Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Abordari conceptuale

economie












ALTE DOCUMENTE

FISA POSTULUI
EXAMEN OBLIGATII CONTRACTUALE
9 motive pentru care scaderea preturilor la case este un lucru bun
IMPOZITE INDIRECTE. CARACTERIZARE GENERALA
Bugetar
GRILA - ASIGURARI de VIATA (N II)
Bugetul centrului de gestiune CG1
STUDIUL INFLUENTEI TEXTURII ASUPRA INSUSIRILOR SENZORIALE SI A PERCEPTIEI CONSUMATORILOR FATA DE CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE
SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR

Abordari conceptuale

 

Acceptiuni ale integrarii economice



►Integrarea poate fi înteleasa ca un proces sau ca o stare de fapt;

►Obiectul integrarii îl pot reprezenta: populatii, zone geografice, piete, productii de bunuri, resurse,

►Exista un larg consens în rândul specialistilor cu privire la urmatoarele aspecte:

●faptul ca integrarea economica se refera la diviziunea muncii si la specializarea intra si internationala.

●integrarea presupune mobilitatea si libertatea de circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de munca sau a tuturor acestora;

●integrarea este în strânsa corelatie cu tratamentul comercial diferentiat si chiar discriminatoriu în ce priveste originea si destinatia marfurilor si factorilor de productie.

 

Filozofii integrative - Neofunctionalismul

►Integrarea va începe în sectoare din "zona low politics" care trebuie sa fie strategice d.p.v. economic;

►Se va crea o "înalta autoritate" care sa supraveheze procesul de integrare (tehnocrati)

►Integrarea unor sectoare va crea presiuni pentru integrarea altor sectoare;

►Grupurile nationale de interese îsi vor orienta loialitatea si actiunile de lobby catre noul centru de decizie,

►Creste complexitatea reglementarilor si devin necesare arhitecturi institutionale comune;

►La început integrarea politica are un rol secundar.

 

Interguvernamentalismul

►Suveranitatea apartine statului-natiune, chiar daca acesta opteaza sa o exercite în comun la nivel european (regional).

►Actorii supranationali vor avea mai putina importanta decât guvernele nationale atunci când se decide viitorul gruparii.

►Integrarea economica nu conduce automat la cea politica conform schemei neofunctionaliste.

►Vor trebui sa prevaleze dimensiunile politice si interesul national.

►Identitatea si loialitatea nationala nu sunt foarte predispuse la schimbare.

 

Multi-level governance

►Identificarea masurilor de politica sectoriala si macroeconomica generala este partajata la diverse niveluri de decizie.

►Guvernele nationale mentin un rol decisional important dar controlul se delocalizeaza la nivel supranational.

►Suveranitatea nationala individuala se dilueaza în acest proces decizional colectiv si institutiile supranationale au un rol autonom care nu deriva din cel de reprezentanti ai guvernelor nationale.

►Apar anumite pierderi de control în procesul decizional ca urmare a majoritatii calificate.

►Se poate vorbi de integrarea nationala (intranationala sau interprovinciala), de integrarea regionala (plurinationala), sau de integrarea globala (multilaterala sau universala).

►Balassa propunea sa se distinga între integrarea comerciala, integrarea factorilor de productie, integrarea politica si integrarea totala.

►Se poate vorbi de integrarea statica si de integrarea dinamica.

●Integrarea statica reprezinta o stare de fapt în care componentele unei economii compozite nu mai sunt în mod semnificativ delimitate prin frontiere economice, ci functioneaza interdependent, maximizând efectele sinergice.

●Integrarea dinamica presupune eliminarea treptata a frontierelor economice dintre statele participante, acestea fuzionând într-un ansamblu functional mai cuprinzator.

 

Ratiunile pentru care integrarea începe cu piata bunurilor

►Armonizarea între interesele sectoarelor care solicita protectie si înclinatia consumatorilor spre liber schimb este mai facila în cadrul unei grupari integrationiste.

►Se pot folosi instrumente alternative (politici de ajustare structurala, bariere netarifare, proceduri administrative) pentru a interveni la nivelul proceselor economice.

►Aspecte esentiale de politica economica (cresterea economica sau redistribuirea veniturilor) sunt mai fezabile daca se pastreaza la nivel national.

 

Jan Timbergen distinge:

►Integrarea negativa (eliminarea obstacolelor)

●presupune dereglementarea structurala;

●eliminarea obstacolelor comerciale;

●pasi marunti, obiective clar definite care devin obligatorii pentru guverne, companii si cetateni;

●nu implica decizii permanente ale unei infrastructuri decizionale);

►Integrarea pozitiva (crearea de conditii egale de functionare a componentelor integrate)

●crearea de conditii egale pentru functionarea componentelor economice,

●participare mai activa, permanenta si flexibila,

●obligatiile sunt definite mai generic,

●este in principal domeniul politicii si al birocratiei si nu al rigurozitatii,

●implica crearea de institutii comune.

 

Stadii ale integrarii

►Zona de liber schimb;

►Uniunea vamala,

►Piata comuna;

►Uniunea economica;

►Uniunea monetara;

►Uniunea economica deplina;

►Uniunea politica.

Ierarhia politicilor de conlucrare

►Informarea: partenerii se informeaza reciproc referitor la instrumentele si mecanismele de politica econ. pe care le vor folosi; totusi competentele nationale ramân intacte.

►Consultarea: partenerii îsi declara acordul de cere opinia si sprijinul celorlalti referitor la anumite decizii. Suveranitatea ramâne nealterata, dar unele interese sunt afectate.

►Coordonarea: partenerii trebuie sa-si exprime acordul cu privire la diferitele masuri adoptate. Daca se stabilesc obiective comune procesul se poate numi "cooperare". Totodata presupune armonizarea legislativa su administrativa. (Ex: poate determina o convergenta a variabilelor economice - reducerea ecartului dintre ratele dobânzilor)

►Unificarea: Presupune fie înlaturarea instrumentelor nationale si înlocuirea lor cu unele comune, fie adoptarea unora identice. Competentele nationale sunt extrem de limitate.

►Geometria variabila: presupune faptul ca anumite sectoare se vor integra mai rapid, atributele decizionale transferându-se la nivel suprastatal, în timp ce altele vor ramâne la nivel national.

 

La nivelul gruparilor integrationiste se pot identifica urmatoarele efecte.

►Sporirea eficientei productiei ca urmare a adâncirii proceselor de specializare intra si intersectoriale în conformitate cu legea avantajelor comparative.

►Cresterea nivelului productiei datorita unei mai bune valorificari a efectelor economiei de scara 424s1813e .

►Întarirea fortei de negociere în cadrul tratativelor internationale.

►Accentuarea transformarilor la nivelul eficientei si a concurentei, multiplicate de avansul tehnologic obtinut prin eforturi comune.

►Mobilitatea factorilor de productie între tarile participante la grupare.

►Coordonarea politicilor monetare si fiscale.

►O mai buna ocupare a fortei de munca, rate mai înalte de crestere economica si o mai buna redistribuire a veniturilor.

 

Elementele de care depind crearea sau extinderea unei grupari integrationiste

►Interesele strategice ale autoritatilor guvernamentale din tarile participante. (Ţarile mari nu obtin câstiguri foarte mari din aliantele cu tari ce au piete limitate sau pot exista tari ce nu obtin câstiguri semnificative din integrare Elvetia Norvegia )

►Grupurile de interese din tarile membre. (Sindromul "aceasta este piata noastra" - NAFTA - industria auto)

►Autoritatile guvernamentale din tarile terte. (Acceptarea ideii la nivelul autoritatilor concurente)

►Grupurile de interese din tarile terte. (Potentialele câstiguri obtinute de acestea)

 

Integrarea europeana a contribuit la dinamizarea comertului intrasectorial ca urmare a urmatorilor factori

►Convergenta sporita a profilurilor industriale concurentiale ale CE care a încurajat specializarea orizontala determinând valorificarea efectelor de economie de scara si de gama.

►Existenta unei pronuntate tendinte de diversificare a obiceiurilor de consum între tarile membre , ca urmare a nivelului relativ asemanator al veniturilor si "europenizarii" culturii consumatorilor.

►Adoptarea treptata a unor standarde uniforme la scara comunitara ceea ce a încurajat practice industriale uniforme.

 

Motivele pentru care U.E. prezinta trasaturile caracteristice ale unei federatii

►Este un sistem de guvernanta cu cel putin doua niveluri de sine statatoare.

►Prin Tratate acestor niveluri le sunt conferite jurisdictie si resurse adecvate.

►Tratatele prevad un sistem de "guvernare în comun" în acele domenii în care se suprapun competentele nationale si comunitare.

►Dreptul comunitar prevaleaza în raport cu cel national,

►Legislatia europeana este adoptata prevalent prin majoritate ceea ce angajeaza tarile membre uneori împotriva vointei lor.

►Compozitia si procedurile institutiilor europene se bazeaza pe

principiile reprezentarii majoritare asigurând si reprezentarea opiniilor minoritare.

►U.E. nu este nici federatie nici confederatie - este ceva ce nu a mai fost descris pâna acum ( objet politique non-identifie)

 

Noua identitate europeana

►Identitatea este un concept complex, abordat de toate scolile de gândire, ramas fara solutii satisfacatoare.

►Este identitatea nationala sau chiar regionala amenintata de procesul de globalizare?

►Raspunsuri posibile:

●Raportul particular - universal într-un context nou

●Abordarea în dinamica sau transformarea reciproca

●Cultura versus civilizatie

●Multiculturalismul

 

Exista o identitate europeana?

►Definirea problemei

►Puncte de plecare în analiza identitatii europene

►Diferite abordari privind identitatea europeana

►Reconstruirea identitatii europene - masuri concrete

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dinamica procesului de integrare europeana

 

Particularitatile si dinamica regionalismului european

►Integrarea europeana trebuie studiata ca un proces complex si nu ca un inventar de etape mai mult sau mai putin interdependente;

►Integrarea europeana a fost, în mare masura, un fenomen cu pronuntata tenta politico-ideologica, nefiind ghidata de minutioase calcule economice care sa evidentieze distinct costurile si beneficiile unui astfel de proces;

►Primul pas articulat în directia integrarii de tip modern a fost facut în 1944 prin crearea Benelux.

►În 1951 prin Tratatul de la Paris s-a lansat CECO, care a avut la baza, cu precadere, determinanti politici. Tratatul viza în principal:

●Realizarea unei piete comune a carbunelui si otelului;

●O înalta Autoritate avea ca sarcina principala, sa stabileasca preturi minime, cote nationale de productie si sa întareasca legislatia în domeniul concurentei;

●CECO a presupus o coordonare a proceselor investitionale, eliminarea taxelor vamale si a altor bariere cu efect echivalent, precum si armonizarea masurilor de stimulare a productiei;

►Între tarile fondatoare ale CECO s-a negociat o Comunitate europeana pentru aparare si o Comunitate politica;

►În 1955 s-au elaborat proiectele privind crearea unei Piete Comune compuse din CEE si EURATOM, care s-a consacrat în 1957 prin semnarea tratatelor constitutive la Roma;

►La început cele trei Comunitati au avut arhitecturi institutionale separate, dar începând cu anul 1967, printr-un tratat de fuziune institutionala, s-a ajuns la un singur Consiliu, Parlament, Comisie Executiva, Curte de Justitie, constituind ceea ce s-a numit Comunitatile Europene, devenite, prin Tratatul de la Maastricht -Uniunea Europeana.

 

Etapa -Uniune vamala

►Eliminarea completa dar treptata a taxelor vamale de import si export la produsele industriale si agricole;

►Eliminarea treptata a restrictiilor cantitative si a altor bariere cu efect echivalent;

►Instituirea unui sistem unitar de impozite interne indirecte;

►Adoptarea unui tarif vamal comun si a unei legislatii vamale unitare;

►Armonizarea reglementarilor cu privire la concurenta la nivelul întregului spatiu integrat

 

Principalele momente ale redefinirii

►1973 - CE se extind prin aderarea Marii Britanii, Danemarcei si Irlandei;

►1981- adera Grecia;

►1986 - CE se largeste spre sud prin aderarea Spaniei si a Portugaliei;

►1987 - intra în vigoare, dupa ratificare, Actul Unic European care pune bazele Pietei Unice Interne a "celor patru libertati";

►1993- intra în vigoare TUE;

►1995- adera Austria, Finlanda si Suedia;

►1 mai 2004 - UE se extinde cu înca 10 membrii.

►1ian 2007 - vor adera Romania si Bulgaria

 

Lectii desprinse din evolutia procesului de integrare europeana

►În momentele de recesiune economica, Comisia a avut rolul principal în pastrarea înclinatiei spre adâncirea integrarii;

►Comisia a rezistat tentatiei de a exacerba rolul reglementarilor comunitare peste limita de acceptabilitate a guvernelor nationale. Acest comportament s-a tradus în:

●Obtinerea parteneriatului companiilor cu privire la calendarul actiunilor întreprinse;

●Obtinerea acordului tuturor tarilor membre cu privire la toate componentele programelor lansate;

●Refuzul de a da o anumita ordine de prioritate unor obiective,

●Evaluarea atenta a dimensiunii bugetare a obiectivelor si a aspectelor sensibile;

►Cea mai mare atractie gravitationala, UE a exercitat-o initial asupra tarilor membre ale AELS pentru ca ulterior aceeasi atractie sa fie exercitata fata de ŢECE;

►Tratatul de la Maastricht a adaugat la dimensiunea economica - o dimensiune referitoare la AIJ si la PESC (la nivel interguvernamental) consacrând însa "geometria variabila"

►Integrarea europeana se va adânci , îsi va largi arealul geografic si va reusi pentru ca arhitectii sai s-au doveditrealisti când au stabilit ce si când se va realiza;

►În tot procesul de integrare au prevalat compromisul si ragmatismul si, desi maximizarea bunastarii a fost o conditie esentiala, artizanii integrarii au operat deseori cu "optimul de gradul doi" evitând stagnarea sau regresul procesului.

 

Contextul economic care a condus la AUE

►În 1985 , CE avea în dezbatere un plan foarte ambitios - definitivarea pietei unice europene;

►S-a semnat AUE adoptat în iunie 1985, ratificat de cele 12 tari membre în perioada 1986-1987, si intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

►Un economist francez avertiza ca razboiul declansat de SUA si apoi Japonia contra Europei "nu se da cu dolari, cu petrol, cu tone de otel sau cu masini moderne, ci cu imaginatie creatoare si cu talent managerial";

►Desi se realizase uniunea vamala, constructia integrativa pierdea din dinamism, iar obiectivele privind realizarea UEM se aflau departe,

►Integrarea industriala, cea economica în general si nu doar cea comerciala se împiedica de barierele fizice , tehnice si fiscale;

►Actul Unic introduce notiunea de "spatiu fara frontiere" concept mai larg decât cel de "piata comuna";

►Se preconiza realizarea pâna în anul 1992, a unei "mari piete interne ca element central al unei strategii de relansare a constructiei europene";

►Obiectivul crearii PUI depasea limitele "economicului" vizând si dezvoltarea unui sentiment al europenilor ca apartin aceluiasi ansamblu în interiorul caruia vor putea circula liber, fara formalitati, vor putea studia si munci acolo unde îsi doresc;

 

Obiectivele PUI

►Coordonarea eforturilor de cercetare si dezvoltare tehnologica - ale statelor membre cu sprijin multilateral comunitar, inclusive financiar;

►Cooperarea monetara;

►Sporirea competentelor Parlamentului European; - ales prin vot universal direct (din 1979) care primeste puterea de a amenda deciziile adoptate cu majoritate calificata;

►Consolidarea rolului executiv al Comisiei;

►Trecerea la majoritatea calificata în procesul de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului ministerial;

►Coeziunea economica -crearea conditiilor ca fiecare membru sa depuna eforturi de a-si conduce politica economica într-un mod convergent cu cele ale partenerilor, contând pe sprijin din partea organismelor comunitare;

►Armonizarea politicilor sociale - posibilitatea organelor comunitare de a adopta si implementa reglementari în domeniul social, vizând armonizarea conditiilor de munca si de viata ale cetatenilor din tarile membre;

Piata Unica presupune:

►Libera circulatie a capitalurilor, fortei de munca, bunurilor si serviciilor,

►Înlaturarea controalelor la frontierele interne ale comunitatilor;

►Armonizarea ratelor TVA;

►Recunoasterea reciproca a standardelor si a procedurilor de certificare a calitatii,

►Dreptul de resedinta fara detinerea obligatorie a unui loc de munca.

►Politica comerciala autentic comuna (nu doat tarif vamal comun);

►Control comunitar asupra politicii concurentiale;

►Fonduri structurale sporite;

►Majoritate calificata în Consiliu.

 

Libera circulatie a bunurilor

►A presupus în primul rând suprimarea frontierelor vamale interne; acest proces s-a realizat în doua etape:

●Introducerea DAU (Documentului Administrativ Unic) care simplifica semnificativ procedurile vamale; Adoptarea unui sistem unic de clasificare a marfurilor în cadrul gruparii;

●Eliminarea formalitatilor si a controlului vamal la frontierele intracomunitare; controlul sanitar-veterinar a fost mentinut o vreme,cu titlu de exceptie, fiind înlocuit cu controlul la locul de productie si la cel de comercializare;

►În 1979, CEJ a generalizat principiul recunoasterii reciproce

►În timp CE a dezvoltat un proces de uniformizare a normelor tehnice bazat pe 3 piloni:

●Armonizarea reglementarilor nationale care consta în stabilirea unor standarde minime privind protectia sanatatii si a mediului;

●Elaborarea unor norme si standarde unice europene de catre organismele europene de standardizare;

●Aplicarea generalizata a principiului recunoasterii reciproce pentru produsele pentru care nu s-au adoptat standarde comune sau nu s-a produs armonizarea normelor nationale.

►În ce priveste adoptarea unui sistem unitar de impozite indirecte s-a decis:

●Aplicarea generalizata a TVA la toate tipurile de vânzari. Conform recomandarii comisiei, pentru toate operatiunile, TVA trebuia facturat la producator, respectiv în tara de origine; erau evidentiate doua situatii particulare:

▬Situatia in care cumparatorul unui produs este si consumatorul final atunci plata TVA se va face în tara în care a fost achizitionat produsul;

▬Situatia in care cumparatorul este o entitate supusa impozitului pe cifra de afaceri, atunci acesta va plati TVA existenta în tara în care produsul a fost achizitionat, la cumparare, iar când produsul este revândut, entitatea respectiva va factura TVA, la nivelul existent în tara sa;

●Limitarea nivelurilor de TVA la maxim doua în fiecare tara (una normala si una redusa);Comisia a recomandat rate normale între 14-20% si rate reduse între 4-9%

►Dupa 1989 a devenit operationala scutirea de la plata TVA la vama fiecarui stat prin care trecea produsul, regula fiind cea a platii TVA o singura data catre statul care importa bunul;

►În 1993, Consiliul Ministerial a decis aplicarea generalizata a principiului aplicarii TVA la locul de origine proces care urma sa se realizeze în doua etape în perioada 1993-1997;

►Din 1997, se aplica generalizat principiul facturarii la locul de origine al produsului.

►În perioada de tranzitie a functionat un regim al TVA care reglementa urmatoarele categorii de tranzactii:

●Pentru vânzari între operatori supusi platii TVA se aplica principiul taxarii la locul de destinatie;

●Pentru vânzari între actori care nu plateau TVA acestia deveneau platitori de TVA pentru tranzactiile transfrontaliere;

●Persoanele fizice plateau TVA la locul de cumparare;

●În cazul achizitiilor de autovehicole noi plata TVA se facea la locul înmatricularii acestora.

Libera circulatie a persoanelor

►Art.48 al Tratatului de la Roma prevedea "crearea conditiilor pentru realizarea liberei circulatii a persoanelor pe teritoriul Comunitatii. Aceasta însemna abolirea oricarei discriminari bazate pe nationalitate în privinta angajarii, stabilirii salariilor si conditiilor de munca"

►Primele masuri de asigurare a libertatii de miscare a lucratorilor au fost adoptate în 1964, când detinatorii asa-numitelor "profesii liberale" dobândeau dreptul de practicare a meseriei în oricare dintre tarile membre pe baza armonizarii calificarii profesionale;

►Din 1985 s-a renuntat la armonizare în favoarea recunoasterii reciproce a calificarii;

►Principiul consacrat este ca odata ce o persoana este calificata sa exercite o profesie în tara sa, se o poate exercita în orice alta tara membra;

►Carta Sociala adoptata în 1989, a cuprins si prevederi referitoare la libera circulatie a fortei de munca.

 

Principiile Cartei Comunitare a Drepturilor Sociale Fundamentale

►Dreptul de a munci în oricare tara membra a UE;

►Libertatea de a alege o profesie si dreptul la un salariu corespunzator;

►Dreptul la conditii de munca si de viata îmbunatatite;

►Dreptul la protectie sociala în conformitate cu prevederile legislatiei nationale;

►Dreptul la libera asociere si la negocieri colective;

►Dreptul la pregatire profesionala;

►Dreptul barbatilor si femeilor la tratament egal;

►Dreptul lucratorilor la informare, consultare si participare;

►Dreptul la protectia sanatatii si securitatii muncii;

►Protectia copiilor si a adolescentilor;

►Un standard de viata decent pentru persoanele vârstnice;

►Integrarea sociala si profesionala îmbunatatite pentru persoanele cu diverse disabilitati.

 

Libera circulatie a serviciilor

►Desi sectorul serviciilor ocupa peste 60% din forta de munca, liberalizarea acestuia s-a produs mai lent;

►Tratatul cu privire la Uniunea Europeana reglementeaza principiul liberalizarii serviciilor sub doua forme:

●Dreptul de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat în scopul prestarii unui serviciu;

●Prestarea de servicii, transfrontalier, fara a fi necesara deplasarea prestatorului.

►Libertatea de prestare a serviciilor este valabila pentru cetatenii statelor membre care sunt domiciliati pe teritoriul altui stat membru. Aceste doua conditii sunt cumulative.

 

În cadrul notiunii de servicii sunt incluse:

►Acele activitati independente, exercitate temporar într-un alt stat, recompensate cu o anumita suma de bani.

►În aceasta categorie se includ:

●Activitati cu caracter industrial;

●Activitati cu caracter comercial;

●Activitati mestesugaresti;

●Profesiunile liberale;

►Sistemele de educatie nationala nu sunt considerate servicii;

►Dreptul comunitar clasifica serviciile în:

●Servicii active;

●Servicii pasive;

●Servicii de corespondenta.

 

Sectorul serviciilor financiare

►A fost permanent un sector puternic reglementat;

►Justificarea masurilor protectioniste nationale s-a bazat pe urmatoarele argumente:

●Mentinerea lichiditatii si credibilitatii bancilor;

●Împiedicarea institutiilor financiare sa-si asume riscuri prea mari;

●Rolul institutiilor financiar-bancare în crearea de masa monetara si în finantarea deficitelor bugetare;

►Caracteristica principala a sectorului de asigurari în cadrul UE o reprezinta eterogenitatea serviciilor furnizate de diferiti operatori comunitari.

►În prezent se lucreaza la liberalizarea sectoarelor serviciilor de transport si de telecomunicatii

 

Efecte ale PUI

►Intensificarea concurentei între companiile care activeaza în toate sectoarele;

►Accelerarea ritmului restructurarii în industrie, ceea ce conduce la cresterea competitivitatii la nivel international;

►Diversificarea gamei de produse si sericii si oferirea lor la preturi mai reduse;

►Rapiditate mai mare si costuri mai reduse pentru livrarile transfrontaliere;

►Mobilitate în crestere pentru forta de munca;

►Crearea de noi locuri de munca în tarile membre, Cresterea suplimentara a veniturilor;

►Intensificarea convergentei si coeziunii economice între diversele regiuni ale UE;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Politica monetara a Uniunii Europene

 

Debutul proceselor de integrare monetara

►Celebra asertiune a lui Jacques Rueff "L"Europe se fera par la monnaie ou ne se fera pas" exprima parerea ca integrarea monetara nu este un scop în sine, ci si un mijloc important de atingere a unui deziderat mai generos-unificarea politica a Europei;

►Se ridica doua întrebari:

●Procesul de integrare monetara este influentat în special de ratiuni economice sau de considerente de natura politica?

●În ce masura cadrul juridico-institutional reactioneaza adecvat în momentele de criza ale unui sistem?

 

Pasi pe linia integrarii monetare europene

►1 iulie 1950 s-a negociat si a intrat în vigoare Uniunea Europeana de Plati definita prin:

●Au participat 18 tari;

●Cuprindea o zona care detinea 70% din comertul mondial;

●A reprezentat un pas înainte fata de bilateralism;

●A creat un sistem de clearing multilateral;

●A demonstrat ca existenta unui cadru institutional articulat poate constitui o ancora în conditiile unor evolutii economice asimetrice;

●Fiecare tara a trebuit sa accepte "ingerinte" din partea partenerilor în managementul politicilor sectoriale nationale;

●Sistemul s-a dizolvat în 1958.

 

sarpele Monetar

►S-a numit sistemul european al limitelor înguste dar ajustabile de variatie;

►S-a lansat în 1972 prin Acordul de la Basle si a vizat realizarea unei zone de stabilitate monetara într-un climat monetar international tot mai volatil;

►A evoluat dinspre o rigiditate excesiva a cursurilor de schimb spre o maniera mai flexibila;

►În aprilie 1973 s-a creat FECOM abilitat sa monitorizeze sistemul cursurilor de schimb si sa puna în aplicare un mecanism multilateral de interventie a bancilor centrale;

►A prevazut mijloace mai eficiente de gestionare a facilitatilor pe termen scurt si foarte scurt administrate de BRI.

 

Sistemul Monetar European (SME)

►Procesul de creare a fost negociat pe parcursul anului 1978 având mai degraba determinanti politici decât economici;

►Sistemul a aparut pe fondul unei pronuntate volatilitati monetare la nivel european si international;

►Ţarile participante se divizau în doua tabere cu performante economice si regimuri valutare foarte diferite;

►A pornit de la premisa ca:

●Stabilizarea mediului comercial are efecte benefice pentru tarile participante;

●Este necesara protejarea intereselor germane;

●CEE si-a sporit rolul de actor economic la scara globala;

●Este necesara o redefinire a cadrului juridico-institutional comunitar.

►Obiectivul sau de baza era "crearea unei zone de stabilitate monetara";

►Pentru a realiza acest obiectiv fiecare tara trebuia sa mentina moneda într-o banda de variatie de 2,25 prin:

●Procedarea la interventii pe piata valutara daca se atingea 75% din banda teoretica de divergenta;

●Adoptarea de masuri de ajustare structurala;

●Solicitarea ca partenerii sa participe la discutii pentru redefinirea ratei centrale din cosul valutar;

●Justificarea, în fata partenerilor, a deciziei de a nu interveni.

 

La momentul lansarii sale SME se definea prin urmatoarele ancore

►Obligatia de a interveni nelimitat în cadrul marjei de fluctuatie;

►Indicatorul de divergenta;

►Facilitatile de creditare;

►Mecanismul de decontare în ECU;

 

ECU a fost folosit

►Ca denominator pentru mecanismul ratelor de schimb;

►Ca baza de calcul pentru indicatorul de divergenta;

►Ca denominator pentru operatiunile de interventie si pentru mecanismele de credit;

►Ca mijloc de reglementare a tranzactiilor între autoritatile monetare ale tarilor mrmbre.

 

Facilitatile de creditare

►Facilitatea pe termen foarte scurt- presupunea apelarea la alte banci centrale pentru a emite valuta cu care sa intervina pe piata valutara; initial, rascumpararea sumelor trebuia facuta la finele lunii respective plus 45 de zile. Ulterior intervalul a fost extins la 75 de zile. Suma împrumutata nu trebuia sa depaseasca dublul cotei de participare a tarii la sistem;

►Sprijinul monetar pe termen mediu. Prevedea un mecanism care presupunea un acces automat la un credit pe termen mai lung, în baza unor cote ale debitorilor;

►Asistenta financiara pe termen mediu; o procedura similara cu Aranjamentele Stand By ale FMI;

 

Etape ale functionarii SME

►Etapa volatila a debutului- 1979-1983;

►O faza relativ calma - 1983-1987;

►SME fara realinieri si participanti aditionali - 1987 - 1992; Aceasta stabilitate s-a obtinut prin:

●Mentinerea unui nivel ridicat de convergenta macroeconomica;

●Consolidarea coordonarii politicilor monetare si sustinerea cursurilor de schimb cu ajutorul unei game mai variate de instrumente;

●Revenirea pe agenda Comunitatii a ideii de reforma si de trecere la stadiul de UEM.

 

Prin Acordul Basle-Nyborg,din 1987, s-au produs trei schimbari majore în functionarea SME

►S-au prelungit facilitatile de creditare oferite de FECOM;

►S-a produs o relaxare a metodologiei privind accesul la facilitatea pe termen foarte scurt pentru finantarea interventiilor intramarginale;

►Acceptarea unei limite de reglementare a dezechilibrelor cu ajutorul ECU, care a crescut de la 50% la 100% pentru o perioada de 2 ani.



 

Raportul Delors-1989 preconiza 3 etape

►Etapa I - Convergenta indicatorilor macroeconomici ai tarilor membre

●Înlaturarea tuturor barierelor fizice, tehnice si fiscale pâna la finele anului 1992;

●Consolidarea PC si reducerea ajutoarelor de stat;

●Reforma fondurilor structurale;

●Coordonarea mai strânsa a politicilor economice si monetare;

●Dereglementarea si liberalizarea pietelor financiare si stabilirea unui spatiu financiar unic;

●Crearea conditiilor ca toate tarile membre ale UE sa participe la MRS;

●Înlaturarea restrictiilor din calea utilizarii ECU în sectorul privat.

►Etapa a II-a -Tranzitia

●Revederea arhitecturii institutionale;

●Crearea de noi institutii, inclusiv a SEBC;

●Transferul substantial al unor abilitati decizionale de la nivel national la nivelul SEBC-inclusiv coordonarea politicilor monetare independente printr-un process decizional colectiv ( cele mai importante responsabilitati macroeconomice ramânând la nivelul autoritatilor nationale).

►Etapa a III-a - Deplina unificare

●Consolidarea si întarirea politicii regionale si a altor politici sectoriale pentru a facilita tranzitia;

●Trecerea la fixarea irevocabila a cursurilor valutare;

●Elaborarea unor criterii bugetare de convergenta si respectarea stricta a acestora;

●Crearea conditiilor pentru ca CE sa actioneze ca o singura entitate în cadrul cooperarii economice si monetare internationale;

●Formularea si aplicarea unei politici monetare unice la nivelul SEBC (în coparteneriat cu organismele nationale de resort);

●Controlul de catre SEBC al rezervelor valutare,si a cursurilor de schimb ale tarilor membre;

●Introducerea unei monede unice.

 

Crearea UM a avut la baza urmatoarele motivatii

►motivatie pragmatica- asigurarea cadrului necesar pentru functionarea în conditii optime a PUI perfect armonizate, înlesnindu-se libera circulatie a marfurilor si factorilor;

►motivatie teoretica- centrata pe credinta ca un pivot monetar unic asigura mobilitatea ridicata a factorilor de productie care permite o absorbire a efectelor negative ale socurilor asimetrice.

 

Etapa de pregatire a procesului de lansare a UEM - 1994 - 1999

►Tratatul de la Maastricht introduce urmatoarele criterii de convergenta:

●Stabilitatea preturilor-exprimat prin rate ale inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 pp media celor mai performante 3 tari membre;

●Stabilitatea ratelor dobânzilor-exprimat prin rate ale dobânzilor pe termen lung care sa nu depaseasca cu mai mult de 2 pp media celor mai performante 3 tari dupa criteriul stabilitatii preturilor;

●Stabilitatea cursurilor de schimb- cursurile monedelor sa se mentina în banda de variatie prevazuta de ERM, fara devalorizare, cel putin 2 ani anterior trecerii la moneda unica;

●Sanatatea finantelor publice- exprimata prin deficite bugetare sub 3% si datorii publice sub 60% din PNB.

 

Puncte slabe ale Tratatului de la Maastricht

►Nu a luat în considerare evolutia ciclurilor economice si nu a prevazut reguli precise cu privire la deficitele excesive;

►Nu a definit instrumentele si tintele monetareadecvate pentru situatii de instabilitate;

►Criteriile de covergenta au caracter relative ambiguu;

►Procedurile de gestionare a cursurilor de schimb sunt conflictuale;

►Nu contine reguli cu privire la introducerea monedei unice;

►Nu contine prevederi referitoare la fiscalitatea comuna.

 

În perioada 1994-1999 era necesara respectarea urmatoarelor principii:

►Existenta unor structuri legale coerente pentru ca Euro sa înlocuiasca cu succes monedele nationale;

►Simplitatea si accesibilitatea monedei unice pentru a crea sentimentul de credibilitate în rândul cetatenilor europeni;

►Realizarea conversiei într-o maniera eficienta sub aspectul costurilor în vederea evitarii distorsionarii concurentei;

►Implementarea eficienta a trecerii la UM de catre SEBC respectandu-se stabilitatea preturilor;

►Asigurarea unui mecanism de ajustare voluntara pentru sectorul privat;

►Asigurarea ireversibilitatii procesului.

 

Pactul de stabilitate si crestere

►A fost rezultatul unui compromis franco-german;

►A stipulat:

●Penalizarea tarilor care depasesc deficitul bugetar pe baza unei scale cuprinse între 0,2 si 0,5 % din PNB;

●Ţarile care confrunta cu o scadere anuala a PNB de cel putin 2% din PNB vor fi automat exceptate de la penalizari.

●O tara în care reducerea ritmului de crestere a PNB este de 0,75 % sau mai putin va putea solicita Consiliului Ministerial obtinerea unui statut special.

 

Constrângerile Pactului de stabilitate

►A fost descris de Romano Prodi ca "stupid";

►Pleaca de la premisa ca politica fiscala este unica modalitate de ajustare în cadrul UEM implicând ca regulile trebuie se fie mai putin stricte cu privire la deficite decât la datoria publica;

►Se contureaza tot mai mult consensul ca deficitul bugetar ar trebui definit în raport cu ciclurile de afaceri;

►Irlanda a fost prima tara care în 2001 a fost cenzurata petru politica sa economica;

►G si P au fost avertizate în februarie 2002;

►Comisia a recomandat avertizarea Frantei în ianuarie 2003.

Pentru tarile care nu participau la zona Euro s-a conceput un MRS 2

►MRS 2 are urmatoarele caracteristici:

●Ofera un coeficient moderat de flexibilitate; statele respective vor conveni cu BCE o rata centrala de schimb optând pentru o banda mai larga sau mai îngusta;

●Desi se asteapta aderarea la SEBC acest proces nu va fi obligatoriu; BCE si tarile membre ale zonei euro vor interveni,limitat, pe pietele valutare în sprijinul monedelor acestor tari daca sunt supuse la speculatii valutare;

●Principiul supravegherii exercitate de organismele comunitare asupra programelor economice;

●S-a creat un Comitet al celor 10 pentru a coordona politicile macroeconomice si sectoriale în zona euro si a monitoriza performantelor tarilor membre în plan economic, bugetar si valutar.

 

Principalele atributii ale IME

►Întarirea coordonarii politicilor monetare cu

►Monitorizarea functionarii SME;

►Pregatirea pentru masurilor viitoare pentru SEBC si pentru conturarea unei singure politici monetare si lansarea unei monede unice;

►Preluarea sarcinilor FECOM care va fi desfiintat;

►Facilitarea folosirii ECU si administrarea transformarii sale într-o moneda unica, inclisiv buna functionare a sistemului de clearing bazat pe ECU.

 

Pentru pregatirea stadiului III IME trebuia sa:

►Pregateasca instrumentele si procedurile necesare pentru buna functionare a unei politici monetare unice;

►Promovarea nivelului adecvat de armonizare si a practicilor menite sa faciliteze colectarea, pregatirea si distribuirea unor situatii statistice privind privind sfera sa de competenta;

►Promovarea eficientei platilor transfrontaliere;

►Supervizarea procesului de pregatire a bancnotelor si monedelor Euro.

 

Euro în perioada de tranzitie

►În scenariile oficiale tranzitia la deplina utilizare a euro trebuia sa dureze maximum 3 ani;

►Operatiunile principale pentru care devenea obligatorie folosirea euro în stadiul IIIa erau:

●Politicile monetare si cele de curs de schimb ale SEBC;

●Tranzactiile în cadrul sistemelor de plati ale SEBC;

●Noile emisiuni de titluri de stat ale ŢM;

►Sectorul privat era liber sa foloseasca euro pentru toate tipurile de tranzactii în baza principiului nici-o restrictie nici-o obligatie;

►O reglementare a Consiliului urma sa stabileasca cursul de schimb între euro si monedele nationale.

►Bancile centrale vor institui un sistem de reserve obligatorii pentru depozitele bancilor comerciale.

 

Structura institutionala a SEBC

►BCE- este condusa de un Consiliu executive format din Presedinte, vicepresedinte si 4 membrii desemnati pentru un mandat de 8 ani;

►SEBC are ca organ decizional Consiliul Guvernator pentru un mandat de 5 ani si format din Consiliul executiv si guvernatorii bancilor centrale din tarile membre ale sistemului;

►Pe perioada cât unele tari nu participa la SEBC se constituie un Consiliu General care cuprinde presedintele si vicepresedintele BCE si toti guvernatorii bancilor centrale din toate tarile membre ale UE.

 

Principalele responsabilitati ale SEBC

►Elaborarea politicii monetare unice;

►Conducerea operatiunilor valutare,

►Gestionarea rezervelor valutare oficiale ale tarilor membre;

►Promovarea si administrarea operatiunilor legate de sistemele de plati.

 

Responsabilitatile Consiliului Guvernator

►Adopta liniile directoare si ia deciziile care sa asigure transpunerea în practica a sarcinilor trasate de SEBC;

►Formuleaza politica monetara a zonei euro, inclusiv obiectivele intermediare de politica monetara, dobânda de refinantare si rezerva valutara a eurosistemului;

►Stabileste liniile directoare ale procesului de implementare a deciziilor de politica monetara.

 

Comitetul Executiv

►Membrii sai vor fi desemnati pentru un mandate integral de 8 ani;

►Vor fi desemnati dintre personalitatile recunoscute pentru performantele si experienta în probleme monetare si bancare;

►Vor putea fi membrii doar cetateni ai UE;

►Daca un membru nu mai îndeplineste conditiile cerute pentru asi îndeplini sarcinile sau a comis abateri grave de la conduita CEJ va decide destituirea sa;

►Este responsabil de afacerile curente ale BCE.

 

Dezideratul de stabilitate presupune

►Prevenirea speculatiilor valutare;

►Coordonarea politicii monetare si fiscale;

►Gestionarea efectiva a politicii valutare în scopul mentinerii stabilitatii cursului euro;

►Administrarea activelor financiare prin intermediul agregatelor monetare;

►Prevenirea riscurilor de neefectuare a platilor.

 

Atributiile Consiliului General

►Contribuie la:

●Colectarea de date statistice cu privire la evolutia economica si monetara;

●Pregateste rapoartele anuale ale BCE;

●Stabileste regulile privind standardizarea sistemelor contabile si de raportare ale BCN;

●Contribuie la elaborarea regulilor interne de operare ale BCE

 

BCE

►Are personalitate juridica;

►Atributiile principale sunt:

●Implementarea politicii monetare în conformitate cu liniile directoare si deciziile Consiliului Guvernator;

●Ofera instructiunile necesare Bancilor Nationale;

●Executa acele abilitati care i-au fost delegate de Consiliul guvernator;

●Face recomandari si furnizeaza opinii catre Consiliul UE

 

Aspecte ale independentei BCE

►Procesul decizional- nu primeste instructiuni de la organismele comunitare sau de la ŢM;

►Personalul- membrii staf-ului sunt desemnati pe o perioada de 8 ani nereînnoibila si nu pot fi înlocuiti;

►Aspecte functionale

●Este obligata doar sa înainteze rapoarte Consiliului si sa publice rapoarte trimestriale;

●Politica cursurilor de schimb stabilita de catre Consiliu îi poate restrânge abilitatile;

●BCE îsi stabileste propriile reguli de procedura si politica salariala;

●Nu face obiectul controlului judiciar cu privire la politica monetara.

 

Performantele BCE

►BCE a fost criticata pentru ca:

●A dovedit indecizie în multe situatii;

●A transmis semnale contradictorii folosind prea multe voci si diferiti indicatori;

●Nu îsi explica adecvat deciziile iar procesul decizional este netransparent;

►Creaza confuzie ca urmare a folosirii unei strategii bazate pe doi piloni

●Cresterea masei monetare(M3) în loc de tinta inflationista;

●Alti indicatori- bazati pe viitoarele presiuni inflationiste

 

Trecerea la moneda unica s-a bazat pe:

►Existenta unei structuri legale coerente pentru ca euro sa înlocuiasca monedele nationale;

►Simplitatea si accesibilitatea monedei unice pentru a crea un sentiment de credibilitate în rândul cetatenilor UE, mediilor de afaceri interne si externe si autoritatilor din tarile terte;

►Realizarea eficienta a conversiei sub aspectul  costurilor si sigurantei procesului;

►Implementarea adecvata a procesului de functionare a SEBC;

►Asigurarea unui mecanism flexibil de ajustare voluntara pentru sectorul privat.

 

Propunere de instituire a unui sistem de rotatie

►Acest sistem va fi ghidat de urmatoarele principii:

●Un membru un vot;

●Participare ad personam;

●Reprezentativitate;

●Automatism si robustete;

●Transparenta;

►Numarul total de voturi va fi limitat la 21,

►Cei 6 membrii ai Comitetului executiv vor continua sa aiba drept permanent de vot;

►Guvernatorii vor împarti restul de 15 voturi;

►Alocarea guvernatorilor se va face pe grupuri în functie de potentialul tarilor membre;

►Pozitia fiecarei tari se va stabili în conformitate cu un indicator având doua componente: ponderea în PNB la preturile pietei si ponderea în total bilant agregat al institutiilor financiare.

 

Sunt preconizate doua stadii

►În momentul în care numarul de guvernatori va depasi 15 si va ajunge pâna la 22 se vor constitui doua grupuri:

●Primul grup va fi constituit din 5 guvernatori având 4 voturi;

●Al doilea grup se va constitui din restul guvernatorilor având 10 voturi;

►În momentul când numarul de guvernatori va ajunge la 22 se vor constitui 3 grupuri:

●Primul grup va avea 5 guvernatori având 4 voturi;

●Al doilea grup va contine jumatate din guvernatori având 8 voturi;

●Al treilea grup cealalta jumatate cu doar 2 voturi.

 

Avantajele introducerii EURO

►Inducerea unei mai mari stabilitati la nivelul pietelor financiare, reducerea volatilitatii si orientarea acestor piete catre un comportament macroeconomic al limitelor înguste ale deficitului bugetar;

►Aparitia EURO ca o valuta puternica si relative stabila va relansa Europa în competitia internationala cu SUA si Japonia prin reasezarea sferelor de influenta în plan valutar;

►Reunirea în Euro a celor mai importante valute ca volum al fluxurilor financiare, ceea ce creeaza premisele cresterii numarului de tari înscrise pe orbita economica a UE,

► Intrarea euro în jocul valutar creeaza conditiile atenuarii diferentelor considerabile dintre imaginea reflectata de cursurile valutare si datele economice fundamentale,diferente care pot conduce la declansarea unor crize financiare si comerciale de anvergura;

►Eliminarea ineficientei politicilor monetare nationale necoordonate;

►Expansiunea pietelor financiare;

►Reducerea costurilor de tranzactie.

 

Unele dezavantaje ale introducerii EURO

►Costuri ridicate ale conversiei;

►Centralizarea puterii la nivel comunitar;

►Impactul asupra balantei de plati;

►Reprezentarea SEBC la FMI;

►Vointa politica exacerbata ignorându-se de multe ori realitatile economice;

►Absenta unor organisme de control în materie de politica monetara si fiscala;

►Amenintarea deflationista;

►Existenta bicefalismului în materie de politica monetara(BCE si ECOFIN);

►Lipsa coerentei si a instrumentelor pentru a face fata unor situatii de criza.

 

Provocarile extinderii

►Stadiul de pre-aderare

●Alegerea libera a regimului cursurilor de schimb;

●Îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga;

●Convergenta reala si nominala;

►Stadiul de aderare

●Statutul de state membre cu derogare;

●Politicile de curs de schimb fac obiectul unei coordonari la nivel comun;

●Îndeplinirea criteriilor de la Maastricht;

Stadiul post aderare-noii membrii vor participa la MRS II

 

Consecintele introducerii Euro pentru companiile din tarile candidate

►Vor fi numeroase efecte pentru ca:

●Aceste companii sunt implicate în tranzactii comerciale si actiuni de cooperare cu firme din UE;

●Dupa peste 10 ani de tranzitie aceste companii sunt tot mai dependente de mediul economic din zona Euro;

●Aderând la UE, tarile est-europene si-au ajustat economiile conform cerintelor comunitare

 

Tipurile de efecte

►Efecte directe

●Valoarea Euro influenteaza profitabilitatea companiilor atunci când tranzactioneaza cu companii europene;

●Un euro puternic faciliteaza exporturile si limiteaza importurile;

●Accesul la o piata cu peste 300 mil. De consumatori;

●Apar noi oportunitati de afaceri;

●Creste concurenta;

●Trebuie sa faca fata costurilor legate de conversia preturilor, ajustarea procedurilor contabile si adaptarea la noile sisteme informatice;

●Se simplica operatiunile de acoperire a riscurilor valutare;

●Acces la o oferta de finantare mai larga si mai sofisticata.

►Efecte indirecte

●Efectul stabilizator al criteriilor de convergenta;

●Crearea unei piete mai mari care conduce la economii de scara;

●Deficite bugetare mai mici;

●Datorie publica de dimensiuni mai reduse;

●Rate ale inflatiei mai mici care vor facilita strategiile de afaceri;

●Atenuarea barierelor birocratice

 

10 ratiuni pentru companiile din tarile candidate sa foloseasca Euro

►Riscuri valutare mai reduse;

►Transparenta preturilor;

►Sporirea competitivitatii;

►E-business si E-payments;

►Simplificarea relatiilor cu bancile;

►Reducerea costurilor de gestionare a portofoliilor valutare;

►Noi oportunitati de afaceri;

►Noi strategii de business;

►Noua imagine pe piete;

►Modernizarea sistemelor IT.

 

 

 

 

 

Concurenta si politica în domeniul concurentei

Abordari conceptuale

►Mentinerea unui mediu concurential functional este o cerinta fundamentala a economiei de piata;

►Concurenta reprezinta-preocuparea pentru asigurarea functionarii corecte a regulilor jocului comercial din punct de vedere al autoritatilor publice, al companiilor si al indivizilor,

►Concurenta perfecta- acel mediu în care mai multe firme mai mici concureaza oferind un singur produs niciuna neputând influenta preturile si conditiile de comercializare;

►Economistii neoclasici considera ca în conditiile concurentei perfecte este maximizata bunastarea consumatorilor.

►Adam Smith considera ca o concurenta perfecta nu este decât un concept abstract care nu exista în economia reala;

►De multe ori concurenta creeaza mai multe probleme decât solutioneaza;

►Starea de fapt este concurenta functionala;

►Nici concurenta si nici pietele nu sunt date inevitabil sau procese absolut naturale;

►Politicile în domeniul concurentei permit dezvoltarea unui cadru reglementar în care se poate mentine si dezvolta concurenta;

►O politica adecvata în domeniul concurentei devine necesara pentru ca actorii economici privati si autoritatile publice se comporta de o maniera care poate imperfecta mediul concurential dintr-o varietate de motive si printr-o diversitate de mecanisme si instrumente cum ar fi:

►Companiile producatoare percep presiunile concurentei drept mijloace de a le limita libertatea de miscare;

►Concurenta genereaza incertitudine si manifestari distorsionante percepute ca modalitati de a face mediul organizational al firmei mai predictibil;

►Firmele cauta noi mijloace pentru a mentine si spori marja de profit iar actionând pe calea diverselor tipuri de aranjamente comerciale si a abuzului de pozitie dominanta pot practica preturi mai mari si pot obtine o serie de avantaje competitive de multe ori discutabile.

►Politica în domeniul concurentei este conceputa si practicata pentru a preveni sau combate un comportament anticoncurential din partea tuturor actorilor economici;

►Mijloacele cu care opereaza PC au un rol negativ întrucât sunt concepute sa îngradeasca nu sa promoveze anumite actiuni ale actorilor economici;

►Deseori regulile de monitorizare a mediului concurential lasa putine alternative  obiectivele urmarite pot fi incompatibile.

Tipuri de concurenta

►Perfecta - imperfecta;

►Directa - indirecta;

►Loiala (corecta) - neloiala;

 

Obiectivele vizate de PC

►Cresterea bunastarii consumatorilor;

►Protectia consumatorilor;

►Redistribuirea veniturilor;

►Protejarea firmelor mici si mijlocii;

►Considerente de natura regionala, sociala sau distorsiuni ale unor sectoare;

►Integrarea pietelor.

 

Scurt istoric al politicii comunitare în domeniul concurentei

►Desi Tratatul CECO a fost o initiativa vesteuropeana influenta americana asupra mediului european de afaceri era puternica;

►Se poate identifica o similitudine între Memorandumul lui Jean Monnet si Sherman Act din 1890 din SUA;

►Art. 65 si 66 din Tratatul CECO cu privire la aranjamentele interzise si la concentrarile economice au fost preluate în Art. 85 si 86 din Tratatul de la Roma

Politica comunitara este bazata pe Art. 3(f) din tratatul de la Roma (în prezent Art. 3(g) din Tratatul de la Maastricht care prevede ca trebuie adoptate masuri pentru ca "concurenta la nivelul pietei comune sa nu fie distorsionata"

►Reglementarile comunitare cu privire la concurenta sunt sintetizate în Art. 85-94 din Tratat;

►Politica cu privire la practicile restrictive este reglementata de Art.85 care interzice aranjamentele si practicile concertate între firme care pot elimina sau deforma fluxurile comerciale în interiorul gruparii;

►Politica cu privire la pozitia de monopol este reglementata în Art.86 si se refera la acele concentrari economice al caror  comportament risca sa afecteze comertul între statele membre, interzicând "abuzul de pozitie dominanta" pe un segment important al pietei comune;

Art. 90 reglementeaza situatia specifica a sectoarelor de stat si a firmelor carora statul le acorda drepturi speciale.

►Ajutoarele de stat sunt reglementate de Art.92-94.

 

Practici comerciale interzise

►întelegeri sau practici concertate între firme care conduc direct sau indirect la fixarea pretului de vânzare sau de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, adaosurilor, precum si a altor conditii de comercializare inechitabile. Chiar daca întelegerea nu are ca scop fixarea pretului, ea poate intra sub incidenta acestui articol, daca se constata ca indirect a actionat asupra modului de formare al preturilor si a afectat în acest sens concurenta, influentând-o sa actioneze în acelasi sens.

►întelegeri sau aranjamente care pot avea ca scop limitarea sau controlul productiei, al pietei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor (plasamente de capital). Cel mai des caz întâlnit este cel al cartelurilor, în special în sfera comertului, deoarece în mod frecvent producatorii consacrati au încercat sa împiedice potentialii concurenti sa patrunda pe o piata deja cucerita.

►aranjamente care duc la împartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzari si achizitii sau pe alte criterii.

►aplicarea unor termeni si conditii inegale partenerilor comerciali, conditionarea unor clauze contractuale de acceptarea de catre parteneri a unor obligatii complementare, care nici prin natura lor, nici conform uzantelor comerciale nu au legatura cu obiectul acelor contracte.

►Comisia s-a straduit sa elaboreze si sa aplice o PC comuna nu doar coordonata;

►În 1962 s-a adoptat Reglementarea Nr.17 care conferea comunitatii de afaceri siguranta ca transparenta si primatul legii sunt prioritati ale Comisiei;

►Aceasta reglementare a stabilit:

●Obligativitatea notificarii;

●Drepturile statelor membre si ale partilor terte în cazul derularii investigatiilor;

●Limitele superioare ale penalitatilor;

●Mecanismul de consultare pentru autoritatile publice nationale;

●Conditiile în care se pot acorda exceptii individuale

●Cadrul în care se pot efectua investigatiile Comisiei.

►Începând cu 1963 s-a procedat la acordarea unor exceptii cadru;

►Scopul acestor exceptii cadru a fost dual:

●Reducerea numarului de cazuri analizate;

●Ajutarea sectoarelor economice sa aiba o filizofie coerenta si unitara;

►În 1967 s-a emis prima reglementare cu privire la distributia si achizitia exclusiva;

►La finele anilor "70 criticile la adresa PC s-au intensificat fiind considerata o politica supercentralizata si superambitioasa având un proces decizional inadecvat si proceduri de implementare ineficiente, sensibile la presiunile politice si incapabile sa contribuie la realizarea obiectivelor preconizate.

►La finele anilor"80 s-a construit un nou echilibru între transparenta(predictibilitate) si flexibilitate(discretie), pe de o parte, si filozofia neoliberala si cea interventionista pe de alta parte.

 

Noua abordare

►Pe parcursul anilor 60-70 s-a practicat o atitudine reactiva, începând cu finele anilor 80 atitudinea a devenit proactiva;

►Abordarea proactiva a fost sustinuta de urmatorii factori:

●O noua filozofie economica de esenta neoliberala;

●Un leadership politic tot mai dinamic;

●Maturizarea socio-legala în sensul de consolidare a cadrului legal si de crestere a competentei personalului

 

Structura institutionala a PC

►La baza filozofiei supranationale a PC au stat Comisia si CEJ;

►Comisia este organismul care determina principalele reglementari, efectueaza investigatiile si decide solutiile care se impun;

►Procesul decizional în cadrul Comisiei este sensibil si politizat, putându-se observa un microcosmos al întregii UE în care se confrunta interese nationale, ideologice, functionale si sectoriale cu privire la resursele institutionale, solutiile fezabile, substanta politica si decizia;

►Desi unele decizii sunt adoptate de comisarul pentru concurenta, deciziile cele mai importante se adopta în plenul Comisiei;

►În sfera concurentei cele mai importante servicii administrative sunt: Secretariatul General si Serviciul Legal;

►Ca orice politica de tip orizontal, PC se afla în responsabilitatea mai multor DG si trebuie integrata în alte politici sectoriale;

►De la prevederile privind PC fac exceptie agricultura si unele aranjamente din domeniul transporturilor si energiei;

►De PC se ocupa DG IV care cuprinde în structura sa:

●Staff-ul,

●Directoratul A

●Directoratul B

●Directoratele C,D,E,F,

●Directoratul G

►Valorile dominante la nivelul DG IV sunt:

●Credinta în individualism;

●Respectul fata de consumator;

●Atitudinea circumspecta fata de marile corporatii;

●Respingerea interventiei statelor în functionarea pietelor.

►DG IV poate fi caracterizat ca o entitate puternica, semi-autonoma, definita printr-o puternica baza legala; neoliberala.

►Multa vreme Consiliul si Parlamentul au avut un rol periferic în croirea PC;

►S-au conturat doua cai prin care Parlamentul a influentat activitatea Comisiei:

●Validarea raportului anual prezentat de Comisie;

●Formularea de întrebari si solicitarea de raspunsuri privind problematica concurentei.

►Roluri importante în privinta PC revinCEJ si CPI;

►Acestea sunt responsabile pentru supervizarea legala a reglementarilor si joaca un rol esential în conturarea esentei si procedurilor regimului în domeniul concurentei,

►Deciziile acestora sunt obligatorii pentru toti actorii implicati si se constituie în precedente juridice care pot fi invalidate doar prin procedura de codecizie,

►De multe ori CEJ a fost criticata ca este prea indulgenta cu Comisia, permitându-i sa ignore regulile procedurale,

►CPI a fost creata în 1988, si-a început activitatea în 1989 ocupându-se de: probleme de personal, unele probleme tinând de CECO si de actiuni în domeniul concurentei cu exceptia practicilor antidumping si ajutoarelor de stat

 

Ancorele PC

Practicile comerciale restrictive

►Conform Art. 85(81) sunt considerate incompatibile cu principiile PUI acordurile, deciziile sau practicile concertate care:

●Determina direct sau indirect preturile de vânzare sau de cumparare sau alte conditii de comercializare;

●Conduc la limitarea sau controlul productiei, pietelor, dezvoltarii tehnologice sau fluxurilor de investitii;

●Prevad partajarea pietelor de desfacere sau a surselor deaprovizionare;

●Stabilesc conditii diferite în cazul unor parteneri comerciali, plasându-i în dezavantaj competitiv;

●Duc la încheierea contractelor conditionat de acceptarea de catre parteneri a unor obligatii suplimentare care prin natura lor sau conform uzantelor comerciale nu au legatura cu obiectul tranzactiei respective.

►Nu sunt interzise aranjamentele de mai mica importanta care nu au un impact notabil asupra mediului concurential,

►Initial au fost cuprinse de aceasta "regula de minimis" aranjamentele care au o cifra de afaceri cumulata sub 300 milioane euro si detin o cota de piata sub 5%. În 1996 aceste praguri au fost eliminate si s-a retinut varianta "sunt exceptate toate întelegerile între firme care detin o cota de piata mica"

►De la prevederile Art. 85 s-au conturat în timp o serie de derogari individuale si de derogari cadru;

►De derogari cadru beneficiaza întelegerile care conduc la: îmbunatatirea productiei sau distributiei unor bunuri sau servicii; promoveaza progresul tehnic sau ofera unele avantaje consumatorilor; nu ofera participantilor posibilitatea de a elimina concurenta pe o pate umportanta a pietei comunitare.

 

Sistemul de exceptii cadru va îmbunatati climatul concurential prin:

►Simplificarea sistemului de notificare si autorizare;

►Descentralizarea aplicarii reglementarilor în domeniul concurentei spre nivelurile nationale(autoritatile nationale vor trebui sa colaboreze strâns cu cele comunitare);

►Intensificarea controlului "ex post"

 

Pentru a beneficia de o derogare individuala sunt necesare urmatoarele conditii

►Aranjamentele trebuie sa aiba efecte favorabile la nivelul UE iar avantajele sa depaseasca dezavantajele;

►Sa produca efecte semnificative pentru consumatori;

►Restrictiile care afecteaza concurenta sa fie absolut necesare pentru atingerea obiectivelor companiilor implicate;

►Sa nu produca o afectare semnificativa a concurentei.

 

Aranjamente care nu fac obiectul exceptiilor

►Între concurenti

●Care limiteaza productia si vânzarile;

●Care conduc la fixarea preturilor;

●Care restrictioneaza produsele oferite consumatorilor;

►Între non concurenti

●Referitoare la preturile de vânzare(sunt permise preturile maxime sau cele orientative);

●Referitoare la restrângerea zonei de vânzare sau a segmentelor de cumparatori;

●Referitoare la restrângerea vânzarilor la sisteme selective de distributie;

●Limitarea doar la distributia proprie a pieselor de schimb catre cumparatori sau catre atelierele de reparatii.

 

În urma acestei anchete, Comisia poate adopta una din urmatoarele atitudini:

►adreseaza o "scrisoare de clasare" (en. comfort letter) indicând ca nu are intentia de a interveni în realizarea proiectului, daca  ircumstantele nu se schimba sau nu i se adreseaza o plângere. Aceasta procedura este mai rapida, dar nu asigura o mare siguranta juridica întreprinderilor;

►transmite o "atestare negativa" ( presupunere de inaplicabilitate a interdictiei);

►acorda o exceptare în baza Art. 81 (3), în urma examinarii notificarii scrise si apoi dupa consultarea de avizare; exceptarea este în principiu limitata în timp si conditionata;

►constata o infractiune în baza Art. 81, aliniatul 1 si interzice întelegerea, cu eventuale amenzi (1 milion EURO sau 10% din cifra de afaceri).

 

Pozitia dominanta

►Politica referitoare la monopoluri a constituit veriga mai slaba a PC;

►Guvernele tarilor membre si organismele comunitare s-au aflat într-o puternica dilema;

►Iesirea din aceasta dilema s-a facut prin abordarea "de la caz la caz";

►Problema monitorizarii monopolurilor comporta doua aspecte: dovedirea pozitiei dominante si probarea abuzului de pozitie dominanta;

►Pentru ca un monopol sa fie monitorizat de catre DG IV este necesar ca:

●Acesta sa detina o pozitie dominanta;

●Actiunile sale se genereze efecte asupra întregii piete comune sau asupra unei parti semnificative a acesteia;

●Actiunile întreprinse sa afacteze comertul dintre statele membre;

►În determinarea pozitiei dominante, Comisia s-a bazat pe piata relevanta si pe puterea de piata;

►Analiza întreprinsa de Comisie ia în considerare:piata produsului, piata în sens geografic si piata în dimensiune temporala

►Se considera ca o firma are o pozitie dominanta pe o piata daca cota sa de piata depaseste 40%;

►Uneori pozitia dominanta exista si atunci când cota de piata se situeaza între 25-40% în functie de caracteristicile pietei(marimea concurentilor, structura si resursele companiei, dinamica pietei);

►În determinarea pozitiei dominante, pe lânga cota de piata se mai folosesc:

●Structura si functionalitatea pietei respective;

●Comportamentul firmelor concurente;

●Disponibilitatea capitalurilor;

●Dotarea cu factori de productie naturali si accesul la noile tehnologii;

●Existenta barierelor în calea accesului la piata;

 

Se considera ca o firma abuzeaza de pozitia dominanta atunci când:

►Vinde la preturi foarte ridicate sau foarte scazute pentru a înlatura concurentii;

►Reduce productia sau trateaza diferit anumite segmente de piata;

►Refuza sa furnizeze produsele sau serviciile în anumite cazuri;

►Impune acorduri de cumparare pentru anumite categorii de produse;

►Îsi consolideaza pozitia dominanta prin achizitii sau fuziuni cu scopul de a înlatura concurentii;

►În timp s-a consacrat principiul justificarii obiective conform caruia "ceea ce a fost interzis în anumite circumstante poate fi acceptat în alte conditii daca exista motive întemeiate"

 

Piata relevanta




►Piata relevanta a produsului- cuprinde toate produsele si serviciile care pot fi considerate substituibile de catre  consumatori d.p.v. Al caracteristicilor produselor, al preturilor si al intentiilor de folosire;

►Piata relevanta în sens geografic-cuprinde acea zona încare firmele sunt implicate în furnizarea produselor sau serviciilor si în care conditiile concurentiale sunt suficient de omogene;

►Comisia mai ia în considerare:

●Evolutiile recente;

●Rezultatul studiilor de piata;

●Perceptia clientilor si a concurentilor;

●Preferintele consumatorilor;

●Barierele din calea accesului si costurile acestora;

●Diferitele categorii de discriminari ale consumatorilor si strategiile de preturi diferentiate.

 

Penalizarile pentru comportament anticoncurential

►Comisia recunoaste 3 categorii de practice anticoncurentiale:

●Practici de mai mica importanta. Acestea include restrictii de regula de natura verticala cu impact limitat asupra pietei. Penalizarile se situeaza între 1000 si 1 milion de Euro;

●Practici abuzive cu impact serios.sunt aranjamente de integrare orizontala sau verticala cu impact notabil asupra pietei sau abuzul de pozitie dominanta. Amenzile sunt de 1-20 mil. Eoro;

●Practici abuzive cu impact foarte serios. Sunt restrictii orizontale de tipul cartelurilor, partajarii cotelor de piata care distorsioneaza serios functionarea PUI. Penalizarile depasesc 20 mil. Euro. Amenda nu depaseste de regula 10% din cifra de afaceri.

 

Circumstante agravante si atenuante

►Agravante

●Practici repetate de acelasi tip ale aceleiasi firme;

●Refuzul de a coopera cu expertii Comisiei;

●Rolul de initiator sau instigator al practicii;

●Practicarea unor masuri de retorsiune asupra firmelor care nu participa;

►Atenuante

●Rol pasiv sau de "follow my leader"

●Nepunerea în practica a masurii;

●Încetarea masurii imediat ce s-a sesizat Comisia;

●Practica abuziva este rezultatul neglijentei;

●Cooperarea operativa cu expertii Comisiei.

 

Reduceri sau exonerari de la plata amenzilor

►Comisia va reduce penalizarile daca firma:

●Ofera dovezi semnificative, aditionale celor de care dispune Comisia;

●Înceteaza practica abuziva imediat ce a furnizat probele de care dispune;

●Este prima care furnizeaza detalii semnificative,

►Comisia va exonera de la plata penalizarilor firmele care, participând la un cartel:

●Ofera toate informatiile disponibile despre cartelul în cauza;

●Coopereaza deplin, constant si operativ cu Comisia pe parcursul procedurii administrative;

●Înceteaza implicarea în practica distorsionanta în momentul consientizarii efectelor negative;

●Nu a determinat alte firme sa ia parte la întelegerea respectiva.

 

 

Politica cu privire la achizitii si fuziuni

►S-a dovedit a fi cea mai sensibila pentru DG IV;

►Desi în Tratatul CECO s-a prevazut un sistem de control al fuziunilor, în Tratatul de la Roma acesta nu a mai fost retinut ;

►Abia în 1988 Comisia a prezentat Consiliului un proiect de Regulament cu privire la achizitii si fuziuni;

►În 1990, dupa dezbateri aprinse, s-a adoptat primul regim coerent la nivel european în domeniul fuziunilor.

►Trebuiesc monitorizate de catre comisie acele fuziuni care îndeplinesc urmatoarele criterii:

●Firmele care participa la fuziune au o cifra de afaceri agregata la nivel global de peste 5 miliarde euro;

●Cel putin doua dintre firmele implicate au realizat o cifra de afaceri la nivel european de peste 250 mil. Euro;

●Cel putin una dintre firmele participante nu realizeaza mai mult de 2/3 din cifra de afaceri la nivel european într-o singura tara membra.

 

Au o dimensiune comunitara si pot fi monitorizate si fuziunile în care:

►Cifra de afaceri agregata la nivel global depaseste 2,5 miliarde euro;

►În cel putin 3 tari membre cifra de afaceri agregata a tuturor companiilor participante este de peste 100 mil. Euro;

►În cel putin 3 tari membre cifra de afaceri agregata a cel putin doua companii depaseste 25 mil. Eoro;

►Cifra de afaceri la nivel comunitar a cel putin doua companii este mai mare de 100 mil. Euro, fara ca fiecare companie sa realizeze 2/3 din cifra de afaceri într-o singura tara membra a UE.

 

Toate fuziunile care au dimensiune comunitara trebuiesc notificate Comisiei transmitându-se informatii cu privire la:

►Bilantul companiilor;

►Natura si elementele definitorii ale fuziunii;

►Pietele relevante;

►Cotele de piata detinute de fiecare companie;

►Structura proprietatii si a controlului firmelor respective;

►Raporturile speciale dintre ele.

►Furnizarea de informatii care se dovedesc eronate se va penaliza cu amenzi cuprinse între 1000 si 50.000 de euro pentru fiecare informatie eronata;

 

În analiza cazului Comisia trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

►În ce masura concentrarea economica respectiva intra sub incidenta reglementarilor comunitare;

►În ce masura fuziunea este compatibila cu principiile pietei comune;

►Daca se creaza sau se consolideaza o pozitie dominanta pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia.

 

Procedura de control al fuziunilor cuprinde urmatoarele etape:

►Notificarea;

►Faza I - Initierea examinarii;dureaza 4 saptamâni si se finalizeaza cu urmatoarele pozitii:

●Concentrarea nu intra sub incidenta reglementarilor comunitare;

●Concentrarea nu ridica probleme deosebite si se aproba;

●Concentrarea ridica probleme fiind necesara o investigatie mai amanuntita;

►Faza a II-a - Initierea procedurii; poate dura pâna la 4 luni si se finalizeaza cu urmatoarele pozitii:

●Fuziunea este incompatibila cu dreptul comunitar si este respinsa;

●Fuziunea este compatibila cu dreptul comunitar si se aproba;

●Fuziunea este compatibila cu dreptul comunitar cu anumite conditii aprobându-se conditionat.

 

Comisia poate aplica o procedura de analiza simplificata atunci când:

►Cifra de afaceri a concentrarii si activele sale totale sunt fiecare sub 100 mil. Euro;

►Firmele care fuzioneaza sau sunt preluate nu opereaza în acelasi sector sau pe aceeasi piata;

►Desi opereaza pe aceeasi piata, cota lor de piata nu este mai mare de 15% în cazul unui aranjament de integrare orizontala si de 10% în cazul celui de integrare verticala;

►Partile notificatoare au descris piata relevanta; daca acest lucru este dificil de realizat nu se va aplica procedura simplificata.

 

Politica în domeniul ajutoarelor de stat

►Acest segment al PC este cel mai original;

►Este o componenta a PC pur supranationala si inexistenta în nici-o alta arhitectura legislativa;

►Procedura de monitorizare a ajutoarelor de stat este urmatoarea:

●Schemele de ajutor public trebuiesc notificate Comisiei;

●Daca DG IV considera ca acestea sunt incompatibile cu reglementarile comunitare declanseaza o ancheta;

●Daca se obtin probele incompatibilitatii si efectelor distorsionante se va cere statului respectiv sa nu puna în aplicare respective schema;

●Daca statele membre nu agreeaza aceasta pozitie se pot adresa CEJ,

Ajutoarele de stat distorsioneaza concurenta pentru ca:

►Nu exercita un efect pozitiv asupra mediului economic, nici asupra dobânditorilor;

►Pot afecta existenta si evolutia pe piata a celorlati agenti economici nesustinuti;

►Se sprijina activitati sau actoricare si-au pierdut avantajele comparative;

►Se realizeaza o redistribuire ineficienta a veniturilor în economie;

►Se încalca principiul concurentei corecte.

 

La începutul anilor 80 s-au identificat urmatoarele prioritati:

►Fundamentele ajutoarelor deja existente nu trebuie considerate permanent valabile;

►Necesitatea îmbunatatirii politicii în domeniu;

►Transparenta ajutoarelor trebuie sa devina o prioritate

 

Politica cu privire la sectorul de stat

►Crearea unui mediu autentic concurential a depins si de introducerea concurentei corecte în domeniul utilitatilor publice;

►Multa vreme, sectoare cum ar fi telecomunicatiile, energia, serviciile postale si de transport au fost exceptate de la reglementarile comunitare în domeniul concurentei;

►Un aspect important al relatiei guvern- mediu industrial a fost proprietatea de stat în domeniul utilitatilor publice;

►Izolarea utilitatilor publice de presiunile concurentei a condus la:

●Servicii deseori de mai slaba calitate;

●Ineficienta la nivelul acestor sectoare;

●Preturi foarte diferite de la o tara la alta;

●Întârzierea restructurarii;

●Incompatibilitate între diferite retele nationale.

 

Provocari cu care se confrunta PC

►Flexibilitatea administrativa este în mare masura duala;

►Regimul concurential este înca puternic politizat;

►Directoratul General IV dispune de resurse limitate pentru a putea pune în aplicare numeroasele sarcini care-i revin;

►politica sectoriala impredictibila nu permite companiilor sa se înscrie în cadrul legal, de aceea PC trebuie sa devina mai transparenta si sa cultive parteneriatul cu mediul de afaceri,

►Aplicarea principiului subsidiaritatii s-a dovedit un lucru dificil de realizat;

►Provocarea eficacitatii;

►Provocarea deficitului democratic.

►Internalizarea factorilor externi în special prin:

●Luarea în considerare a perceptiilor nationale cu privire la functiile PC;

●Atenuarea imprevizibilitatii mediului international;

●Uniformizarea reglementarilor la nivel international

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Structuri institutionale si procesul decizional în cadrul Uniunii Europene

 

U.E. este un subiect atipic de drept international public pentru ca:

►Îi lipseste un precedent istoric.

►Desi este un proces progresiv si ireversibil nu are înca o identitate clar precizata.

►Provoaca statutele organizatiilor economice si politice internationale.

►Întretine raporturi diplomatice de un tip particular cu majoritatea statelor lumii.

►Participa la activitatile unor organisme internationale negociind si încheind tratate.

►Nu are structuri politice standard si nici un pact constitutional autentic functionând pe baza unor tratate interguvernamentale.

►Nu exercita într-o maniera electorala anumite abilitati.

►Nu are un guvern în adevaratul sens al cuvântului.

 

Abordarea comunitara

►În memoriile sale publicate în 1976 Jean Monnet spunea:

" dupa o perioada de tatonari, integrarea va deveni un dialog permanent între un organism european responsabil cu propunerea de solutii la problemele comune si guvernele nationale care exprima puncte de vedere specifice.....Aceasta metoda este în totalitate noua. Ea presupune existenta unui guvern central. Dar ea se bazeaza pe decizii comunitare la nivelul Consiliului Ministerial, îndeosebi pentru ca, propunerea de solutii la dificultatile comune de catre un organism european independent, permite renuntarea treptata la obligativitatea deciziilor adoptate prin unanimitate. Parlamentul si Curtea Europeana de Justittie accentueaza caracterul comunitar al acestui ansamblu. Aceasta metoda este veritabilul federalizator al Europei"

 

Confruntati cu dilemele institutionale juristii au croit un lant decizional conform caruia

►Comisia propune si pune în aplicare legislatia comunitara;

►Consiliul împreuna cu Parlamentul sau dupa consultarea acestuia adopta deciziile;

►Curtea de Justitie verifica compatitbilitatea reglementarilor cu textele tratatelor si solutioneaza eventualele litigii.

 

Acte specifice ale dinamicii procesului decizional

►Multa vreme Comisia a concentrat nivelul posibil de supranationalitate la nivelul sistemului, Parlamentul a avut mai degraba rol consultativ, iar Consiliul a fost organismul expresie a dimensiunii interguvernamentale având rolul decisiv;

►Vizând domeniul economic si politicile structurale, organismele comune nu s-au confruntat cu problemele specifice unui stat federal;

►Chiar de la lansarea sa, Comunitatea s-a dovedit expresia solidaritatii de facto ;

►Tratatul de la Maastricht a fost primul soc important în ecuatia decizional-institutionala dezechilibrând sistemul clasic;

►Tratatul de la Amsterdam nu a reprezentat prilejul scontat al regândirii structurilor institutionale si a mecanismelor decizionale,

►Nici tratatul de la Nisa nu a creat premisele pentru o reforma de fond si nu a dat raspuns la multe probleme specifice.

 

Noua arhitectura institutionala trebuie sa promoveze urmatoarele deziderate

►Rezolvarea disfunctionalitatilor constatate la nivelul institutiilor comunitare;

►Redefinirea si modernizarea unor politici sectoriale comune sau chiar renuntarea la unele dintre ele;

►Adaptarea la exigentele extinderii, la provocarile globalizarii si la presiunile spatiului si timpului;

►Atenuarea deficitului democratic al gruparii

 

Consiliul European

►Este cel mai înalt for decizional al U.E.

►A fost institutionalizat prin Actul unic;

►Se compune din sefii de stat si de guvern ai tarilor membre si din presedintele Comisiei;

►Functia sa principala este de a conferi impulsul politic necesar adoptarii deciziilor;

►Aspectele majore aflate, în decursul timpului, pe agenda sa de lucru au fost:

●Alegerea prin vot a Parlamentului;

●Lansarea S.M.E. si apoi a U.E.M.

●Reforma principalelor politici sectoriale;

●Extinderea gruparii;

●Problematica ambientala;

●Acordarea de asistenta diferitelor tipuri de tari asociate.

 

Consiliul ministerial

►Este organismul decizional cel mai important;

►Se compune din ministrii tarilor membre în functie de domeniile aflate în dezbatere;

►În conditiile unui panel de domenii, de mai mare complexitate, Consiliul se reuneste la nivelul ministrilor de externe;

►Fiecare tara membra are un reprezentant permanent la nivelul organismelor comunitare cu rang de ambasador;

►Acesti reprezentanti se reunesc în COREPER pentru a pregati lucrarile Consiliului;

►Presedentia Consiliului revine prin rotatie, la intervale de 6 luni, fiecarei tari membre, iar reuniunile la orice nivel sunt prezidate de reprezentantii tarii care detine presedentia semestriala.

►Statele membre au conferit rolul esential Consiliului pentru a-si salvgarda interesele specifice.

 

Categorii de prevederi pentru care se vor mentine deciziile cu unanimitate

►Decizii care trebuie adoptate de catre tarile membre în conformitate cu prevederile lor constitutionale;

►Decizii institutionale de fond si cele care afecteaza echilibrul între diferite institutii comunitare;

►Deciziile în domeniul taxelor si securitatii sociale care nu sunt cerute de buna functionare a pietei unice;

►Deciziile adoptate în paralel la nivel regional si international;

►Deciziile privind derogari de la reglementarile cuprinse în Tratate.

 

Comisia europeana

►Comisia este bratul executiv al U.E. (Jucând un rol oarecum similar cu un guvern national)

►Are doua domenii principale de responsabilitate (dezvoltarea economica si implementarea legislatiei comune);

►Presedintele Comisiei este desemnat prin acordul comun al guvernelor statelor membre dupa o consultare prealabila a Parlamentului;

►Guvernele îsi desemneaza reprezentantii în Comisie consultându-se cu presedintele acesteia;

►Comisia în ansamblul sau se supune validarii prin vot Parlamentului European;

►În structura actuala Comisia are 27 de comisari;

►Generalul De Gaulle îi numea pe comisari: apatrizi, tehnocrati si iresponsabili.

►Noul sef al Delegatiei Comisiei Europene in Romania, incepand cu 1 noiembrie 2006 este Donato Chiarini, preluand aceasta functie de la predecesorul sau, Jonathan Scheele. De la 1 ian 2007, Delegatia s-a transformat in Reprezentanta.

 

Conform Tratatelor Comisiei i-au fost atribuite urmatoarele roluri

►A reprezentat permanent echilibrul functional între celelalte institutii europene, monitorizând starile tensionale si oferind de cele mai multe ori solutii adecvate;

►S-a constituit în organismul coordonator al trecerii de la un stadiu de integrare la altul si de la o formula la alta;

►A fost multa vreme singurul initiator al legislatiei comunitare reusind sa orienteze legislatia comunitara si sa asigure compatibilitatea dintre acquis-ul comunitar si textele de Tratat;

►A fost un riguros "gardian" al îndeplinirii de catre statele membre si celelalte institutii comunitare a angajamentelor comune;

►Este executivul U.E. Prin adoptarea masurilor de aplicare a legislatiei comunitare, utilizarea fondurilor din bugetul comun, gestionarea politicilor sectoriale si a programelor comune;

►Este purtatorul de cuvânt al U.E. in cadrul negocierilor internationale.

 

Reforma Comisiei-vizeaza:

►O cultura bazata pe servicii:

●Crearea unui comitet pentru standarde specifice vietii publice care sa acorde consultanta cu privire la etica institutiilor comunitare;

●Elaborarea unui cod de conduita cu privire la comportamentul

administrativ al functionarilor;

●Reducerea coeficientului de birocratism al procedurilor prin simplificarea acestora;

►O noua politica de personal

●Reforma de la recrutare la pensionare;

●Sporirea preocuparilor privind pregatirea continua a personalului;

●Evaluarea permanenta a activitatii manageriale;

●Noi metode de promovare a oportunitatilor egale;

●Promovarea exclusiv pe baza meritelor

 

Reforma activitatilor Comisiei

►Modernizarea managemetului financiar

●Renuntarea la controlul financiar bazat pe aprobari functionaresti;

●Descentralizarea procesului decizional prin trecerea la responsabilitati explicite;

●Crearea unui serviciu intern de audit si combatere a fraudelor;

●Constituirea unui sistem anticipativ de protejare a intereselor financiare ale U.E;

●Conceperea unei noi politici de folosire a resurselor;

►Un nou sistem de planificare strategica

●Indexarea posibilitatilor cu resursele prin aplicarea  anagementului pe baza de obiective;

●Trecerea la conducerea pe baza de bugete;

●Declansarea actiunilor doar în functie de resursele pe care le implica un proiect finantabil;

●Folosirea IT pentru activitatile Comisiei.

 

Parlamentul European

►Are multe asemanari cu un corp legislativ de la nivelul unei tari;

►De la început a avut menirea sa reprezinte popoarele din tarile membre ale gruparii;

►Are urmatoarele particularitati:

●Are trei locuri în care îsi desfasoara activitatile( Strasbourg, Bruxelles, Luxemburg);

●Este singurul organism comunitar ales în mod autentic democratic;

●Parlamentarii nu dispun de o cultura politica authentic europeana,

●Imunitatea parlamentara nu este legiferata la nivel european;

●Are o natura multiculturala si multilingvistica.

►Functiile de baza sunt:

●Functia legislativa- adica adopta legislatia Uniunii (regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimitatii democratice a textelor adoptate;

●Functia bugetara - aproba bugetul comun în ansamblul sau si valideaza Raportul Curtii europene de conturi;

●Functia de control politic - asupra celorlalte institutii comune prin avizul conform asupra diferitelor decizii ale Consiliului, prin sistemul de audieri sau interpelari sau prin validarea Comisiei. Aproba desemnarea membrilor Comisiei si are dreptul de a cenzura Comisia.

 

Alte aspecte relevante

►Din 1979 membrii Parlamentului sunt alesi prin vot universal direct fie la nivel regional (de pilda, in Belgia, Franta, Italia, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord) fie la nivel national (Austria, Danemarca, Spania, Luxemburg, Republica Ceha). In Belgia, Grecia, Cipru si Luxemburg votul este obligatoriu.

►In 2005 Parlamentul si Consiliul au decis asupra un statut unitar pentru toti membrii, care sa elimine disparitatile existente intre regimurile nationale ale statelor membre si care sa asigure mai multa transparenta in remunerarea acestora.

►Noul statut va intra in vigoare dupa alegerile din 2009. Salariul membrilor este stabilit la 7000 Euro pe luna, punand capat diferentelor dintre Statele Membre. Impozitul pe venit va intra la bugetul UE

 

Distributia membrilor Parlamentului pe grupuri politice

►Grupul Partidului Popular 278 (37%)

►Socialistii europeni 219

►Alianta liberalilor si democratilor pt Europa 104

►Grupul verzilor 42

►Stânga europeana 20

►Uniunea pentru Europa natiunilor 44

►Grupul Independenta/ Democratie 24

►Neafiliati 54

Parlamentul 2004-2009- grupurile parlamentare

►Conform Nisa nu ar fi trebuit sa fie mai mult de 732 de parlamentari , dar aderarea Bulgariei si a Romaniei in timpul mandatului parlamentar 2004-2009, a facut sa creasca numarul deputatilor la 785 (35 deputati romani si 18 deputati bulgari). Dupa alegerile parlamentare din 2009, numarul deputatilor pentru cele 27 de State Membre va scadea, ajungand la 736

►Un grup politic este alcatuit din minimum 20 deputati, din cel putin 1/5 din statele membre. Acestia nu pot face parte din mai multe grupuri politice. Deciziile in cadrul grupului se iau in urma unor dezbateri si nici un membru nu poate fi obligat sa voteze altfel decat doreste.

►Presedinte Hans-Gert Poettering.

 

Comitetele Parlamentului 2004-2009

►PE are peste 20 de comitete cu 25-78 membri

●Afaceri externe

●Dezvoltare

●Comert International

●Buget

●Control al bugetelor

●Afaceri Economice si Monetare

●Ocuparea fortei de munca si probleme sociale

●Mediu, sanatate publica si securitate alimentara

●Industrie, cercetare si energie

●Piata Unica si protectia consumatorilor

●Transport si Turism

●Dezvoltare regionala

●Agricultura si Dezvoltare rurala

●Pescuit

●Cultura si educatie

●Afaceri legale (juridice)

●Libertati cetatenesti, justitie si afaceri interne

●Probleme constitutionale

●Drepturile femeilor si egalitate între sexe

●Petitii

●Drepturile omului

●Securitate si aparare

●Crize ale Societatii pentru Asigurarea unei Vieti Echitabile

●Analiza a folosirii tarilor europene de catre CIA pt transportul si detentia ilegala a prizonierilor

 

Alte organisme din structura U.E.

►Curtea Europeana de Justitie;

►Curtea Europeana de Prima Instanta;

►Comitetul Economic si Social;

►Comitetul Regiunilor;

►Curtea Europeana de Conturi;

►Agentii Specializate.

 

Interesele specializate la nivelul U.E.

►Pe lânga organismele comunitare exista o serie de puternice grupuri de interese cu impact asupra procesului decizional;

►Comisia a cautat permanent sa consolideze relatiile sale cu aceste eurogrupuri, oferindu-le locuri în comitetele consultative sau supunându-le spre dezbare proiectele de legislatie;

►Conform estimarilor Comisiei deresc sa aiba influenta peste 3000 de grupuri de interese incluzând 500 de federatii europene si peste 10.000 de persoane;

►Aceste grupuri de interese se grupeaza în organizatii la nivel înalt, organizatii intersectoriale si organizatii sectoariale.

►La Bruxelles activeaza 160 de firme de avocatura si 140 de firme de contabilitate.

 

Grupurile de interese trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli procedurale

►Sa dispuna de strategii articulate si clare;

►Relatia dezvoltata cu organismele comunitare trebuie conceputa pe termen lung si bazata pe o retea densa si continua de raporturi interpersonale si interorganizationale;

►Actiunile trebuie sa fie anticipative si bazate pe cunoasterea complexelor mecanisme functionale ale institutiilor comunitare;

►Analiza si întelegerea tuturor aspectelor metodologice ale demersului intreprins;

►Cunoasterea sistemului si a momentelor optime de actiune fara a exagera cu insistenta.

 

Rolul concret în influentarea deciziilor comunitare depinde de:

►Volumul informatiilor de care dispun grupurile de interse;

►Forta economica( importanta sectoarelor reprezentate, crearea de locuri de munca, rolul sectorului în echilibrul comercial, capacitatea de a genera bunastare);

►Statutul sectoarelor pe care le reprezinta;

►Puterea de implem entare sau de blocare a deciziilor,masura în care pot prelua sarcini delicate ale Comisiei;

►Capacitatea de a reprezenta interese agregate;

►Capacitatea de a actiona rapid si într-o maniera reprezentativa;

►Forta de persuasiune asupra membrilor pe care îi reprezinta si masura în care contribuie la conturarea unei "memorii institutionale".

 

Planuri ale procesului decizional

►Exista doua planuri ale procesului decizional-cel national si cel comunitar;

►Comisia nu este obligata sa consulte tarile member înaite de a lansa initiative;

►Comisia procedeaza totusi la aceste consultari pentru ca:

●Are nevoie de informatii din partea tarilor membre;

●Poate elabora optiuni strategice si poate orienta mai bine dezbaterile;

●Cu eforturi reduse poate constata din vreme ce este fezabil sporindu-si sansele de reusita;

●Se verifica cu costuri reduse, reactiile statelor membre si autoritatilor locale la aplicarea principiului subsidiaritatii.

 

Procedurile decizionale

►Consultarea;

►Cooperarea ;

►Codecizia;

►Cooperarea consolidata.

 

Consultarea

►In cadrul acestei proceduri rolul Parlamentului este doar consultativ

►El poate emite doar opinii sau amendamente pt. diferite initiative legislative, de care Consiliul poate / sau nu sa tina cont

►Mai este valabila in foarte putine situatii

 

Cooperarea

►A oferit Parlamentului un rol sporit, dar Consiliul ramanea suveran.

►A fost introdusa prin Actul Unic si solicita ca propunerile Comisiei sa treaca printr-o prima lectura la nivelul Parlamentului

►Consiliul poate valida cu QM varianta propusa de Parlament sau le poate ignora, dar cu unanimitate.

►Tratatul de la Nisa prevede renuntarea la aceasta procedura pe masura avansarii procesului de integrare

 

Codecizia

►Intradusa prin T de la Maastricht

►Sporeste rolul Parlamentului

►P realizeaza o prima lectura si poate invita Com si Cons sasi sustina pct de vedere

►La a doua lectura poate propune amendamente cu majoritate de voturi sau poate respinge propunerea.

►In caz de respingere se formeaza un comitet de conciliere intre cele 3 parti pt gasirea unei solutii comune.

►Daca neintelegerile persista o pozitie comuna poate fi obtinuta cu QM in Consiliu si maj simpla in Parlament.

►In unele situatii, daca un stat membru ce are rezerve cu privire la un proiect poate insista ca decizia sa se adopte cu unanimitate

►Daca neintelegerile sunt de natura juridica, CEJ va decide incadrarea sa juridica.

 

Cooperarea consolidata

►Renuntarea la procedura de cooperare a fost inlocuita cu notiunea de cooperare consolidata

►Pt PESC este prevazut principiul abtinerii constructive

►Initial, pentru lansarea unei operatiuni de cooperare consolidata era necesara particparea aminim jumatate din nr. Tarilor membre, dar extinderea gruparii a sugerat reducerea la 1/3 din tarile membre.

Proceduri decizionale(TABEL)

 

Instrumente juridice

►Regulamentul - lege oblig. Pt pers jur sau fizice - "efect direct"

►Directiva - obligatorie in privinta obiectivelor si efectului; trebuie incorporate in legislatia nationala

►Directiva cadru - obligatorie cu privire la obictivele gen si abordarea adoptata, fiind urmata de o serie de directive specifice

►Decizia - obligatorie pt o companie sau stat membru

►Recomandarile - nu sunt obligatorii (comunicarile, Cartile Albe sau verzi, avizele)

 

Determinantii reformei de fond a institutiilor comunitare

►socul extinderii;

►Transformarea politicilor sectoriale;

►Exigentele democratiei si cetateniei europene,

►Disfunctionalitatile înregistrate în activitatea institutiilor existente.

 

Procesul constitutional în cadrul Conventiei privind viitorul Europei

►Viitoarea UE trebuie sa faca fata la 3 provocari:

●Provocarea extinderii;

●Provocarea globalizarii;

●Provocarea deficitului democratic.

►Conventia privind viitorul Europei reprezinta:

●O noua metoda de revizuire a tratatelor prin angajarea directa a parlamentarilor;

●O adunare constituanta,

►Lucrarile Conventiei s-au desfasoarat în trei faze:

●Faza de ascultare(audiere) martie-sept.2002

●Faza de studiu: sept-decembrie 2002

●Faza de redactare propriu-zisa a Tratatului constitutionaliunie 2003

 

În cazul fazei de ascultare s-a remarcat convergenta în ce priveste urmatoarele idei

►Uniunea Europeana - actor puternic, prezent si eficient pe scena internationala;

►Transferul de competente catre Comunitate a aspectelor transfrontaliere legate de justitie si afaceri interne;

►Un control mai puternic privind respectarea subsidiaritatii;

►Necesitatea simplificarii instrumentelor;

►Adâncirea integrarii în 3 domenii specifice: relatiile externe, justitia si afacerile interne, afacerile economice si financiare;



►Legitimitatea democratica trebuie sa fie realizata mai clar, incluzând o amplificare a dimensiunii parlamentare, la nivel national si european;

►Încorporarea Cartei drepturilor fundamentale în Tratatul constitutional.

 

În cazul fazei de studiu Conventia a organizat 11 grupuri de lucru

►Subsidiaritatea

►Personalitatea juridica a UE

►Rolul parlamentelor nationale

►Carta drepturilor fundamentale

►Guvernarea economica si sociala

►Competente comlementare ale UE

►Simplificarea instrumentelor si a procedurilor

►Securitatea si justitia

►Actiunile externe

►Apararea

►Europa sociala

 

Reforma institutionala a împartit Conventia în doua tabere

►Proiectul Comisiei(Beneluxului) care agreeaza o Europa mai federala, în care o Comisie puternica protejeaza interesele atatelor membre. Este sustinuta în general de statele mai mici: Finlanda, Austria, Portugalia, Grecia, Slovenia, si de Parlamentul European:

►Proiectul privind înlocuirea presedentiei semestriale cu un presedinte permanent al Consiliului European cu scopul de a da mai multa putere guvernelor nationale. Aceasta alternativa a fost lansata de cuplul Blair-Chirac, fiind sustinuta de Spania, Italia, Suedia, si vicepresedintele Conventiei Giuliano Amato

►Proiectul Chirac-Schroder care încearca sa gaseasca un compromis propunând o presedentie duala a UE: Presedintele permanent al Consiliului European ales pentru o perioada de 5 ani(sau 2,5 ani cu posibilitate de realegere) si Presedintele Comisiei ales de Parlamentul European.

 

În cadrul Conventiei s-au identificat 3 tendinte:

►Una care punea accentul pe metoda interguvernamentala (sustinuta de tarile mari);

►A doua care dorea întarirea metodei comunitare (în general tarile mici +Comisia+PE);

►A treia, o Europa politica puternica, cu elemente federale consistente care sa reprezinte un salt calitativ important si care sa orienteze Europa spre o structura mai apropiata de cea a unui stat( cu un govern european- Comisia), si un parlament bicameral (Parlamentul si Consiliul)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tratatul Constitutional al Uniunii Europene

 

Principalele repere conceptuale si instrumentale

Tratatul constitutional are 4 parti

I - Definirea obiectivelor, puterilor, procedurilor decizionale si a institutiilor Uniunii;

II - Carta drepturilor fundamentale;

III - Politicile si actiunile Uniunii - care încorporeaza prevederile actualelor tratate;

IV - Clauze finale, inclusiv procedurile de adoptare si revizuire a Constitutiei.

 

Constitutia UE - Obiective

►Promovarea pacii, valorilor UE si bunastarea popoarelor;

►Sa ofere cetatenilor sai un spatiu al libertatii, securitatii si justittiei, fara frontiere interne, si o piata unica unde concurenta este libera si nedistorsionata;

►Sa asigure o dezvoltare durabila a Europei, bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de piata foarte competitiva, vizând ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social si un înalt nivel de protectie si de îmbunaratire a calitatii mediului;

►În relatiile cu restul lumii, UE afirma si promoveaza valorile si interesele sale;

 

Competentele Uniunii

►Delimitarea competentelor Uniunii are la baza principiul atribuirii; -Uniunea actioneaza în limitele competentelor atribuite prin Constitutie de catre statele membre;

►Exercitarea competentelor Uniunii are la baza principiile subsidiaritatii si proportionalitatii;

●În temeiul principiului subsidiaritatii- în domeniile ce nu tin de competenta sa exclusiva-Uniunea intervine numai în masura în care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi atinse satisfacator de catre statele membre;

●În temeiul principiului proportionalitatii-continutul si forma de actiune a Uniunii nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor propuse.

►Competente exclusive:

●Politica monetara

●Politica comerciala comuna

●Uniunea vamala

●Conservarea resurselor biologice ale marii

●Încheierea de acorduri internationale prevazute într-un act legislativ al Uniunii

►Competente comune

●Piata unica

●Spatiul de libertate, securitate si justitie

●Agricultura si pescuit

●Transport si retele transeuropene

●Energie

●Politica sociala

●Coeziune economica, sociala si teritoriala

●Mediu

●Protectia consumatorilor

●Obiective comune de securitate în materie de sanatate publica

 

Actele juridice ale Uniunii

►Legea europeana- act legislativ cu caracter general, obligatoriu în toate elementele sale si aplicata direct de catre toate statele membre;

►Legea-cadru europeana-act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatele ce trebuie obtinute, lasând statelor membre competenta alegerii formei si mijloacelor;

►Regulamentul european-act nelegislativ, cu character general, de punere în aplicare a actelor legislative;

►Decizia europeana-act nelegislativ obligatoriu în toate elementele sale

►Recomandarea - nu are caracter obligatoriu;

►Avizul - nu are caracter obligatoriu.

 

Unanimitatea se va mentine în domeniile

►Fiscalitate

►Politica sociala

►PESC

►Legislatia cu privire la resursele proprii

►Perspectivele financiare ale UE

►Revizuirea constitutiei

 

Modificari în atributiile institutiilor

►Consiliul European

●Devine o autentica institutie comunitara

●Va avea un presedinte desemnat pentru un mandate reînnoibil de 2,5 ani

►Ministrul Afacerilor Externe al UE

●Va cumula atributiile ÎR pentru PESC si Comisarului pentru Relatii Externe

●Va fi membru al Comisiei

●Va prezida Consiliul Afacerilor Externe

►Consiliul Ministerial-presidentia diferitelor sale formatii va fi detinuta prin rotatie pe baze egale, decise de Consiliul european (cu exceptia Consiliului pentru Relatii Externe).

►Parlamentul

●Va avea un numar maxim de 750 de membri;

●Numarul minim de membri pentru o tara -6, iar numarul maxim-96;

●Puterile sale vor creste-peste 95% din legislatia europeana se va adopta prin procedura de co-decizie(care se va numi "procedura legislativa ordinara")

●Înainte de alegerile din 2009, parlamentul va propune si Consiliul European va decide cu unanimitate structura Parlamentului-

►Comisia

●Un comisar pentru fiecare tara pâna în 2014

●Din 2014, numarul de comisari se va reduce la 2/3 din numarul de tari membre (incluzând si presedintele si ministrul de externe

●Comisarii vor fi alesi pe baza unui mecanism de rotatie egala între tarile member

Extinderea Uniunii Europene

Determinantii politicii de extindere

►Extinderea este un proces sui generis în comparatie cu celelalte provocari ;

►Ca politica compozita extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare;

►Extinderea depinde de:

            ●Pregatirea interna a tarilor candidate

            ●Pregatirea interna a UE

            ●Negocierile de aderare propriu-zise.

Premisele actualului proces

►Este vorba de aderarea unui numar foarte mare de tari - monitorizarea performantelor acestora, derularea simultana a negocierilor, eforturi financiare suplimentare pentru preaderare;

►Aderarea unui numar mare de tari solicita din partea UE redefiniri institutionale si ale politicilor

sectoriale;

►Situatia tarilor candidate este particulara- economii în tranzitie, sisteme democratice aflate la început, nevoia unor criterii mai bine articulate;

►Ţarile candidate nu au exercitiul participarii la grupari integrationiste mature;

►La baza procesului au stat mai ales ratiuni de natura politica;

►Durata procesului de aderare este destul de mica.

Experienta extinderilor anterioare

Noii membrii

Durata procesului

Precedente create

Domenii sensibile de negociere

M.Britanie, Danemarca, Irlanda

Negocieri - 1969-1972

Procesul - 1961-1973

-cadrul altor extinderi

-evidentierea nevoilor de ajustare

-relevanta factorului politic

Buget, pescuit,agricultura,politica regionala

Grecia

Aderare - 1975-1981

Negocieri - 1976-1979

-prima dezbatere - extindere - adâncire

-prevalenta dimensiunea geopolitica

-presiunea factorului timp

agricultura, politica

comerciala, libera circulatie a FM, buget, politica regionala

Spania si

Portugalia

Aderare - 1977-1986

Negocieri - 1979-1985

-lobby-urile sectoriale

-importanta diplomatiei

-dubla ratiune (economica si politica)

agricultura,pescuit,

institutii, buget, politica

regionala, coeziune

Austria,

Suedia,Finlanda

Aderare - 1989-1995

Negocieri - 1993-1994

Grad înalt de convergenta

agricultura,pescuit,energie ,mediu,politici

regionale,aspecte

institutionale

 

Metoda standard de integrare a consacrat urmatoarele principii

►Statele candidate trebuie sa accepte integral acquis-ul comunitar;

►Negocierile de aderare se concentreaza exclusiv asupra aspectelor practice legate de preluarea Acq.

►Problemele derivate din caracterul mai divers al gruparii se rezolva,mai degraba, prin crearea de noi instrumente si nu prin reforme de fond;

►Noii membrii sunt integrati în structura institutionala prin adaptarea progresiva a acesteia;

►S-a preferat negocierea cu grupuri de state având deja relatii strânse de colaborare între ele;

►Statele membre folosesc extinderea pentru externalizarea problemelor interne.

Impactul aderarii asupra noilor membrii

Direct

Indirect

Economic

-liberalizarea comerciala

-aplicarea politicii UE în

domeniul concurentei

-aplicarea PAC

- Accesul la fondurile structurale

-reorientarea fluxurilor comerciale

-Restructurarea sectoriala

-implicatii regionale

-noi echilibre macroeconomice ca urmare a criteriilor de

convergenta

Politic

-prevalenta dreptului comunitar

-Aplicarea directa a legislatiei

comunitare

-Modificarea Constitutiei si a

institutiilor

-participarea la procesul

decizional al UE

-reorientarea diplomatiei

economice

-redefinirea arhitecturii politicilor

macroeconomice si sectoriale

-aparitia unor noi modele de

reprezentare a intereselor la

nivelul societatii

Dinamica procesului de extindere

►În 1989 este lansat Programul PHARE;

►Primul semnal este dat de Consiliul European din 1992 de la Birmingham care deschide calea spre negocierea Acordurilor de Asociere;

►La Consiliul european de la Copenhaga din 1993 se decide deschiderea procesului de aderare;

►1994 Consiliul european de la Essen se adopta Strategia de pregatire a tarilor asociate din ECE pentru aderarea la UE;

►1995- Consiliul European de la Madrid, apreciaza ca" extinderea este necesara d.p.v. politic, este o oportunitate istorica si ofera noi posibilitati de crestere economica";

►La 16 iulie 1997- Comisia a dat publicitatii Agenda 2000 si Avizele privitoare la toate tarile asociate;

Agenda 2000 formuleaza urmatoarele provocari:

            ●Consolidarea si reformularea politicilor sectoriale ale UE,

            ●Negocierea extinderii UE;

            ●Finantarea procesului de extindere si de pregatire interna a UE

►În 1998 s-a lansat Strategia consolidata de preaderare;si Parteneriatele pentru aderare pentru 10 tari candidate

►Începând din 1998 se elaboreaza Rapoartele periodice asupra tarilor candidate.

►În dec. 1999 la Helsinki se decide începerea negocierilor de aderare si cu la doilea grup de tari.

Procesul de preaderare se bazeaza pe:

►Acordurile europene

►Parteneriatele pentru Aderare

►PNAA

►Asistenta de preaderare (PHARE, ISPA, SAPARD)

Acordurile Europene contin:

►Prevederi cu caracter general

►Dialogul politic

►Libera circulatie a bunurilor

►Alte libertati de circulatie

►Armonizarea legislativa

►Dimensiunile cooperarii

Criteriile de la Copenhaga

►Criteriul politic- stabilitatea institutiilor garante ale democratiei, respectarea statului de drept, a drepturilor omului si protectia minoritatilor;

►Criteriul economic- crearea unei economii de piata functionale capabila sa reziste presiunilor concurentiale derivate din PUI;

►Criteriul legislativ- aplicarea acquis-ului comunitar din momentul aderarii;

►Criteriul administrativ- capacitatea de asumare a obligatiilor derivate din calitatea de stat membru al UE.

Îndeplinirea criteriului economic se estimeaza în functie de:

►ritmul si calitatea reformelor interne în tarile candidate la aderarea în Uniunea Europeana;

►deschiderea spre exterior a pietelor pe calea liberalizarii si amplificarii schimburilor comerciale;

►rolul investitiilor straine directe la nivel microeconomic si macroeconomic;

►strategiile de dezvoltare pe termen scurt si mediu.

Principiile extinderii

►Principiile sanselor egale

►Principiul diferentierii

►Principiul conditionalitatii

Etapele procesului de negociere

►Depunerea cererii de aderare catre Presidentia Consiliului;(etapa preliminara);

Prima etapa

            ●Comisia prezinta statului candidat acquis-ul care trebuie adoptat în întregime.

            ●Se solicita discutii exploratorii pentru a se adopta un document de pozitie.

            ●Rolul hotarâtor este jucat de capacitatea administrativa a tarii candidate. Pentru     ameliorarea acesteia s-a conceput twinning-uljumelage.

            ●Procesul de twinning este finantat dinfonduri PHARE si implica nivelurile      guvernamentale pe baza unor proiecte concrete.

►Etapa a doua - Comisia furnizeaza explicatii suplimentare privind Acq. Caz în care statul candidat fie îsi retrage propriul document de pozitie, fie îsi mentine pozitia si continua negocierile;

►Etapa a treia- Comisia pregateste o propunere de pozitie comuna a statelor membre, adoptata de catre un comitet al Consiliului si apoi votata de acesta în unanimitate. Pozitia este prezentata tarii candidate de Presidentia Consiliului la nivel ministerial sau de ambasador.

►Etapa a patra- tara candidata examineaza pozitia comuna pe care o adopta, o poate respinge sau formuleaza obiectiuni.

►Etapa a cincea - se negociaza pâna la ajungerea unui acord final care este încorporat în Tratatul de aderare pregatit de catre comisie si semnat cu statul candidat.

►Tratatul de aderare- este ratificat de parlamentele tarilor membre

Efectele extinderii UE

►Liberalizarea schimburilor comerciale

            ●Efecte de alocare

            ●Efecte de acumulare

            ●Efecte de localizare

►Impulsionarea fluxurilor investitionale

►Accesul la finantarea comunitara

Efectele pozitive ale aderarii României

►Cresterea si diversificarea exporturilor;

►Oamenii români de afaceri vor putea cunoaste exigentele unei piete puternic concurentiale;

►Producatorii agricoli vor putea beneficia de sprijin financiar si de consultanta pentru restructurare;

►Un climat politic si economic mai stabil care ar stimula dezvoltarea durabila;

►Previzibilitatea mediului economic;

►Cresterea competitivitatii pe piata interna;

►Accesul sporit la pietele de capital si la fluxuri de ISD;

►Participarea la procesul decizional comunitar privind viitoarea configuratie a Europei,

►Dobândirea cetateniei europene.

Costuri de oportunitate ale neaderarii

►Izolarea si îndepartarea de la procesul de luare a deciziilor, de la mecanismele PESC;

►Izolarea economica în conditiile în care peste 60% din comertul exterior se deruleaza cu UE;

►Cresterea vulnerabilitatii produselor românesti în fata masurilor de aparare comerciala si a obstacolelor tehnice;

►Accentuarea decalajului economic între România si tarile din regiune;

►Diminuarea sanselor de aliniere la acquis-ul comunitar;

►Reducerea posibilitatilor de obtinere a unei agriculturi competitive ca urmare a neitegrarii la timp în mecanismele PAC

Costurile aderarii

►Pretul agregat al pregatirii pentru aderare;

►O anumita restructurare nebenefica a agriculturii;

►Firmele românesti nu sunt pregatite pentru asumarea provocarilor derivate din PUI;

►Marele decalaj de dezvoltare si de mentalitati care va necesita eforturi importante în ce priveste atenuarea sa;

►Fondurile necesare pentru asimilarea finantarii comunitare,

►Putinele sectoare care pot avea avantaj copetitiv în conditiile aderarii,












Document Info


Accesari: 3307
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )