Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND VALOAREA INTREPRINDERII

economie


CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND VALOAREA ÎNTREPRINDERII

Întreprinderile, asemenea oamenilor, sunt individualitaTi. Fiecare

are o istorie unica, un Tel propriu si un rol specific i tabloul



economic. Dar acest raTionament nu ar fi potrivit pentru a stabili reguli

ce se pot aplica tuturor firmelor, fara discriminare. Este si motivul

pentru care acest capitol a fost intitulat "ConsideraTii generale privind

valoarea itreprinderii", itarind astfel ideea ca, asa cum fiecare

itreprindere este unica, fiecare evaluare este un proces unic, i care

evaluatorul respecta standardele de evaluare si codul deontologic al

profesiei, Tinad seama, eventual, si de unele consideraTii privind

evaluarea întreprinderii.

5.1. Evaluarea întreprinderii

Evaluarea este definita i majoritatea dicTionarelor ca fiind

operaTiunea de a aprecia, a stabili valoarea, preTul, numarul, a calcula,

a socoti etc.

Valoarea, i principiu, reflecta rezultatul unei judecaTi de valoare

care se bazeaza pe o apreciere, pe analize, calcule sau expertize.

Evaluarea unei întreprinderi vizeaza, asa cum s-a menTionat,

stabilirea valorii afacerii la un moment dat, masurarea avuTiei (bogaTiei)

reale si a potenTialului acesteia de a-si mari bogaTia i perioada

urmatoare. Aceasta iseamna ca evaluarea itreprinderii nu reprezinta

doar stabilirea valorii unor proprietaTi sau bunuri din patrimoniul

acesteia, ci si determinarea capacitaTii firmei de a genera fluxuri

(profit, dividend, cash-flow etc.) la dispoziTia proprietarului sau,

avadu-se i vedere ca obiectivul evaluat (firma) este un bun care are

capacitatea de a crea alte bunuri68. Una este situaTia i care cineva

68 Una dintre deosebirile esenTiale itre evaluarea unei itreprinderi si

evaluarea unui produs sau serviciu are i vedere ideea ca itreprinderea este

un bun care are capacitatea de a crea alte bunuri.

180

cumpara o casa de locuit pentru propriile nevoi si alta reprezinta

cumpararea unei case pentru a o ichiria, deci pentru a obTine un venit.

in literatura de specialitate, pe baza experienTei, se prezinta

numeroase exemple prin care se arata complexitatea, multitudinea de

factori care determina valoarea si care trebuie luaTi i considerare la

stabilirea valorii itreprinderii. De precizat ca nimeni nu a putut gasi o

soluTie perfecta, cu ajutorul careia sa se decida o singura valoare a

itreprinderii. Nu exista formule tip, ca, de exemplu, pentru determinarea

unei suprafeTe.

in cazul itreprinderilor, cumparatorul, respectiv, cel care

investeste, poate it稷ni i cazul acestei entitaTi situaTii precum cele

exemplificate i continuare:

a) un patrimoniu imobiliar si mobiliar, respectiv, active ce

icorporeaza un potenTial tehnic ridicat;

b) o activitate rentabila, respectiv, o sursa de c龝tig, rezultat care

poate fi icorporat i rezerve i limitele legale sau reinvestit pentru

dezvoltare;

c) o organizare foarte buna a activitaTii, un personal calificat,

metode perfecTionate de organizare a muncii;

d) o clientela fidela, ce reprezinta baza pentru menTinerea

performanTelor economico-financiare i viitor.

Combinarea acestor elemente determina, i ultima instanTa,

valoarea întreprinderii si fiecare grupa trebuie sa fie avuta i vedere

de specialistul evaluator. Evident, aprecierea se face la un moment dat,

pe baza unor criterii specifice acestor elemente, cum ar fi:

1) primul element poate fi apreciat pornind de la activul net

(diferenTa itre activul bilanTier si totalul datoriilor), dupa ce s-au

realizat corecTiile necesare, asa cum s-a prezentat i capitolul anterior;

2) al doilea element poate fi apreciat pe baza profitului realizat

i ultimii ani si a proiectarii acestuia pe o anumita perioada de

previziune. Pe cumparator nu-l intereseaza ideosebi trecutul, ci mai

degraba prezentul si viitorul, respectiv, ce remunerare va obTine pentru

capitalul pe care-l investeste;

3) al treilea element poate fi apreciat pe baza unor indicatori

specifici i cadrul analizei diagnostic, dar si prin luarea i considerare

a primelor doua elemente (a si b), prin evoluTia cifrei de afaceri, a

profitului, a politicii de investiTii etc.;

4) al patrulea element poate fi o explicaTie pentru situaTia i

care viitorul este mai valoros dec穰 prezentul, respectiv, pentru cazul

181

i care valoarea pe baza de venit (randament) este mai mare dec穰

valoarea patrimoniala (pe baza de active).

Evaluatorul stabileste, prin metode corespunzatoare (ce se

prezinta i raportul de evaluare), valoarea afacerii, care, desigur, va

fi apreciata diferit de cele doua parTi implicate i tranzacTie: cumparatorul

doreste sa cumpere c穰 mai ieftin, iar vazatorul sa obTina un

preT c穰 mai bun pentru afacerea sa, chiar daca aceasta nu are

performanTe deosebite.

Referitor la preTul tranzacTiei, la prima vedere, marimea acestuia

ar trebui sa fie data de activul net corectat. Practica arata ca preTul de

vazare este i multe situaTii diferit de valoarea estimata de evaluator

pe baza metodei activului net corectat. Cumparatorul 罇i pune

problema ce va c龝tiga i viitor si i c穰 timp 罇i recupereaza capitalul

avansat (luad i calcul si plasamentele alternative). Daca stie ca

poate sa 罇i recupereze suma investita i n ani faTa de o alta investiTie

care necesita o perioada de 2n ani, el este dispus sa plateasca un preT

mai ridicat.

În efectuarea unor tranzacTii pot sa apara si situaTii de genul

urmator:

1) cumparatorul plaseaza banii si asteapta un profit, fara a se

implica în administrarea si gestiunea firmei. intr-o asemenea situaTie,

tranzacTia nu se realizeaza sau preTul realizat al tranzacTiei este scazut

si determinat i principiu de activul net;

2) cumparatorul plaseaza banii si asteapta sa conduca direct

sau indirect afacerea. in acest caz, preTul tranzacTiei poate sa creasca.

De exemplu, obiectul tranzacTiei 精 reprezinta un restaurant evaluat la

400 mii unitaTi monetare (u.m.), care asigura o rentabilitate de 10%,

respectiv, 40 mii u.m. Daca investitorul doreste o rentabilitate de 20%,

restaurantul este prea scump, tranzacTia nu se va icheia la 400 mii

u.m. pentru ca se c龝tiga 40 mii u.m. anual la un capital de 400 mii

u.m. prin plasarea sumei itr-o investiTie alternativa cu un risc mai

scazut (depozit bancar). Dar cumparatorul este un profesionist i

domeniu si se bazeaza pe capacitatea sa de a mari cifra de afaceri si,

implicit, profitul de 2-3 ori, deci profitul anual pe care mizeaza este de

peste 80 mii u.m.

RaTionamentul cumparatorului este urmatorul: restaurantul

este bine plasat, dar are un management slab pentru ca vazatorul se

ocupa puTin de afacerile sale. in aceste condiTii, este posibil ca tranzacTia

sa se icheie pentru 400 mii u.m. 19119p1511t deoarece percepTia cumpara182

torului este ca, desi rentabilitatea asteptata (20%) nu este atinsa la

momentul tranzacTiei, prin preluarea afacerii si impunerea unui

management eficient se poate ajunge rapid si cu costuri reduse la acest

nivel. Facem precizarea ca aceasta nu reprezinta o valoare de piaTa, ci

o valoare de investiTie.

5.2. Valoarea si preTul întreprinderii

Valoarea unui bun este fondata pe noTiunile de utilitate,

raritate, dorinTa si putere efectiva de cumparare, preTul fiind acel punct

de echilibru i care vazatorul si cumparatorul accepta tranzacTia la un

moment dat. Valoarea reprezinta o calitate a unui bun, a unei proprietaTi

sau afaceri care 靖 este atribuita convenTional i urma unei

judecaTi. Valoarea nu este un fapt, ci o opinie.

PreTul este rezultatul negocierii dintre vazator si cumparator,

respectiv, suma platita (icasata) pentru icheierea tranzacTiei. El are

un caracter obiectiv, fiind un fapt tangibil, real, verificabil.

Valoarea rezulta i urma operaTiunii de evaluare si reprezinta o

marime convenTionala stabilita de evaluator, fiind independenta de

parTile negociatoare. Valoarea are un evident caracter subiectiv, deoarece

reprezinta opinia evaluatorului i condiTiile specifice ale itreprinderii

sau proprietaTii evaluate. Evaluatorul, prin parcurgerea itregului

proces de evaluare, poate stabili un evantai de valori care se vor

constitui ca baza de pornire a negocierilor.

DiferenTa dintre preT si valoare este determinata de motivaTiile

vazatorului si cumparatorului, de raportul de forTe pe piaTa, precum si

de unele criterii subiective.

PreTul este deci influenTat at穰 de criterii obiective, c穰 si de

criterii subiective.

Criteriile obiective sunt determinate de metodele de calcul

capabile sa stabileasca valoarea corecta a itreprinderii. Valoarea

corecta se bazeaza, pe de o parte, pe proprietaTile, bunurile tangibile si

activele intangibile, iar pe de alta parte, pe volumul datoriilor firmei

considerate. Caracterul obiectiv rezulta din faptul ca valoarea, i acest

caz, se bazeaza i cea mai mare parte pe tranzacTii trecute recunoscute

de piaTa (achiziTionarea unui teren sau a unei marfi, contractarea unui

credit etc.) si care au un caracter verificabil.

Criteriile subiective sunt itemeiate preponderent pe noTiunea de

utilitate, i fond pe intensitatea dorinTei de a vinde, respectiv, de a

183

cumpara. Pentru evaluator, constituie o adevarata provocare luarea i

calcul a elementelor capabile sa influenTeze intensitatea dorinTei de a

vinde/cumpara.

in cadrul criteriilor subiective, distingem doua mari categorii

de elemente: a) Elemente psihologice; b) Elemente economice.

a) Elemente psihologice

intr-un studiu interesant realizat i SUA i urma cu cT稱va ani a

fost relevat un factor aproape neasteptat care influenTeaza preTul

firmelor i care acTionarul majoritar este i acelasi timp si director;

factorul i cauza este vârsta persoanei-cheie în afacere. S-a dovedit

ca firmele i care proprietarul-director este i v穩sta se vad mai

scump dec穰 celelalte (este vorba de firme comparabile). Persoanele

de 60-70 de ani nu sunt i mod real interesate sa vada pentru ca

afacerea face parte din viaTa lor, fara aceasta ei pierzadu-si activitatea

principala si nevoia de responsabilitate cu care s-au obisnuit.

in general, cel mai frecvent element psihologic 精 reprezinta

notorietatea. Cumparatorul va accepta sa plateasca un suprapreT,

adica o valoare superioara valorii economice a itreprinderii, pentru ca

odata cu aceasta afacere el 罇i va isusi si prestigiul acesteia. Trebuie

subliniat faptul ca aici nu este vorba doar de un element psihologic, ci,

i acelasi timp, si de un element obiectiv de natura economica prin

relaTia notorietate-perenitate.

b) Elemente economice

Cele mai importante elemente de aceasta natura pot fi grupate i

doua categorii:

1) elemente economice bazate pe raritate, respectiv, posibilitatea

de a cumpara o firma i situaTie de monopol sau o itreprindere

concurenta, care-i creeaza cumparatorului o situaTie deosebit de favorabila

pe piaTa; de exemplu, achiziTionarea unei firme din amonte

(furnizor) sau din aval (client) i scopul diminuarii costurilor sau

pentru penetrarea unor noi pieTe;

2) elemente economice bazate pe sinergie69. De exemplu,

absorbirea unei firme care are o reTea comerciala importanta genereaza

efect de sinergie.

69 Synergia (grec.) are sensul de "conlucrare"; principiul 2+2=5 semnifica

asocierea mai multor organe pentru ideplinirea unei funcTii.

184

5.3. Clasificarea evaluarilor

Evaluarile pot fi clasificate i funcTie de mai multe criterii, itre

care sunt de menTionat urmatoarele:

1) Obiectul supus evaluarii, i funcTie de care se disting:

a) evaluari de proprietaTi imobiliare, bunuri mobile (masini si

echipamente), stocuri, creanTe etc.;

b) evaluari de active intangibile, care pot sau nu sa fie

iregistrate i contabilitate; se au i vedere at穰 activele intangibile ce

pot fi identificate si evaluate separat (licenTe, marci, brevete, contracte

etc.), c穰 si goodwill-ul;

c) evaluari de unitaTi operaTionale distincte din cadrul unei itreprinderi

(parTi dintr-o itreprindere - fabrici, secTii, ateliere, depozite,

magazine);

d) evaluari de societaTi comerciale (itreprinderi), acestea avad

ca obiect al evaluarii totalitatea unei afaceri.

2) Scopul (obiectivul) evaluarii, i raport de care identificam:

a) evaluari administrative; se realizeaza, de regula, i scopuri

fiscale (pentru determinarea masei impozabile), avad la baza

reglementari speciale sau baremuri;

b) evaluari economice; vizeaza stabilirea valorii de piaTa a unei

proprietaTi sau afaceri i vederea privatizarii, vazarii etc.

3) Beneficiarul evaluarii, criteriu dupa care deosebim:

a) evaluari pentru proprietarii afacerii sau proprietaTii evaluate i

vederea stabilirii bazei de negociere pentru vazare;

b) evaluari pentru instituTii financiar-bancare si fiscale i vederea

constituirii unor garanTii pentru credite, impozitarea unei operaTii de

vazare-cumparare, fuziune etc.;

c) evaluari pentru instituTii sau organisme publice;

d) evaluari pentru instanTele judecatoresti, atunci cad apar acTiuni

sau litigii legate de marimea, miscarea sau lichidarea patrimoniului sau

averii unei persoane juridice;

e) evaluari pentru persoane fizice: salariaTi, mostenitori ai proprietarilor

sau persoane care doresc sa achiziTioneze titluri de valoare

sau sa realizeze operaTiuni de asociere.

4) În funcTie de poziTia evaluatorului, dupa care distingem:

a) evaluari realizate de evaluatorul-consultant (consultant al

vazatorului sau cumparatorului);

185

b) evaluari realizate de evaluatorul-arbitru (consultant al vazatorului

si cumparatorului);

c) evaluari realizate de evaluatorul-expert neutru (numit cel mai

adesea i situaTii de litigiu, caz i care este nevoie de o opinie neutra).

5) În unele lucrari se utilizeaza drept criteriu de clasificare si

metoda de evaluare utilizata, facadu-se distincTie itre:

a) evaluari bazate pe active (patrimoniale), care abordeaza exclusiv

latura patrimoniala a afacerii;

b) evaluari bazate pe venit (randamentul afacerii);

c) evaluari bazate pe comparaTia de piaTa.

5.4. Momentele evaluarii întreprinderii

De la iceput trebuie facuta distincTie itre evaluarea itreprinderii

i condiTii de stabilitate economica itr-un sistem economicosocial

dat si situaTiile specifice determinate de schimbari socio-politice

sau evoluTii economice favorabile, dar mai ales nefavorabile (cele

marcate de criza economica si inflaTie puternica).

in ceea ce priveste economia romaeasca, trebuie aratat ca, i

perioada interbelica, activitatea de evaluare s-a realizat i conformitate

cu teoria si practica i domeniu pe plan internaTional. Printre lucrarile

de evaluare de referinTa aparute i acea perioada poate fi citata cartea

profesorului V.V. Protopopescu intitulata Valoarea intrinseca a

acTiunilor petrolifere cotate la bursa (1942), elaborata pe baza datelor

publicate i "Monitorul petrolului roma", nr. 4 din 15 februarie 1941.

Dupa actul naTionalizarii din anul 1948, noTiunea de valoare i

general (inclusiv de valoare a itreprinderii sau de valoare a proprietaTilor

imobiliare) a suferit o schimbare radicala, at穰 i doctrina, c穰

si i practica. in mod esenTial, i majoritatea cazurilor valoarea

manifestata pe piaTa era o valoare administrativa sau bazata pe costuri.

Referitor la iregistrarile financiare, s-au facut o evaluare

(administrativa) a mijloacelor fixe i anul 1950 si o reevaluare de

anvergura i anul 1964. Paa i anul 1990 au avut loc sapte "reasezari

de preTuri", ceea ce a facut ca acelasi mijloc fix produs i ani diferiTi, cu

aceeasi tehnologie, sa figureze i patrimoniul itreprinderii cu valori

diferite. in anul 1990, i baza HG nr. 945, au avut loc inventarierea si

reevaluarea patrimoniului unitaTilor economice de stat. Doi ani mai

t穩ziu, i baza HG nr. 26/22 ianuarie 1992, a avut loc o noua reevaluare

a unor active si pasive, ca urmare a modificarii cursului de schimb al

186

monedei naTionale si a regimului preTurilor si tarifelor. Prin HG

500/1994 se fac o noua reevaluare a imobilizarilor corporale si, i mod

necesar, modificarea capitalului social la societaTile comerciale cu

capital integral de stat, precum si la regiile autonome.

Odata cu apariTia HG 983/1998, s-a facut un prim pas pentru

legatura dintre informaTiile financiare ale firmelor si reprezentarea

valorii de piaTa sau de utilizare a activelor din patrimoniul lor, spre

deosebire de enumerarea anterioara, ce s-a bazat exclusiv pe indici

administrativi. De asemenea, HG 403/2000 precizeaza posibilitatea

reevaluarii activelor pe baza indicilor de inflaTie si a corectarii

diferenTelor de reevaluare obTinute, i funcTie de valoarea de piaTa sau

de utilizare a elementelor supuse reevaluarii.

Desigur, acceptarea de catre sistemul contabil romaesc a Standardelor

InternaTionale de Contabilitate si de Raportare Financiara i

sectorul privat, dar si i cel public a deschis o poarta importanta

pentru activitatea evaluatorilor profesionisti si pentru promovarea

standardelor europene si internaTionale de profil i prezentarea

informaTiilor financiare.

Ca urmare, OMFP nr. 1752 si nr. 1917, ambele din 2005,

prevad, referitor la întocmirea situaTiilor financiare din sectoarele

privat, mixt si public, necesitatea si posibilitatea evaluarii si

reevaluarii elementelor de activ si pasiv ale entitaTilor.

in general, evaluarea itreprinderii este necesara i cel puTin

urmatoarele situaTii:

_ OperaTiuni de achiziTii, fuziuni, majorari de capital. O

evaluare joaca un rol major i achiziTia unei companii. Ea furnizeaza o

opinie independenta privind valoarea afacerii, o marja i interiorul

careia se negociaza, i cele mai multe cazuri, preTul.

Cumparatorul sau vazatorul au adesea o imagine prestabilita si,

poate, deformata cu privire la valoarea afacerii, imagine care rareori

este apropiata de realitate. PreTul este, asa cum s-a aratat, bazat pe

consideraTii subiective, emoTionale.

Sunt cazuri i care asteptarile vazatorului sunt foarte ridicate,

pentru ca el a depus mulTi ani efort si devotament i acea afacere

(situaTiile de acest tip dau nastere la asa-numitul capital sentimental,

bazat pe efortul deosebit depus de vazator). De exemplu, proprietarul

unei mici afaceri, argumentad cu ideile din conceptul de capital

sentimental, cerea 1 mil. $ pe afacerea sa, desi un evaluator, poate,

indicase o valoare cuprinsa itre 600-700 mii $. Dupa cT稱va ani, timp

187

i care afacerea a avut de suferit pentru ca proprietarul era mai

degraba interesat sa gaseasca un cumparator dec穰 sa-si administreze

firma, tranzacTia s-a realizat, dar la un preT de 400 mii $.

_ Exproprieri. ProprietaTile pot fi expropriate de autoritaTi; i

funcTie de importanTa particulara a proprietaTii sau afacerii, se poate

stabili pierderea determinata de reamplasarea acesteia. Evaluatorul

trebuie, i acest caz, sa determine suma pierderilor ce vor fi compensate,

alaturi de valoarea de piaTa a proprietaTii/afacerii expropriate.

in mod uzual, despagubirile sunt legate de pierderea definitiva

sau temporara de goodwill ca urmare si i timpul reamplasarii. in plus,

firmele pot fi compensate pentru pierderea de afacere din timpul

exproprierii.

_ Suport în caz de litigii. in Tarile cu economie dezvoltata, sunt

multe cazuri i care prin acTiunea i instanTa o firma doreste sa-si

recupereze pierderile de valoare i afaceri; de exemplu, pierderi i

afaceri din cauza contrafacerii produselor, nerespectarea contractelor,

denigrarea marcii etc. in toate aceste cazuri, evaluarea afacerii va

furniza o valoare reala a pierderii si va fi folosita i instanTa pentru

susTinerea cauzei.

_ Disputele între acTionari. Nu sunt rare cazurile i care pentru

o firma necotata la bursa apare necesitatea evaluarii afacerii, pentru ca

un acTionar doreste sa se retraga din firma si sa-si primeasca rapid cota

parte din capitalul investit.

_ Disputele între soTi. in practica, este posibil ca evaluarea unei

afaceri sa fie necesara i cazul divorTului, daca unul dintre soTi deTine

acTiuni la una sau mai multe companii. Sunt cunoscute multe cazuri i

state cu reglementari i acest sens, i care hotar穩ea instanTei a fost ca,

iainte de a se stabili partajul, sa se realizeze evaluarea firmei (sau

firmelor) la care unul dintre soTi deTinea acTiuni sau parTi sociale.

_ Solicitarea instituTiilor financiare. Evaluarea poate fi ceruta

de instituTii financiare sau alTi furnizori de capital, care vor sa aiba,

iainte de a decide finanTarea sau continuarea finanTarii, valoarea

companiei 絈prumutate. De regula, i aceste cazuri, evaluatorul

prezinta at穰 valoarea i condiTii de exploatare continua, c穰 si

valoarea de lichidare a afacerii.

_ În acTiuni juridice cu scop patrimonial (succesiune, faliment,

constituirea de ipoteci etc.).

188

5.5. Prevederile Standardului InternaTional de Practica în

Evaluare (GN 6) referitoare la evaluarea întreprinderii

5.5.1. Elemente introductive cuprinse în Standardul GN6

Comitetul pentru Standarde InternaTionale de Evaluare

(IVSC) a adoptat acest Standard pentru a 絈bunataTi conTinutul si

calitatea evaluarilor de itreprinderi i cadrul comunitaTii internaTionale,

i beneficiul orientarii utilizatorilor situaTiilor financiare si al evaluarilor

de itreprinderi.

Evaluarile de întreprinderi sunt solicitate si efectuate, i mod

uzual, pentru stabilirea valorii de piaTa ca baza de evaluare, conform

prevederilor din Standardul InternaTional de Evaluare 1 (IVS 1).

Atunci cad sunt folosite alte baze de evaluare, sunt aplicabile

prevederile din IVS 2, cu explicaTiile si clarificarile adecvate.

in general, conceptele, procesele si metodele aplicate i evaluarea

itreprinderilor sunt similare cu cele folosite pentru alte tipuri de

evaluari. AnumiTi termeni pot avea sensuri sau utilizari diferite. Acele

diferenTe permit clarificari importante oriunde ar fi folosite. Acest GN

prezinta definiTiile importante utilizate i evaluarile de itreprinderi.

Evaluatorii si utilizatorii serviciilor de evaluare trebuie sa faca

distincTie itre valoarea unei entitaTi de afaceri sau a unei proprietaTi

specializate generatoare de afaceri, evaluarea activelor deTinute de o

astfel de entitate si alte diferite aplicaTii posibile ale itreprinderii sau

consideraTiile de continuitate a activitaTii it稷nite i evaluarea drepturilor

legate de proprietatea imobiliara. Un exemplu i acest sens sunt

evaluarile proprietaTilor generatoare de afaceri .

5.5.2. Aria de aplicabilitate a Standardului GN6

Acest GN este elaborat pentru a sprijini efectuarea sau utilizarea

evaluarilor de itreprinderi. in plus, faTa de elementele care sunt

comune cu alte Standarde InternaTionale de Evaluare, acest GN conTine

o analiza mai amanunTita a procesului de evaluare a itreprinderii.

Aceasta analiza are rolul de a prezenta o baza de comparaTie cu alte

tipuri de evaluari, isa nu trebuie considerata ca fiind obligatorie sau

limitativa, cu excepTia prevederilor stabilite ca atare i acest GN sau

i alte Standarde InternaTionale de Evaluare.

189

Deoarece i evaluarea itreprinderii pot fi aplicabile si alte

principii de baza ale evaluarii, la fel ca si Standardele InternaTionale

de Evaluare, acest GN trebuie iTeles ca icorporad toate celelalte

paragrafe aplicabile din Standardele IVSC.

5.5.3. DefiniTii fundamentale în evaluarea întreprinderii

potrivit Standardului GN6

Abordarea în evaluare este, i general, o cale de estimare a

valorii prin folosirea uneia sau mai multor metode specifice de

evaluare. Se utilizeaza, potrivit IVS, urmatoarele tipuri de abordari i

evaluarea itreprinderilor: a) abordarea bazata pe active; b) abordarea

prin capitalizarea veniturilor; c) abordarea prin piaTa.

Abordarea bazata pe active reprezinta o cale de estimare a

valorii unei itreprinderi si/sau unei participaTii la capital, utilizad

metode bazate pe valoarea de piaTa a activelor individuale ale itreprinderii,

minus datoriile.

Abordarea prin capitalizarea venitului constituie o cale generala

de estimare a valorii itreprinderii, participaTiilor sau unei acTiuni prin

folosirea uneia sau mai multor metode prin care valoarea este estimata

prin convertirea beneficiilor (c龝tigurilor) anticipate i valoare a capitalului.

Abordarea prin piaTa se defineste ca o cale generala de estimare

a valorii unei itreprinderi, participaTii sau a unei acTiuni prin folosirea

uneia sau mai multor metode, care compara subiectul evaluat cu alte

itreprinderi similare, participaTii sau acTiuni similare care au fost

vadute.

in evaluarea itreprinderii se utilizeaza o serie de noTiuni cum ar

fi: active nete; capitalizare; companie operaTionala; continuitatea

activitaTii; control; control majoritar; discont pentru lipsa de

control; discont pentru nelichiditate; discont pentru participaTie

minoritara; factor de capitalizare; flux de numerar (cash-flow);

flux de numerar brut; flux de numerar net; flux de nume-rar

pentru capitalul propriu; flux de numerar pentru capitalul investit;

fond comercial (goodwill); fond comercial personal; fond comercial

transferabil; fond de rulment (net); participare minoritara;

participara majoritara; prima de control; rata de actualizare; rata

de capitalizare; rata de evaluare; structura capitalului; valoare

contabila; valoare contabila corectata; valoare de exploatare continua;

venit net; durata de viaTa economica.

190

Din definiTiile enumerate anterior le vom aduce i atenTie din

standardul menTionat pe acelea pe care le-am considerat mai reprezentative

si mai frecvent it稷nite.

Activele nete sunt active totale minus datorii totale.

Capitalul investit reprezinta suma dintre capitalul propriu si

datoriile pe termen lung.

Capitalizarea semnifica cele trei aspecte enumerate:

a) transformarea venitului i valoare;

b) structura capitalului unei itreprinderi;

c) recunoasterea unei cheltuieli mai degraba sub forma de activ

dec穰 sub forma de cheltuieli curente.

Continuitatea activitaTii poate sa isemne:

a) o itreprindere i exploatare;

b) o premisa a evaluarii, conform careia evaluatorii si contabilii

considera o itreprindere ca un stabiliment/entitate care 罇i va continua

activitatea de exploatare itr-un orizont de timp nelimitat. Premisa

continuitaTii activitaTii reprezinta o alternativa la premisa lichidarii.

Adoptarea premisei continuitaTii activitaTii permite ca itreprinderea sa

fie evaluata la o valoare mai mare dec穰 valoarea ei de lichidare si este

esenTiala pentru estimarea valorii de piaTa a întreprinderii;

c) entitatea privita i sensul continuarii activitaTii sale itr-un

viitor previzibil.

Controlul reprezinta autoritatea de a guverna managementul si

politicile unei itreprinderi.

Controlul majoritar este gradul de control asigurat de o poziTie

majoritara.

Costul de înlocuire nou este costul curent al unui element nou,

similar, care are o utilitate aproape echivalenta cu cea a elementului

evaluat.

Costul de reproducTie nou este costul curent al unui element

nou, identic.

Discontul pentru lipsa de control este un procentaj sau o suma

dedusa din valoarea unei participaTii (pachet de acTiuni) calculata ca

prorata din valoarea totala a itreprinderii, care reflecta lipsa unora

sau a tuturor drepturilor de control.

Discontul pentru nelichiditate reprezinta o suma sau un procentaj

care se deduce dintr-o participaTie la capital, pentru a reflecta

lipsa de lichiditate.

191

Discontul pentru participaTie minoritara este discontul aplicabil

la o participaTie minoritara, care reflecta lipsa puterii de control.

Factorul de capitalizare este orice multiplu utilizat pentru a

transforma venitul i valoare.

Fluxul de numerar (cash-flow) reprezinta profitul net plus

amortizarea si alte cheltuieli non-cash (numit si flux brut de numerar).

Fluxul net de numerar este, pentru o perioada de exploatare,

numerarul care ramae dupa ce au fost finanTate toate necesitaTile

itreprinderii. Acest flux poate fi disponibil pentru acTionari sau

disponibil pentru capitalul investit.

Fluxul net de numerar disponibil pentru acTionari este calculat

prin urmatoarea formula: profit net curent, plus amortizare si alte

cheltuieli non-cash, minus cheltuieli de capital, minus cresterile fondului

de rulment, plus cresterea anuala a datoriilor purtatoare de

dobazi, dupa scaderea restituirilor de credite.

Fluxul net de numerar disponibil pentru capitalul investit (sau

pentru firma) este calculat prin urmatoarea formula: profit brut din

exploatare, minus impozitul pe profit, plus amortizarea si alte cheltuieli

non-cash, minus cheltuieli de capital, minus cresterile fondului de

rulment.

Fondul comercial (goodwill) este acel activ necorporal care

apare ca rezultat al numelui comercial, reputaTiei, clientelei,

localizarii, produselor si altor factori similari care produc beneficii

economice.

Participarea minoritara este acea poziTie a proprietarului, care-i

asigura sub 50% din voturile totale ale unei itreprinderi.

PoziTia majoritara este poziTia proprietarului care deTine peste

50% din voturile totale itr-o itreprindere.

Prima de control este plusul de valoare aferent pachetului de

control, care reflecta puterea sa de control, i contrast cu un pachet

minoritar.

Rata de actualizare reprezinta o rata a rentabilitaTii utilizata

pentru a converti o suma de bani, de platit sau de primit i viitor, i

valoare prezenta.

Rata de capitalizare este orice divizor (de obicei, exprimat

procentual) care este folosit pentru a transforma venitul i valoare.

Rata de evaluare semnifica un factor i care o valoare sau un

preT servesc ca numarator, iar datele financiare, de funcTionare sau

fizice, servesc ca numitor.

192

Valoarea contabila corectata este valoarea contabila care

rezulta atunci cad valoarea unuia sau mai multor active sau datorii

este corectata prin adaugare, eliminare sau modificare de sume faTa de

valoarea lor de iregistrare contabila.

Valoarea neta contabila, referitor la active, reprezinta costul

capitalizat al unui activ minus amortizarea cumulata si orice pierdere

cumulata din depreciere, asa cum apare iregistrata i contabilitatea

itreprinderii.

Referitor la o itreprindere/entitate, valoarea contabila neta este

diferenTa itre activele totale (dupa scaderea amortizarii cumulate si a

oricarei pierderi din depreciere) si datoriile totale, asa cum acestea

apar i bilanT.

Valoarea de exploatare continua reprezinta valoarea unei itreprinderii

sau a unei participaTii la aceasta, ca activitate i desfasurare.

Totodata, valoarea de exploatare continua si reprezinta

elementele necorporale ale valorii unei itreprinderi i exploatare,

care rezulta din factori cum ar fi: a) deTinerea de forTa calificata de

munca; b) o instalaTie funcTionala; c) existenTa licenTelor, sistemelor si

procedurilor necesare.

Venitul net se compune din venituri totale minus cheltuieli

totale, inclusiv impozitele aferente.

ViaTa economica reprezinta perioada i care proprietatea poate

fi utilizata i mod profitabil.

5.5.4. RelaTia Standardului GN6 cu Standardele

InternaTionale de Contabilitate

Evaluarile de itreprinderi sunt utilizate i mod uzual ca baza

pentru alocarea diferitelor active, necesara i cazul elaborarii sau

retratarii situaTiilor financiare. in acest context, evaluatorii de itreprinderi

reflecta valoarea de piaTa a tuturor componentelor bilanTului

contabil al unei societaTi, pentru a fi i concordanTa cu Standardele de

Contabilitate, avad i vedere convenTia care reflecta efectul modificarii

preTurilor.

in unele situaTii, evaluarea itreprinderii furnizeaza o baza

pentru estimarea marimii deprecierii anumitor active imobilizate. in

acest caz, evaluarea itreprinderii poate sau nu sa fie principalul motiv

pentru evaluare, iar 絈pletirea serviciilor evaluatorului de itreprinderi



cu cele ale evaluatorului de proprietaTi imobiliare, de exemplu, este

193

necesara pentru o alocare si reflectare corecta, i situaTia financiara, a

valorii de piaTa a activelor.

Alte consideraTii referitoare la relaTia dintre evaluarile de itreprinderi

si Standardele de Contabilitate sunt similare cu prevederile

prezentate i Standardul InternaTional de AplicaTie în Evaluare 1

(IVA 1).

5.5.5. Principalele instrucTiuni de aplicare

a acestui standard în procesul de evaluare

Evaluarile de întreprinderi pot fi necesare pentru mai multe

utilizari posibile care includ achiziTionari si vânzari de întreprinderi

individuale, fuziuni, evaluarea participaTiilor deTinute de acTionari

si altele asemanatoare.

Cad scopul evaluarii necesita o estimare a valorii de piaTa,

evaluatorul va aplica definiTiile, procedurile si metodologiile compatibile

cu prevederile conTinute i IVS 1.

in cazurile i care un angajament implica o baza de evaluare

diferita de valoarea de piaTa, evaluatorul va identifica foarte clar tipul

de valoare implicata, va defini o astfel de valoare si va parcurge toTi

pasii necesari pentru a face distincTia între estimarea acelui tip de

valoare si estimarea valorii de piaTa.

Daca, i opinia evaluatorului, anumite aspecte ale unui

angajament indica faptul ca este necesara si adecvata o deviere faTa

de orice prevedere din IVS sau din acest GN, o astfel de deviere va

fi menTionata, iar motivul pentru care a fost facuta va fi clar menTionat

i orice rapoarte de evaluare (verbale sau scrise) prezentate de

evaluator. Evaluatorul va parcurge toTi pasii necesari pentru a se

asigura ca toate sursele de informaTii consultate sunt credibile si

adecvate procesului de evaluare. in multe cazuri, o verificare

completa a surselor de informaTii secundare sau terTiare nu intra i

atribuTiile evaluatorului. Prin urmare, evaluatorul va itreprinde toate

acTiunile necesare pentru a verifica exactitatea si corectitudinea

surselor de informaTii, asa cum se obisnuieste pe piaTa si i zona unde

se face evaluarea.

Pentru evaluarea întreprinderii este normal ca evaluatorul de

acest gen de bun sa ceara si sa se bazeze pe ajutorul altor evaluatori

si/sau al altor profesionisti. Un exemplu uzual i acest sens este

recurgerea la ajutorul unui evaluator de proprietaTi imobiliare, care

194

evalueaza componentele proprietaTii imobiliare deTinute de itreprinderea

respectiva. in cazul în care se apeleaza si la serviciile altor

experTi, evaluatorul de întreprinderi va respecta urmatoa-rele

cerinTe:

1) va face verificarile necesare pentru a se asigura ca astfel de

servicii sunt ideplinite integral, iar concluziile sunt rezonabile si

credibile;

2) va menTiona faptul ca o astfel de verificare nu a fost

facuta.

Evaluatorii de itreprinderi trebuie sa se bazeze, i mod

frecvent, pe informaTiile primite de la client sau de la reprezentanTii

acestuia. in rapoartele de evaluare, verbale sau scrise, sursele tuturor

informaTiilor luate i considerare vor fi prezentate de evaluator, iar

aceste informaTii vor fi verificate ori de c穰e ori este posibil, i mod

rezonabil.

Chiar daca multe din principiile, metodele si tehnicile evaluarii

de itreprinderi sunt asemanatoare cu cele din alte domenii de

evaluare, evaluarile de itreprinderi necesita cerinTe speciale de

pregatire, instruire, cunostinTe si experienTa.

Continuitatea activitaTii are c穰eva iTelesuri/sensuri i contabilitate

si i evaluare. in câteva contexte, continuitatea activitaTii reprezinta

o premisa prin care evaluatorii si contabilii considera o

întreprindere ca o unitate care-si va continua exploatarea într-un

timp nedefinit.

Premisa continuitaTii activitaTii reprezinta o alternativa la

premisa lichidarii. Adoptarea premisei continuitaTii activitaTii

permite ca întreprinderea sa fie evaluata la o valoare mai mare

decât valoarea ei de lichidare si este esenTiala pentru estimarea

valorii de piaTa a întreprinderii.

in lichidari, valoarea multor active necorporale (de exemplu,

fondul comercial) tinde spre zero, iar valoarea tuturor activelor

corporale reflecta circumstanTele lichidarii. Si cheltuielile asociate cu

lichidarea (comisioane de vazari, onorarii, impozite si taxe, alte

costuri de ichidere, cheltuielile administrative pe timpul icetarii

activitaTii si pierderea de valoare a stocurilor) sunt calculate si deduse

din valoarea estimata a itreprinderii.

Pentru a realiza evaluari competente de întreprinderi este

importanta atenTia acordata activitaTii curente de piaTa si

cunoasterii tendinTelor economice relevante. Pentru a estima

195

valoarea de piaTa a unei itreprinderi, evaluatorii de aceste bunuri

identifica si estimeaza marimea impactului unor astfel de consideraTii

i evaluarile lor si i rapoartele de evaluare.

Descrierea misiunii de evaluare a întreprinderii trebuie sa

cuprinda cel puTin urmatoarele elemente:

a) identificarea întreprinderii, a pachetului de acTiuni sau

valorii mobiliare care trebuie evaluata;

b) data efectiva a evaluarii;

c) definiTia valorii;

d) deTinatorul dreptului de proprietate;

e) scopul si utilizarea evaluarii.

Evaluatorul de întreprinderi trebuie sa ia i considerare i

activitatea sa urmatorii factori:

1) Drepturile, privilegiile sau condiTiile aferente dreptului de

proprietate, fie ca sunt deTinute de o societate pe acTiuni, de o

societate cu raspundere limitata sau de un proprietar individual.

Drepturile de proprietate sunt stabilite i diferite documente

legale. in diferite Tari, aceste documente pot fi articole din actele

constitutive, statute, acorduri de asociere, acorduri itre acTionari etc.

Drepturile si obligaTiile proprietarului participaTiei sunt iscrise

i documente ale itreprinderii. Unele drepturi si condiTii pot fi

conTinute itr-un contract de proprietate sau itr-un schimb semnat de

corespondenTa, iar aceste drepturi pot fi sau nu transferabile catre un

nou proprietar.

Documentele pot conTine restricTii cu privire la transferul dreptului

de proprietate, precum si prevederi asupra bazei de evaluare care

trebuie adoptata, i eventualitatea transferului dreptului respectiv. De

exemplu, documentele pot stipula ca dreptul care este transferat

trebuie sa fie evaluat ca o fracTiune, pro rata din valoarea totala a

acTiunilor emise, chiar daca dreptul care este transferat reprezinta o

participaTie minoritara. in fiecare caz, drepturile aferente proprietaTii,

care este evaluata, ca si drepturile atasate oricarui alt tip de

participaTii, trebuie luate i considerare ica de la iceput.

2) Natura întreprinderii si istoricul ei. Din moment ce

valoarea rezulta din beneficiile obTinute de viitorul proprietar, istoricul

este important, deoarece poate reprezenta un reper pentru asteptarile

privind beneficiile viitoare ale itreprinderii.

3) Mediul economic ce ar putea afecta întreprinderea în

cauza, inclusiv mediul politic si politica guvernamentala. Probleme ca

196

rata de schimb valutar, rata inflaTiei si rata dobazii pot afecta i mod

diferit itreprinderile care funcTioneaza i diferite sectoare ale

economiei.

4) CondiTiile si perspectiva domeniului de activitate, care pot

afecta întreprinderea în cauza.

5) Activele, datoriile, capitalul si situaTia financiara ale

întreprinderii.

6) Capacitatea întreprinderii de a obTine profit si de a plati

dividende.

7) Daca întreprinderea are sau nu valori/active necorporale.

Valoarea necorporala se poate prezenta sub forma de active

necorporale identificabile, cum ar fi brevete de invenTie, marci

comerciale, drepturi de autor, know-how, baze de date etc.

De asemenea, valoarea necorporala mai poate fi conTinuta i

active neidentificabile, adesea numite fond comercial. in acest context

se observa ca valoarea fondului comercial este similara cu fondul

comercial i accepTiunea contabilitaTii, respectiv, de valoare reziduala

(cost istoric i termeni contabili) dupa deducerea valorii tuturor

celorlalte active.

Daca itreprinderea deTine active necorporale, evaluatorul

trebuie sa se asigure ca valoarea activelor necorporale este reflectata

i totalitate si daca activele necorporale identificabile au fost sau nu

evaluate i mod distinct.

8) TranzacTiile anterioare în care au fost implicate drepturile

de proprietate ale întreprinderii în cauza.

9) Marimea relativa a participaTiei care trebuie evaluata.

Exista diferite niveluri de control sau de lipsa a controlului,

în funcTie de marimea participaTiilor. in unele cazuri, controlul

efectiv poate fi obTinut cu mai puTin de 50% din drepturile de vot.

Chiar daca o singura persoana deTine mai mult de 50% din drepturile

de vot si are controlul operaTional, pot exista anumite decizii, cum ar fi

dizolvarea itreprinderii, care pot fi aprobate cu mai mult de 50% din

drepturile de vot, precum si decizii care pot fi aprobate cu votul

tuturor acTionarilor.

Este esenTial ca evaluatorul sa fie atent cu privire la restricTiile

legale si la condiTiile menTionate de legile statului i care itreprinderea,

respectiva 罇i desfasoara activitatea.

197

10) Alte informaTii de piaTa, cum ar fi: ratele de rentabilitate

ale investiTiilor alternative, avantajele conferite de controlul deTinut,

dezavantajele lipsei de lichiditate etc.

11) CotaTiile de piaTa ale acTiunilor tranzacTionate pe o piaTa

reglementata, ca si preTurile de achiziTie ale participaTiilor sau ale

întreprinderilor implicate în acelasi domeniu de activitate.

Adesea, i special i tranzacTiile privind achiziTii de

itreprinderi, este dificila sau chiar imposibila obTinerea de informaTii

adecva-te. Chiar daca preTurile de tranzacTie pot fi cunoscute,

evaluatorul nu are posibilitatea sa stie ce garanTii si asigurari a acordat

vazatorul, ce condiTii au fost oferite sau primite, daca din societate au

fost luate, iainte de achiziTie, fonduri sau alte active sau ce impact are

regimul de impozitare asupra tranzacTiei.

InformaTiile comparabile trebuie itotdeauna utilizate cu grija si,

inevitabil, trebuie facute numeroase corecTii. Cad se utilizeaza

cursurile pe piaTa bursiera, trebuie sa se aiba i vedere ca aceste cotaTii

sunt rezultate din tranzacTiile efectuate pentru participaTii minoritare.

PreTul pentru achiziTionarea unei societaTi i totalitate reprezinta 100%

din valoarea itreprinderii. Trebuie facute corecTii (ajustari) pentru

diferenTele existente i ceea ce priveste puterea de control deTinuta.

12) Orice alte informaTii considerate de evaluator ca relevante.

Utilizarea situaTiilor financiare este de mare importanTa i

procesul de evaluare a itreprinderii.

Exista trei scopuri ale analizei financiare si corecTiilor:

a) iTelegerea relaTiilor existente itre elementele din contul de

profit si pierdere si cele din bilanT, inclusiv a tendinTelor care s-au

manifestat de-a lungul timpului, pentru aprecierea riscurilor inerente

i activitatea itreprinderii, precum si a perspectivelor de performanTa

financiara viitoare;

c) compararea cu itreprinderi similare pentru a stabili parametrii

de risc si cei de valoare;

c) ajustarea situaTiilor financiare istorice pentru a estima

abilitaTile economice, precum si perspectivele itreprinderii.

Pentru a facilita iTelegerea situaTiei economice si a riscului

investiTiei i itreprindere, situaTiile financiare trebuie analizate în

termeni: 1) monetari; 2) procentuali (elementele din contul de

profit si pierderi exprimate ca procentaje din vânzari, iar

elementele din bilanT exprimate ca procentaje din totalul activelor

înscrise în bilanT); 3) de rate financiare.

198

Analiza în termeni monetari, asa cum apare i situaTiile

financiare, este utilizata pentru a stabili tendinTele si relaTiile itre

conturile de venituri si de cheltuieli ale unei itreprinderi, de-a lungul

timpului. Aceste tendinTe si relaTii sunt utilizate pentru a stabili fluxul

de venit asteptat a fi generat i viitor, precum si necesarul de capital

care sa permita itreprinderii sa genereze acel flux de venit.

Analiza în termeni procentuali compara elementele de venituri

si cheltuieli din conturile de profit si pierdere cu totalul veniturilor

obTinute si elementele de active, respectiv, datorii din bilanT, cu activele

totale. Analiza procentuala este utilizata pentru a compara tendinTele

relaTiilor existente, de-a lungul timpului, itre elementele de venituri si

cele de cheltuieli sau itre posturile din bilanT pentru itreprinderea i

cauza sau i raport cu cele ale itreprinderilor similare.

Analiza în termeni de rate financiare este utilizata pentru a

compara riscul relativ al itreprinderii i cauza de-a lungul timpului si

cu cel al itreprinderilor similare.

Pentru estimarile valorii de piaTa a itreprinderii, trebuie facute

corecTii uzuale ale înregistrarilor financiare, i scopul de a reflecta

c穰 mai corect realitatea economica, at穰 i ceea ce priveste fluxul de

venit, c穰 si bilanTul contabil.

CorecTiile situaTiei financiare trebuie facute asupra datelor

financiare raportate, pentru elementele care sunt relevante si semnificative

i procesul de evaluare. CorecTiile pot fi adecvate pentru urmatoarele

motive:

1) pentru corectarea veniturilor si cheltuielilor la niveluri care

sunt i mod rezonabil reprezentative pentru continuarea activitaTilor

de exploatare;

2) pentru prezentarea pe o baza consecventa at穰 a datelor

financiare ale itreprinderii i cauza, c穰 si a celor ale itreprinderilor

luate ca baza de comparaTie;

3) pentru a converti valorile iregistrate i valori de piaTa;

4) pentru a corecta activele si datoriile din afara exploatarii,

precum si veniturile si cheltuielile aferente acestora;

5) pentru a corecta veniturile si cheltuielile neeconomicoase.

În funcTie de puterea de control aferenta unei participaTii

supuse evaluarii, se apreciaza daca o corecTie este adecvata sau

nu. Pentru drepturile de control, inclusiv un drept de participaTie de

100%, majoritatea corecTiilor pot fi adecvate, daca deTinatorul ar putea

sa faca modificarile implicate de corecTie. Pentru evaluarea partici199

paTiilor minoritare, ai caror deTinatori nu au autoritatea de a modifica

majoritatea elementelor, evaluatorul trebuie sa fie atent pentru a

reflecta aceasta situaTie atunci cad face corecTiile. CorecTiile uzuale

din situaTiile financiare includ:

1) Eliminarea din contul de profit si pierdere a unor

evenimente extraordinare si a impactului acestora asupra bilanTului

contabil, daca acest impact exista. Din moment ce este improbabil

ca aceste evenimente sa se repete, un cumparator al unei

participaTii nu va beneficia de ele si deci nu le va prevedea i fluxul de

venit. Pot fi necesare corecTii si asupra impozitelor. Aceste tipuri de

corecTii sunt adecvate, i mod tipic, pentru evaluarea at穰 a pachetului

de control, c穰 si a pachetelor minoritare. Exemple de evenimente

extraordinare pot fi:

a) greve, daca nu sunt ceva obisnuit;

b) cheltuielile de punere în funcTiune a unei instalaTii;

c) fenomene meteorologice, cum ar fi: inundaTii, uragane etc.

Evaluatorul trebuie sa fie prudent cad face corecTii datorate

elementelor extraordinare atunci când acestea apar în mai mulTi ani,

dar de fiecare data sunt rezultatul unor evenimente diferite. Multe

itreprinderi nu se confrunta cu evenimente extraordinare i fiecare

an; de aceea, evaluatorul trebuie sa ia i considerare constituirea unor

eventuale provizioane pentru aceste cheltuieli.

2) Eliminarea din bilanT si din contul de profit si pierdere a

impactului elementelor din afara exploatarii, i contextul evaluarii

participaTiei (pachetului) de control. in contextul evaluarii unei participaTii

minoritare, aceste corecTii pot sa nu fie adecvate. Daca exista i

bilanT active din afara exploatarii, ele trebuie extrase si evaluate i

mod distinct faTa de restul activitaTilor de exploatare. Elementele din

afara exploatarii trebuie evaluate la valoarea de piaTa. Impozitele pot

necesita, de asemenea, corecTii. Costurile de vazare ar trebui luate i

considerare. CorecTiile efectuate i contul de profit si pierdere ar

trebui sa aiba i vedere eliminarea at穰 a veniturilor, c穰 si a cheltuielilor

aferente activelor din afara exploatarii, inclusiv a impactului

impozitarii. Exemple de elemente din afara exploatarii si corecTiile

adecvate pentru acestea:

a) Personal auxiliar. in cazul acestuia, se elimina cheltuielile cu

compensaTiile, impozitele aferente si trebuie corectate impozitele pe

venit. Evaluatorul trebuie sa fie precaut atunci cad face corecTii la

elemente cum ar fi personalul auxiliar pentru a ajunge la niveluri

200

mentenabile ale profiturilor posibil de obTinut. Astfel, exista pericolul

supraevaluarii itreprinderii i cazul i care cheltuielile sunt reintegrate

i profit, exceptad cazul i care evaluatorul stie despre clientul

sau ca acesta are puterea de control, care 靖 permite sa faca schimbari

si intenTioneaza sa disponibilizeze personalul excedentar.

b) Active auxiliare (de exemplu, un avion care nu e folosit pentru

activitatea de exploatare). in acest caz, se elimina valoarea avionului si a

oricaror active si datorii din bilanT (dupa ce itreprinderea a fost evaluata,

valoarea activelor auxiliare, diminuata de costurile de vazare si impozite,

daca exista, se va adauga i procesul de reconciliere a valorii). Se

elimina impactul deTinerii avionului asupra contului de profit si pierdere,

respectiv, asupra cheltuielilor (combustibil, echipaj, hangar, impozite,

itreTinere etc.) si veniturilor aferente (veniturile obTinute din efectuarea

de curse charter sau din ichirierea avionului).

c) Activele redundante (excedentare sau care nu sunt necesare

pentru activitatea itreprinderii) ar trebui tratate i raportul de evaluare

i mod similar cu elementele din afara exploatarii. Astfel de elemente

de active redundante pot include i principal licenTe, contracte

de franciza si drepturi de autor neutilizate, investiTii i teren, i cladiri

ichiriate si echipamente i surplus; investiTii i alte itreprinderi; un

portofoliu de titluri de plasament; numerarul excedentar sau depozitele

la termen. Valoarea realizabila neta a activelor redundante (diminuata

de costurile de vazare si de impozitul pe venit) trebuie adaugata ca o

intrare la fluxul de numerar net din exploatare, de obicei i primul an

al perioadei de previziune.

d) Amortizarea poate sa necesite o corecTie faTa de amortizarea

contabila sau cea fiscala, care sunt reflectate i situaTiile financiare,

pentru a estima acea amortizare care poate fi comparata, cu mai mare

acurateTe, cu amortizarea utilizata de itreprinderile similare. Pot fi

necesare si corecTii de impozit.

e) Stocurile contabile pot necesita corecTii pentru a asigura o

mai buna comparabilitate a lor cu cele ale itreprinderilor similare, ale

caror iregistrari contabile pot fi Tinute pe o baza diferita faTa de cea a

itreprinderii i discuTie sau pentru a reflecta realitatea economica cu

mai mare acurateTe. CorecTiile stocurilor pot fi diferite cad se iau i

considerare contul de profit si pierdere si bilanTul. De exemplu,

metoda primul intrat-primul iesit (o metoda de evaluare a costului

stocurilor care presupune ca primul lot achiziTionat va fi si primul

vadut) poate sa reprezinte cu mai multa acurateTe valoarea stocurilor

201

atunci cad se construieste un bilanT contabil i valori de piaTa. Dar,

cad este examinat contul de profit si pierdere, metoda ultimul

intratprimul iesit (o metoda de evaluare a costului stocurilor care

presupune ca ultimul lot achiziTionat va fi vadut primul) poate

reprezenta mai bine nivelul venitului i perioade de inflaTie sau de

deflaTie. Pot fi necesare si corecTii asupra impozitului.

f) Remunerarea proprietarului (proprietarilor) poate necesita

o corecTie pentru a reflecta costul de piaTa al ilocuirii muncii

acestora. Poate fi necesar sa fie luate i considerare si indemnizaTiile

de licenTiere ale personalului auxiliar. Pot fi necesare si corecTii de

impozit. Analiza contractelor de munca poate furniza informaTii

pentru corectarea la nivel de valoare (nu de costuri) i cazul icetarii

relaTiilor contractuale cu cadrele superioare.

g) Costul elementelor în leasing, închiriate sau contractate în

orice alt mod cu parteneri înrudiTi, poate necesita corecTii pentru a

reflecta valoarea de piaTa a plaTilor. Pot fi necesare si corecTii de

impozit.

3) Unele corecTii care se efectueaza în contextul evaluarii

întregii întreprinderi ar putea sa nu fie facute în contextul

evaluarii unei participaTii minoritare la acea entitate, deoarece

deTinatorul participaTiei minoritare nu are puterea legala sa le faca.

CorecTiile situaTiei financiare se fac pentru a-l ajuta pe evaluator

sa emita o concluzie în ce priveste evaluarea. Daca evaluatorul

acTioneaza i ipostaza de consultant al cumparatorului sau al vazatorului

itr-o tranzacTie, corecTiile trebuie iTelese de catre client. De

exemplu, eventualul cumparator trebuie sa iTeleaga ca valoarea rezultata

dupa aplicarea corecTiilor poate reprezenta suma maxima care ar

trebui platita. Daca un cumparator nu crede ca pot fi facute 絈bunataTiri

financiare sau de exploatare, va fi adecvat un preT mai mic.

CorecTiile facute trebuie sa fie descrise si fundamentate.

Evaluatorul trebuie sa fie foarte atent cad corecteaza iregistrarile

istorice. Aceste corecTii trebuie discutate i itregime cu clientul.

Evaluatorul trebuie sa faca corecTiile numai dupa o cunoastere

prealabila a itreprinderii respective, astfel ic穰 sa poata susTine

validitatea lor.

in cadrul Standardului menTionat sunt prezentate si tipurile de

abordari i evaluare, care vor fi prezentate la temele ce trateaza aceste

aspecte.

202

Totodata, Standardul se finalizeaza cu aspecte ale procesului de

reconciliere i evaluare, care vor fi icorporate i partea din lucrare

referitoare la raportul de evaluare.70

5.5.6. Principalele prevederi ale Standardului InternaTional de

AplicaTie în Evaluare 1- Evaluarea pentru raportarea financiara

Obiectivul acestui standard este de a explica principiile care

stau la baza evaluarilor realizate pentru utilizarea în situaTiile

financiare si în conturile adecvate ale întreprinderilor. Evaluatorii

care efectueaza lucrari de aceasta natura ar trebui sa aiba o buna iTelegere

a conceptelor si principiilor contabile specificate i Standardele

InternaTionale de Contabilitate relevante.

in cazul evaluarii pentru raportarea financiara, este fundamental

ca evaluatorul sa utilizeze definiTii bazate pe condiTiile de pe piaTa, sa

fie obiectiv si sa prezinte integral aspectele relevante, itr-un format

adecvat si usor de utilizat.

Acest standard se utilizeaza pentru toate evaluarile claselor de

active, incluse i orice situaTie financiara, care corespund calificarii si

experienTei evaluatorilor.

Standardele InternaTionale de Evaluare (IVS) faciliteaza

tranzacTiile internaTionale si viabilitatea pieTelor globale, prin armonizarea

si transparenTa din raportarea financiara. Ca urmare, standardul

menTionat este elaborat i contextul Standardelor InternaTionale de

Raportare Financiara (IFRS) de la 31 martie 2004.

Standardele InternaTionale de Raportare Financiara (IFRS)

adopta doua modele pentru recunoasterea activelor în bilanT, un

model bazat pe cost si un model bazat pe valoarea justa. Acolo

unde se aplica modelul bazat pe valoarea justa, este necesara o

reevaluare curenta a activului si acest standard evidenTiaza acele

circumstanTe specifice i care urmeaza sa fie raportate valori de piaTa.

CerinTele legislative, contabile, de jurisprudenTa si reglementarile

pot impune modificari ale acestui standard i unele Tari sau i

anumite condiTii.

Orice deviere, cauzata de asemenea circumstanTe, trebuie prezentata

i raportul de evaluare si explicata detaliat.

70 Standard InternaTional de Practica în Evaluare 6 - GN 6 Evaluarea

întreprinderii, Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,

ANEVAR-IROVAL.

203

Acest standard va fi utilizat i combinaTie cu Standardele IVS 1,

IVS 2 si IVS 3 si i contextul Standardelor InternaTionale de

Contabilitate si Standardelor InternaTionale de Raportare

Financiara.

Standardul are i vedere cerinTele de evaluare i conformitate cu

IAS 16, Imobilizari corporale; IAS 17, Leasing; IAS 40, InvestiTii

imobiliare. Se face referire si la cerinTele de evaluare i conformitate

cu IAS 36, Deprecierea activelor; IAS 2, Stocuri; IFRS 5,

Imobilizari deTinute în scopul tranzacTionarii si activitaTi întrerupte.

Pentru a face evaluari conforme cu acest standard si cu

Principiile General Acceptate de Evaluare (GAVP), este obligatoriu ca

evaluatorii sa respecte toate secTiunile Codului Deontologic

referitoare la etica, competenTa, prezentare si raportare.

Clasificarea activelor. Evaluatorii trebuie sa solicite de la

directorii entitaTii proprietare o lista cu activele care vor fi evaluate,

clasificadu-le ca active de exploatare, adica active necesare pentru

activitaTile de baza ale entitaTii sau ca active din afara exploatarii,

respectiv, proprietaTi deTinute pentru dezvoltarea viitoare, ca investiTii

sau active i surplus faTa de necesitaTile de exploatare ale entitaTii.

Standarde aplicabile. Clasificarea activelor determina care

standard IAS sau IFRS se aplica. IAS 16 prevede ca activele corporale

imobilizate deTinute i scopul producTiei sau furnizarii de bunuri si

servicii sa fie recunoscute iniTial la cost i bilanT si ulterior iregistrate

i conformitate cu modelul bazat pe cost sau pe valoarea justa.

Celelalte standarde de contabilitate, care solicita sau permit

evaluarea imobilizarilor corporale, includ:

_ InvestiTii imobiliare - IAS 40;

_ Leasing - IAS 17;

_ Deprecierea activelor - IAS 36;

_ Stocuri - IAS 2;

_ Combinari de întreprinderi - IFRS 3;

_ Imobilizari deTinute în scopul tranzacTionarii si activitaTi

întrerupte - IFRS 5.

Cost si valoarea justa conform IAS 16.Acest standard prevede

modelul bazat pe cost, dupa cum urmeaza: "Ulterior recunoasterii

iniTiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie iregistrata la cost,

mai puTin orice amortizare cumulata aferenta si pierderile ulterioare

cumulate din depreciere."

204

Modelul bazat pe valoarea justa, care prevede reevaluari

regulate, este explicat, i acelasi standard, dupa cum urmeaza:

"Ulterior recunoasterii iniTiale ca activ, o imobilizare corporala, a carei

valoare justa poate fi cuantificata i mod credibil, trebuie iregistrata

la valoarea reevaluata care reprezinta valoarea justa la momentul

reevaluarii, mai puTin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si

pierderile ulterioare cumulate din depreciere.

Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate, astfel

ic穰 valoarea contabila sa nu difere i mod semnificativ de valoarea

care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilanTului."

Valoarea justa nu este i mod necesar sinonima cu valoarea de

piaTa, fiind utilizata i diferite contexte i Standardele InternaTionale

de Raportare Financiara.

SituaTiile financiare sunt itocmite pe baza principiului continuitaTii

activitaTii privind entitatea, cu excepTia cazului i care

conducerea intenTioneaza sa lichideze societatea sau sa sisteze

activitatea de comerT sau nu are alte alternative realiste (IAS 1,

paragraful 23). Acest principiu sta la baza aplicarii valorii juste

privind imobilizarile corporale, cu excepTia cazurilor i care este

evident fie ca se urmareste cedarea unui anumit activ, fie ca aceasta

opTiune de cedare trebuie luata i considerare, de exemplu, i efectuarea

unei evaluari i vederea identificarii deprecierii.

Evaluari conform IAS 16. Atunci cad o entitate adopta opTiunea

de reevaluare pe baza valorii juste, conform IAS 16, activele

sunt incluse i bilanTul contabil la valoarea justa, dupa cum urmeaza:

a) "Valoarea justa a terenurilor si construcTiilor este stabilita de

regula pe baza informaTiilor de piaTa prin evaluarea efectuata, i mod

normal, de evaluatori calificaTi profesional. Valoarea justa a elementelor

de imobilizari corporale este, de regula, valoarea de piaTa determinata

prin evaluare".

b) "in cazul i care informaTiile de piaTa privind valoarea justa a

unui element specializat de imobilizari corporale nu sunt disponibile,

iar elementul este rar tranzacTionat, cu excepTia cazu-lui i care face

parte din activitatea continua de afaceri, entitatea va trebui sa estimeze

valoarea justa a activului specializat prin abordarea prin venit sau prin

abordarea prin costul de ilocuire net". Organismul internaTional i

domeniul evaluarii considera ca un evaluator calificat trebuie sa

raporteze valoarea de piaTa a activului, atunci cad efectueaza o

evaluare cu acest scop. Orice ipoteze sau opinii exprimate i aplicarea

205

metodei bazate pe valoarea de piaTa trebuie discutate cu reprezentanTii

entitaTii si prezentate i raport.

Concluzia evaluarii trebuie raportata i conformitate cu IVS 3,

Raportarea evaluarii, iar profesionistul i domeniu trebuie sa se

asigure ca rapoartele conTin suficienta informaTie pentru a ideplini

toate cerinTele IAS 16, privitoare la întocmirea situaTiilor financiare,

si anume:

a) data intrarii i vigoare a reevaluarii;

b) daca a fost implicat un evaluator independent (nota: IVSC

interpreteaza aceasta ca evaluator extern);

c) metodele si ipotezele semnificative aplicate;

d) i ce masura valorile activelor au fost determinate direct prin

referinTa la preTurile practicate pe o piaTa activa sau la tranzacTii

recente pe baza preTului determinat obiectiv sau daca au fost estimate

utilizad alte tehnici de evaluare.

Evaluari conform IAS 40 - InvestiTii imobiliare. În cazul în

care entitatea alege pentru contabilitatea investiTiilor imobiliare

modelul bazat pe valoarea justa, IVSC considera ca cerinTele acestui

model sunt ideplinite de evaluator i adoptarea valorii de piaTa.

IAS 40 prevede, itre altele, prezentarea urmatoarelor

informaTii, pe care evaluatorul trebuie sa le includa i Raport alaturi

de cerinTele IVS 3:

a) metodele si ipotezele semnificative aplicate i determinarea

valorii juste a investiTiei imobiliare, inclusiv o declaraTie din care sa

reiasa ca determinarea valorii juste s-a bazat pe indicaTiile pieTei sau

s-a bazat mai mult pe alTi factori (pe care itreprinderea trebuie sa 靖

prezinte), datorita naturii proprietaTii imobiliare si lipsei datelor de

piaTa comparabile ;

b) masura i care valoarea justa a investiTiei imobiliare (asa cum

a fost ea evaluata sau prezentata i situaTiile financiare) se bazeaza pe

evaluarea efectuata de catre un evaluator independent (conform

interpretarii IVSC, acesta este evaluator extern), evaluator care deTine

o calificare profesionala recunoscuta si relevanta si care poseda

experienTa recenta i ceea ce priveste localizarea si categoriile de

investiTii imobiliare supuse evaluarii.

CerinTe de evaluare privind activele în regim de leasing - IAS 17.

Activele în regim de leasing sunt clasificate, conform IAS 17, fie ca

leasing financiar fie ca leasing operaTional; daca o operaTiune de

leasing este clasificata ca leasing financiar, valoarea justa a

206

activului trebuie sa determine suma activului sau datoriei iregistrate

de entitate i bilanTul contabil.

Se aplica reguli separate pentru leasingul aferent terenurilor si

cladirilor. Pentru toate proprietaTile, altele dec穰 investiTiile imobiliare,

terenurile si construcTiile trebuie clasificate i mod separat, sub forma

at穰 a unui leasing financiar, c穰 si a unui leasing operaTional.

IAS 40 prevede ca investiTiile imobiliare deTinute de un

locatar (chirias) sa fie iregistrate i evidenTele contabile ca leasing

financiar, conform IAS 17, pentru care se aplica reguli speciale

ulterioare. in primul rad, nu se efectueaza nicio alocare itre terenuri

si construcTii. in al doilea rad, valoarea justa este recunoscuta ca




valoarea ce face obiectul obligaTiilor viitoare ale locatarului, conform

contractului de leasing.

Organismul internaTional de evaluare considera ca, pentru fiecare

caz, cerinTele de stabilire a valorii juste a activului, i regim de

leasing, conform IAS 17, sunt ideplinite de catre evaluator i raportarea

valorii de piaTa. in cazul leasingului de terenuri si construcTii,

aceasta valoare este valoarea de piaTa a interesului privind proprietatea

ichiriata deTinuta de locatar. in cazul operaTiunilor de leasing

pentru alte active, aceasta valoare este, de regula, valoarea de piaTa a

activului ce nu constituie obiectul unui contract de leasing, deoarece

datoria este iregistrata separat.

Evaluarea activelor depreciate - IAS 36. Deprecierea apare

atunci cad valoarea activului scade i mod permanent sub valoarea sa

contabila. Entitatea trebuie sa înregistreze activul depreciat la o

valoare contabila mai mica, respectiv, maximul dintre valoarea de

piaTa minus costurile de vânzare si valoarea de utilizare.

Evaluari dupa combinari de întreprinderi - IFRS 3. Atunci

cad o entitate achiziTioneaza sau fuzioneaza cu o alta entitate, cea

care achiziTioneaza trebuie sa iregistreze i contabilitate activele si

datoriile societaTii achiziTionate la valoarea lor justa, la data achiziTiei.

Pentru activele si datoriile identificabile, IVSC considera ca

evaluatorul trebuie sa raporteze valoarea de piaTa existenta la data

achiziTiei.

Active în surplus - IFRS 5. Conform IFRS 5, Imobilizari

deTinute în scopul tranzacTionarii si activitaTi întrerupte, activele în

surplus vor fi identificate separat. Aceste active trebuie iregistrate

individual sau sub forma unor "grupari de active cedate", de exemplu:

o grupare de active ce urmeaza sa fie cedate 絈preuna, prin vazare

207

sau prin alte operaTiuni, alaturi de datoriile asociate direct acestor

active ce vor fi transferate, de asemenea, i cadrul tranzacTiei.

Activele în surplus sunt iregistrate iniTial la suma minima dintre

valoarea contabila si valoarea justa minus costurile de vânzare,

iar ulterior la valoarea justa minus costurile de vânzare.

Evaluatorii trebuie sa constate daca activele i surplus vor fi

evaluate ca elemente individuale sau ca un grup ori portofoliu de

active ce urmeaza sa fie cedate i cadrul unei tranzacTii unice si sa

raporteze valoarea de piaTa cu ipotezele corespunzatoare.

ProprietaTile deTinute pentru vânzare în decursul activitaTii

normale - IAS 2. Evaluarile de proprietaTi deTinute pentru vazare i

decursul activitaTii normale a itreprinderii ar trebui sa corespunda

cerinTelor IAS 2, Stocuri. Aceste proprietaTi sunt estimate la suma

minima dintre cost si valoarea realizabila neta. Valoarea realizabila

neta este valoarea de piaTa minus costurile de vânzare.

Costurile de vânzare. Atunci cad evaluatorul cunoaste valoarea

depreciata, activele i surplus sau activele deTinute pentru vazare i

decursul activitaTii, el trebuie sa raporteze valoarea de piaTa a

acestora, fara sa deduca costurile de vazare. in cazul i care clientul

solicita evaluatorului consultanTa privind costul de vazare a activelor,

aceste costuri vor fi raportate separat.

Active biologice - IAS 41. Acestea includ active agricole si

forestiere. Evaluatorul trebuie sa evalueze aceste active, i

conformitate cu Standardul de AplicaTie i Evaluare GN 10.

În ce priveste relaTia cu auditorii, trebuie specificat faptul ca,

la solicitarea clienTilor si în funcTie de un consimTamânt adecvat,

evaluatorii trebuie sa discute cu auditorii entitaTii si sa explice

evaluarile în mod transparent.71

5.5.7. Reguli de evaluare alternative folosite în contabilitatea din

România si valorificarea lor în situaTiile financiare

Conform OMFP nr. 1752 si OMFP nr. 1917 din 2005, se

poate recurge la varianta alternativa de reflectare i situaTiile

financiare a valorii anumitor tipuri de active (si anume, valoarea

71 IVA 1 - Evaluare pentru raportarea financiara, i Standardele

InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea, 2005, ANEVAR-IROVAL,

Bucuresti, 2006, pag. 115-125.

208

rezultata din reevaluarea imobilizarilor corporale efectuata si de

evaluatori autorizaTi).

Totodata, conform acelorasi reglementari, sunt evaluate la

valoare justa si instrumentele financiare la entitaTile ce întocmesc

situaTii financiare consolidate.

EntitaTile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale

existente la sf穩situl exerciTiului financiar, cu reflectarea i contabilitate

a rezultatelor acesteia.

in cazul efectuarii reevaluarii imobilizarilor corporale, acest

lucru trebuie prezentat i notele explicative, 絈preuna cu elementele

supuse reevaluarii, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate,

precum si elementul afectat din contul de profit si pierdere.

Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea

justa de la data bilanTului. Valoarea justa se determina pe baza unor

evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificaTi i evaluare,

membri ai unui organism profesional i domeniu, recunoscut pe plan

naTional si internaTional.

La reevaluarea unei imobilizari corporale, amortizarea

cumulata la data reevaluarii este tratata itr-unul din urmatoarele

moduri:

a) recalculata proporTional cu schimbarea valorii contabile

brute a activului, astfel ic穰 valoarea contabila a activului, dupa

reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este

folosita, deseori, i cazul i care activul este reevaluat prin aplicarea

unui indice;

b) eliminata din valoarea contabila bruta a activului, iar

valoarea neta, determinata i urma corectarii cu ajustarile de valoare,

este recalculata la valoarea reevaluata a activului. Aceasta metoda este

folosita, deseori, pentru cladirile reevaluate la valoarea lor de piaTa.

in cazul i care, ulterior recunoasterii iniTiale ca activ, valoarea

unui activ imobilizat este determinata pe baza reevaluarii activului

respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, i

locul costului de achiziTie/costului de producTie sau al oricarei alte

valori atribuite iainte acelui activ. in astfel de cazuri, regulile privind

amortizarea se vor aplica activului avad i vedere valoarea acestuia,

determinata i urma reevaluarii.

Elementele dintr-o grupa de imobilizari corporale se reevalueaza

simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raporta209

rea în situaTiile financiare anuale a unor valori care sunt o

combinaTie de costuri si valori calculate la date diferite.

Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active

din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepTia situaTiei

cad nu exista nicio piaTa activa pentru acel activ. O grupa de

imobilizari corporale cuprinde active de aceeasi natura si utilizari

similare, aflate i exploatarea unei entitaTi. Exemple de grupe de

imobilizari corporale sunt: terenuri; cladiri; masini si echipamente;

nave; aeronave etc.

Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel

ic穰 valoarea contabila sa nu difere substanTial de cea care ar fi

determinata folosind valoarea justa de la data bilanTului.

Daca un activ dintr-o grupa de active nu poate fi reevaluat

din cauza ca nu exista o piaTa activa pentru acel element patrimonial,

activul trebuie prezentat în bilanT la cost, minus ajustarile cumulate

de valoare.

O piaTa activa este o piaTa unde sunt ideplinite cumulativ

urmatoarele condiTii:

a) elementele comercializate sunt omogene;

b) pot fi gasiTi i permanenTa cumparatori si vazatori interesaTi;

c) preTurile sunt cunoscute de cei interesaTi.

Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale nu mai poate fi

determinata prin referinTa la o piaTa activa, valoarea activului

prezentata i bilanT trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la data ultimei

reevaluari, din care se scad ajustarile cumulate de valoare.

in cazul i care se efectueaza reevaluarea imobilizarilor corporale,

diferenTa dintre valoarea rezultata i urma reevaluarii si valoarea la

cost istoric trebuie prezentata la rezerva din reevaluare, ca un subelement

distinct în "Capital si rezerve". Tratamentul în scop fiscal al

rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.

Indiferent daca valoarea rezervei a fost modificata sau nu i

cursul exerciTiului financiar, entitaTile trebuie sa prezinte i notele

explicative urmatoarele informaTii:

a) valoarea rezervei din reevaluare la iceputul exerciTiului financiar;

b) diferenTele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare

i cursul exerciTiului financiar;

c) sumele capitalizate sau transferate itr-un alt mod din rezerva

din reevaluare i cursul exerciTiului financiar, prezentadu-se natura

oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislaTiei i vigoare;

210

d) valoarea rezervei din reevaluare la sf穩situl exerciTiului financiar.

Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare

este capitalizat prin transferul direct i rezerve, atunci cad acest

surplus reprezinta un c龝tig realizat.

in sensul reglementarilor i vigoare, câstigul se considera realizat

la scoaterea din evidenTa a activului pentru care s-a constituit

rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câstig poate fi

realizata pe masura ce activul este folosit de entitate. in acest caz,

valoarea rezervei transferate este diferenTa dintre amortizarea

calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii

calculate pe baza costului iniTial al activului.

Daca rezultatul reevaluarii este o crestere faTa de valoarea

contabila neta, atunci aceasta se trateaza astfel:

- ca o crestere a rezervei din reevaluare prezentata i cadrul

elementului "Capital si rezerve", daca nu a existat o descrestere

anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ;

- ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea

recunoscuta anterior la acel activ.

Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile

nete, aceasta se trateaza ca o cheltuiala cu întreaga valoare a

deprecierii.

Rezerva din reevaluare trebuie redusa i masura i care sumele

transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de

evaluare utilizate si pentru obTinerea scopului sau.

Sumele reprezentând diferenTe de natura veniturilor si cheltuielilor

rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul

de profit si pierdere.

Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuita,

direct sau indirect, cu excepTia cazului i care activul reevaluat a fost

valorificat, situaTie in care surplusul din reevaluare reprezinta c龝tig

efectiv realizat.

Ajustarile de valoare se calculeaza i fiecare exerciTiu financiar

pe baza valorii atribuite imobilizarii pentru acel exerciTiu financiar.

in cazul i care se efectueaza reevaluarea, i Notele explicative

trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanT de

natura imobilizarilor corporale reevaluate, urmatoarele informaTii:

a) valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate si suma

ajustarilor cumulate de valoare; sau

211

b) valoarea la data bilanTului a diferenTei dintre valoarea rezultata

din reevaluare si cea reprezentad costul istoric si, atunci cad este cazul,

valoarea cumulata a ajustarilor suplimentare de valoare.

Evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare

comporta si ea c穰eva particularitaTi, i cazul entitaTilor care

întocmesc situaTii financiare consolidate.

Prin derogare de la regulile generale de evaluare prevazute de

aceste reglementari si sub rezerva condiTiilor prevazute expres i actul

normativ, entitaTile pot evalua în situaTiile financiare consolidate

instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate,

la valoarea justa.

Un instrument financiar reprezinta orice contract ce genereaza

simultan un activ financiar pentru o entitate si o datorie financiara sau

un instrument de capitaluri proprii pentru o alta entitate.

Un activ financiar este orice activ care reprezinta:

a) trezorerie;

b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitaTi;

c) un drept contractual:

- de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o alta entitate;

- de a schimba active sau datorii financiare cu alta entitate i

condiTii potenTial favorabile entitaTii;

d) un contract care va fi sau poate fi decontat i propriile

instrumente de capitaluri proprii si este:

- un instrument financiar nederivat, pentru care entitatea este

sau poate fi obligata sa primeasca un numar variabil al propriilor

instrumente de capitaluri proprii;

- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat

i alt fel dec穰 prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ

financiar pentru un numar fix din instrumentele de capital ale entitaTii.

in acest scop, instrumentele de capital ale entitaTii nu includ instrumente

care sunt ele isele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor

instrumente de capitaluri proprii ale entitaTii.

O datorie financiara este orice datorie care reprezinta:

a) o obligaTie contractuala:

- de a ceda lichiditaTi sau alt activ financiar unei alte entitaTi;

- de a schimba active sau datorii financiare cu alta entitate, i

condiTii potenTial nefavorabile pentru entitate;

b) un contract care va fi sau poate fi decontat i propriile

instrumente de capitaluri proprii ale entitaTii si este:

212

- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau

poate fi obligata sa livreze un numar variabil din propriile sale

instrumente de capitaluri proprii;

- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat

altfel dec穰 prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ

financiar i schimbul unui numar fix din propriile instrumente de

capitaluri proprii ale entitaTii. in acest scop, propriile instrumente de

capitaluri proprii ale entitaTii nu includ instrumente care pot fi ele

isele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor

instrumente de capitaluri proprii ale entitaTii.

Contractele bazate pe marfa care dau oricareia dintre parTile

contractante dreptul de decontare i numerar sau prin alte instrumente

financiare se considera instrumente financiare derivate, cu excepTia

cazurilor i care:

a) acestea au fost icheiate si continua sa ideplineasca cerinTele

asteptate ale entitaTii privind cumpararea, vazarea sau utilizarea

produsului de baza;

b) acestea au fost iniTial destinate unui astfel de scop;

c) se asteapta ca acestea sa fie decontate prin livrarea marfii.

Evaluarea la valoarea justa se aplica numai datoriilor care sunt:

a) deTinute ca parte a unui portofoliu de tranzacTionare;

b) instrumente financiare derivate.

Evaluarea la valoarea amintita anterior nu se aplica:

a) instrumentelor financiare nederivate deTinute paa la scadenTa;

b) 絈prumuturilor si creanTelor generate de entitate si nedeTinute

i scopul tranzacTionarii;

c) intereselor i filiale, itreprinderi asociate si asocieri i

participaTie, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor

cu plata contingenta itr-o combinare de itreprinderi, precum si altor

instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale si care, i

concordanTa cu ceea ce este general acceptat, se contabilizeaza diferit

faTa de alte instrumente financiare.

in accepTiunea reglementarilor actuale, prin combinarea de

întreprinderi se iTelege gruparea unor entitaTi individuale itr-o singura

entitate raportoare, determinata de obTinerea controlului de catre

o entitate asupra uneia sau mai multor itreprinderi.

Valoarea justa se determina prin referire la:

a) valoarea de piaTa, pentru acele instrumente financiare pentru

care se poate cu usurinTa identifica o piaTa credibila. Daca valoarea de

213

piaTa nu se poate cu usurinTa identifica pentru un instrument, dar poate

fi identificata pentru componentele sale sau pentru un instrument

similar, valoarea de piaTa poate fi derivata din cea a componentelor

sale sau a instrumentului similar;

b) o valoare determinata cu ajutorul unor modele si tehnici de

evaluare general acceptate, pentru instrumentele pentru care nu se poate

cu usurinTa identifica o piaTa credibila. Astfel de modele si tehnici

asigura o aproximare rezonabila a valorii de piaTa. in sensul reglementarilor

invocate, piaTa credibila are semnificaTia pieTei active.

Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin oricare

dintre metodele menTionate anterior se evalueaza i conformitate

cu regulile generale de evaluare prevazute de reglementarile menTionate.

Prin excepTie de la prevederile exprese din reglementari,

atunci cad un instrument financiar se evalueaza i conformitate cu o

anumita cerinTa expresa din actul normativ, modificarea valorii se

include în contul de profit si pierdere. Totusi, o astfel de modificare

se include direct în capitalul propriu, itr-o rezerva de

valoare justa, daca:

a) instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire

絈potriva riscurilor conform unui sistem de contabilizare a acoperirii

riscului, care permite ca unele sau toate modificarile de valoare sa nu

fie iregistrate i contul de profit si pierdere;

b) modificarea de valoare se refera la o diferenTa de schimb

valutar aparuta la un element monetar, care face parte dintr-o investiTie

neta a entitaTii itr-o entitate straina.

Conform reglementarilor actuale, prin investiTie neta într-o

entitate straina se iTelege partea entitaTii raportoare din activele nete

ale acelei entitaTi straine.

Modificarea valorii unui activ financiar disponibil pentru

vânzare, altul dec穰 un instrument financiar derivat, poate fi inclusa

direct i capitalul propriu, i rezerva de valoare justa.

Rezerva de valoare justa se ajusteaza atunci cad sumele

iregistrate i aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea evaluarii

la valoarea justa.

Aceasta rezerva va ramae evidenTiata i contabilitate at穰 timp

c穰 sunt evidenTiate i bilanT instrumentele financiare carora le este

aferenta.

214

Daca a fost aplicata evaluarea la valoarea justa a instrumentelor

financiare, notele explicative prezinta:

a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor si

tehnicilor de evaluare, daca valorile juste au fost determinate i

conformitate cu anumite cerinTe exprese din actul normativ;

b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea

justa, modificarile de valoare incluse direct i contul de profit si

pierdere, precum si modificarile incluse i rezerva de valoarea justa;

c) pentru fiecare clasa de instrumente financiare derivate,

informaTii privind aria si natura instrumentelor, inclusiv termenii si

condiTiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul si certitudinea

fluxurilor viitoare de trezorerie;

d) un tabel care sa prezinte modificarile rezervei de valoare justa

i cursul exerciTiului financiar.

Evaluarea elementelor de activ si pasiv se face si i cazul noii

contabilitaTi publice din Romaia, potrivit OMFP nr. 1917/2005.

Pentru evaluarea elementelor din bilanT, se stabilesc urmatoarele

reguli (care sunt valabile si pentru contabilitatea financiara):

a) la data intrarii în unitate, bunurile se evalueaza si se iregistreaza

i contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare

contabila, care se stabileste astfel:

- la cost de achiziTie, pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

- la cost de producTie, pentru bunurile produse i instituTie;

- la valoarea justa, pentru bunurile intrate pe alte cai dec穰

achiziTie sau producTie.

Costul de achiziTie al unui bun este egal cu preTul de cumparare,

taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte

cheltuieli accesorii necesare pentru punerea i stare de utilizare sau

intrarea i gestiune a bunului respectiv. Reducerile comerciale si alte

elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de

achiziTie.

Costul de producTie al unui bun cuprinde: costul de achiziTie al

materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de

producTie, precum si cota cheltuielilor indirecte de producTie, alocate

i mod raTional ca fiind legate de fabricaTia acestuia.

Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producTie

iregistrate peste limite normal admise, cheltuielile de depozitare, cu

excepTia cazurilor i care aceste costuri sunt necesare i procesul de

producTie, anterior trecerii itr-o noua faza de fabricaTie (regiile),

215

cheltuielile generale de administraTie care nu participa la aducerea

stocurilor i forma si locul final, precum si costurile de desfacere,

reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse i costul

stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei i care au

survenit. Prin activ cu ciclu lung de fabricaTie se iTelege un activ

care solicita i mod necesar o perioada substanTiala de timp pentru a fi

gata i vederea utilizarii sau pentru vazare.

in contextul reglementarilor menTionate, prin valoarea justa se

iTelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie

itre doua parTi aflate i cunostinTa de cauza, i cadrul unei tranzacTii,

cu preTul determinat obiectiv;

b) evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia

inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita

valoare de inventar, stabilita i funcTie de utilitatea bunului, starea

acestuia si preTul pieTei.

in cazul creanTelor si datoriilor, aceasta valoare se stabileste i

funcTie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv, de plata;

c) la încheierea exerciTiului, elementele de activ si de pasiv de

natura datoriilor se evalueaza si se reflecta i situaTiile financiare

anuale la valoarea de intrare, respectiv, valoarea contabila, pusa de

acord cu rezultatele inventarierii.

La fiecare data a bilanTului:

- elementele monetare exprimate în valuta (disponibilitaTi si

alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare,

creanTe si datorii i valuta) trebuie raportate utilizad cursul de

schimb comunicat de Banca NaTionala a României valabil pentru

ultima zi a perioadei de raportare. DiferenTele de curs valutar,

favorabile sau nefavorabile, itre cursul de la data iregistrarii

creanTelor si datoriilor i valuta sau faTa de cursul la care au fost

raportate i situaTiile financiare anterioare si cursul de schimb de la

data icheierii exerciTiului se iregistreaza la venituri sau la cheltuieli,

dupa caz;

- elementele nemonetare achiziTionate cu plata în valuta si

înregistrate la costul istoric (active fixe, stocuri) trebuie raportate

utilizad cursul de schimb de la data efectuarii tranzacTiei;

- elementele nemonetare achiziTionate cu plata în valuta si

înregistrate la valoarea justa (active fixe, stocuri) trebuie raportate

utilizad cursul de schimb existent în momentul determinarii

valorilor respective.

216

in contextul reglementarilor invocate, prin elemente monetare

se iTeleg disponibilitaTile banesti, precum si activele/datoriile de

primit/de platit i sume fixe sau determinabile;

d) la data iesirii din unitate sau la darea în consum,

bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor

contabila sau la costul mediu ponderat i cazul i care se

utilizeaza aceasta metoda.

În finalul acestei parTi a lucrarii, prezentam conTinutul

modelelor de note explicative la situaTiile financiare anuale la

societaTile comerciale, potrivit reglementarilor aplicabile de la

începutul anului 2006, documente în care trebuie sa se reflecte si

rezultatele evaluarilor si reevaluarilor de elemente de activ si

pasiv dintr-o întreprindere.

Modelele notelor explicative,

anexa la situaTiile financiare anuale

I. Note explicative obligatorii

in Anexa nr. 1 la Ordinul M.F.P. nr. 1.752/2005 se prezinta la

Cap. VI, secTiunea 5, pct. 280 urmatoarele exemple de prezentare a

notelor explicative:

1. Active imobilizate;

2. Provizioane;

3. Repartizarea profitului;

4. Analiza rezultatului din exploatare;

5. SituaTia creanTelor si datoriilor;

6. Principii, politici si metode contabile;

7. ParticipaTii si surse de finanTare;

8. InformaTii privind salariaTii si membrii organelor de administraTie,

conducere si de supraveghere;

9. Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-

financiari;

10. Alte informaTii.

217

Nota 1

Active imobilizate

SemnificaTia coloanelor din tabelul urmator este urmatoarea:

A - Sold la iceputul exerciTiului financiar (col. 1 si 5)

B - Sold la sf穩situl exerciTiului financiar (col. 4 si 8) -lei-

*) Cheltuielile de constituire si cheltuielile de dezvoltare vor fi detaliate,

prezentadu-se motivele imobilizarii si perioada de amortizare, cu justificarea

acesteia.

**) Modificarile valorii brute se vor prezenta plecad de la costul de

achiziTie sau costul de producTie pentru fiecare element de imobilizare, i

funcTie de tratamentele contabile aplicate.

in cazul i care durata contractului sau durata de utilizare a elementelor

de natura cheltuielilor de dezvoltare depaseste cinci ani, aceasta trebuie

prezentata i notele explicative, 絈preuna cu motivele care au determinat-o.

in cazul fondului comercial amortizat itr-o perioada de peste cinci ani,

aceasta perioada nu trebuie sa depaseasca durata de utilizare economica a

activului si trebuie sa fie prezentata si justificata i notele explicative.

***) Se vor prezenta duratele de viaTa sau ratele de amortizare utilizate,

metodele de amortizare si ajustarile care privesc exerciTiile anterioare.

****) Se vor prezenta separat cresterile de valoare aparute din procesul

de dezvoltare interna.

Nota 2

Provizioane

- lei -

Transferuri**Denumirea )

provizionului*)

Sold la iceputul

exerciTiului financiar i cont din cont

Sold la sf穩situl exerciTiului

financiar

0 1 2 3 4 = 1+2-3

*) Provizioanele prezentate i bilanT la "Alte provizioane" trebuie descrise

i notele explicative, daca acestea sunt semnificative.

**) Cu explicarea naturii, sursei sau destinaTiei acestora.

218

Nota 3

Repartizarea profitului*

- lei -

DestinaTia profitului Suma

Profit net de repartizat:

- rezerva legala

- acoperirea pierderii contabile

- dividende etc.

Profit nerepartizat

Nota 4

Analiza rezultatului din exploatare

- lei -

Denumirea indicatorului ExerciTiul financiar

Precedent Curent

0 1 2

1. Cifra de afaceri neta

2. Costul bunurilor vadute si al serviciilor prestate (3 + 4 + 5)

3. Cheltuielile activitaTii de baza

4. Cheltuielile activitaTilor auxiliare

5. Cheltuielile indirecte de producTie

6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)

7. Cheltuielile de desfacere

8. Cheltuieli generale de administraTie

9. Alte venituri din exploatare

10. Rezultatul din exploatare (6-7-8 + 9)

Nota 5

SituaTia creanTelor si datoriilor

- lei-

CreanTe Sold la sf穩situl exerciTiului financiar Termen de lichiditate

Sub 1 an Peste 1 an

0 1 =2 + 3 2 3

Total, din care:

* in cazul acoperirii pierderii contabile reportate, se vor prezenta

sursele de acoperire a acesteia.

219

- lei-

Datorii*) Sold la sf穩situl exerciTiului financiar Termen de exigibilitate

Sub 1 an 1-5 ani Peste 5

an0 1 2 3 i 4

Total, din care:

*) Se vor menTiona urmatoarele informaTii:

a) clauzele legate de achitarea datoriilor si rata dobazii aferente 絈prumuturilor;

b) datoriile pentru care s-au depus garanTii sau au fost efectuate ipotecari:

- valoarea datoriei;

- valoarea si natura garanTiilor;

c) valoarea obligaTiilor pentru care s-au constituit provizioane;

d) valoarea obligaTiilor privind plata pensiilor.

Nota 6

Principii, politici si metode contabile

Se vor prezenta:

a) Reglementarile contabile aplicate la itocmirea si prezentarea

situaTiilor financiare anuale.

b) Abaterile de la principiile si politicile contabile, metodele de

evaluare si de la alte prevederi din reglementarile contabile, menTionadu-

se:

- natura;

- motivele;

- evaluarea efectului asupra activelor si datoriilor, poziTiei financiare

si a profitului sau pierderii.

c) Daca valorile prezentate i situaTiile financiare nu sunt comparabile,

absenTa comparabilitaTii trebuie prezentata i notele explicative,

isoTita de comentarii relevante.

d) Valoarea reziduala pentru imobilizari stabilita i situaTia i care

nu se cunoaste preTul de achiziTie sau costul de producTie al acesteia.

e) Suma dobazilor incluse i costul activelor imobilizate si

circulante cu ciclu lung de fabricaTie.

f) in cazul reevaluarii imobilizarilor corporale:

- elementele supuse reevaluarii, precum si metodele prin care

sunt determinate valorile rezultate i urma reevaluarii;

220

- valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate;

- tratamentul i scop fiscal al rezervei din reevaluare;

- modificarile rezervei din reevaluare:

- valoarea rezervei din reevaluare la iceputul exerciTiului financiar;

- diferenTele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare

i cursul exerciTiului financiar;

- sumele capitalizate sau transferate itr-un alt mod din rezerva

din reevaluare i cursul exerciTiului financiar, prezentadu-se natura

oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislaTiei i vigoare;

- valoarea rezervei din reevaluare la sf穩situl exerciTiului financiar.

g) Daca activele fac obiectul ajustarilor excepTionale de valoare

exclusiv i scop fiscal, suma ajustarilor si motivele pentru care acestea



au fost efectuate trebuie prezentate i notele explicative.

h) Daca valoarea prezentata i bilanT, rezultata dupa aplicarea

metodelor FIFO, CMP sau LIFO, difera i mod semnificativ, la data

bilanTului, de valoarea determinata pe baza ultimei valori de piaTa

cunoscute iainte de data bilanTului, valoarea acestei diferenTe trebuie

prezentata i notele explicative ca total, pe categorii de active fungibile.

Nota 7

ParticipaTii si surse de finanTare

Se vor prezenta urmatoarele informaTii:

a) se menTioneaza existenTa oricaror certificate de participare,

valori mobiliare, obligaTiuni convertibile, cu prezentarea informaTiilor

cerute i SubsecTiunea 8.2 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.752/2005;

b) capital social subscris/patrimoniul entitaTii;

c) numarul si valoarea totala a fiecarui tip de acTiuni emise, menTionadu-

se daca au fost integral varsate si, dupa caz, numarul acTiunilor

pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor;

d) acTiuni rascumparabile:

- data cea mai apropiata si data limita de rascumparare;

- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rascumpararii;

- valoarea eventualei prime de rascumparare;

e) acTiuni emise i timpul exerciTiului financiar:

- tipul de acTiuni;

221

- numar de acTiuni emise;

- valoarea nominala totala si valoarea icasata la distribuire;

- drepturi legate de distribuTie:

- numarul, descrierea si valoarea acTiunilor corespunzatoare;

- perioada de exercitare a drepturilor;

- preTul platit pentru acTiunile distribuite;

f) obligaTiuni emise:

- tipul obligaTiunilor emise;

- valoarea emisa si suma primita pentru fiecare tip de obligaTiuni;

- obligaTiuni emise de entitate, deTinute de o persoana nominalizata

sau 絈puternicita de aceasta:

- valoarea nominala;

- valoarea iregistrata i momentul plaTii.

Nota 8

InformaTii privind salariaTii si membrii organelor de

administraTie, conducere si de supraveghere

Se vor face menTiuni cu privire la:

a) indemnizaTiile acordate membrilor organelor de administraTie,

conducere si de supraveghere;

b) obligaTiile contractuale cu privire la plata pensiilor catre fostii

membri ai organelor de administraTie, conducere si supraveghere,

indicadu-se valoarea totala a angajamentelor pentru fiecare categorie;

c) valoarea avansurilor si a creditelor acordate membrilor organelor

de administraTie, conducere si de supraveghere i timpul exerciTiului:

- rata dobazii;

- principalele clauze ale creditului;

- suma rambursata paa la acea data;

- obligaTii viitoare de genul garanTiilor asumate de entitate i

numele acestora;

d) salariaTi:

- numar mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;

- salarii platite sau de platit, aferente exerciTiului;

- cheltuieli cu asigurarile sociale;

- alte cheltuieli cu contribuTiile pentru pensii.

222

Nota 9

Exemple de calcul si analiza a principalilor

indicatori economico-financiari

1. Indicatori de lichiditate:

a) Indicatorul lichiditaTii curente (Indicatorul capitalului circulant)

- valoarea recomandata acceptabila - i jurul valorii de 2;

- ofera garanTia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

b) Indicatorul lichiditaTii imediate (Indicatorul test acid)

2. Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de idatorare

b) Indicatorul privind acoperirea dobazilor - determina de c穰e

ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobada. Cu c穰 valoarea indicatorului

este mai mica, cu at穰 poziTia entitaTii este considerata mai

riscanta.

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza

informaTii cu privire la:

- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale

entitaTii;

- Capacitatea entitaTii de a controla capitalul circulant si activitaTile

comerciale de baza ale entitaTii;

- Viteza de rotaTie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza

de c穰e ori stocul a fost rulat de-a lungul exerciTiului financiar:

sau

Numar de zile de stocare - indica numarul de zile i care bunurile

sunt stocate i unitate.

- Viteza de rotaTie a debitelor-clienTi: calculeaza eficacitatea

entitaTii i colectarea creanTelor sale; exprima numarul de zile paa la

data la care debitorii 罇i achita datoriile catre entitate.

O valoare i crestere a indicatorului poate indica probleme legate

de controlul creditului acordat clienTilor si, i consecinTa, creanTe

mai greu de icasat (clienTi rau platnici).

- Viteza de rotaTie a creditelor-furnizor - aproximeaza numarul

de zile de creditare pe care entitatea 精 obTine de la furnizorii sai;. i

mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.

- AchiziTii de bunuri (fara servicii) unde pentru aproximarea

achiziTiilor se poate utiliza costul vazarilor sau cifra de afaceri.

- Viteza de rotaTie a activelor imobilizate - evalueaza eficacitatea

managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii

cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate:

223

- Viteza de rotaTie a activelor totale.

4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienTa entitaTii i

realizarea de profit din resursele disponibile:

a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care

精 obTine entitatea din banii investiTi i afacere;

b) Marja bruta din vazari.

O scadere a procentului poate scoate i evidenTa faptul ca

entitatea nu este capabila sa 罇i controleze costurile de producTie sau sa

obTina preTul de vazare optim.

Nota 10

Alte informaTii

Se prezinta:

a) InformaTii cu privire la prezentarea entitaTii raportoare.

b) InformaTii privind relaTiile entitaTii cu filiale, entitaTile asociate

sau cu alte entitaTi i care se deTin participaTii.

c) Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea i moneda

naTionala a elementelor de activ si de pasiv, a veniturilor si cheltuielilor

evidenTiate iniTial itr-o moneda straina.

d) InformaTii referitoare la impozitul pe profit:

- proporTia i care impozitul pe profit afecteaza rezultatul din

activitatea curenta si rezultatul din activitatea extraordinara;

- reconcilierea dintre rezultatul exerciTiului si rezultatul fiscal,

asa cum este prezentat i declaraTia de impozit;

- masura i care calcularea profitului sau pierderii exerciTiului

financiar a fost afectata de o evaluare a elementelor care, prin derogare

de la principiile contabile generale si regulile contabile de evaluare,

a fost efectuata i exerciTiul financiar curent sau itr-un exerciTiu

financiar precedent i vederea obTinerii de facilitaTi fiscale;

- impozitul pe profit ramas de plata.

e) Cifra de afaceri:

- prezentarea acesteia pe segmente de activitaTi si pe pieTe geografice.

f) Atunci cad evenimentele ulterioare datei bilanTului au o

asemenea importanTa ic穰 neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea

utilizatorilor situaTiilor financiare de a face evaluari si de a lua

decizii corecte, o entitate trebuie sa prezinte urmatoarele informaTii

pentru fiecare categorie semnificativa de astfel de evenimente:

- natura evenimentului;

224

- o estimare a efectului financiar sau o menTiune conform careia

o astfel de estimare nu poate sa fie facuta.

g) ExplicaTii despre valoarea si natura:

- veniturilor si cheltuielilor extraordinare;

- veniturilor si cheltuielilor iregistrate i avans, i situaTia i

care acestea sunt semnificative.

h) Ratele achitate i cadrul unui contract de leasing.

i) in cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta urmatoarele

informaTii:

- o descriere generala a contractelor semnificative de leasing;

- dobada de icasat aferenta perioadelor viitoare.

in cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenTia urmatoarele:

- o descriere generala a contractelor importante de leasing,

incluzad, dar fara a se limita la, urmatoarele:

- existenTa si condiTiile opTiunilor de reinoire sau cumparare;

- restricTiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele

referitoare la datorii suplimentare si alte operaTiuni de leasing;

- dobada de platit aferenta perioadelor viitoare.

j) Onorariile platite auditorilor/cenzorilor si onorariile platite

pentru alte servicii de certificare, servicii de consultanTa fiscala si alte

servicii dec穰 cele de audit.

k) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenTa.

1) Atunci cad suma de rambursat pentru datorii este mai mare

dec穰 suma primita, diferenTa se prezinta i notele explicative.

m) Datoriile probabile si angajamentele acordate.

n) Angajamentele sub forma garanTiilor de orice fel trebuie, i

cazul i care nu exista obligaTia de a le prezenta ca datorii, sa fie i

mod clar prezentate i notele explicative, si trebuie facuta distincTie

itre diferitele tipuri de garanTii recunoscute de legislaTia naTionala. De

asemenea, trebuie facuta o prezentare separata a oricarei garanTii valorice

care a fost prevazuta. Angajamentele de acest tip care exista i

relaTia cu entitaTile afiliate trebuie prezentate distinct.

o) Daca un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un

element din formatul de bilanT, relaTia sa cu alte elemente trebuie prezentata

i notele explicative, daca o asemenea prezentare este esenTiala

pentru iTelegerea situaTiilor financiare anuale.

p) Orice detaliere a elementelor din situaTiile financiare anuale,

atunci cad aceste elemente sunt semnificative si sunt relevante pentru

utilizatorii situaTiilor financiare.

225

Administrator, intocmit,

Numele si prenumele .... Numele si prenumele .......

Semnatura ......... Calitatea ............

Semnatura ..........

Stampila unitaTii Nr. de iregistrare i organismul profesional

II. Note explicative opTionale

Conform aceleiasi reglementari invocate la iceputul prezentarii

modelelor de note explicative, entitaTile care se icadreaza i prevederile

alineatului 3 pot itocmi opTional ca note explicative si situaTia

modificarii capitalului propriu si/sau situaTia fluxurilor de trezorerie.

a) Conform pct. 278 din Anexa nr. 1 la ordin, structura exemplificativa

a situaTiei modificarilor capitalului propriu este urmatoarea:

SituaTia modificarilor capitalului propriu

la data de ..................*

- lei -

* Acest cont apare doar la agenTii economici care au aplicat Reglementarile

contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001 si paa la ichiderea soldului

acestui cont.

226

Administrator, intocmit,

Numele si prenumele ..... Numele si prenumele .......

Semnatura .......... Calitatea ............

Semnatura ..........

Stampila unitaTii Nr. de iregistrare i organismul

profesional

NOTA 1

Prezentarile cifrice, potrivit exemplului menTionat, trebuie sa fie

isoTite de informaTii referitoare la:

- natura modificarilor;

- tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul:

- natura si scopul pentru care au fost constituite rezervele;

- orice alte informaTii semnificative.

NOTA 2

Modificarile capitalului propriu se prezinta pentru cele doua

exerciTii financiare, precedent si curent.

SituaTia fluxurilor de trezorerie

b) Conform pct. 279 din Anexa nr. 1 la ordin, structura exemplificativa

a situaTiei fluxurilor de trezorerie este urmatoarea:

SituaTia fluxurilor de trezorerie*

la data de

- lei-

ExerciTiu

financiar

Denumirea elementului

Precedent Curent

A l 2

Fluxuri de trezorerie din activitaTi de exploatare:

icasari de la clienTi

PlaTi catre furnizori si angajaTi

Dobazi platite

Impozit pe profit platit

incasari din asigurarea 絈potriva cutremurelor

Trezorerie neta din activitaTi de exploatare

Fluxuri de trezorerie din activitaTi de investiTie:

PlaTi pentru achiziTionarea de acTiuni

* EntitaTile pot folosi si metoda indirecta de prezentare a SituaTiei Fluxurilor

de Trezorerie.

227

PlaTi pentru achiziTionarea de imobilizari corporale

incasari din vazarea de imobilizari corporale

Dobazi icasate

Dividende icasate

Trezorerie neta din activitaTi de investiTie

Fluxuri de trezorerie din activitaTi de finanTare:

incasari din emisiunea de acTiuni

incasari din 絈prumuturi pe termen lung

Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar

Dividende platite

Trezorerie neta din activitaTi de finanTare

Cresterea neta a trezoreriei si echivalentelor de trezorerie

Trezorerie si echivalente de trezorerie la iceputul exerciTiului

financiar

Trezorerie si echivalente de trezorerie la sf穩situl exerciTiului

financiar

Administrator, intocmit,

Numele si prenumele ..... Numele si prenumele .......

Semnatura .......... Calitatea ............

Semnatura ..........

Stampila unitaTii Nr. de iregistrare i organismul

profesional

228

6. METODE DE EVALUARE A ÎNTREPRINDERILOR

6.1. Abordari în evaluarea întreprinderii

in mod general, vom folosi trei termeni referitor la modalitatea

concreta de estimare a valorii întreprinderii: abordare, metoda si

procedura:

- abordare: cale generala de judecare a valorii definite;

- metoda: setul metodologic principal utilizat i cadrul abordarilor

(de exemplu, actualizarea fluxului de lichiditaTi, comparaTia cu

tranzacTii de pachete minoritare);

- procedura: tehnica de evaluare specifica i cadrul fiecarei

metode (de exemplu, tehnica de capitalizare utilizata i estimarea

valorii reziduale/ terminale).

Cea mai generala grupare a abordarilor valorii unei întreprinderi,

corespunzatoare i cea mai mare parte cu cea utilizata si i

evaluarea proprietaTilor imobiliare, are i vedere:

a) abordarea pe baza de venit, care presupune convertirea unor

fluxuri de venituri viitoare i valoarea lor prezenta;

b) abordarea prin comparaTia de piaTa (sau prin piaTa), care se

bazeaza pe comparaTia firmei evaluate cu firme care au fost tranzacTionate

pe piaTa, utilizad coeficienTi multiplicatori (rate de valoare);

c) abordarea pe baza de active, care presupune evaluarea individuala

a tuturor activelor si datoriilor firmei pentru a obTine activul

net corectat.

În ediTia a saptea a Standardelor InternaTionale de Evaluare,

abordarii prin comparaTia de piaTa (sau prin piaTa) i se acorda

prioritate faTa de celelalte abordari.

6.2. Metode de evaluare a întreprinderii

Cea mai uzuala clasificare a metodelor de evaluare, acceptata

de majoritatea specialistilor, este urmatoarea: 1) Metode iscrise i

229

abordarea pe baza de venit; 2) Metode iscrise i abordarea prin

comparaTie; 3) Metode iscrise i abordarea pe baza de active.

6.2.1. Metode înscrise în abordarea pe baza de venit

a) Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditaTi (Discounted Cash

Flow - DCF). in aceasta metoda, toate beneficiile economice proiectate

(fluxuri de lichiditaTi sau alte variabile asimilate) ale itreprinderii

sunt actualizate la valoarea prezenta, utilizad o rata de actualizare ce

reprezinta costul capitalului pentru acea investiTie.

Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o

valoare reziduala (perioada nonexplicita).

b) Metoda capitalizarii venitului (a profitului sau a dividendelor).

Aceasta metoda se bazeaza pe raportarea unui flux constant si

reproductibil de venit (de regula, profit net sau dividende) la o rata de

capitalizare. in acest caz este vorba de un singur flux de beneficiu

economic, aferent unei singure perioade (de regula, un an).

6.2.2. Metode înscrise în abordarea prin comparaTie

a) Metoda comparaTiei cu societaTi similare cotate sau cu tranzacTii

de pachete minoritare (acTiuni la firme cotate). Ratele de valoare

sau multiplicatorii (de exemplu, Price Earning Ratio - PER)

rezulta din tranzacTii realizate pe piaTa financiara (i marea majoritate

a cazurilor, este vorba de pachete minoritare de acTiuni).

b) Metoda comparaTiei cu vânzari de firme similare necotate

(piaTa de achiziTii si fuziuni). in aceasta metoda, baza de comparaTie o

reprezinta tranzacTiile cu itreprinderi i ansamblul lor sau tranzacTii

cu pachete majoritare, de regula, avad i vedere piaTa itreprinderilor

necotate.

c) Metoda comparaTiei cu tranzacTii anterioare sau cu oferte de

tranzacTii cu participaTii la capitalul întreprinderii evaluate.

Modul de estimare a valorii se bazeaza pe tranzacTii anterioare, oferte

sau acorduri care vizeaza proprietatea asupra itreprinderii evaluate.

6.2.3. Metode înscrise în abordarea pe baza de active

a) Metoda activului net corectat (ANC). in aceasta metoda, activele

si datoriile sunt evaluate individual la valorile corespunzatoare

(curente), rezultad astfel un activ net corectat al itreprinderii.

230

Metoda este aplicabila i ipoteza continuitaTii exploatarii itreprinderii

evaluate.

b) Metoda activului net de lichidare (ANL). Aceasta metoda

reprezinta o varianta a activului net corectat, aplicabila i cazul lipsei

continuitaTii exploatarii itreprinderii evaluate. in acest caz, majoritatea

activelor se evalueaza la valoarea de lichidare.

Metodele prezentate sunt interdependente si au drept caracteristica

orientarea lor spre informaTiile de piaTa:

- în abordarea pe baza de venit, fundamentul 精 reprezinta

costul capitalului, care deriva din informaTii de piaTa;

- abordarea prin comparaTie se bazeaza pe rate de valoare

(multiplicatori) care rezulta, de asemenea, de pe piaTa tranzacTiilor de

itreprinderi;

- în cazul abordarii pe baza de active, estimarea valorii individuale

a activelor porneste tot de la informaTii de piaTa.

În viziunea CECCAR, pentru stabilirea unei c穰 mai bune valori

medii a itreprinderii de evaluat, expertul evaluator de itreprinderi

trebuie sa Tina seama de urmatoarele recomandari:

_ i orice evaluare sa se utilizeze minimum 3-5 metode, potrivit

caracteristicilor itreprinderii de evaluat;

_ i acTiunile de continuare a privatizarii, sa nu se utilizeze numai

metode patrimoniale, ci sa se foloseasca si metodele de evaluare

pe baza de venit, dupa specificul itreprinderii i cauza.

in cadrul procedurilor de utilizat, este necesar ca pentru fiecare

metoda aleasa de expertul evaluator de itreprinderi:

_ sa se procedeze la retratarile specifice metodei;

_ sa se aleaga cu grija parametrii;

_ sa se efectueze cu competenTa calculele.

Metodele si procedurile de evaluare sunt mijloacele de lucru

ale expertului evaluator de itreprinderi, iar adevarata valoare a misiunii

sale este data de exigenTa cu care le aplica si de competenTa si

raTionamentul sau profesional.

6.3. Avantaje si dezavantaje ale metodelor de evaluare

ÎnTelegerea avantajelor si dezavantajelor metodelor de evaluare

prezentate este importanta atât din perspectiva metodologica,

cât si din punct de vedere practic.

231

Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditaTi (DCF)

Avantaje:

_ din punct de vedere teoretic, este cea mai corecta, bazadu-se

pe transformarea fluxurilor viitoare de lichiditaTi i valoarea prezenta

a proprietaTii care genereaza acele fluxuri;

_ este utilizata pe scara larga pe pieTele financiare, pentru a estima

preTul unei acTiuni si, pe aceasta baza, a orienta deciziile de investire/

dezinvestire;

_ metoda capata o tot mai mare iTelegere si acceptare din

partea justiTiei si a fiscului.

_ se iscrie i optica investitorului, incluzad si eforturile de

investiTii necesare itr-o perioada de timp previzibila;

_ include beneficiile viitoare, inclusiv valoarea reziduala;

_ este coerenta cu metodologia estimarii eficienTei financiare a

proiectelor de investiTii;

_ include si eforturile viitoare de investiTii brute ale proprietarului

viitor.

Dezavantaje:

_ este dificil de explicat cerinTele metodei unui auditoriu fara

cunostinTe financiare de baza;

_ este o metoda laborioasa, ce necesita realizarea unor proiecTii

economico-financiare, fapt care poate naste controverse;

_ necesita estimarea costului capitalului, un subiect ce poate

deveni, de asemenea, controversat;

_ credibilitatea ipotezelor de previziune a cash-flow-ului este

discutabila;

_ stabilirea ratei de actualizare este o problema delicata si diferita

i optica proprietarului (vazatorului) faTa de cea a cumparatorului;

_ necesitatea utilizarii unui program informatic corect;

_ necesitatea respectarii multor coerenTe si corelaTii itre indicatorii

financiari;

_ amploarea mare a informaTiilor necesare pentru previziuni.

_ Metoda capitalizarii profitului (sau dividendelor)

Avantaje:

_ este simpla, usor de explicat si de iTeles;

_ conTine ipoteze simplificate;

_ este utilizata pe scara larga de catre investitori;

_ nu necesita previziuni ale activitaTii firmei pe perioade lungi si

nici utilizarea unui program pe calculator.

232

Dezavantaje:

_ este o simplificare a metodei DCF; apare posibilitatea ca profitul

reproductibil considerat sa nu reflecte potenTialul firmei, iar

soluTia unei cresteri constante sa nu fie o modalitate rezonabila de

realizare a unei evaluari credibile;

_ este dificil de utilizat i cazul unor firme aflate itr-o faza de

crestere importanta sau pentru itreprinderile tinere;

_ masurarea profitului reproductibil si a ratei de capitalizare

poate deveni subiect de controversa;

_ apar dificultaTi i efectuarea corecTiilor situaTiilor financiare

istorice si i justificarea acestora;

_ stabilirea schemei de evoluTie viitoare a venitului necesita

fundamentari documentate.

_ Metoda comparaTiei cu tranzacTii de pachete minoritare

(acTiuni la firme cotate)

Avantaje:

_ recunoaste faptul ca piaTa este, i fapt, ultimul arbitru al valorii;

_ se bazeaza pe informaTii privind tranzacTii cu firme din aceeasi

ramura;

_ asigura posibilitatea de a realiza comparaTii credibile cu alte

firme, din cauza multitudinii de informaTii publice privind companiile

cotate;

_ preTul acTiunilor firmelor cotate si, implicit, multiplicatorii de

piaTa sunt disponibili la orice data a evaluarii;

_ mulTi investitori sunt familiarizaTi cu acest mod de estimare a

valorii;

_ analiza tranzacTiilor cu firme cotate permite, prin studii si

analize, sa se estimeze discontul pentru lipsa de lichiditate;

_ este o metoda foarte relevanta atunci cad se evalueaza firme

ce urmeaza sa intre pe piaTa financiara.

Dezavantaje:

_ uneori este dificil sa gasesti firme similare si relevante;

_ pe piaTa financiara nu se coteaza firme din toate ramurile;

_ exista riscul de a utiliza informaTii privind tranzacTii cu firme

din alte ramuri (chiar daca formal o firma activeaza itr-o ramura data,

ea poate opera i mai multe sectoare de activitate);

_ dificultaTi i asigurarea comparabilitaTii; i multe cazuri firmele

contate sunt mai mari dec穰 itreprinderea evaluata si, i principiu,

au un potenTial de crestere mai ridicat faTa de firmele necotate;

233

_ pentru firmele mici sau mijlocii, i multe cazuri, apare o

componenta de valoare netransferabila; ajustarile pentru caracteristicile

firma evaluata versus firme cotate pot fi subiect de controverse.

_ Metoda comparaTiei cu vânzari de firme necotate (piaTa de

achiziTii si fuziuni)

Avantaje:

_ considera ca tranzacTia de piaTa este sursa de stabilire a valorii;

_ are relevanTa cea mai buna daca exista informaTii de piaTa

suficiente si credibile;

_ daca se evalueaza un pachet de control sau itreprinderea i

ansamblu, nu mai este necesara aplicarea primei de control.

Dezavantaje:

_ i majoritatea cazurilor, asemenea operaTii (achiziTii si

fuziuni) includ o gadire strategica, bazata pe sinergia creata i urma

achiziTiei/fuziunii si nu pot fi un bun indiciu asupra valorii de piaTa;

_ i cele mai multe cazuri, i baza de comparaTie se vor afla

doar c穰eva tranzacTii, avad date diferite de cea a evaluarii;

_ exista relativ puTine informaTii disponibile despre firmele

achiziTionate sau care au intrat itr-o operaTie de fuziune, care sa ajute

analiza comparabilitaTii acestor firme cu itreprinderea evaluata;

_ dificultatea decelarii caracterului de tranzacTii itre parTi independente

de cele cu interese speciale (cu efect sinergetic);

_ nu vor exista informaTii detaliate despre derularea tranzacTiei;

_ daca evaluam un pachet minoritar, va fi dificil de estimat si

susTinut discontul pentru pachet minoritar si cel pentru lipsa de

lichiditate.

_ Metoda comparaTiei cu tranzacTii anterioare sau cu oferte de

tranzacTii cu participaTii la capitalul întreprinderii evaluate

Avantaje:

_ daca este vorba de o tranzacTie recenta, poate reprezenta cea

mai buna evidenTiere a valorii, pentru ca tranzacTia a avut i vedere

chiar obiectul evaluarii;

_ disponibilitatea unor informaTii detaliate si credibile;

_ instanTele sunt foarte receptive la aceasta metoda;

_ corespunde cu optica din contabilitate a valorii juste, specifica

unei pieTe active.

234

Dezavantaje:

_ este dificil de stabilit caracteristicile cerute de definiTia valorii

de piaTa ("tranzacTie echilibrata", "vazator hotar穰 - cumparator

hotar穰" etc.);

_ i cazul unui ecart de timp semnificativ itre data tranzacTiei

si data evaluarii este dificil de realizat ajustarile necesare;

_ este posibil ca i contractul ce a stat la baza tranzacTiei sa

existe clauze care genereaza derogari de la definiTia valorii de piaTa si

deci sa fie necesare ajustari importante.

Metoda activului net corectat (ANC)

Avantaje:

_ este usor de iTeles;

_ este relevanta i unele cazuri (proprietaTi noi, instituTii financiare);

_ are ca punct de plecare iregistrarile contabile;

_ este utilizata si acceptata i multe cazuri i instanTa;

_ poate fi relevanta i afacerile cu capital, intensive, atunci cad

se evalueaza un pachet de control;

_ exista multe reglementari oficiale sau ale unor organisme/asociaTii

referitoare la metodologia evaluarii/reevaluarii terenului si activelor

corporale.

Dezavantaje:

_ presupune mult efort pentru stabilirea valorii individuale a

activelor si datoriilor afacerii;

_ valoarea estimata pentru anumite active (ideosebi necorporale)

poate genera controverse;

_ are o relevanTa discutabila i estimarea valorii unui pachet

minoritar;

_ metoda cea mai puTin credibila atunci cad evaluam itreprinderi

a caror valoare necorporala este importanta.

Metoda activului net de lichidare (ANL)

Asa cum am precizat, aceasta metoda reprezinta o varianta a

metodei activului net corectat (ANC), aplicabila i condiTiile estimarii

valorii de lichidare, dar si i estimarea valorii de piaTa, ca un test de

coerenTa realizat de evaluator. De exemplu, atunci cad se evalueaza

pachetul de control, se poate it稷ni situaTia i care valoarea de

lichidare a activelor sa fie superioara valorii de exploatare continua.72

72 Sorin V. Stan, CoerenTe si corelaTii în evaluarea întreprinderii,

Editura IROVAL, ColecTia Biblioteca ANEVAR, Bucuresti, 2003, pag. 11-14.













Document Info


Accesari: 2371
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )