Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ASPECTE TEORETICE PRIVIND FUNCTIUNILE COMERCIALA SI FINANCIAR -CONTABILA

economie












ALTE DOCUMENTE

Supermarket Manager Vision
EXAMEN OBLIGATII CONTRACTUALE
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Viziunea economica a lui Petre Tutea
CONTRACTUL DE NAVLOSIRE sI CEL DE TRANSPORT
Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit
INTREPRINDEREA - AGENT ECONOMIC
PIATA CAPITALULUI
Indicatorii procesului de analiza economica-financiara :
A survey on e-commerce

ASPECTE TEORETICE PRIVIND FUNCŢIUNILE COMERCIALĂ SI FINANCIAR -CONTABILĂ

1.1  Conceptul de functiune. Continutul functiunilor intreprinderii.



     Punctul de pornire in abordarea functionala a întreprinderii îl constituie analiza si structurarea categoriilor de obiective care au stat la baza înfiintarii acesteia. În functie de sfera de cuprindere si importanta lor, obiectivele întreprinderii se structureaza astfel:

    Obiectivele fundamentale-exprima principalele scopuri urmarite de întreprindere; acestea se refera la perioade mai îndelungate, au un  caracter sintetic si integrator.

    Obiectivele derivate de gradul I-se deduc nemijlocit din obiectivele fundamentale, realizarea lor implica o parte apreciabila din procesele de munca desfasurate în întreprindere.

    Obiectivele derivate de gradul II-se deduc direct din obiectivele derivate de gradul I, caracterizate printr-o definire mai concreta si prin implicarea în realizarea lor a unor procese de munca restrânse,de regula cu aceleasi caracteristici esentiale.

    Obiectivele specifice-sintetizeaza mobilurile sau utilitatea unor lucrari sau actiuni care contribuie la realizarea obiectivelor derivate.

    Obiectivele fundamentale-concretizeaza obiectivele specifice la nivelul salariatilor.

    În stransa legatura cu aceste categorii de obiective apar componente ale organizarii procesuale precum: functiunile, activitatile, atributiile, sarcinile.

    Organizarea procesuala consta, în esenta, în stabilirea principalelor categorii de munca, a proceselor necesare realizarii ansamblului de obiective ale întreprinderii.

    Functiunea reprezinta ansamblul proceselor de munca omogene, asemanatoare sau complementare, care contribuie la realizarea aceluiasi sau acelorasi obiective derivate de gradul I.

     Rezulta deci ca specific unei functiuni este utilizarea de concepte, cunostinte, tehnici, metode etc. di 18318j92s n acelasi domeniu, din domenii înrudite sau complementare. În consecinta, personalul de specialitate, care participa la derularea respectivelor procese de munca, poseda, in cea mai mare parte, calificare din acelasi sau dintr-un numar restrâns de domenii, subdomenii sau chiar specialitati.

     Conceptul de functiune a evoluat sub influenta a doi factori:

-         factorul tehnic, ca factor de baza al determinarii stucturii si complexitatii activitatii întreprinderii;

-         factorul socio-economic, sub influenta caruia activeaza întreprinderea.

    În cadrul organizatiilor, functiunile nu prezinta aceeasi intensitate de manifestare în fiecare etapa de dezvoltare a acestora, de aceea o functiune se poate prezenta în urmatoarele situatii:

-potentiala sau virtuala, atunci când, din anumite ratiuni ce tin de asigurarea unei eficiente ridicate, atât în organizatia respectiva cât si la nivelul sistemului din care aceasta face parte, functiunea nu se manifesta;

-integrata - când unele activitati specifice sunt desfasurate în cadrul organizatiei, iar altele, de obicei de o amploare si complexitate deosebita se desfasoara in afara organizatiei respective;

-reala si efectiva - când ansamblul activitatilor specifice acesteia se desfasoara în cadrul organizatiei respective.

    Realizarea obiectivelor stabilite pentru o perioada în cadrul organizatiei depinde de manifestarea în stransa interdependenta a tuturor functiunilor sale, evident cu intensitati diferite, în raport de etapa de dezvoltare a organizatiei si de natura obiectivelor stabilite. 

    În cadrul întreprinderilor moderne de dimensiuni mari si mijlocii exista cinci functiuni principale:cercetare-dezvoltare, comerciala, productie, financiar-contabila, personal.

   La rândul ei, fiecare functiune se divide în mai multe activitati (ansamblu de procese omogene sau înrudite ce concura nemijlocit la realizarea acelorasi obiective derivate de gradul II). În cadrul activitatilor se deosebesc atributii. Prin atributie se desemneaza un proces de munca precis conturat, care se executa periodic si uneori continuu, ce implica cunostinte specializate si concura la realizarea unui obiectiv specific. O atributie se poate divide in mai multe sarcini. Sarcina reprezinta o componenta de baza a unui proces de munca complex sau un proces de munca simplu ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual, care, de regula, se atribuie spre realizare unei singure persoane.

   Functiunile, activitatile, atributiile au caracter dinamic. Continutul lor se schimba o data cu dezvoltarea economica, cu evolutia conceptiilor privind managementul, cu amplificarea dimensiunii firmei si retehnologizarea ei prin încorporarea de noi atributii, sarcini etc. prin disparitia altora, modificandu-se rapoturile dintre ele.

Functiunile societatilor comerciale sunt formulate în legea nr. 31/1990.

1.      Functiunea de cercetare-dezvoltare - desemneaza ansamblul activitatilor

desfasurate in întreprindere prin care se concepe si se implementeaza progresul stiintifico-tehnic.

      Astazi, aceasta functiune capata noi dimensiuni si implicatii, atât teoretice cât si practice, ea integrând activitati cu un accentuat caracter intelectual.

a)  activitatea de previzionare a functionarii si dezvoltarii firmei

b) activitatea de conceptie tehnica

c) organizarea

 2. Functiunea comerciala - încorporeaza ansamblul proceselor de cunoastere a cererii si ofertei pietei, de procurare nemijlocita a materiilor prime, materialelor, echipamentelor de productie etc., necesare desfasurarii productiei firmei si de vânzare a produselor, semifabricatelor si serviciilor acesteia.

    În cadrul functiunii comerciale se deosebesc trei activitati principale:aprovizionarea, vânzarea, marketing-ul.

 

3. Functiunea de productie - reprezinta ansamblul proceselor de munca din cadrul

întreprinderii prin care se transforma obiectele muncii în produse finite, semifabricate si servicii si se creeaza nemijlocit conditiile tehnico -materiale, organizatorice si de deservire necesare desfasurarii fabricatiei în bune conditii.

     Din punct de vedere al naturii obiectivelor urmarite si al proceselor care o alcatuiesc, functiunea de productie din firma industriala se poate grupa în cinci activitati principale:

-programarea, lansarea si urmarirea productiei;

-fabricatia sau exploatarea;

-controlul tehnic de calitate;

-întretinerea si repararea utilajelor;

-productia auxiliara de energie, aburi etc.

4.      Functiunea financiar-contabila-cuprinde ansamblul activitatilor prin care se



asigura resursele financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum si evidenta valorica a miscarii întregului sau patrimoniu.

În conditiile tranzitiei la economia de piata, ale situarii în prim plan a factorilor economici,activitatile financiar-contabile îsi modifica substantial continutul si devin din ce in ce mai importante.

În cadrul functiunii financiar-contabile deosebim trei activitati           principale:financiara,contabilitatea si controlul financiar de gestiune.

5. Functiunea de personal -cuprinde ansamblul proceselor din cadrul societatii comerciale sau regiei autonome prin care se asigura resursele umane necesare, precum si utilizarea, dezvoltarea si motivarea acestora .

În cadrul functiunii de personal se pot delimita mai multe activitati:

- previzionarea necesarului de personal; formrea personalului; selectionarea  personalului; încadrarea personalului; evaluarea personalului; motivarea personalului;

perfectionarea personalului; promovarea personalului; protectia salariatilor(protectia muncii si protectia sociala).

    Prioritara poate fi considerata în etapa actuala si, în general, în economia de piata, functiunea comerciala, prin care se asigura legaturi nemijlocite cu piata, cu mediul ambiant national si international si, implicit se valideaza economic, social si managerial activitatile firmei. Aceasta functiune este îndeaproape sustinuta de cercetare-dezvoltare, functiune ce asigura o permanenta "împrospatare" a potofoliului de produse si servicii noi, solicitate de piata, asigurarea tehnologiilor necesare, precum si a managementului corespunzator promovarii "Noului".

    Toate aceste aspecte fac obiectul unor strategii si politici globale, la rândul lor surse ale conturarii de strategii si politici partiale.

    Urmeaza, firesc, functiunile de productie, personal si financiar-contabila, orientate spre sustinerea logistica a punerii în opera a strategiilor si politicilor microeconomice, prin promovarea de resurse materiale, financiare, umane si valorificarea lor in procese de munca adecvate.

    Ciclul se reia, evident de pe pozitii superioare, situatie ce asigura o permanenta adaptare prin schimbare a firmei la problematica mediului ambiant si influentarea constructiva a acestuia.   

 

 

      

1.2 Definirea functiunii comerciale. Principalele activitati.


    În economia de piata, activitatea comerciala are un rol determinant în ansamblul functiilor întreprinderii.
    Rolul actual al acestei functiuni este rezultatul unei evolutii pe etape, si anume:
1.   este specifica revolutiei industriale, în care conducatorii întreprinderii erau           

      preocupati de rezolvarea sarcinilor de productie. În aceasta perioada se urmarea  

      diminuarea costurilor de productie prin producerea unui volum cât mai mare de  

      bunuri,  iar   functiunea comerciala    avea un  rol  secundar,  îndeplinit chiar   de

      responsabilul cu productia
2.   a aparut dupa marea criza economica  din  perioada  1929-1933 ,  în care 

      predominanta era vânzarea ;    în  aceasta etapa a  devenit  clar ca  nivelul actiunii 

      întreprinderii nu depinde numai de oferta de produse, ci si de cererea exprimata de

      consumator. S-au creat astfel structuri organizatorice comerciale capabile sa vânda 

      produsele fabricate de întreprinderi, dar totusi functia comerciala  ramâne  

      dispersata între diferite compartimente ale  întreprinderii.
3.   este aceea a implementarii în cadrul structurii organizatorice a întreprinderii, a

      compartimentului de marketing.    Aceasta noua conceptie a aparut datorita 

      accelerarii progresului tehnic, care face sa apara tot mai multe produse noi si a 

      ascutirii concurentei.
    Pentru a putea sa reuseasca, întreprinderea trebuie sa studieze în permanenta piata, consumatorul, în scopul cunoasterii apte de a satisface nevoile care se manifesta.

    Specific conducerii si realizarii activitatilor comerciale în societatile comerciale si regiile autonome din tara noastra este faptul ca se desfasoara în conditiile tranzitiei la economia de piata,  ceea ce le marcheaza substantial caracteristicile. Astfel, elementele caracteristice pietelor de tip concurential, riscul si incertitudinile proprii procesului de realizare a marfurilor sunt apreciabil mai mari comparativ cu perioada anterioara.

    Principalele activitati din cadrul functiunii comerciale:

    Aprovizionarea tehnico-materiala - reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura procurarea materiilor prime, materialelor, combustibilului, echipamentelor de productie si a altor factori materiali de productie necesari realizarii obiectivelor societatii comerciale sau regiei autonome.

    Principalele atributii de aprovizionare: participarea la elaborarea strategiei si politicii comerciale a firmei; corelarea necesarului si programului de aprovizionare, a comenzilor la furnizori cu volumul, structura si esalonarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili; elaborarea necesarului de aprovizionare a firmei; emiterea de comenzi la furnizori; încheierea de contracte economice cu furnizorii; urmarirea si realizarea contractelor economice; asigurarea dimensionarii judicioase a stocurilor, adoptarea de masuri pentru evitarea formarii de stocuri supranormative si preintampinarea ruperilor de stoc; depozitarea materiilor prime si materialelor.

    Desfasurarea activitatii de aprovizionare pe baza acestor atributii se confrunta, în prezent, cu mai multe probleme ceea ce implica in continuare o serie de perfectionari ale managementului si operationalizarii lor.

    În conditiile tranzitiei la economia de piata principalele perfectionari recomandate sunt:

1.      asigurarea continuitatii aprovizionarii prin realizarea de contracte ferme asigurând stabilizarea surselor de aprovizionare;

2.      dimensionarea rationala a stocurilor pe baza corelarii cu necesitatile efective de resurse pentru productie, în functie de prevederile contractelor;




3.      flexibilizarea aprovizionarii, având în vedere necesitatile reale ale firmei si posibilitatile sale financiare în conditiile modernizarii cererii consumatorilor.  

 

Vanzarea

    Activitatea de vânzare reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura nemijlocit trecerea produselor si serviciilor din sfera productiei în sfera circulatiei.

    Principalele atributii: participa la elaborarea strategiei si politicii comerciale a firmei; elaboreaza, pe baza studierii pietei, planul de vânzari; asigura portofoliul de comenzi pentru produse finite si servicii; încheie contracte economice cu clientii; livreaza produsele si serviciile; organizeaza, dupa caz, depozite si magazine proprii de prezentare si vânzare in tara si peste hotare, service-uri, precum si vânzari in consignatie.

    Tranzitia spre economia de piata determina schimbari majore în continutul si modalitatile de realizare a activitatii de vânzare. Principalele directii de perfectionare a sa în societatile comerciale si regiile autonome sunt urmatoarele:

1.      fundamentarea întregii activitati de vânzare a produselor si serviciilor pe cunoasterea temeinica a volumului si structurii cererii pietei;

2.      accelerarea vânzarii produselor si serviciilor si a încasarii contravalorii lor;

3.      promovarea metodelor si formelor moderne de vanzarea produselor si serviciilor;

4.      penetrarea pe noi piete sau segmente de piata la nivel national si international.

 

   Marketing

    Activitatea de marketing cuprinde ansamblul atributiilor prin care se asigura studierea pietei interne si externe, cunoasterea necesitatilor si comportamentului consumatorilor în vederea stabilirii celor mai adecvate modalitati de orientare a productiei si de crestere a vânzarii produselor finite, semifabricatelor si lucrarilor cu caracter industrial furnizate de societatea comerciala sau regia autonoma si a satisfacerii cerintelor acestora.

    În societatile comerciale, activitatea de marketing este reprezentata în principal prin urmatoarele atribuatii:prospectarea pietei interne; prospectarea pietei externe;   propunerea structurii, volumului si esalonarii produselor si serviciilor de realizat în firma; propunerea de modalitati în vederea accelerarii si amplificarii vânzarii  produselor.

    În vederea realizarii acestor atributii cu caracter sintetic, a identificarii cerintelor consumatorilor, întreprinderile efectueaza o serie de sarcini cum ar fi: elaborarea si difuzarea cataloagelor de piata, efectuarea de teste de preferinta etc.

    Investigatiile efctuate în societatile comerciale românesti în conditiile tranzitiei la economia de piata au relevat necesitatea actionarii cu prioritate pe urmatoarele planuri:

1.      asigurarea unui cadru organizational adecvat pentru desfasurarea activitatii de marketing;

2.      specializarea si pregatirea la un nivel superior în domeniul marketingului a personalului care exercita atributii în acest domeniu;

3.      extinderea utilizarii metodelor si tehnicilor de marketing adaptate la specificul perioadei de tranzitie;

4.      trecerea la actiuni de marketing pe pietele internationale;

5.      implicarea intensa a specialistilor în marketing în fundamentarea atât a strategiei si politicii de ansamblu a firmei, cât si a celor comerciale.

 

    

1.3  Definirea functiunii financiar-contabile. Principalele activitati.

 

    Întrucât reflecta din punct de vedere economic toate celelalte activitati ce se desfasoara în societati comerciale si regii autonome prin prisma unor elemente valorice integrative, functiunea financiar-contabila are un pronuntat caracter sintetic.

Principalele activitati:

    Activitatea financiara - reprezinta ansamblul proceselor prin care se determina si se obtin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor intreprinderii.

Principalele atributii: participa la elaborarea strategiei si politicii globale a regiei autonome sau societatii comerciale; fundamenteaza politica financiara a firmei; elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli al intreprinderii; solicita, pentru nevoile suplimentare de fonduri ce apar in cursul trimestrului, credite de la bancile la care au cont; efectueaza studii si analize cu privire la cifra de afaceri, profit, eficienta fondurilor de productie, evolutia acumularilor banesti, a structurii cheltuielilor materiale si a altor indicatori financiari; recalculeaza periodic necesarul mijloacelor circulante si ia masuri in vederea accelerarii vitezei de rotatie a acestora; urmareste situatia stocurilor de valori materiale si ia masuri pentru incadrarea in normativul total al mijloacelor circulante; stabileste preturi si tarife pentru produsele si serviciile oferite; asigura efectuarea la termen si in cuantumul stabilit a varsamintelor cuvenite bugetului statului; repartizeaza profitul cu respectarea prevederilor legale.

    Mutatiile prin care se realizeaza tranzitia la economia de piata in Romanaia impun intense schimbari in conceperea si exercitarea activitatii financiare:

1.      imprimarea unui pronuntat caracter previzional abordarii financiare, dificil de realizat in conditiile inflatiei;

2.      concentrarea asupra obtinerii si gestionarii cat mai eficiente a resurselor financiare;

3.      reconsiderarea asenalului de metode si tehnici financiare utilizate tinand cont de liberalizarea parghiilor economice, blocajul financiar, trecerea activitatii bancare pe baze economice etc.;



4.      aprofundarea analizelor economicecu accent asupra celor vizand cash-flow-ul, lichiditatea, creditarea etc.;

5.      accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant, element cu influenta majora, adesea determinanta asupra eficientei societatii comerciale.

    Contabilitatea - reuneste ansamblul proceselor prin care se inregistreaza si se evidentiaza valoric resursele materiale si financiare ale agentului economic.

    Calitatea evidentei contabile, care contine un important volum de informatii, constituie unul din elementele cheie ce conditioneaza eficacitatea procesului managerial si, in primul rand, a procesului decizional.

    O pricipala cerinta de perfectionare a managementulu activitatii contabile in perioada actuala se refera la cresterea gradului de rigurozitate a reflectarii tuturor activitatilor in contabilitate, in conditiile introducerii noului sistem contabil.

     Asigurarea unei evidente contabile pe deplin corespunzatoare calitativ si in conditiile folosirii unui personal cat mai redus implica generalizarea utilizarii calculatoarelor eclectronice la realizarea evidentei materiilor prime, materialelor, stocurilor, pieselor de schimb etc. pe aceasta baza se asigura o reflectare in timp real a derularii activitatii economice si implicit un suport informational adecvat pentru luarea unor decizii operative si eficace, pentru trecerea la folosirea de metode matematice complexe, in vederea cresterii eficientei utilizarii resurselor incorporate in societati comerciale si regii autonome.

    Atributii principale: asigurarea evidentei analitice si sintetice  a materiilor prime si materialelor a pieselor de schimb, a ambalajelor, a produselor finite, a obiectelor de inventar de scurta durata sau mica valoare a echipamentului de protectie; asigurarea evidentei realizarilor si rezultatelor economice pe baza intocmirii bilantului contabil si a situatiilor privind principalii indicatori economico-fiananciari; asigurarea evidentei mijloacelor fixe; organizarea lucrarilor de inventariere; participarea la efectuarea inventarelor; organizarea, clasarea, indosarierea si pastrarea la arhiva a tuturor documentelor care stau la baza operatiilor contabile.

    Controlul financiar de gestiune

    In cadrul acestei activitati, considerata de unii specialisti ca o componenta a activitatii financiare, se include ansamblul proceselor prin care se verifica respectarea normelor legale cu privire la existenta, integritatea, utilizarea si pastrarea valorilor materiale si banesti cu care firma este dotata.

    Scopul exercitarii controlului financiar este prevenirea, descoperirea si recuperarea pagubelor aduse.   

    Atributii principale:organizarea controlului financiar preventiv; exercitarea controlului financiar preventiv; organizarea controlului financiar de fond; executarea controlului financiar de fond asupra gospodaririi mijloacelor materiale si banesti.

    In managementul si realizarea acestei activitati se impun mai multe perfectionari, intre care:amplificarea ponderii laturii preventive a controlului financiar, cresterea caracterului constructiv al controlului, trecand de la sesizarea de deficiente la indicarea de solutii, concentrarea controlului financiar asupra aspectelor financiare esentiale pentru buna desfasurare a activitatilor intreprinderilor etc.

   

1.4 Interdependenta functiunilor comerciala si financiar-contabila

    Interdependenta dintre activitatile ce se desfasoara in cadrul unei organizatii determina interdependenta intre functiunile acesteia. Astfel, manifestarea normala a unei functiuni asigura premisele manifestarii corecte si a celorlalte functiuni, dupa cum aparitia unor dereglari in cadrul unei functiuni produce perturbatii in manifestarea celorlalte functiuni.

                        Fig. nr. 1 Interdependenta dintre doua functiuni     

    Daca in cadrul functiunii F1 se va produce o dereglare, atunci va aparea un efect nefavorabil si in desfasurarea activitatii A, care, la randul ei, va influenta nefavorabil desfasurarea activitatii B, deci va influenta functiunea F2. Desigur, este posibila si influenta in sens invers, de la functiunea F2 spre functiunea F1, prin intermediul acelorasi activitati, influenta marcata de linia intrerupta.

    De exemplu, daca in cadrul functiunii F1 (comerciala) apare o disfunctionalitate, atunci rezulta un efect nefavorabil in desfasurarea activitatii A (aprovizionare) ce va influenta negativ activitatea B(financiara), deci si functiunea F2 (financiar-contabila). 

    Aprovizionarea la costuri ridicate determina stabilirea unor preturi si tarife pentru produsele si serviciile oferite necompetitive obtinandu-se rezultate economico-financiare necorespunzatoare (efort financiar mare, nejustificat de rezultatele obtinute).

    In sens invers, spre exemplu, societatea nu poate obtine creditele necesare aprovizionarii cu materii prime conform programului de aprovizionare, deci deficiente ale activitatii financiare influenteaza negativ activitatea de aprovizionare a firmei.

    Luand in considerare cele doua cicluri de dereglari, de la F1 la F2  si invers, se poate vorbi de o autoagravare a dereglarilor. In aceste conditii, rolul managementului consta in a intrerupe procesul de autoagravare a dereglarilor prin decizii fundamentate stiintific, si a asigura echilibrul necesar.

    Asociat cu procesul de autoagravare a dereglarilor dintre doua functiuni poate aparea si un proces de dereglare in lant. Astfel, daca dereglarea functiunii F2 va produce in continuare dereglari in functiunea F3, aceasta poate produce dereglari   intr-o alta functiune F4 s.a.m.d.

    Functiunile sunt interdependente, ele se influenteaza atat intr-o maniera negativa cat si pozitiva.

    Spre exemplu, cresterea vanzarilor (F1) va asigura societatii resursele financiare(F2) necesare mentinerii si dezvoltarii activitatii; calitatea evidentei contabile influenteaza eficacitatea activitatilor functiunii comerciale, a intregului proces managerial; prin activitatea de marketing care asigura informatii referitoare la canale de distributie care prezinta interes se pot obtine avantaje financiare.













Document Info


Accesari: 5928
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )