, care doresc remunerarea capitalurilor investite.

            Nivelul ideal de autofinantare este dificil de apreciat, dar pot exista cel putin urmatoarele trei situatii:

1) Autofinantarea minima care cuprinde numai amortismentele, când întreprinderea doreste sa se retraga de pe o piata în regres, urmând sa-si produca numai sumele necesare reînnoirii mijloacelor de productie.

2) Autofinatarea de mentinere este necesara pentru pastrarea nivelului productiei, fara dezvoltarea lui. Pe lânga amortismente, autofinantarea trebuie sa cuprinda compensarea cresterii preturilor. Mijloacele de productie pot fi reînnoite.

3) Autofinantarea de dezvoltare este ceruta în cazul în care se doreste cresterea productiei. Este o autofinantare de mentinere plus un supliment pentru a pune în opera mijloace mai performante si poate fi însotita de alte surse de finantare (noi aporturi ale actionarilor).

Atât capacitatea de autofinantare cât si autofinantarea sunt utilizate în analiza pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificatie în evaluarea performantelor întreprinderii, cum ar fi:

a) , sau:

b) , sau: ;

c) , sau:

           

Aceste rate trebuie urmarite în timp, pe o perioada de mai multi ani, pentru a pune în evidenta evolutia sanatatii si independentei financiare a întreprinderii.

Exemplificam calculul Capacitatii de Autofinantare si Autofinantarii pe baza datelor contului de profit si pierdere al întreprinderii analizate, din care se extrag datele prezentate în Tabelul 9:

Aplicatia 9: Calculul CAF si AF

                                                                                                    Tabelul 9

 

Nr.

Indicatori

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1. Metoda fluxurilor

 

1.

Excedent brut de exploatare (EBE)

116167

149859

+ 33692

129,0

 

2.

+ Alte venituri din exploatare

4418

4604

+ 186

104,2

 

3.

- Alte cheltuieli de exploatare

7577

9410

+ 1833

124,2

 

4.

+ Venituri financiare

3097

5641

+ 2544

182,1

 

5.

- Cheltuieli financiare

55309

30960

- 24349

56,0

 

6.

+ Venituri extraordinare

-

-

-

-

 

 

7.

- Cheltuieli extraordinare

-

-

-

-

 

8.

- Impozitul pe profit

10128

17905

+ 7777

176,8

 

 

9.

Capacitatea de autofinantare (CAF)

50668

101829

+50409

205,4

 

10.

- Dividende distribuite

14356

18139

+ 3783

126,3

 

11.

Autofinantarea (AF)

36312

83690

+ 47378

230,47

 

2. Metoda aditiva

 

1.

Rezultatul net (Rnet)

40668

51384

+ 10716

126,3

 

2.

+ Ajustare valori imobilizari

10000

50445

+ 40445

504

 

3.

Capacitatea de autofinantare(CAF)

50668

101829

+50409

205,4

 

4.

- Dividende distribuite

14356

18139

+ 3783

126,3

 

5.

Autofinantarea (AF)

36312

83690

+ 47378

230,47

 

            Din datele Tabelului 9 se desprind urmatoarele concluzii:

1. Ambele metode utilizate pentru calculul Capacitatii de Autofinantare arata cresterea acestui sold rezidual de flux cu 105,4 %.

2. Metoda fluxurilor reflecta faptul ca la originea cresterii acesteia a stat majorarea excedentului brut de exploatare si diminuarea pierderii financiare.

3. Alte rezultate din exploatare au redus Capacitatea de Autofinantare, ca urmare a depasirii altor venituri din exploatare de catre cheltuielile aferente.

4. Metoda aditiva arata ca aceasta majorare s-a datorat atât cresterii rezultatului net, cât si cresterii amortizarii si provizioanelor (ajustarile imobilizarilor).

5. Autofinantarea s-a majorat cu 139,3 %, într-un procent mai mare decât capacitatea de autofinantare, ca urmare a cresterii într-o proportie mai mica a dividendelor distribuite actionarilor comparativ cu Capacitatea de Autofinantare.

2.7. Analiza ratei rentabilitatii

            Rata rentabilitatii caracterizeaza gradul de rentabilitate, singurul care diferentiaza întreprinderi cu acelasi beneficiu dar cu rentabilitati diferite, ca urmare a costurilor diferite. Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecarei întreprinderi si eficienta activitatii desfasurate.

            Inclusa în bateria indicatorilor de eficienta, rata rentabilitatii se determina pe baza datelor din contul de rezultat sau din bilant, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatarii, rezultatul din exploatare, rezultatul exercitiului) la un indicator de efort (costuri, cifra de afaceri, capital investit, capital propriu).

            Calculate în mai multe variante în functie de factorii raportului efect-efort, ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparatiilor în timp, spatiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate si pot fi exprimate în urmatoarele forme:

1) Rata rentabilitatii resurselor consumate:  (%);

2) Rata rentabilitatii veniturilor:  (%);

            Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc) compara beneficiul (efectul) cu efortul propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilitatii veniturilor (Rv), care compara beneficiul cu un factor partial dependent de efortul propriu (CA), da expresie politicii comerciale a întreprinderii, indicând profitabilitatea cifrei de afaceri, impropriu denumit Rata rentabilitatii comerciale.

3) Rata marjei brute:  (%);

            Execedentul Brut de Exploatare, rezultat independent de politica de finantare si reglementarile fiscale, permite o mai buna masurare a performantelor industriale si comerciale ale întreprinderii.

4) Rata rentabilitatii comerciale pure:  (%).

            Indicatorul reflecta eficienta activitatii comerciale, marja comerciala fiind primul indicator de performanta în activitatea de vânzare a marfurilor.

2.7.1. Analiza ratei rentabilitatii resurselor consumate

            Rata rentabilitatii resurselor consumate caracterizeaza gradul de eficienta al consumului de factori de productie si se determina prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. În functie de componenta cifrei de afaceri, analiza vizeaza atât factorii specifici rentabilitatii productiei vândute cât si cei specifici vânzarilor de marfuri (din activitatea comerciala).

2.7.1.1. Analiza ratei rentabilitatii productiei vândute

            Rata rentabilitatii productiei vândute poate fi calculata în doua moduri:

1) Pe total productie:  (%);

2) Prin calculul pe produs:  (%).

în care:

S = Structura sortimentala a vânzarilor;

rc = Rata rentabilitatii produselor;

Pretul mediu unitar al produselor;

c = Costul unitar al produselor.

Efectuam analiza a ratei rentabilitatii resurselor consumate prin calculul pe total productie vânduta folosind datele Tabelului 10:

Aplicatia 10: Analiza ratei rentabilitatii pe total productie vânduta

                                                                                                  Tabelul 10

Nr.

crt.

Date de calcul

(milioane lei)

Exercitiul financiar

Abateri

(± Δ)

Indici

(%)

Precedent

Curent

1.

Valoarea productiei la cost

461752



731064

+ 269312

158,3

2.

Val. productiei ef. recalculate la cost

x

635808

-

-

3.

Valoarea productiei la pret

530551

777384

+ 246833

146,5

4.

Val. productiei ef. recalculate la pret

x

731544

-

-

5.

Beneficiul aferent productiei vândute

68799

46320

- 22479

67,4

5.

Rata medie a rentabilitatii (Rc) - %

14,9

6,3

- 8,6

42,3

            Pe baza datelor Tabelzului 10 se obtin urmatoarele rezultate:

 %;

 %.

Modificarea ratei rentabilitatii este egala cu diferenta:

Δ = Rc1 - Rc0 = 6,3 - 14,9 = - 8,6 %.

Factorii de influenta sunt urmatorii:

Δ = ΔCt + ΔB,

în care:

- 5,5 %;

.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

ΔCt + ΔB = - 5,5 - 3,1 = - 8,6 % = Δ.

            În concluzie:

1. Reducerea ratei rentabilitatii aferente productiei vândute cu 8,6 % a fost consecinta reducerii beneficiului cu 32,6 % si a cresterii costurilor aferente productiei vândute cu 58,3 %.

2. Detalierea pe o treapta superioara a factorilor conduce la urmatoarele influente:

,

în care:

%.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

 - 8,6 % = Δ.

            În concluzie:

1. Reducerea ratei rentabilitatii productiei vândute a fost exclusiv consecinta cresterii costului unitar al productiei.

2. Cresterea pretului mediu a majorat rata rentabilitatii, fie ca efect al ridicarii calitatii produselor, fie datorita cresterii pretului pe clase de calitate.

3. Modificarea structurii productiei a influentat în mica masura cresterea ratei rentabilitatii productiei, ceea ce poate fi pus în evidenta prin calculul pe produs:

De exemplu, analiza ratei medii a rentabilitatii prin calculul pe produs, se bazeaza pe datele din Tabelul11:

Aplicatia 11: Analiza ratei rentabilitatii pe produs

                                                                                                   Tabelul 11

Produse conventio-

Structura vânzarilor (%)

Pretul unitar

(mii lei/to)

Costul unitar

(mii lei/to)

Rata rentabilitatii

produselor (rc) (%)

nale

S0

S1

p0

p1

c0

c1

rc0

rc1

r΄c1

A - to

40

42

785

800

690

780

13,6

2,5

0,7

B - buc.

35

37

45

51

38

47

18,3

8,4

- 4,2

C - buc.

25

21

81

84

72

76

12,3

10,5

6,6

Total

100

100

236

373

x

x

14,90

6,30

0,1

            Pe baza datelor Tabelului 11 se obtin urmatoarele rezultate:

 %;

 %.

Modificarea ratei rentabilitatii este egala cu diferenta:

Δ = Rc1 - Rc0 = 6,3 - 14,9 = - 8,6 %.

Factorii de influenta sunt urmatorii:

Δ = ΔS + Δrc,

în care:

 %;

 %.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

ΔS + Δrc = 0,1 - 8,7 = - 8,6 % = Δ.

În concluzie:

1. Cresterea ratei medii a rentabilitatii datorita modificarii structurii productiei fost rezultatul cresterii ponderii produsului B care are rata (18,3 %) superioara ratei medii (14,9 %).

2. Prin intermediul ratei rentabilitatii produselor, analiza impune separarea influentelor pe treapta a doua de diviziune: ,

în care:

%

 %.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

.

În concluzie:

1. Ratele rentabilitatii produselor au diminuat rata medie pe total productie vânduta prin reducerea lor, ca urmare a cresterii costului unitar al acestora.

2. Cresterea pretului unitar al produselor a majorat ratele rentabilitatii produselor si prin acestea au influentat favorabil rata medie a rentabilitatii productiei vândute.

2.7.1.2. Analiza ratei rentabilitatii activitatii comerciale

            Rata rentabilitatii activitatii comerciale vizeaza eficienta vânzarilor de marfuri si se bazeaza pe urmatorul model de calcul:

             (%),

în care:

R = Desfacerile (rulajul) de marfuri;

= Cota procentuala medie de adaos comercial;

 = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulatie.

            De exemplu, efectuam analiza ratei rentabilitatii comerciale pure pe baza datelor Tabelului 8, din care se obtin urmatoarele rezultate:

Aplicatia 12: Analiza ratei rentabilitatii comerciale

            Calculul ratei rentabilitatii comerciale conduce la urmatoarele rezultate:

 %

 %.

Modificarea ratei rentabilitatii este diferenta:

Δ = Rrc1 - Rrc0 = 7,38 - 6,45 = + 0,93 %.

Factorii de influenta sunt urmatorii:

,

în care:

 %;

 %.

            Prin însumare se verifica egalitatea:

            În concluzie:

Cresterea ratei rentabilitatii comerciale cu 0,93 % a fost consecinta cresterii cotei medii adaosului comercial cu 3 %, în conditiile cresterii nivelului mediu al cheltuielilor de circulatie cu numai 2,07 %, la care a contribuit atât modificarea structurii desfacerilor cât si modificarea cotelor pe grupe de marfuri.


2.8. Pragul de rentabilitate si evaluarea riscurilor

            Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar, exista o baza comuna a relatiei rentabilitate - risc, în sensul ca rentabilitatea este un indicator de performanta al întreprinderii, indiferent de natura acesteia.

            Rentabilitatea este privita si determinata în mod diferit în functie de participantii la viata întreprinderii: gestionari, actionari, bancheri, salariati.

            Orice activitate implica un consum de capital care este supus unor riscuri ce însotesc rentabilitatea. Când creeaza sau dezvolta o întreprindere aducându-i capitaluri, proprietarii sai anticipeaza un anumit nivel de rentabilitate previzionala pentru un anumit nivel de activitate dat. În cazul variatiei acestui nivel, rentabilitatea financiara va suferi modificari care vor exprima riscul capitalului.

            Un capital investit va fi cu atât mai riscant cu cât sensibilitatea ratei rentabilitatii la modificarea volumului de activitate este mai mare, dupa cum si rentabilitatea asteptata este cu atât mai mare, cu cât riscul asumat este mai mare.

            Analiza financiara vizeaza atât rentabilitatea în ansamblu, prin studiul performantelor exploatarii înscrise în contul de rezultat, cât si impactul resurselor de finantare utilizate în raport cu mijloacele folosite.

            Rentabilitatea exploatarii, însotita de riscul de exploatare conditioneaza nivelul celorlalte rentabilitati si riscurile aferente: financiar, total, de faliment.

            Riscul economic este legat de structura costurilor de exploatare (în fixe si variabile) si depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mica a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.

            Riscul financiar decurge din prezenta cheltuielilor financiare care remunereaza capitalurile împrumutate (dobânzile la credite).

            Notiunea de risc nu are semnificatie decât atunci când se prezinta viitorul si se încearca estimarea fluctuatiilor ratei rentabilitatii în elaborarea de previziuni.

            Pentru estimarea riscului de exploatare si a riscului financiar, practica afacerilor utilizeaza un instrument de analiza cunoscut sub denumirea de: pragul de rentabilitate (Analyse coűt - volume - profit), (Breakeven Point Analysis), o metoda de analiza previzionala care permite stabilirea conditiilor necesare realizarii echilibrului microeconomic, cu sau fara profit (punctul mort).

            Este o metoda grafica de reprezentare a elementelor care prin diferenta dau beneficiul: pe abscisa se reprezinta volumul productiei vândute (q), iar pe ordonata, cifra de afaceri (CA), costurile totale (CT), fixe (Cf) si variabile (Cv).


            Metoda este aplicabila în cazul unei productii omogene sau pe produs, dupa repartizarea cheltuielilor si pleaca de la ipoteza liniaritatii costurilor si cifrei de afaceri (Figura 1).

           

Realizarea echilibrului în aceste conditii presupune egalitatea:

B = CA - CT = q ∙ p - (Cf + q ∙ v) = q(p - v) - Cf,

care poate fi restrânsa la egalitatea:

B + Cf = Mcv,

în care:

q = Volumul fizic al vânzarilor;

p = Pretul de vânzare;

v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs;

p - v = mcv = Marja unitara a costurilor variabile;

q (p - v) = Mcv = Marja totala a costurilor variabile;

Cf = Costurile fixe.

            Pragul de rentabilitate reprezinta volumul de activitate (volumul fizic al vânzarilor sau volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibreaza cheltuielile, rezultatul fiind egal cu zero (B = 0) numit si punctul mort.

            În grafic, punctul E de intersectie a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta costurilor (Ct) are aceeasi ordonata, ceea ce analitic înseamna egalitatea:

CA = Cf + Cv = Cf + q ∙ v,

sau factorial:

qcritic ∙ p = Cf + qcritic  ∙v.

            Începând de la acest punct, întreprinderea, având acoperit ansamblul cheltuielilor fixe si variabile, intra în zona de beneficii.

            Diagrama pragului de rentabilitate în conditii de liniaritate a cifrei de afaceri si a costurilor variabile, este utilizata în urmatoarele scopuri:

1) Stabilirea conditiilor necesare recuperarii cheltuielilor din venituri fara profit, la punctul mort (B = 0), când din egalitatea:

qcritic (p - v) = Cf, rezulta urmatoarele valori critice:

a) Volumul critic al vânzarilor: (unitati fizice);

b) Cifra de afaceri critica:  (unittati monetare).

            Din grafic se constata ca punctul E, de echilibru (numit si prag de rentabilitate sau punctul mort) delimiteaza doua zone:

a) Zona pierderilor, unde cheltuielile depasesc cifra de afaceri (O'E > OE), ca urmare a unor vânzari inferioare volumului critic (qv < qcritic);

b) Zona beneficiilor, unde cifra de afaceri depaseste cheltuielile (ECA > ECT) datorita uinor vânzari superioare volumului critic (qv > qcritic).

2) Determinarea conditiilor necesare realizarii unui beneficiu (B0), când din ecuatia de echilibru: CA = Cf + Cv + B0  rezulta urmatoarele valori:

a) Volumul vânzarilor:  (unitati fizice);

b) Cifra de afaceri: (unitati monetare);

3) Determinarea marjei de securitate (Ms), care sa permita desfasurarea unei activitati în conditii de siguranta, în doua variante:

a) Ms = qv - qcritic (unitati fizice);

b) Ms = CA - CAcritica (unitati monetare).

4) Determinarea intervalului de siguranta (Is) oferit de vânzarile efectuate în doua variante:

a)  (%);

b)  (%)

5) Calculul indicelui de rentabilitate care masoara marja de securitate în procente din cifra de afaceri, sau sporul de eficienta (Se), în doua variante:

a)  (%);

b)  (%).

            Pentru evitarea riscului de exploatare maxim în zona punctului mort, se considera necesara o marja de securitate de 10 - 20 % peste cifra de afaceri critica.

            Exemplificam analiza pragului de rentabilitate pentru produsul A, pe baza datelor Tabelului12, din care se desprind urmîtoarele concluzii:

1. Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate, volumul fizic al vânzarilor si cifra de afaceri, superioare valorilor critice, au asigurat marje de securitate, intervale de siguranta si sporuri de eficienta pozitive.

2. În exercitiul financiar curent, performantele au cunoscut dinamici nefavorabile comparativ cu exercitiul precedent, care reflecta o degradare a rentabilitatii, confirmata de cresterea mai rapida a cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cu cresterea cifrei de afaceri (53,8 %), ceea ce a majorat valorile pragului de rentabilitate (volumul si cifra de afaceri critice), în vederea limtarii riscului economic si financiar.

Aplicatia 13: Pragul de rentabilitate al produsului A

                                                                                                  Tabelul 12

 

Nr

Indicatori

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Volum vânzari (q v) - tone

271

408

+137

150,5

 

2.

Pret unitar (p) - mii lei/t

785

800

+ 15

102,0

 

3.

Cifra de afaceri (CA) - milioane lei

212221

326501

+114280

153,8

 

4.

Cheltuieli fixe (Cf) - mil.lei

121544

216403

+ 94859

178,0

 

5.

Cheltuieli variabile (Cv) - mil.lei

65446

101837

+ 36391

155,6

 

6.

Cheltuieli variabile unitare(v) - mii lei/t

242

250

+ 8

103,3

 

7.

Volum critic (qcritic) - to

224

394

+ 170

176,0

 

8.

CAcritica - milioane lei

175840

315200

+ 139360

179,2

 

9.

Marja de securitate (Ms) - to

+ 47

+ 14

- 33

29,8

 

10.

Marja de securitate (Ms) - mil. lei

+ 36381

+ 11301

- 25080

31,0

 

11.

Intervalul de siguranta (Is) - %

20,70

3,60

- 17,1

17,32

 

12.

Sporul de eficienta (Se) - %

17,11

3,46

- 13,65

20,2

 

            Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comerciala pura pe baza diagramei punctului mort prezinta factori specifici acestei activitati, pornind de la modul de calcul al beneficiului:

           

            La punctul mort (B = 0), acoperirea cheltuielilor de cisrculatie din cifra de afaceri presupune egalitatea CA = Chcirc, corespunzatoare punctului de echilibru E, care  conduce la urmatoarea ecuatie de echilibru:

Din egalitate rezulta valorile critice specifice activitatii comerciale pure: desfacerile (R critic) si cifra de afaceri (CA critica):

a)  (unitati monetare);

b)  (unitati monetare).

            Valorile astfel determinate trebuie luate în calcule în gestiunea curenta si previzionala a întreprinderii.

Cu toate avantajele metodei ce sta la baza analizei cost-volum-profit în  stabilirea echilibrului microeconomic pe baza pragului de rentabilitate, aceasta metoda prezinta unele limite de care trebuie sa se tina seama din mai multe considerente, dintre care amintim:

1) Analiza presupune fie o cerere nelimitata la un pret fix, la care se înregistreaza o elasticitate cerere-pret ce tinde spre infinit, fie o piata concurentiala perfecta care justifica liniaritatea cifrei de afaceri, care depinde de volumul vânzarilor, ca singura variabila asupra careia poate actiona producatorul în conditiile unui pret de echilibru al pietii ce nu depinde de acesta.

Costurile variabile liniare corespund situatiei particulare ce caracterizeaza randamentele factoriale constante, de obicei variabile.

2) În conditiile unei piete concurentiale imperfecte si randamentelor factoriale


variabile, cifra de afaceri si cheltuielile sunt neliniare (Figura 2).

            În realitate atât cifra de afaceri cât si cheltuielile variabile evolueaza neliniar, ceea ce schimba conditiile de echilibru: intersectia curbelor ce le reprezinta în doua puncte (E1, E2) atesta existenta a doua praguri de rentabilitate (qcritic 1, qcritic 2), care delimiteaza zona optima de crestere a volumului productiei.

3) Metoda nu poate fi aplicata prin extindere la nivelul unei productii neomogene, ci reclama o productie omogena sau individualizare la nivel de produs.

4) Orizontul de timp este pe termen scurt, când nu au loc modificari structurale ale productiei.

            Cu toate aceste limite, analiza punctului mort este folosita în gestiunea întreprinderii deoarece ofera unele informatii utile în urmatoarele directii:

1) Ofera o indicatie asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprinderea sa realizeze beneficii.

2) Este un instrument de ajutor deciziei în privinta alegerii unei investitii într-un nou produs, a investitiei de extindere sau investitiei de modernizare.

3) Permite anticiparea profiturilor în diferite ipoteze de lucru, având în vedere costurile fixe si variabile, precum si diferite variante de preturi.

4) Explica diferentele între previziuni si realizari, indicând în ce masura o scadere a beneficiilor este datorata unei scaderi a vânzarilor, unei cresteri a costurilor fixe sau costurilor variabile.

5) Permite aprecierea gradului de risc economic si financiar al activitatii, pe baza coeficientului de levier economic si financiar.

6) Permite estimarea conditiilor de maximizare a beneficiului în raport cu piata concurentiala, în cazul relatiei dintre beneficiu si volumul vânzarilor prin functia:

B = f (q), care implica anularea derivatei (beneficiului marginal):

,

de unde rezulta: p = v, respectiv mcv = 0.

b), de unde rezulta: CAM = CM.

            Egalitatea capata expresii care permit determinarea pretului optim în functie de piata concurentiala (pura sau imperfecta):

1) Cifra de afaceri liniara: CAM = p, deci: poptim = CM;

2) Cifra de afaceri parabolica: , deci: poptim = CM/(1+Ep/q).

2.8.1. Modalitati de evaluare a riscurilor

            Cea mai importanta utilizare a analizei cost-volum-profit decurge din relatia pragului de rentabilitate cu riscurile ce însotesc activitatea curenta: riscul de exploatare (economic), riscul financiar (de îndatorare), riscul total (global).

2.8.1.1. Evaluarea riscului de exploatare

            Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuatiile rezultatului exploatarii în functie de pozitia fata de pragul de rentabilitate (punctul mort) si de structura costurilor de exploatare (în fixe si variabile).

a) O prima modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la baza marja de securitate si intervalul de siguranta, care reflecta pozitia cifrei de afaceri fata de pragul de rentabilitate. Studii statistice arata ca un interval de siguranta de pâna la 10 % arata o situatie instabila, unul de 20 % caracterizeaza situatia relativ stabila, iar peste 20 % arata o situatie confortabila în raport cu pragul de rentabilitate.

            Intervalul de siguranta, denumit si indicator de pozitie (flexibilitate) exprima capacitatea întreprinderii de a-si modifica productia si de a se adapta la cerintele pietii. Cu cât valoarea lui este mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicata si, prin urmare, riscul economic este mai redus.

b) Aprecierea si evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului de exploatare (CLE) sau gradul de echilibrare a functionarii întreprinderii - Degree Operating Leverage (DOL).

            Acest coeficient exprima sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la variatiile vânzarilor, care masoara cresterea procentuala a acestuia, ca raspuns la cresterea cu un  procent a vânzarilor (volum fizic, cifra de afaceri):

            ,

calculat în doua variante:

1) ;

2) .

            Daca analiza punctului mort indica grafic efectele unei schimbari a vânzarilor asupra profitului, coeficientul levierului de exploatare masoara algebric marimea acestei schimbari si exprima direct gradul de risc economic (exploatare).

            Având în vedere ca rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea productiei, factorial CLE este egal cu raportul:

,

în care:

Mcv = CA - Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile.

            Relatia arata ca, pentru un nivel dat al productiei, CLE si implicit riscul de exploatare, este cu atât mai mare cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari:

           

            Pe plan financiar rezulta ca, daca o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare ridicat, schimbari mici ale vânzarilor vor avea consecinte majore asupra rezultatului exploatarii: acesta creste mult la cresterea vânzarilor, dar scade la fel de mult la reducerea acestora; acesta este riscul de exploatare asumat de întreprindere, care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe.

            Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat, întreprinderea trebuie sa-si variabilizeze cheltuielile fixe, recurgând la reducerea stocurilor si la dezinvestire. În acelati timp, ea trebuie sa-si asigure o marja de securitate suficienta prin evitarea zonei punctului mort, unde riscul de exploatare este maxim, fiind caracterizat de un coeficient de levier cu valori ce tind la infinit:

a) .

            În concluzie, la punctul mort (Rexp = 0), cheltuielile fixe deosebit de mari, absorb în întregime marja costurilor variabile [Mcv = q(p - v) = Cf.], riscul economic fiind maxim, prin imposibilitatea acoperirii cheltuielilor fixe din marja costurilor variabile.

Întreprinderea poate fi ferita de riscul de exploatare, cvasi- inexistent, în cazul în care CLE este egal cu zero:

b) , ceea ce corespunde cazului în care:

Mcv = q(p-v) = 0, de unde rezulta egalitatea: p = v.

Aceasta egalitate corespunde cazului în care Rexp = maxim, deoarece:

,

ceea ce confirma maximul rezultatului exploatarii (Rexp = maxim).

Riscul de exploatare este minor în cazul unor cheltuieli fixe relativ reduse (Cf→ 0) neglijabile în raport cu cheltuielile variabile, CLE fiind egal cu 1:

c) .

            În acest caz rezultatul din exploarare evolueaza echiproportional cu volumul vânzarilor (IRexp = Iq).

            Acest risc este caracteristic întreprinderilor cu munca predominant manuala, sau celor care au un utilaj învechit, complet amortizat, la care cheltuielile fixe legate de amortizare sunt relativ mici sau inexistente.

            Evaluarea riscului economic poate fi realizata si prin intermediul coeficientului levierului de exploatare calculat în functie de cifra de afaceri:

             = ,

în care:

Factorial, valoarea CLE creste cu costurile totale (CT):

.

            Riscul de exploatare în raport cu cifra de afaceri este cu atât mai mare cu cât costurile aferente sunt mai mari, având valoarea maxima la punctul mort, la care costurile egaleaza cifra de afaceri (CA = CT) si Rexp = 0.

            Fluctuatiile rezultatului exploatarii care traduc riscul economic depind de: cifra de afaceri, ponderea cheltuielilor fixe si proximitatea de punctul mort.

2.8.1.2. Evalurea riscului financiar

            Riscul financiar, sau de capital, priveste structura financiara si depinde de modul de finantare a activitatii: daca aceasta este finantata exclusiv din capitaluri proprii, nu comporta nici un risc financiar. Riscul financiar apare în cazul finantarii din surse împrumutate care implica cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) care influenteaza rentabilitatea întreprinderii.

            Acest risc se manifesta prin sensibilitatea rezultatului net la variatiile rezultatului exploatarii si se estimeaza prin elasticitatea ERnet/ Rexp cunoscuta sub denumirea de coeficient de levier financiar (CLF):

            ,

Calculul coeficientului levierului financiar poate fi efectuat în doua variante si reflecta faptul ca el exprima modificarea procentuala a rezultatului net ca raspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatarii:

1) ;

2) .

Marimea coeficientului astfel calculat este direct proportionala cu gradul de risc financiar, care, factorial se determina pe baza contului de profit si pierdere, în care rezultatul net impune deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut:

           

            Cum veniturile financiare (Vfin) si rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de activitatea curenta, CLF capata expresia:

.

            Valoarea CLF creste odata cu majorarea cheltuielilor financiare si reflecta gradul de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare, valorile pe care le poate avea coeficientul levierului financiar fiind dependente de structura financiara a întreprinderii, care expune întreprinderea la un risc de îndatorare mai mare sau mai mic, dupa cum urmeaza:

1) Riscul financiar este inexistent sau nesemnificativ în urmatoarele situatii:

a) , la punctul mort (Rexp = 0);

            În acest caz rezutatul net atinge maximul, deoarece .

b) , la finantarea din capitaluri proprii (Chfin = 0):

            În acest caz, rezultatul net evolueaza echiproportional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp).

2) Riscul financiar maxim (ce tinde la infinit):

, în cazul finantarii din împrumuturi însemnate purtatoare de dobânzi care pot absorbi rezultatul din exploatare (Ch fin →  Rexp).

            În cazul unor cheltuieli financiare echivalente dobânzilor la împrumuturi la care se adauga ratele scadente pentru rambursarea împrumuturilor coeficientul levierului financiar poate lua valori negative ce prefigureaza riscul de insolvabilitate (faliment).

            Pentru limitarea efectului cheltuielilor financiare prin intermediul coeficientului de levier financiar se are în vedere restabilirea unui echilibru microeconomic care sa permita acoperirea cheltuielilor financiare pe lînga cheltuielile fixe, ceea ce impune majorarea pragului de rentabilitate (valori critice) prin determinarea unui prag de rentabilitate global mai mare:

; .

            În concluzie, importanta coeficientului de levier financiar în gestiunea financiara curenta si previzionala decurge din faptul ca rezultatul net este sensibil la gradul de îndatorare si el conditioneaza marimea beneficiului si dividendelor pe actiune, interesante pentru actionari precum si autofinantarea întreprinderii, care îi potenteaza capitalurile proprii.

2.8.1.3. Evaluarea riscului total (global)

            Riscul total (economic- financiar) cumuleaza riscul economic cu riscul financiar, caracterizeaza riscul activitatii economice si financiare si se evalueaza cu ajutorul coeficientului levierului total (CLT), fiind calculat prin produsul:

            CLT = CLE · CLF.

            Factorial, coeficientul levierului total poate fi exprimat astfel:

            CLT, calculat în final ca raport între marja costurilor variabile si rezultatul exploatarii diminuat cu cheltuielile financiare, exprima sensibilitatea rezultatului net la variatiile vânzarilor:

            Riscul total este inexistent când rezultatul exploatarii este maxim (p = v) si maxim în cazul cheltuielilor financiare care îl anuleaza (Rexp = Chfin).

            Exemplificam analiza riscurilor folosind datele Tabelului 13:

Aplicatia 14: Calculul coeficientilor de levier economic, financiar, total

                                                                                                   Tabelul 13

 

Nr

Indicatori

Exercitiul financiar

Abateri

Indici

crt.

(milioane lei)

Precedent

Curent

(± Δ)

(%)

 

1.

Cifra de afaceri (CA)

535016

783518

+ 248502

146,5

 

2.

Cheltuieli variabile (Cv)

383562

499481

+115919

130,2

 

3.

Marja costurilor variabile (Mcv)

151454

284037

+132583

187,5

 

4.

Rezultatul din exploatare (Rexp)

103008

94608

- 8400

91,8

 

5.

CLE = Mcv/Rexp

1,47

3,00

+ 1,53

204,2

 

6.

Cheltuieli fixe (Cf)

48446

189429

+140983

390,9

 

7.

CLE = (Rexp + Cf)/Rexp

1,47

3,00

+1,53

204,2

 

8.

Cheltuieli financiare (Chfin)

55309

30960

- 24349

55,9

 

9.

CLF = Rexp/(Rexp - Chfin)

2,16

1,49

- 0,67

68,5

 

10.

CLT = CLE * CLF

3,17

4,46

+ 1,29

140,1

 

11.

CLT = Mcv/(Rexp - Chfin)

3,17

4,46

+ 1,29

140,1

 

            Din datele Tabelului 13 se desprind urmatoarele concluzii:

1. Coeficientul levierului financiar, în crestere de la 1,47 la 3, arata majorarea dependentei rezultatului din exploatare de cifra de afaceri si accentuarea riscului economic determinata de cresterea cheltuielilor fixe cu 290,9 %.

2. Reducerea coeficientului levierului financiar de la 2,16 la 1,49 arata diminuarea dependentei rezultatului net de rezultatul exploatrarii si reducerea riscului financiar prin diminuarea cheltuielilor financiare cu 45,1 %.

3. Cresterea coeficientului levierului total de la 3,17 la 4,46 arata cresterea dependentei rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri si a riscului total (economic financiar) prin majorarea cheltuielilor fixe.

2.8.2. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare

            Analiza financiara, orientata spre viitor, urmareste cuantificarea efectelor în lant ale coeficientilor de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele:

1) Efectul levierului de exploatare (ELE) reprezinta modificarea rezultatului din exploatare (∆rRexp) sub impactul cresterii ∆r a vânzarilor (cifrei de afaceri):

            ELE = CLE ∙ ∆rq(CA) = ∆rRexp (%).

2) Efectul levierului financiar (ELF) constituie modificarea rezultatului net (∆rRnet), ca urmare a cresterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp):

            ELF = CLF ∙ ∆rRexp = ∆rRnet (%)

3) Efectul levierului total (ELT) consta în modificarea rezultatului net (rRnet), ca efect al cresterii vânzarilor (∆rq(CA)):

            ELT = CLT ∙ ∆rq(CA) = ∆rRnet (%).

            De exemplu, cresterea cifrei de afaceri cu 12 % în perioada urmatoare va avea urmatoarele efecte în lant:

1) ELE = CLE ∙ ∆rCA = 3 ∙12 = 36 % = ∆rRexp si deci:

Rexp = 1,36 ∙ 94608 = 128858 mil. lei;

2) ELF = CLF ∙ ∆rRexp = 1,49 ∙ 36 = 53,64 % = ∆rRnet si deci:

Rnet = 1,5364 ∙ 63648 = 97789 mil. lei;

3) ELT = CLT ∙ ∆rCA = 4,46 ∙ 12 = 53,52 % = ∆rRnet si deci:

Rnet = 1,5352 ∙ 63648 = 97713 mil. lei.

            Cresterea vânzarilor are efecte favorabile asupra tuturor rezultatelor.












Document Info


Accesari: 16347
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )