Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERII

economie


DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERII

FuncTia financiara-contabil are ca scop principal obTinerea resurselor

financiare si contabilizarea tuturor miscarilor economico-financiare



ale activitaTilor itreprinderii.

Diagnosticul financiar-contabil are ca obiective, i viziunea

CECCAR, urmatoarele:

a) aprecierea fiabilitaTii datelor cuprinse i situaTiile financiare;

b) examinarea si estimarea starii de sanatate financiare privind:

cresterea activitaTii, echilibrul financiar, rentabilitatea si riscurile financiare.


.1. Rolul diagnosticului financiar-contabil i aprecierea

fiabilitaTii situaTiilor financiare ale itreprinderilor

Efectuarea acestui diagnostic se va baza pe analiza elementelor

componente ale funcTiei financiar-contabile, i condiTiile unei itreprinderi

i exploatare, respectiv a obiectivelor diagnosticului, adica:

a) aprecierea fiabilitaTii datelor cuprinse i situaTiile financiare;

b) examinarea si estimarea starii de sanatate financiara.

intrebarile la care trebuie sa raspunda diagnosticul financiarcontabil

pot fi de genul:

structura capitalului este adecvata activitaTii desfasurate?

itreprinderea reuseste sa-si menTina echilibrul?

itreprinderea reuseste sa-si plateasca obligaTiile pe termen

scurt, mediu si lung?

gestiunea resurselor este corespunzatoare?

eficienTa resurselor utilizate depaseste nivelul mediu al domeniului

de activitate?

Cartea expertului evaluator, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003,

pag. 82-95.


care este tendinTa indicatorilor urmariTi?

Procesul parcurs de analiza este inversul evoluTiei reale a fenomenului,

pornind de la rezultate catre elementele componente si factorii

de influenTa.

Etapele parcurse i elaborarea diagnosticului financiar sunt

urmatoarele:

prelucrarea informaTiilor contabile, prin corecTii si regrupari i

vederea realizarii bilanTului financiar;

identificarea caracteristicilor diagnosticului si calculul indicatorilor

financiari;

interpretarea si aprecierea indicatorilor din punct de vedere al

echilibrului, starii, gestiunii si eficienTei activitaTii;

stabilirea punctelor tari si a punctelor slabe ale activitaTii

itreprinderii, a oportunitaTilor si riscurilor;

stabilirea premiselor privind activitatea viitoare a itreprinderii.

Mijloacele de realizare a diagnosticului financiar-contabil utilizeaza

datele si informaTiile primite din partea itreprinderii, prevazute

i lista anexa a contractului, si pe cele rezultate din interferenTa cu

celelalte diagnostice ale funcTiilor itreprinderii.

4.1.1. Aprecierea fiabilitaTii situaTiilor financiare

Procedurile de lucru se rezuma numai la teste de validitate, nu si

la cele de conformitate, expertul evaluator de itreprinderi intervenind

i avalul sistemului contabil, si anume asupra situaTiilor de iesire,

adica asupra situaTiilor financiare pe ultimii trei ani, compuse din:

bilanT; cont de profit si pierdere; situaTia modificarii capitalurilor

proprii; situaTia fluxurilor de trezorerie; politici contabile si note

explicative, daca itreprinderea evaluata aplica Standardele InternaTionale

de Raportare Financiara (IFRS).

Daca itreprinderea aplica Reglementarile contabile simplificate

armonizate cu directivele europene, atunci SituaTiile financiare

anuale simplificate vor fi formate din: bilanT; cont de profit si

pierdere; situaTia modificarii capitalurilor proprii; politici contabile si

note explicative; situaTia fluxurilor de trezorerie (opTional).

Horia Cristea si colectiv, Op. cit., pag. 69-70.


Daca entitatea este microitreprindere, atunci situaTiile financiare

anuale vor fi compuse din bilanT, cont de profit si pierderi si date

informative.

Aprecierea fiabilitaTii datelor cuprinse i situaTiile financiare

se bazeaza pe doua elemente-cheie:

a) cunoasterea suficienta a itreprinderii si a concluziilor celorlalte

diagnostice: administrarea sau managementul itreprinderii,

juridic, comercial si tehnic de exploatare;

b) cunoasterea principiilor si metodelor proprii de contabilitate

ale sectorului de activitate.

Dupa fundamentarea acestor elemente-cheie, se va verifica daca

situaTiile financiare primite:

- sunt coerente: exista corelaTia datelor din bilanT, cont de profit

si pierdere, situaTiile modificarii capitalului propriu, fluxurilor de

trezorerie, politicile contabile si notele explicative;

- sunt prezentate, dupa principiile contabile, si reglementarile i

vigoare;

- Tin cont de elementele posterioare icheierii exerciTiului financiar;

- prezinta o imagine fidela a poziTiei financiare, a performanTelor

si modificarilor acesteia, bazata pe existenTa inventarului itregului

patrimoniu (din ultimul an), efectuat i acord cu Normele i

cauza aprobate de ministrul finanTelor publice;

- prezinta o corecta itocmire a contului de profit si pierdere;

- prezinta o corecta stabilire a profitului net si a destinaTiilor

acestuia, potrivit dispoziTiilor legale.

4.1.2. Examinarea si aprecierea starii de sanatate financiara -

componenta a diagnosticului financiar-contabil

Aceasta componenta a diagnosticului financiar-contabil are ca

obiectiv examinarea evoluTiei activitaTii itreprinderii prin compararea

multianuala (trei ani), grupad datele si informaTiile avute la dispoziTie

i raport cu categoria informaTiei utilizate.

in mod obisnuit, aceste informaTii sunt calitative, dar i general

diagnosticul financiar-contabil se sprijina pe prelucrarea informaTiilor

exprimate i termeni monetari provenind i mod deosebit din componentele

situaTiilor financiare.


Dupa suportul contabil utilizat se disting, de regula:

1. Analiza structurii bilanTului contabil.

2. Analiza performanTelor itreprinderii.

4.1.2.1. Analiza structurii bilanTului contabil

Modalitatea actuala de prezentare i forma de "lista" si nu de

"oglinda" (activ/pasiv) a bilanTului contabil scoate i evidenTa elemente

bilanTiere ca, de pilda:

ACTIVE IMOBILIZATE = 21400 lei

ACTIVE CIRCULANTE = 22100 lei

- stocuri = 6000 lei

- creanTe = 8100 lei

- casa + banci = 8000 lei

CHELTUIELI iN AVANS = X

DATORII SUB UN AN (nefinanciare) = 9200 lei

TOTAL (B+C) - (D+I) = 12900 lei (22100 lei-9200 lei)

TOTAL A + E = 34300 lei (22100 lei-9200 lei)

DATORII PESTE UN AN = 6000 lei

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI = 600 lei

VENITURI iN AVANS = X

CAPITAL SI REZERVE = 27700 lei

Rezulta doua "totaluri" cu semnificaTie i analiza financiara,

itruc穰 totalul:

E reprezinta fondul de rulment (FR), adica totalul activelor

circulante (22100 lei) care nu sunt finanTate de echivalentul de "pasiv"

al acestora, respectiv, i exemplul dat, de datoriile sub un an (9200 lei).

F reprezinta resursele stabile sau capitalul permanent pe care 精

are itreprinderea la dispoziTie, adica:

- Capital si rezerve = 27700 lei

- Provizioane pentru riscuri = 600 lei

- Datorii peste un an = 6000 lei

- TOTAL = 34300 lei

Altfel spus, rezulta ca FR poate fi determinat si ca diferenTa itre

capitalul permanent (34300 lei) si partea din acesta "blocata" i

activele imobilizate (21400 lei). FR este partea ce ramae din capitalul

permanent destinat sa finanTeze (sa acopere) activele circulante

nefinanTate de pasivele circulante existente (9200).


Din totalul activelor circulante (22100 lei), daca se "izoleaza"

trezoreria - casa si banca - (8000 lei), diferenTa (14100 lei) ar urma sa

fie finanTata (acoperita) de pasivele circulante (9200 lei), activele

circulante neacoperite (14100 lei - 9200 lei = 4900 lei) urmad a fi

acoperite (finanTate) de FR. Aceasta diferenTa (4900 lei) reprezinta

necesarul de fond de rulment (NFR).

Asezad sub forma de "oglinda" elementele bilanTiere ce urmeaza

a fi finanTate (acoperite) de FR, obTinem:

ACTIV PASIV

NFR = 4900 lei

TREZORERIE = 8000 lei

FR = 12900 lei

Rezulta ca trezoreria este un fel de variabila de ajustare a FR,

adica ea reprezinta punctul de fricTiune pentru a realiza echilibrul

bilanTier: fie ca trezoreria acumuleaza disponibilitaTi, daca FR este

superior NFR (cum este cazul de mai sus), fie ca ea (trezoreria) se

reduce si devine eventual negativa, daca FR existent nu acopera NFR.

Aceasta situaTie poate fi reprezentata sub forma:

FR - NFR = TREZORERIE

12900 lei- 4900 lei = 8000 lei = Trezorerie pozitiva

12900 lei- 16300 lei = - 3400 lei = Trezorerie negativa

Trezoreria negativa poate fi acoperita prin credite bancare sau nu

mai poate fi acoperita din aceste surse, cad itreprinderea nu se mai

bucura de icrederea bancii, fie pentru ca iregistreaza datorii restante

(purtatoare de dobazi), fie este declarata de creditori, la tribunal, i

icetare de plaTi (faliment).

O trezorerie pozitiva indica o lichiditate a itreprinderii la un

moment dat, adica FR > NFR.

RelaTia dintre NFR si trezorerie este i mod deosebit importanta

pentru itreprindere, prezentad o structura financiara fragila, chiar

daca exista un nivel de performanTe economice favorabile.

Constatarea lichiditaTii bilanTului este posibila, itruc穰 asezarea

posturilor este facuta i bilanT i ordinea crescatoare a lichiditaTii

activului si i cea a exigibilitaTii pasivului.

Analiza lichiditaTii releva o dubla capacitate a itreprinderii:

1) de a face faTa scadenTelor sale de trezorerie (lichiditate);

2) de a acoperi angajamente de o oarecare maturitate - de pilda,

datorii sub un an - cu active de maturitate corespondenta - active

circulante (solvabilitate).


Durata activelor si pasivelor este considerata ca un factor primordial

al echilibrului financiar.

in fond, exista o diferenTa itre activele (sau pasivele) pe termen

de peste un an si activele (sau pasivele) pe termen sub un an si

reinoibile; ritmul de reinoire a elementelor sub un an poate uneori

sa fie modificat sau itrerupt, dezechilibrad astfel structura financiara

a itreprinderii. De pilda, cunoscuta stare de "blocare i lanT", prin

care datoriile (pasivele) sub un an, fiind neplatite, se adiTioneaza i asa

fel ic穰 NFR devine negativ, determinad existenTa unei trezorerii

negative (adica nelichida).

Lichiditatea ramāne o condiTie de apreciere a calitaTii administrarii

īntreprinderii.

O itreprindere poate fi fragila financiar, chiar lipsita de lichiditaTi,

dar i acelasi timp sa aiba o activitate performanta.

in fond, o itreprindere nu este nelichida dec穰 i masura i care

nu gaseste ica un investitor care sa "despotmoleasca" trezoreria; de

aceea, trebuie sa gaseasca itotdeauna investitori (sau 絈prumutatori)

atunci cad itreprinderea este sanatoasa, iar lipsa de lichiditaTi este

trecatoare; invers, toate crizele durabile sau vitale de lichiditaTi sunt,

de regula, expresia unei ineficienTe.

Lichiditatea este o noTiune dinamica, deoarece ea este rezul-tatul

unui flux de intrari si iesiri banesti decalate i timp. De pilda, o

itreprindere de jucarii angajeaza cheltuieli tot anul, iar icasarile sale se

situeaza itre lunile noiembrie si ianuarie anul urmator; desigur, la 30

octombrie, trezoreria sa este net negativa; la 30 martie, i mod contrar,

devine pozitiva, aceasta pentru ca itreprinderea 罇i asuma riscul de a nu

avea lichiditaTi datorita activitaTii sale cu caracter sezonier.

Analiza structurii bilanTului cu ajutorul ratelor este foarte

importanta īn cadrul diagnosticului financiar-contabil.

Ratele de structura sunt indicatori care caracterizeaza compoziTia

patrimoniului, apreciind raporturile privind activul si pasivul

bilanTului.

in ceea ce priveste activul, se urmareste stabilirea ponderilor

fiecarui element pentru a determina condiTiile tehnico-economice; de

pilda, o itreprindere de o ialta tehnologie utilizeaza mijloace fixe si

prezinta astfel imobilizari deosebit de mari ca valoare; o itreprindere

cu ciclu lung de fabricaTie (construcTii navale, civile) prezinta rate de

stoc i valori care reflecta "greutatea" lor.

Cu privire la pasiv, ratele de structura furnizeaza indicatori asupra

compoziTiei finanTarii. Pe de o parte, permit aprecierea autonomiei


financiare, iar pe de alta parte, favorizeaza estimarea stabilitaTii

finanTarii. Ratele de structura sunt prezentate i tabelul ce urmeaza.

in ceea ce priveste ratele de sinteza, ele compara sistematic elemente

de activ si de pasiv, oferind posibilitatea stabilirii condiTiilor de

finanTare a unor elemente de activ si a posibilitaTilor de rambursare a

datoriilor sub un an, prin componentele activului circulant lichid sub

un an (ratele S3 si S4). Si aceste rate sunt prezentate itr-un tabel

distinct i continuare.

Ratele de rotaTie scot i evidenTa termenele si viteza de rotaTie a

unor elemente (stocuri, creanTe, datorii), lamurind astfel: condiTiile i

care se realizeaza activitatea (credit client, credit furnizori, durate

stocaje) si incidenTa lor asupra solvabilitaTii itreprinderii. Aceasta are

interesul sa recupereze rapid lichiditaTile asociate stocurilor si creanTelor

(termene scurte sau viteze de rotaTie ridicate) si sa achite furnizorii

c穰 mai t穩ziu posibil, evident, cu consimTamatul lor (termene

lungi sau viteze de rotaTie slabe). Si aceste rate sunt prezentate itr-un

tabel distinct.

RATELE DE STRUCTURĂ

COMPONENTELE ACTIVULUI

Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor

A1

Greutatea capitalului

imobilizat

Intensitatea capitalistica a

activitaTii itreprinderii

Imobilizari corporale Activ total

A2

Intensitatea legaturilor

financiare (importanTa

operaTiilor de crestere

externa)

Imobilizari financiare Activ total

A3

Durata ciclului de

producTie (industrie) sau

importanTa activitaTii de

distribuTie

Stocuri Activ total

A4 IncidenTa creditului acordat

clientelei CreanTe clienTi Activ total

A5

ImportanTa lichiditaTilor

itreprinderii (acest

indicator/rata este puTin

semnificativ, din cauza

instabilitaTii numaratorului)

DisponibilitaTi Activ total


COMPONENTELE PASIVULUI

Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor

P1

Autonomia globala de

finanTare

Capital propriu Pasiv total

P2

Ponderea idatorarii

globale (aceasta rata este

evident complementara lui

P1, deoarece P2 = (1 - P1)

Datorii totale Pasiv total

P3

Autonomia financiara la

termen Capital propriu

Capital

permanent

P4

DependenTa cu privire la

idatorarea la termen (rata

de levier)

Datorii peste un an Capital

propriu

P5 Stabilitatea finanTarii Capital permanent Pasiv total

P6

Stabilitatea finanTarii

(aceasta rata este

complementara lui P5,

deoarece P5 = (1 - P6)

Datorii sub un an Pasiv total

RATELE DE SINTEZĂ

Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor

S1

FinanTarea stabila a

imobilizarilor

Capital permanent

Imobilizari

corporale

S2

FinanTarea proprie a

imobilizarilor Capital propriu

Imobilizari

totale

S3

Lichiditatea generala:

aptitudinea de a rambursa

datoriile sub un an cu

ajutorul elementelor lichide

sub un an

Activ circulant Datorii sub

un an

S4

Lichiditatea restrasa:

aptitudinea de a rambursa

datoriile sub un an cu

ajutorul elementelor cele

mai lichide sub un an

CreanTe +

disponibilitaTi

Datorii sub

un an


RATELE DE ROTAłIE

Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor

R1 Viteza de rotaTia a

stocurilor

Rulajul debitor

al stocului Stocul mediu

R1.1 Durata de rotaTie a stocului

(i zile)

Stocul mediu x

365 zile

Rulajul

debitor/creditor

al stocului

R2 Viteza de rotaTie a

creanTelor comerciale

Rulajul creditor

al clienTilor

Soldul mediu al

clienTilor

R2.1

Durata i zile (de icasare)

a creanTelor clienTilor

(durata creditului acordat

clienTilor)

Soldul mediu al

clienTilor x 365

zile

Rulajul creditor

al clienTilor

R3 Viteza de rotaTia a datoriilor

comerciale faTa de furnizori

Rulajul debitor

al datoriilor faTa

de furnizori

Soldul mediu al

furnizorilor

R3.1

Durata i zile (de plata) a

datoriilor catre furnizori

(durata creditului acordat

de furnizori itreprinderii)

Soldul mediu al

furnizorilor x

365 zile

Rulajul debitor

al datoriilor faTa

de furnizori

4.1.2.2. Analiza performanTelor itreprinderii

Examinarea i dinamica (ultimii trei ani) a contului de rezultate

- profit si pierdere - pune i evidenTa orientarea strategica a conducerii

itreprinderii, evoluTia elementelor componente ale rezultatelor

obTinute si, i ultimul rad, modalitatea de conducere si de obTinere a

performanTelor ei.

Prin modalitatea de prezentare a contului de profit si pierdere se

obTin rezultatele parTiale pe naturi (de exploatare, financiare, extraordinare)

si agregarea lor (rezultat brut, net). Nu se prezinta modalitatea

i care cu mijloacele (bunuri si servicii) obTinute de la terTi itreprinderea

a reusit sa creeze noi valori economice, respectiv ce plus de

valoare s-a reusit sa se adauge acestor mijloace primite de la terTi.

De aceea se recurge la calcularea unor indicatori cum ar fi:

valoarea adaugata (VA); excedentul sau deficitul brut al exploatarii

(EBE, DBE); rezultatul exploatarii (RE); rezultatul curent al

exerciTiului (RCE); rezultatul brut si net total (RB, RN); capacitatea

de autofinanTare (CAF).

Valoarea adaugata (VA) reprezinta contribuTia itreprinderii la

crearea produsului intern brut (PIB) si se obTine ca o diferenTa itre


veniturile din exploatare si Cheltuielile cu materialele si prestaTiile

externe.

Un alt indicator care nu figureaza i contul de profit si pierdere,

dar reprezinta un surplus (sau un deficit) potenTial rezultat din

activitatea itreprinderii, 精 reprezinta Excedentul brut al exploatarii

(EBE) sau Deficitul brut al exploatarii (DBE), dupa cum s-a obTinut

rezultatul exploatarii (profit sau pierdere).

EBE se obTine ca diferenTa itre Valoarea adaugata, mai puTin

Cheltuielile de personal si Cheltuielile cu alte impozite si taxe.

EBE constituie un indicator de rezultat, o masura a performanTei

realizate de itreprindere din activitatea sa de exploatare, el

ramaad totusi un rezultat parTial, neTinad seama de celelalte cheltuieli

suportate de activitatea de exploatare (cheltuielile cu amortizari

si provizioane, de pilda).

in contul de profit si pierdere sunt iscrise cheltuieli care au fost

iregistrate i contabilitate, dar care nu au fost achitate (platite), ele

figurad "ocult" ca niste resurse financiare pe care itreprinderea le

are la dispoziTie; este cazul cheltuielilor cu amortizari si provizioane.

Daca rezultatul contabil este un rezultat economic, este util sa se

dispuna de un rezultat "de trezorerie" sau de aptitudinea itreprinderii

de a degaja, din propria sa activitate, resurse interne de finanTare.

Acesta este sensul capacitaTii de autofinanTare - CAF - care, i fapt,

este singura resursa proprie de finanTare a itreprinderii. Acest

indicator se determina dupa formula:

Rezultatul net al exerciTiului financiar

+Cheltuieli cu amortizari si provizioane

+Valoarea contabila a elementelor de activ cedate

- Venituri din cesiunea elementelor de activ

- Venituri din provizioane si ajustarea la inflaTie.

Capacitatea de autofinanTare - CAF - este un indicator de

performanTa al itreprinderii.

Extrem de importante pentru diagnosticul financiar-contabil

sunt si ratele de rentabilitate (care sunt prezentate itr-un tabel

distinct i cadrul temei).

Aceste rate permit studiul performanTelor itreprinderii. Unele

dintre aceste rate constau i compararea rezultatelor obTinute cu

totalurile operaTiilor de exploatare sau de vazare, care au permis

obTinerea acestor rezultate. Se foloseste, astfel, noTiunea de marja.


Alte rate compara rezultatele itreprinderii cu mijloacele puse

la dispoziTie pentru a le obTine. Aceste mijloace pot corespunde

elementelor economice, figurad i activ (rate de randament al

activelor); ele pot, de asemenea, sa fie estimate i termeni financiari,

plecad de la capitalul avansat de proprietarii itreprinderii (rate de

rentabilitate).

Ratele i sine (singulare) nu pot exprima o tendinTa existenta i

timp; de aceea, analiza lor i dinamica (de pilda, pe ultimii trei ani)

poate releva concluzii importante, de regula pentru fundamentarea

unor proiecTii viitoare, atunci cad acestea necesita actualizarea lor.

De pilda, it稷nim rate de crestere a:

- Cifrei de afaceri nete (CA);

- ProducTiei (Q);

- Valorii adaugate (VA);

- Excedentului brut al exploatarii (EBE);

- Rezultatului net (RN).

Rata de crestere se determina dupa formula:

N - (N - 1)

N - 1

unde: N = valoarea actuala a indicatorului;

N-1 = valoarea indicatorului i anul anterior.

RATELE RENTABILITĂłII

Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor

B1 Rata marjei nete: masura beneficiului

global obTinut pentru un leu vadut

Rezultatul

exerciTiului

Cifra de

afaceri

B2

Rata marjei exploatarii: estimarea

eficacitaTii itreprinderii i activitatea sa

curenta

EBE Cifra de

afaceri

B3

Rata randamentului activelor: estimeaza

eficacitatea cu care "mijloacele de lucru"

ale itreprinderii sunt puse i valoare

Rezultatul

exerciTiului

Activ

total

B4

Rata randamentului activelor: varianta a

ratei B3, luad i calcul un cash-flow

global

CAF Activ

total

B5

Rata rentabilitaTii capitalului propriu:

estimeaza rata profitului, adica punerea

i valoare a capitalului adus de

proprietarii itreprinderii

Rezultatul

exerciTiului

Capitalul

propriu


Diagnosticul financiar-contabil, aflat i interacTiune cu celelalte

diagnostice ale funcTiilor itreprinderii, constituie unul din cele mai

complexe diagnostice, prin concluziile sale relevante, definind profilul

financiar al itreprinderii. De aceea, este necesar ca diagnosticul

financiar-contabil sa Tina seama de o serie de factori cum ar fi:

Sectorul de activitate, itruc穰 de tipul de activitate al

itreprinderii depind caracteristicile sale structurale: ponderea

imobilizarilor, natura stocurilor, duratele creditelor clienTi/furnizori si,

mai ales, volumul mediu al cifrei de afaceri generat de fiecare salariat.

Sectorul de activitate poate, la propriul sau ritm de crestere, sa

aiba un decalaj faTa de conjunctura economica globala. De pilda,

sectorul articolelor de lux poate rezista mai bine la o recesiune

economica dec穰 alte sectoare, cum ar fi cel al bunurilor de consum.

Statutul īntreprinderii, deoarece este dificil sa se analizeze

cifra de afaceri fara sa se faca referire la statutul juridic si economic al

itreprinderii.

O mica itreprindere familiala este preocupata mai ales sa

supravieTuiasca. Se cauta raspuns la posibile itrebari de genul: Obiectivul

conducatorilor este acela de a face sa prospere valoarea patrimoniala

sau de a obTine un venit regulat? Conducerea itreprinderii se

situeaza la nivelul sau ierarhic sau la cel al grupului? Cum este organizat

controlul capitalului? Care este tipul puterii: familial, managerial

etc.?

Punctele forte si slabe ale īntreprinderii, oportunitaTile si

riscurile ei, deoarece exista diferite niveluri de iTelegere a acestora.

Ele sunt, de regula, asociate strategiilor care se desprind din

diagnosticele funcTiilor itreprinderii. Nu este itotdeauna pertinent sa

se invoce strategia unei microitreprinderi pe o piaTa locala. Din

contra, contactul direct si interviurile cu conducatorii si salariaTii

permit sa se obTina o situaTie a locurilor de munca, sa se estimeze

starea de spirit, sa se cunoasca modalitatea funcTionarii interne. Si aici

se cauta raspunsuri la itrebari probabile de genul: Care este ambiTia

conducatorilor? Care pare sa fie motivarea salariaTilor? Care este tipul

de organizare a muncii? Cum sunt realizate relaTiile ierarhice?

Mijloacele de producTie si instalaTiile fac obiectul unei itreTineri

atente si al unor reinoiri regulate?

La un nivel mai avansat, punctele forte si punctele slabe ale

itreprinderii, oportunitaTile si riscurile ei trebuie sa largeasca analiza

pieTei itreprinderii si capacitatea sa de a se dezvolta.


Este necesar ca expertul evaluator de itreprinderi sa acorde o

atenTie deosebita compartimentelor sau persoanelor care au responsabilitatea

de a urmari piaTa, inovarea (inoirea) produselor si politica

vazarilor.

Analiza costurilor. Analiza financiara are si scopul de a

releva ceea ce conturile nu lasa sa se itrevada la prima abordare, dar

ea nu interzice efectuarea unui fel de "reperaj" prealabil, observad

c穰eva posturi ale documentelor de sinteza si situarea itreprinderii i

raport cu unele standarde sectoriale.

De la iceput, este vorba de a identifica factori atipici, i sens

favorabil sau nefavorabil.

Se va observa, de asemenea, evoluTia vazarilor: cifra de afaceri

este stabila, crescatoare, descrescatoare, oscilanta? Sub rezerva efectelor

inflaTiei si a conjuncturii economice, rata cresterii CA este prima

expresie a sancTiunilor pieTelor.

Observarea rezultatului vine i mod firesc. Cu siguranTa, rezultatul

net este un sold iselator, dar aprecierea sa poate fi reasezata si

completata cu cele ale rezultatelor exploatarii, financiare si extraordinare.

Patru puncte pot fi focalizate la prima observaTie asupra bilanTului:

1) evoluTia trezoreriei aparente (investiTii financiare pe termen

scurt + disponibilitaTi - sume datorate instituTiilor de credit) aduce o

indicaTie asupra lichiditaTii;

2) evoluTia imobilizarilor brute permite aprecierea politicii de

investiTii;

3) nivelul si evoluTia ratei de īndatorare financiare ofera o

imagine globala a structurii financiare;

4) se poate, īn sfārsit, verifica daca afectarea beneficiului da

loc la plata dividendelor.

La finalul acestei parTi a temei vom prezenta si o alta viziune

asupra indicatorilor ce pot fi utilizaTi i diagnosticul financiar-contabil,

aceea a lui ManaTe Daniel.

Analiza situaTiilor financiare, compuse din bilanT, cont de

profit si pierderi, situaTia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si

notele explicative, este utila procesului de evaluare, i primul rad,

deoarece constituie un mod de investigare si identificare rapida a unei

ManaTe Daniel, Op. cit., pag. 210-239.


parTi a principalilor determinanTi ai valorii firmei, permiTad inclusiv

aprecierea evoluTiei i timp a acesteia si, i al doilea rad , deoarece

faciliteaza comparaTia firmei cu principalii sai competitori, permiTad

totodata icadrarea sa i contextul concurenTial al sectorului sau de

activitate. Indicatorii economici sunt rapoarte matematic-statistice

sub forma unor numere relative, rezultate prin 絈parTirea a doua marimi

absolute, care sunt considerate elemente componente ale indicatorilor.

Utilitatea indicatorilor economici se manifesta i urmatoarele

direcTii:

furnizeaza informaTii economice raTionale despre firma sau

despre parTile acesteia;

descriu stari si evoluTii economice ale firmei;

descriu i cadrul sistemelor de indicatori conexiuni, cauze si

efecte din cadrul itreprinderii analizate.

Dintre multiplele posibilitaTi de clasificare a indicatorilor economico-

financiari, de o buna utilitate pentru evaluator, este cea dupa

caracterul economic al indicatorilor. Aceasta clasificare pleaca de la

icadrarea marimilor absolute i doua categorii principale prezentate

mai sus: marimi de risc sau marimi statice sau de stare si, respectiv,

marimi de rentabilitate sau marimi dinamice sau de miscare.

Subliniem necesitatea de a utiliza indicatori care sa fie c穰 mai simplu

de calculat, compusi pe c穰 posibil din marimile absolute prezentate

direct i situaTiile financiare publicate, pentru a usura procesul de

analiza si de comparare a diverselor itreprinderi i interesul evaluarii.

Aceasta clasificare are avantajul ca pune si trateaza problema

analizei economico-financiare īn termeni de rentabilitate/risc, fapt

fundamental i analiza valorii, fiind totodata un mod de abordare

coerent cu definiTia si modul de determinare a ratei de actualizare si,

respectiv, de capitalizare i abordarea bazata pe venituri si este comun

investitorilor raTionali care acTioneaza pe pieTele internaTionale de

capital.

in baza acestui tip de clasificare vom avea indicatori de risc sau

de stare sau statici si, respectiv, indicatori de rentabilitate sau de

miscare sau dinamici.

1. Indicatori de risc sunt cei care la numarator au o marime de

risc. Acestia sunt de doua tipuri: 1.1. Indicatori de risc de tip

IRisc1 ;1.2. Indicatori de risc de tip IRisc2


1.1. Indicatori de risc de tip IRisc1

Marime de risc

I Risc1

Marime de risc

1.2. Indicatori de risc de tip IRisc2

Marime de risc

I Risc2

Marime de rentabilitate

2. Indicatori de rentabilitate sunt cei care la numarator au o

marime de rentabilitate. Ei sunt tot de doua categorii: 2.1. Indicatori

de rentabilitate de tip IRe nt1 ; 2.2. Indicatori de rentabilitate de

tip IRe nt2

2.1. Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt1

Marime de rentabilitate

I Risc1

Marime de rentabilitate

2.2. Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt2

Marime de rentabilitate

I Risc2

Marime de risc

Indicatorii de risc de tip 1 pot fi construiTi ca si indicatori de

structura a activelor/pasivelor si ca indicatori ai echilibrului financiar

(exprimad solvabilitatea pe termen scurt si lung a firmei).

1. Indicatorii de structura a activelor sunt obTinuTi prin raportarea

unor elemente de activ fie la total active, fie la grupa de active

din care fac parte. Aceste rate permit evaluatorului comparaTia structurii

activelor si pasivelor firmei evaluate cu structura sectoriala sau cu

cea a principalilor concurenTi; i funcTie de specificul firmei si al

domeniului sau de activitate, putem alege cei mai semnificativi indicatori

de structura. Este utila si analiza i dinamica, acompaniata de

studiul indicelui de crestere pe fiecare componenta a ratelor.

Valorile acestor rate pot constitui prime semnale de continuare a

investigaTiilor pe diverse aspecte relevante pentru evaluare. Sunt astfel

industrii i care activele corporale au o pondere mare i activ, de

exemplu, siderurgie, petrol, gaze sau minerit, i timp ce, i alte

sectoare, activele circulante (stocuri si creanTe) au o pondere mai

ridicata, de exemplu, i comerTul en-gros. O abatere semnificativa de

la media sectoriala ar trebui investigata mai i detaliu, putad revela

aspecte i termeni de risc pentru afacerea respectiva.


Drept indicatori de structura a activelor sunt de menTionat:

1.1.) ponderea imobilizarilor corporale i total active; 1.2.) ponderea

activelor curente i total active; 1.3.) ponderea creanTelor i active

curente si i active totale; 1.4) ponderea stocurilor i active curente.

1.1. Ponderea Imobilizarilor Corporale īn Total Active


TA

IC

PICTA

Gradul de imobilizare a activului este specific diverselor domenii

de activitate. O marime peste medie arata excesul de imobilizare a

surselor de finanTare pe termen lung. in acest caz, trebuie corelat cu

alte rate cum ar fi rotaTia activelor imobilizate i cifra de afaceri





CA

IC sau rentabilitatea activelor





TA

PB pentru a avea o imagine

completa asupra modului de utilizare a activelor.

1.2. Ponderea Activelor Curente īn Total Active:


TA

AC

PACTA

1.3. Ponderea CreanTelor īn active curente si īn active totale:

1.3.1. Ponderea CreanTelor īn Active Curente:


AC

C

PCAC

1.3.2. Ponderea CreanTelor īn Total Active:


TA

C

PCTA

Acesti ultimi doi indicatori, urmariTi i evoluTie si comparativ cu

cei ai concurenTilor, ofera informaTii despre politicile comerciale ale

firmei si puterea de negociere a clienTilor acesteia; 絈preuna cu

concluziile analizei sectoriale si ale diagnosticului comercial, ei vor

sta la baza dimensionarii creanTelor si a ciclului cash i perioada de

previziune.


1.4. Ponderea Stocurilor īn Activele Curente si īn Total Active:


AC

S

PSAC

TA

S

PSTA

1.4.1. Ponderea Stocurilor de Marfuri īn Activele Curente si

īn Total Active:


AC

SM

PSMAC

TA

SM

PSMTA

1.4.2. Ponderea Stocurilor de Produse Finite īn Activele

Curente si īn Total Active:


AC

SPF

PSPFAC

TA

SPF

PSPFTA

1.4.3. Ponderea Stocurilor de Materii Prime si Materiale īn

Activele Curente si īn Total Active:


AC

SMP

PSMPAC

TA

SMP

PSMPTA

Acesti ultimi trei indicatori, urmariTi i evoluTie si comparativ cu

cei ai concurenTilor, ofera informaTii despre managementul stocurilor,

politicile comerciale ale firmei si puterea de negociere a clienTilor

acesteia. impreuna cu concluziile analizei sectoriale si ale diagnosticului

comercial, acesti indicatori vor sta la baza dimensionarii stocurilor si a

ciclului cash i perioada de previziune.

SemnificaTia notaTiilor este urmatoarea:

C = creanTe

S = stocuri

SM = stocuri de marfuri

SPF = stocuri de produse finite

SMP = stocuri de materii prime si materiale

AC = active curente sau circulante

IC = imobilizari corporale

TA = total active

PB = profit brut

CA = cifra de afaceri


2. Indicatorii de structura ai pasivelor sunt obTinuTi prin raportarea

unor elemente de pasiv fie la total pasive, fie i cadrul grupei de

pasive din care fac parte. O parte din indicatorii de structura ai pasivelor

au vocaTie si ca indicatori de echilibru financiar, oferind informaTii

despre solvabilitatea pe termen lung a firmei. Acestia vor fi trecuTi

i revista la indicatorii de solvabilitate pe termen lung. Dintre indicatorii

de structura a pasivelor sunt de enumerat urmatorii: 2.1.) ponderea

datoriilor catre furnizori; 2.2.) ponderea altor datorii curente i

pasive curente; 2.3.) ponderea datoriilor financiare (絈prumuturi bancare

si obligatare) i total datorii.

2.1. Ponderea Datoriilor catre Furnizori se determina īn trei

variante:

2.1.1. Ponderea Datoriilor catre Furnizori īn total Pasive

Curente:


PC

DF

PDFPC

2.1.2. Ponderea Datoriilor catre Furnizori īn Total Datorii:


DT

DF

PDFDT

2.1.3. Ponderea Datoriilor catre Furnizori īn Total Pasive:


TP

DF

PDFTP

Acesti trei indicatori, urmariTi i evoluTie si comparativ cu cei ai

concurenTilor, ofera informaTii despre puterea de negociere a furnizorilor

itreprinderii. impreuna cu concluziile analizei sectoriale si ale

diagnosticului comercial, ei vor sta la baza dimensionarii datoriilor

catre furnizori si a ciclului cash i perioada de previziune.

2.2. Ponderea altor Datorii Curente īn Pasive Curente:


PC

ADC

PADCPC


2.3. Ponderea Datoriilor Financiare (īmprumuturi bancare si

obligatare) īn total datorii:


DT

DF

PCB

unde:

CP = capitaluri proprii

PC = pasive curente

DF = datorii catre furnizori

ADC = alte datorii curente

DF = datorii financiare (īmprumuturi bancare si obligatare)

DT = datorii sau obligaTii totale

TP = total pasive

Indicatorii echilibrului financiar exprima solvabilitatea pe termen

scurt si lung a firmei, capacitatea acesteia de a-si achita obligaTiile

conform scadenTelor pe baza mijloacelor de plata pe care le deTine.

Distingem asadar: 1) indicatori de lichiditate sau de solvabilitate pe

termen scurt; 2) indicatori de solvabilitate.

1. Indicatorii de lichiditate sau de solvabilitate pe termen

scurt sunt cunoscuTi si sub numele de indicatori de lichiditate si arata

capacitatea firmei de a face faTa datoriilor exigibile pe termen scurt. Se

obTin prin raportarea unor marimi absolute de risc din activ la marimi

absolute de risc din pasiv, iar interpretarea marimii lor se face i

contextul industriei si subsectorului din care face parte itreprinderea



evaluata. Pentru a contracara caracterul static al indicatorilor de

lichiditate, este recomandabil ca analiza lor sa fie corelata cu analiza

fluxurilor de numerar, a profitabilitaTii si a plafoanelor de creditare

pentru descoperirile de trezorerie, pentru a putea estima mai bine

evoluTia lor i perioada de previziune. Din aceasta categorie fac parte:

1.1.) lichiditate generala; 1.2.) lichiditate redusa; 1.3.) lichiditate

imediata; 1.4.1.) fond de rulment net sau capital de lucru net;

1.4.2.) rata de finanTare a stocurilor; 1.4.3.) raportul dintre

capitalul de lucru net si total active; 1.4.4.) raportul dintre

capitalul de lucru net si capital permanent.

1.1. Lichiditatea generala (Lg) sau Rata curenta arata capacitatea

itreprinderii de a mobiliza resurse pe termen scurt (stocuri,

creanTe si disponibilitaTi) pentru achitarea obligaTiilor exigibile pe

termen scurt; recomandarea generala pentru marimea acestui indicator


vizeaza o plaja cuprinsa i intervalul 1,8 - 2; aceasta plaja exprima

capacitatea firmei respective de a susTine operaTiile sale pe termen

scurt; cu toate acestea, esenTiala este compararea lichiditaTii generale a

firmei evaluate cu lichiditatea medie specifica sectorului din care face

parte:

DTS

AC

PC

AC

Lg , unde:

AC = active curente (circulante), reprezentad active care fie

sunt numerar sau echivalente de numerar cu utilizare nerestricTionata,

fie sunt deTinute pe termen scurt sau pentru comercializare si care se

asteapta a fi realizate i termen de 12 luni de la data bilanTului, fie se

asteapta a fi realizate, consumate sau vadute i cursul normal al

ciclului operaTional de exploatare. AC se compun din stocuri, creanTe

si conturi asimilate si active de trezorerie (disponibilitaTi si titluri de

plasament).

PC = DTS = pasive (obligaTii, datorii) curente sau pasive

(obligaTii, datorii) pe termen scurt; reprezinta pasive exigibile pe

termen scurt, i termen de 12 luni de la data bilanTului sau care se

asteapta a fi achitate i cursul normal al ciclului de exploatare al

itreprinderii. Pasivele curente se compun din datorii de exploatare si

i afara exploatarii, nefinanciare (furnizori, datorii catre salariaTi etc.)

si pasive de trezorerie (credite de trezorerie si solduri creditoare ale

conturilor curente la banci).

Mai plastic exprimat, Lg arata cT稱 lei de AC corespund la 1 leu

PC. Valori prea mari ale indicatorului nu duc neaparat la interpretari

pozitive. Astfel, desi lichiditatea este buna, se impune o analiza

structurii activelor circulante, pentru a depista probleme de tipul:

Un nivel foarte ridicat al stocurilor, ceea ce iseamna imobilizarea

unei parTi semnificative din lichiditaTi i stocuri. O atenTie

deosebita trebuie acordata valorii stocurilor, putad it稷ni frecvent

situaTii i care valoarea contabila a stocurilor sa fie mult diferita de

valoarea cu care pot fi valorificate. Astfel, exista stocuri de produse

finite cu miscare lenta sau greu vandabile, care i mod normal nu mai

pot fi valorificate la valoarea contabila din diverse motive (depreciere

morala sau fizica, schimbarea gusturilor consumatorilor etc.).

Totodata, pot exista stocuri de produse finite a caror valoare creste i

timp (exemplu, unele bauturi alcoolice, materialul lemnos utilizat la

producerea instrumentelor muzicale etc.) sau a caror posibilitate de


valorificare pe piaTa este conjunctural mai mare dec穰 valoarea

contabila. Pentru a elimina impactul stocurilor i determinarea

lichiditaTii firmei, se calculeaza Rata rapida (vezi mai jos).

Un nivel foarte ridicat al creanTelor, ceea ce poate duce la o

criza de lichiditaTi i cazul i care o parte din clienTi au probleme

financiare sau sunt rau intenTionaTi.

Un nivel prea ridicat al disponibilului, ceea ce poate releva un

management prea conservator, prea prudent, neutilizad la maxima lor

eficienTa resursele financiare, element care poate afecta profitabilitatea

pe termen lung a firmei.

Daca se adevereste ca numitorul este excesiv de mic, pot fi

identificate probleme care provoaca reducerea perioadei de plata a

furnizorilor, legate de:

putere de negociere foarte mare a furnizorilor, explicata prin

dependenTa de anumiTi furnizori, de o situaTie de monopol sau oligopol

pe piaTa de aprovizionare;

dependenTa ridicata de lanTul de distribuitori;

pondere ridicata a unor furnizori de utilitaTi, care impun

condiTii de plata dezavantajoase (de exemplu, plata i avans a

consumurilor sau plata itr-un termen extrem de scurt etc.).

1.2. Lichiditatea redusa (Lr) sau Rata rapida sau Testul acid

sau Rata lichiditaTii parTiale

PC

AC S

Lr



Analiza poate fi extinsa la Lichiditatea redusa, prin scaderea

stocurilor din numarator, pe considerentul ca transformarea lor i cash

este de mai lunga durata dec穰 cea a elementelor ramase i numarator.

Marimi peste 1 ale indicatorului pot fi interpretate favorabil, dar, si i

acest caz, este necesara comparaTia cu sectorul. SemnificaTia Lr poate

fi mai bine iTeleasa daca este isoTita de o analiza a vechimii

creanTelor si a capacitaTii de plata si sanataTii financiare a clienTilor

care au restanTe mari la plata.

1.3. Lichiditatea imediata (Li)

PC

D

Li

Continuad raTionamentul, prin scaderea si a creanTelor din activele

curente, ramaem doar cu numerarul si echivalentul de numerar,

adica, cu disponibilitaTile, reprezentad sumele ce pot fi mobilizate

imediat de itreprindere. Rezultatul raportat la pasivele curente poarta


denumirea de lichiditate imediata si nu exista prescripTii generalvalabile

pentru acest indicator, referinTa prezentad-o valorile medii

din sector.

1.4. Alte marimi absolute si indicatori ai solvabilitaTii pe TS

DiferenTa dintre Activele curente si Pasivele curente reprezinta o

marime absoluta denumita: 1.4.1.) Capital de Lucru Net sau Fond

de Rulment Net (i engleza, Working Capital). FRN = CLN = AC -

PC

Observam ca valoarea sa poate fi pozitiva sau negativa, exprimad

valoarea absoluta a activelor lichide ce excede pasivele exigibile

pe termen scurt si poate fi destinata finanTarii operaTiunilor de exploatare,

sursa a cresterii firmei si valorii pentru proprietarii sai. intre doua

itreprinderi la care toTi indicatorii ar fi egali cu excepTia CLN, cea

care are un CLN pozitiv prezinta un avantaj important faTa de cea care

are un CLN negativ. Interpretarea uzuala a unui CLN pozitiv este

capacitatea firmei de a-si finanTa fara probleme achiziTiile curente,

dezvoltarea unor produse/servicii ori achitarea obligaTiilor sale

curente.

Din CLN (FRN) deriva ratele de finanTare a unor elemente

componente ale AC, cum sunt Stocurile. Plecad de la componenTa

stocurilor, putem calcula: 1.4.2.) Rata de finanTare a Stocurilor, cu

urmatoarele variante: a) Rata de finanTare a Stocurilor totale


S

CLN

RFS ); b) Rata de finanTare a Stocurilor de produse finite


PF

FSPF S

CLN

R ); c) Rata de finanTare a Stocurilor de materii prime


MP

FSMP S

CLN

R ) etc.

Pentru evaluator prezinta interes si cele doua aspecte esenTiale

ale politicilor legate de capitalul de lucru: nivelul optim al AC si

modul lor de finanTare. Un prim indicator de risc de tip 1 derivat este:

1.4.3.) Raportul dintre CLN si Total Active (

TA

CLN

), care reprezinta

o alta modalitate de evaluare a lichiditaTii firmei; cu c穰 valoarea sa

este mai mare, cu at穰 lichiditatea itreprinderii este mai buna.


Un alt indicator de risc de tip 1, derivat, este: 1.4.4.) Raportul

dintre CLN si Capitalul permanent al firmei, compus din Capitaluri

proprii si Datoriile financiare (datoriile pe termen mai mare de un an)


CP

CLN ). La firmele cotate, se va folosi valoarea de piaTa a Capitalului

permanent. Astfel, Capitalurile proprii din bilanT vor fi ilocuite cu

Capitalizarea bursiera, iar daca itreprinderea a emis obligaTiuni sau

acTiuni preferenTiale listate, atunci acestea vor fi considerate la

valoarea lor de piaTa, care este cotaTia bursiera. La un raport de 0,2,

semnificaTia este ca pentru un efort investiTional de 1 leu, care acopera

valoarea de piaTa a capitalurilor proprii si a datoriilor financiare, 20 %

din plasament sunt acoperite doar din capitalul de lucru net. Practic, cu

c穰 valoarea acestui raport este mai mare, cu at穰 sunt premise mai

favorabile ca valoarea firmei respective sa fie mai ridicata.

Pentru evaluarea acoperirii efortului investiTional la firmele

cotate se poate folosi si un alt indicator de risc, irudit cu cel anterior,

Raportul dintre CLN si Capitalizarea bursiera -

CB

CLN

in cazul i care lichiditatea Activelor curente este discutabila sau

nu sunt suficiente informaTii pentru a aprecia acest lucru, putem utiliza

i completare si un alt indicator de risc valoros, obTinut prin raportarea

DisponibilitaTilor la Capitalizarea bursiera (la firmele cotate) -

CB

D

sau prin raportarea la Capitalurile proprii sau la Capitalul permanent -

CP

D

CPerm

D (la firmele necotate). Cu c穰 piaTa de capital pe care este

listata o companie are o eficienTa informaTionala mai ridicata, cu at穰

va fi mai mare corelaTia dintre valoarea acestui indicator si cotaTia

bursiera. Astfel, cresterea valorii indicatorului -

CB

D va duce, i mod

normal, si la cresterea cotaTiei, deoarece CB, efortul financiar al investitorilor,

este acoperit i masura mai mare de disponibilitaTile firmei.

2. Indicatorii de solvabilitate arata capacitatea firmei de a face

faTa datoriilor pe termen mediu si lung. Cum analiza valorii firmei prin

metode financiare face apel la previziuni pe un interval mediu-lung

cuprins itre 3-10 ani, indicatorii de solvabilitate sunt mai relevanTi


dec穰 cei de lichiditate, itruc穰 solvabilitatea pe termen scurt a firmei,

respectiv lichiditatea sa, este i continua schimbare. Riscul este vazut

ca o expresie a volatilitaTii si incertitudinii icasarilor de numerar ale

firmei raportate la plaTile pe care le are de facut aceasta si care au un

grad ridicat de certitudine si situare i timp. Principala utilitate a

acestor rate este de a permite evaluatorului sa aprecieze oportunitatea

previzionarii finanTarii prin 絈prumuturi bancare sau obligatare, i

perioada explicita, si sa dimensioneze aceste datorii financiare,

precum si costul aferent (dobazi, cupoane etc.) i situaTiile financiare

pro forma.

Daca solvabilitatea pe termen lung a firmei este solida si exista

un potenTial real de dezvoltare si profitabilitate, iar imaginea firmei pe

piaTa este una pozitiva, se pot previziona si alte tipuri de finanTare, i

funcTie de contextul evaluarii, de exemplu, finanTare prin emisiune de

acTiuni ordinare sau preferenTiale. Drept indicatori de solvabilitate

mai importanTi sunt de amintit urmatorii: 2.1.) Rata īndatorarii sau

rata levierului; 2.2.) multiplicatorul capitalului; 2.3.) rata

solvabilitaTii generale; 2.4.) rata autonomiei financiare; 2.5.) rata

datorii-lor totale pe capitalul permanent; 2.6.) rata datoriilor;

2.7.) solvabilitatea patrimoniala; 2.8.) rata datoriilor financiare;

2.9.) gradul de independenTa al firmei; 2.10.) indicele de finanTare

permanenta.

2.1. Rata īndatorarii sau Rata levierului ( i R

CP

DT

Ri


Poate fi exprimata si procentual, prin imulTirea cu 100. Este un

indicator al gradului i care capitalurile proprii participa la finanTarea

operaTiunilor firmei. Cu c穰 este mai ridicata aceasta rata, cu at穰 este

mai mare vulnerabilitatea firmei la schimbarile nefavorabile ale unor

condiTii din mediul extern, cum ar fi, i mod special, cresterea ratei

dobazilor pe piaTa monetara. Costul capitalului va creste i aceasta

situaTie si poate duce la igreunarea acoperirii cheltuielilor financiare

cu dobazile, contribuind totodata la diminuarea profiturilor si,

implicit, a valorii firmei. Pentru a avea sanse la contractarea unor

datorii financiare noi, indicatorul trebuie sa aiba valori subunitare.

Riscul afacerii analizate este mai mare i condiTiile unei valori

mari a acestei rate, combinata cu o volatilitate ridicata a vazarilor i

perioada previzionata. La fel este si i cazul unei proporTii mari a

activelor necorporale i total active, deoarece, i mod uzual, valoarea


de lichidare a activelor necorporale este considerabil diminuata

comparativ cu valoarea de lichidare a activelor corporale. Daca exista

perioade previzionate i care sunt pierderi, rata idatorarii trebuie sa

fie c穰 mai scazuta, deoarece capacitatea firmei de a acoperi costurile

capitalului 絈prumutat este mult redusa i condiTii de lipsa a profitabilitaTii.

Cel mai bun indicator i aprecierea marimii ratei idatorarii

este isa media sa sectoriala, specifica diferitelor domenii de activitate.

2.2. Multiplicatorul capitalului (MC)


CP

DT


CP

CP DT

CP

TA

CP

TP

MC


+ Rata idatorarii. Arata

de c穰e ori numarul capitalurilor proprii este cuprins i total pasive.

2.3. Rata solvabilitaTii generale ( RSG

Total Datorii

Total Active

RSG

Valori mari arata o acoperire a datoriilor totale cu activele

firmei, indicad o solvabilitate ridicata.

2.4. Rata autonomiei financiare (Indicatorul capacitaTii de

īmprumut sau Rata independenTei financiare)


Capital permanent

Capital propriu

RAF

Capacitatea de 絈prumut exprima aptitudinea itreprinderii de a

contracta 絈prumuturi i funcTie de structura sa financiara si

capacitatea sa de autofinanTare. Se considera ca, pentru a avea acces la

credite noi, datoriile pe termen mediu si lung nu trebuie sa depaseasca

jumatate din fondurile proprii si i niciun caz marimea acestora. O

marime peste 50 % poate fi considerata satisfacatoare, dar si i acest

caz media sectoriala si practicile bancare sunt un ghid relevant.

2.5. Rata Datoriilor Totale pe Capitalul Permanent ( RDCPerm


CPerm

DT

RDCPerm

Arata proporTia Datoriilor totale i Capitalul permanent al

firmei. SemnificaTia generala este aceeasi ca si a Ratei idatorarii. Cu


c穰 are valori mai scazute, cu at穰 cresc sansele de a putea contracta

noi 絈prumuturi.

2.6. Rata Datoriilor ( RD

TP sau TA

DT

RD

Este un indicator al solvabilitaTii generale, avad aceleasi

semnificaTii ca si Rata idatorarii. Cu c穰 este mai mica, cu at穰

sansele de a putea contracta obligaTii financiare noi sunt mai mari. O

valoare mai mica de 30 % arata o stare foarte buna din punct de

vedere al datoriilor.

2.7. Solvabilitatea patrimoniala (SP

TP

CP

SP

Arata ponderea capitalurilor proprii i total pasive. Interpretarea

sa trebuie facuta i contextul industriei din care face parte firma si al

specificului economiei naTionale de care aparTine. O marime de 50 %

poate fi considerata normala, i timp ce valori sub 35 % reprezinta un

semnal de alarma i ce priveste capacitatea de a contracta noi

絈prumuturi. Daca acest indicator are o valoare mai ridicata de 50 %,

exista premise favorabile ca itreprinderea sa poata contracta credite

bancare sau obligatare i perioada de previziune, iar acestea pot fi deci

incluse i situaTiile financiare pro forma.

2.8. Rata Datoriilor Financiare ( RDF

CP

DF

RDF

Rata datoriilor financiare pe termen mediu si lung (DTM si

DTL) este un indicator al gradului de idatorare pe termen mediu si

lung, util i analiza efectului de levier financiar. Se analizeaza 絈preuna

cu Rata independenTei financiare. O valoare sub 1 ofera sanse

bune de contractare a altor obligaTii financiare pe termen mediu si

lung, dar interpretarea sa trebuie sa Tina seama de practicile bancare.

2.9. Gradul de independenTa al firmei (GIF

Capitaluri proprii

GIF

Capitaluri 絈prumutate X

Se recomanda sa fie folosit 絈preuna cu indicatorul capacitaTii

de 絈prumut. O valoare i jurul lui 1 este considerata satisfacatoare,

cu observaTia ca trebuie raportata la media sectoriala.


2.10. Indicele de finanTare permanenta ( IFP


Active imobilizate

Capitaluri permanente

IFP

Este un indicator ce combina doua marimi absolute Daca este

supraunitar, arata un fond de rulment pozitiv.

Alte marimi absolute ce prezinta interes din punct de vedere al

echilibrului financiare sunt creditele si plaTile restante. Creditele

restante se urmaresc i cifre absolute si i procente faTa de totalul

creditelor angajate. PlaTile restante totale (din care catre furnizori si

creditori) se urmaresc i cifre absolute si i procente faTa de volumul

plaTilor de la iceputul perioadei.

1.2. Indicatorii de risc de tip IRisc2 cuprind urmatoarele:

1) marimea intervalului; 2) rata datoriilor financiare ale capacitaTii

de autofinanTare; 3) gradul de acoperire a datoriilor totale cu

active; 4) rata datoriilor la cifra de afaceri.

1. Marimea intervalului =

CZME

AC , unde:


Costurile anuale de exploatare

CZME

Pentru a evalua capacitatea firmei de a face faTa unor eventuale

perioade de criza de lichiditaTi, se poate folosi raportul dintre AC si

Costurile zilnice medii de exploatare, denumit si marimea intervalului,

care este un indicator de risc de tip 2.

2. Rata Datoriilor Financiare raportata la Capacitatea de

AutofinanTare:

CAF

Datorii financiare totale

RDCAF

Acest indicator de risc de tip 2 permite masurarea capacitaTii de

rambursare a capitalurilor 絈prumutate, prin raportarea sa la

capacitatea de autofinanTare.

Capacitatea de autofinanTare (CAF) este o marime absoluta de

rentabilitate sau de miscare, care consta i ansamblul resurselor

financiare obTinute din operaTiile de exploatare de care itreprinderea

ar putea dispune, i absenTa dividendelor, pentru a-si acoperi nevoile


financiare pentru continuarea activitaTii si dezvoltare. CAF masoara

capacitatea itreprinderii de a finanTa, din propriile sale resurse, nevoile

financiare curente: dividende, investiTii, rambursarea datoriilor.

Analizata i dinamica, CAF ofera un termen bun de comparaTie de la

un an la altul.

CAF se poate determina ca diferenTa dintre veniturile monetare

si cheltuielile monetare aferente unor icasari/plaTi efective:

CAF = Excedentul (sau Deficitul) brut din exploatare + alte

venituri din exploatare (mai puTin cele din provizioane si eventualele

subvenTii pentru investiTii virate i cursul exerciTiului) - alte cheltuieli

din exploatare (mai puTin cele cu amortizari si provizioane) + venituri

financiare (mai puTin cele din provizioane) - cheltuieli financiare (mai

puTin cele legate de amortizari si provizioane) - participarea

angajaTilor la profit - impozitul pe profit.

Daca urmarim sa ignoram impactul cedarilor de active i perioada

analizata, din veniturile de exploatare se deduc si cele din cedarea

de active, iar din cheltuielile de exploatare se deduc si cele aferente

valorii nete contabile a activelor cedate. Notam ca determinarea

CAF este laborioasa si, de multe ori, lipsesc informaTii relevante care

sa permita analiza unor societaTi comparabile si din punctul de vedere

al capacitaTii de autofinanTare.

3. Gradul de acoperire a Datoriilor Totale cu Active (GADT


PC DTL DobDTL

AT

GRADT



4. Rata datoriilor la Cifra de afaceri ( RDTCA

CA

Datorii totale

RDTCA

Arata proporTia datoriilor totale i vazarile firmei, semnalad

capacitatea acesteia de a genera venituri pentru a-si achita obligaTiile.

Pentru calculul acestei rate i cursul anului, se poate lucra cu Cifra de

afaceri pe ultimele 12 luni

1. Indicatorii de rentabilitate cuprind doua mari grupe:1)

Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt1 ; 2) Indicatori de

rentabilitate de tip IRe nt2


1.1. Principalii indicatori de rentabilitate de tip 1 sunt ratele

marjelor.

Ratele marjelor exprima, i general, eficienTa economico-financiara

a firmei, se calculeaza i marime, se analizeaza i evoluTie si se

compara cu media sectoriala si cu valorile iregistrate de principalii

concurenTi. Dintre indicatorii mai importanTi din aceasta categorie

enumeram:

1.1.) ratele marjelor, cu urmatoarele variante:

1.1.1.) rata excedentului (deficitului) brut de exploatare

sau rata marjei brute de exploatare;

1.1.2.) rata rezultatului brut al exploatarii dupa cheltuielile

financiare; 1.1.3.) rata rezultatului exploatarii dupa amortizare;

1.1.4.) rata marjei comerciale;

1.1.5.) marja de profit brut;

1.1.6.) marja de profit net;

1.1.7.) rata profitului marginal;

1.2.) valoarea adaugata si indicatorii derivaTi din aceasta:

1.2.1.) rata valorii adaugate;

1.2.2.) ponderea remunerarii personalului īn valoarea

adaugata;

1.2.3.) ponderea amortizarii īn valoarea adaugata;

1.2.4.) ponderea rezultatului net īn valoarea adaugata;

1.2.5.) impactul remunerarii acTionarilor asupra valorii

adaugate;

1.2.6.) impactul fiscalitaTii asupra valorii adaugate;

1.2.7.) impactul remunerarii furnizorilor de capital asupra

valorii adaugate;

1.2.8.) valoarea adaugata creata pe salariat;

1.2.9.) valoarea adaugata la 1000 lei active imobilizate;

1.3.) cifra de afaceri necesara pentru realizarea de profit;

1.4.) serviciul datoriei, cu urmatoarele variante:

1.4.1.) rata serviciului datoriei;

1.4.2.) acoperirea cheltuielilor financiare;

1.5.) rata de prelucrare a cheltuielilor financiare din excedentul

brut de exploatare;

1.6.) acoperirea cheltuielilor financiare de rezultatul din

exploatare.


1.1.1. Rata Excedentului (Deficitului) Brut de Exploatare sau

Rata Marjei Brute de Exploatare:


CA

EBE

REBE , numita si rata marjei brute de acumulare,

arata eficienTa activitaTii de exploatare, independent de impactul fiscalitaTii

(marimea impozitelor), al structurii financiare (costul capitalului

絈prumutat), al rezultatului excepTional si al politicii de amortizare si

investiTii.

O modalitate alternativa de calcul consta i raportarea EBE la

producTia exerciTiului: PE (

PE

EBE

REBE

1.1.2. Rata Rezultatului Brut al Exploatarii dupa Cheltuielile

Financiare:


CA fara TVA

RBE A


CA fara TVA

RBE

RRBE


= , numita si rata

marjei brute de acumulare, elimina influenTa costului capitalului

絈prumutat, permiTad estimarea impactului structurii financiare.

1.1.3. Rata Rezultatului Exploatarii dupa Amortizare:


CA fara TVA

RBE A


CA fara TVA

RE

RRE


= , numita si rata

marjei brute de acumulare, elimina influenTa costului capitalului

絈prumutat, permiTad estimarea impactului structurii financiare.

1.1.4 Rata Marjei Comerciale ( RMC

CA

MC

RMC

Marja comerciala = Cifra de afaceri (veniturile din vazarile de

marfuri) - costurile marfurilor vadute ア variaTia stocurilor de marfuri

(se scade cresterea stocului de marfuri la sf穩sit de perioada faTa de

iceputul perioadei, respectiv se aduna scaderea stocului de marfuri de

la sf穩situl perioadei faTa de iceputul perioadei). Marja totala pe firma

se calculeaza ca suma dintre marja comerciala si marja aferenta

activitaTilor de producTie si servicii sau prestari (producTia exerciTiului

- cumparari de materii prime, materiale etc. consumate ア variaTia

stocului de materiale).


Aceasta rata este specifica itreprinderilor de comerT si arata

rentabilitatea activitaTilor comerciale, furnizad si informaTii privind

politica de preTuri a firmei. Se analizeaza 絈preuna cu evoluTia cifrei

de afaceri.

O crestere a ratei, corelata cu scaderea cifrei de afaceri, poate

semnifica, de exemplu, o politica de majorare a preTurilor i condiTiile

unei poziTii puternice pe piaTa, susTinuta de un raport foarte competitiv

calitate/preT. SituaTia optima se it稷neste daca at穰 rata, c穰 si

cifra de afaceri sunt i crestere, semnificad consolidarea poziTiei

firmei pe piaTa si/sau livrarea unor produse mai competitive dec穰 ale

concurenTei.

Scaderea ratei, corelata cu cresterea cifrei de afaceri, poate

semnifica o politica de preTuri joase, cauzata de penetrarea pe o piaTa

noua, intensificarea concurenTei etc., evidenTiind diverse constrageri.

Marjele de profit arata rentabilitatea vazarilor prin exprimarea

profitului brut sau net obTinut la un leu cifra de afaceri, fiind expresii

ale eficienTei globale a afacerii, adica ale capacitaTii acesteia de a

genera profit din vazari.

1.1.5. Marja de Profit Brut:

CA

PB

MPB - sau rata marjei

brute

1.1.6. Marja de Profit Net:

CA

PN

MPN - sau rata marjei

nete

Aceasta din urma rata se urmareste i evoluTie si se compara cu

marja medie specifica sectorului de activitate principal din care face

parte compania evaluata. Cea mai favorabila interpretare apare i

cazul cad se iregistreaza un trend crescator al marjei, ca urmare a

cresterii ambilor termeni ai raportului, i condiTiile i care profitul net

are o rata de crestere mai mare dec穰 cresterea cifrei de afaceri, semnificaTia

fiind aceea a unui management competent si a unei afaceri

competitive. Exista sectoare i care o marja de 15% poate parea nesatisfacatoare,

i timp ce i alte domenii o marja de 5% va fi considerata

de excepTie. O atenTie speciala i interpretarea indicatorului este

recomandata i cazul firmelor din sectoare cu specific sezonier, i

care veniturile fluctueaza i funcTie de factori cum sunt perioada


anului sau condiTiile meteo (exemple: construcTii, producTia de papusi,

umbrele sau bauturi racoritoare etc.).

1.1.7. Rata Profitului Marginal ( RPNM

CA

PN

RPNM


, este data de raportul dintre variaTia profitului net

si variaTia cifrei de afaceri. Analiza acesteia, prin descompunerea

termenilor raportului, permite identificarea cauzelor evoluTiei sale,

facilitad previziunile ulterioare. Astfel, scaderea ratei poate semnifica

fie o crestere a costurilor interne cu efect i diminuarea profitului, fie

scaderea cifrei de afaceri din cauze ce pot fi examinate mai detaliat.

Cum isa profitul net conTine incidenTa fiscalitaTii, a amortismentelor,

a costului capitalului 絈prumutat si a operaTiilor excepTionale, utilizarea

acestei rate necesita prudenTa, fiind recomandata i corelare cu

ratele marjelor prezentate anterior.

1.2. Valoarea adaugata si indicatorii derivaTi

Valoarea adaugata (VA) este o marime absoluta de rentabilitate,

care reprezinta surplusul de valoare obTinuta i decursul unei

perioade prin procesarea intrarilor i firma (resurse materiale, umane,

financiare si informaTionale), fiind un indicator semnificativ i aprecierea

viabilitaTii unei itreprinderi si a profitabilitaTii operaTiunilor

sale. O valoare adaugata ridicata asociata unei afaceri constituie o

premisa a unei valori ridicate a afacerii respective, VA fiind o rezerva

din care sunt remuneraTi factorii angajaTi i circuitul economic al

firmei. Determinarea VA se poate face prin doua metode, substractiva

si, respectiv, aditiva.

a) Metoda substractiva (deductiva sau metoda de producTie).

Daca din Valoarea producTiei (VP) realizata i perioada a carei VA o

calculam scadem costul consumurilor intermediare aferente producTiei

(Cci P ), rezultatul este VA produsa (VAP ) si este aferenta producTiei

(P), care nu este neaparat si vaduta. Consumurile intermediare

cuprind, itre altele, costul de achiziTie al materiilor prime si

materialelor, utilitaTi, combustibili, servicii prestate de terTi:

VAP = VP-Cci P

Daca dorim sa calculam VA iregistrata efectiv, i urma

vazarii produselor firmei (VAE), atunci costul consumurilor

intermediare aferente producTiei vadute (CciE) se scade din Cifra de


Afaceri (CA). Dificultatea acestei operaTii consta i separarea

consumurilor intermediare aferente producTiei vadute de costul

consumurilor aferente producTiei stocate:

VAE = CA-CciE

in cazul i care se deruleaza activitaTi comerciale de tipul

vazarilor de marfuri, Valoarea adaugata de obTine prin deducerea din

CA realizata a costului de achiziTie al marfurilor vadute (Camv) si

altor consumuri de la terTi, specificate mai sus (Ct), cum sunt serviciile

prestate de terTi, utilitaTi, combustibili etc.:

VA = (CA - Camv) - Ct = Mc - Ct, unde

Mc = marja comerciala

Pentru itreprinderi care sunt si din sfera producTiei, si a distribuTiei:

VA = (VP - Ccip) + (Mc - Ct), unde termenii au semnificaTiile

de mai sus

b) Metoda aditiva, numita si metoda de repartiTie, prezinta

destinatarii valorii adaugate create de itreprindere i procesul

economic de realizare si desfacere al produselor si serviciilor. Astfel,

VA se repartizeaza itre principalii participanTi ai ciclului de exploatare:

investitorii care deTin participaTii i capitalul social al societaTii,

remuneraTi prin distribuirea de dividende din profitul net, furnizorii de

capitaluri financiare (絈prumuturi bancare sau obligatare), remuneraTi

prin intermediul cheltuielilor financiare, statul, remunerat prin intermediul

impozitelor si taxelor, salariaTii si colaboratorii, remuneraTi

prin salarii, cote de participare la profit si alte avantaje si, i fine,

īntreprinderea, prin amortizare si profit nedistribuit, ca surse de

autofinanTare i vederea dezvoltarii si susTinerii investiTiilor.

VA = (Dividende + Profit nedistribuit + Cota de participare a

salariaTilor la profit) + Salarii si cheltuieli asimilate + Cheltuieli

financiare + Cheltuieli cu impozite si taxe + Amortizarea = Profit net

+ Salarii si cheltuieli asimilate + Cheltuieli financiare + Cheltuieli cu

impozite si taxe + Amortizarea.

Indicatorii derivaTi:

1.2.1.) Rata valorii adaugate

CA

VA

RVA masoara

integrarea pe verticala a itreprinderii; cu c穰 e mai mare, cu at穰

gradul de integrare e mai mare, itreprinderea avad o capacitate mai

ridicata de a-si asigura mai multe faze din procesul de fabricaTie,

recurgad mai puTin la colaborari; marimea sa variaza sensibil i


funcTie de sectorul economic de activitate predominant al

itreprinderii; sunt sectoare i care marimea sa este foarte ridicata, i

special i domeniile de v穩f, care folosesc tehnologii sofisticate sau

personal supercalificat si i care rata de reinoire a produselor este

ialta (genetica, INTERNET, telecomunicaTii, producTia de soft) si

sectoare i care valoarea sa este mai scazuta, gradul de prelucrare al

materiilor prime si materialelor fiind redus (industria extractiva,

distribuTie, producTia de cherestea etc.);

1.2.2.) ponderea remunerarii personalului īn valoarea

adaugata:

VA

Cheltuieli de personal Participarea la profit


permite

aprecie-rea ponderii remunerarii personalului i VA;

1.2.3.) ponderea amortizarii īn valoarea adaugata:


VA

Amortizarea permite aprecierea ponderii amortizarii i VA;

1.2.4.) ponderea rezultatului net īn valoarea adaugata:


VA

Re zultat net este un indicator de rentabilitate, valori ridicate ale

indicatorului fiind asociate cu valori ridicate ale titlului respectiv,

aratad un potenTial de remunerare mai mare pentru investitori (dividende),

itreprindere (profit reinvestit) si salariaTi (cota de participare

la profit);

1.2.5.) impactul remunerarii acTionarilor asupra valorii adaugate:


VA

Dividende permite aprecierea impactului remunerarii

acTionarilor i VA;

1.2.6.) impactul fiscalitaTii asupra valorii adaugate:


VA

Impozite si taxe permite aprecierea impactului fiscalitaTii asupra

VA;

1.2.7.) impactul remunerarii furnizorilor de capital asupra

valorii adaugate:

VA

Cheltuieli financiare permite aprecierea

impactului remunerarii furnizorilor de capital asupra VA;


1.2.8.) valoarea adaugata creata pe salariat:

Nms

VA , unde Nms

este numarul mediu de salariaTi; arata VA creata pe salariat;

1.2.9.) valoarea adaugata la 1000 lei active imobilizate:


AI

VA

mob

arata VA la 1000 lei active imobilizate.

1.3. CA necesara pentru realizarea de profit =

Profit brut anual

Cifra de afaceri

Cu c穰 valorile indicatorului sunt mai mici, cu at穰 avem o

interpretare mai favorabila.

1.4. Serviciul datoriei

Prezinta interes pentru evaluator i ce priveste aprecierea

echilibrului financiar; se poate analiza si prin doi indicatori de

rentabilitate de tip 1:

1.4.1.) Rata serviciului datoriei =


Datorii financiare Cheltuieli aferente

Profit net Amortizare Dobazi la disponibil



1.4.2.) Acoperirea Cheltuielilor Financiare =

Cheltuieli financiare

Profit brut

Indica puterea firmei de a acoperi costul creditelor utilizate,

semnalad expunerea la risc a creditorilor si a acTionarilor. Se

calculeaza si se apreciaza i evoluTie. Cu c穰 valorile obTinute sunt mai

mari, cu at穰 interpretarea este mai favorabila, semnificad existenTa

resurselor pentru acoperirea serviciului datoriei. Interpretari favorabile

exista la valori mai mari de 2.

1.5. Rata de prelevare a Cheltuielilor Financiare din Excedentul

Brut de Exploatare:

EBE

CF

RPCF

Cu c穰 este mai redusa valoarea acestui indicator, cu at穰 mai

mic este impactul cheltuielilor financiare asupra rezultatului din

exploatare si exista premise mai favorabile de creare a valorii pentru

acTionari.


1.6. Acoperirea Cheltuielilor Financiare de Rezultatul din

Exploatare

Este comuna si folosirea unui indicator irudit, raportul dintre

Rezultatul din exploatare si Cheltuielile financiare (engl. Times

Interest Earned - TIE), care arata numarul de ori cu care sunt

acoperite cheltuielile financiare de rezultatul din exploatare. Se

foloseste rezultatul din exploatare, deoarece conTine si cheltuielile

financiare. Cu c穰 acest numar de ori este mai mare, cu at穰 riscul legat

de acoperirea costului capitalurilor 絈prumutate este mai scazut.

Marimea sa trebuie isa judecata i contextul situaTiei fluxurilor de

numerar si al disponibilitaTilor generate de vazari:

CF

RE

NADF(TIE)

Unii autori recomanda ca la RE sa se adauge amortizarea, pentru

a surprinde dimensiunea monetara a acestui indicator, itruc穰

amortizarea nu reprezinta o iesire de numerar si am avea imaginea

sumei disponibile pentru plata cheltuielilor financiare. in ce ne

priveste, nu consideram oportun acest mod de calcul, deoarece

destinaTia amortizarii este refacerea parcului de utilaje si echipamente

al itreprinderii, si nu acoperirea cheltuielilor financiare, iar prin acest

mod de calcul s-ar introduce o alterare a semnificaTiei indicatorului.

2. Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt2 se pot grupa i

doua categorii principale de indicatori de rentabilitate de tipul 2. Prima

categorie o reprezinta indicatorii clasici de rentabilitate (profitabilitate),

care exprima capacitatea de a genera profit. A doua categorie

este constituita din indicatorii de activitate, numiTi si de rotaTie sau

de gestiune, care exprima viteza de transformare a activelor i lichiditaTi

si viteza de reinoire a datoriilor. Trebuie remarcat ca indicatorii

de activitate, care arata viteza sau numarul de rotaTii, pot fi icadraTi i

grupa indicatorilor de rentabilitate, i timp ce duratele exprimate i

zile ale unei rotaTii pot fi icadrate i categoria indicatorilor de risc.

Indicatorii clasici de rentabilitate cuprind, la radul lor:

1) rentabilitatea economica, ce cunoaste urmatoarele variante:

1.1) īn funcTie de active totale;

1.2) īn funcTie de rezultatul exploatarii;

1.3) īn funcTie de activul economic;


1.4) īn funcTie de capitalul permanent;

2) rentabilitatea financiara, ce se exprima prin trei variante:

2.1) profitabilitatea (rentabilitate comerciala sau rata marjei

nete);

2.2) indicatorul managementului activelor;

2.3) levierul financiar;

3) rata rentabilitaTii costurilor;

4) rentabilitatea capitalului social;

5) rata rentabilitaTii brute a capitalurilor de exploatare;

6) marja teoretica de īndatorare a firmei,

7) politica de autofinanTare, relevata de trei rate:

7.1) rata de autofinanTare a imobilizarilor corporale;

7.2) rata de autofinanTare a investiTiilor corporale sifinanciare;

7.3) rata de autofinanTare a nevoilor globale de finanTare.

Acesti indicatori au forma generala de tipul urmator:


Efort

Efect (Rezultat)

IR , iar rezultatul este o marime de rentabilitate

(dinamica): excedent brut de exploatare, profit brut, profit net, dividend,

valoare adaugata etc.

Efortul este de tipul unei marimi de risc (statica): capitaluri

proprii, capitaluri permanente, total active, active imobilizate, fond de



rulment etc.

1. Rentabilitatea economica are multiple modalitaTi de calcul.

Rentabilitatea economica a exploatarii Rex este un indicator

relevant pentru aprecierea profitabilitaTii activitaTilor de exploatare

ale firmei, ignorad rezultatul financiar si cel excepTional. Exista mai

multe modalitaTi de exprimare a acestei rentabilitaTi, i discuTie intrad

at穰 numaratorul, c穰 si numitorul.

1.1.) rentabilitatea economica īn funcTie de excedentul brut

al exploatarii si de active totale:

AT

EBE

Rex , unde EBE =

excedentul (deficitul) brut al exploatarii si AT = active totale;

1.2.) rentabilitatea economica īn funcTie de rezultatul exploatarii

si de active totale:

AT

RE

Rex , unde RE = rezultatul din

exploatare;



CP

RE


AE

RE

R

ERM

ex = , unde:

AE = Activ Economic putad fi echivalat cu ERM CP - Capital

Permanent = CP + DFTML = Capitaluri Proprii + Datorii Financiare pe

Termen Mediu si Lung CI capitalul investit (vezi si Cap. 3);

1.4.) rentabilitatea economica īn funcTie de excedentul brut

al exploatarii si de activul economic:

CP

EBE


AE

EBE

R

ERM

ex = ×

Descompunerea rentabilitaTii economice are ca scop compararea

indicatorilor rezultaTi din descompunere cu cei ai sectorului si,

respectiv, ai concurenTilor. Descompunad expresia ex R din varianta

1.1, rezulta prima varianta de descompunere:

AT

CA

CA

EBE

Rex , unde:

CA = cifra de afaceri, iar

CA

EBE = marja bruta asupra cifrei de afaceri, indicator de rentabilitate

de tip 1;

AT

CA = viteza de rotaTie a activelor totale i cifra de afaceri,

indicator de rentabilitate de tip 2.

Cea de a doua modalitate de descompunere este urmatoarea:

AT

AI

AI

VA

VA

EBE

R mob

mob

ex ,unde:

VA = valoarea adaugata, marime absoluta de rentabilitate;

mob AI = active imobilizate, marime absoluta de risc;

VA

EBE = marja bruta asupra cifrei de afaceri;

AImob

VA = valoarea adaugata ce revine la 1 leu de imobilizari,

fiind un indicator de rentabilitate de tip 2 ce arata productivitatea;


AT

AImob = gradul de imobilizare al activului, indicator de risc de

tip 1, arata ponderea imobilizarilor i total active; este un indicator

specific pentru fiecare sector economic.

O alta modalitate de exprimare o reprezinta Rentabilitatea bruta

a activului, determinata ca raport itre profitul brut si activul total

mediu.

Rentabilitatea bruta a activului =

Activ total mediu

PB , unde:

PB este profitul brut al perioadei iar Activul total mediu reprezinta

valoarea medie a activelor de la iceputul si sf穩situl perioadei.

2. Rentabilitatea financiara - RF (Return of equity - ROE i

literatura anglo-saxona) este, i opinia specialistului ManaTe Daniel,

cel mai semnificativ indicator economico-financiar, aratad rentabilitatea

capitalului investit de catre proprietarii firmei, fiind important i

special din punctul de vedere al acestora. Afacerile care genereaza

rentabilitaTi ridicate pentru proprietari asigura o remunerare substanTiala

a capitalurilor investite, investitorii fiind iclinaTi sa accepte

preTuri mai ridicate pentru titlurile respective.


CP

PN

RF , unde:

PN = profitul net la finele perioadei analizate;

CP = capitalurile proprii medii ale perioadei sau de la finele

perioadei analizate.

in opinia autorului, este mai semnificativ pentru evaluator sa

utilizeze capitalurile proprii medii ale perioadei analizate, deoarece

profitul fiind o marime de miscare, un rezultat al activitaTii īntregii

perioade, el ar trebui raportat la efortul mediu al perioadei.

O atenTie deosebita trebuie acordata valorilor trimestriale sau

semestriale ale indicatorului, la afacerile sezoniere din sectoare cum

sunt agricultura, construcTiile, turismul sau care au o ciclicitate specifica

a vazarilor pe parcursul unui an, din sectoare cum sunt producTia

de lactate, papusi etc.

Descompunerea RF pe trei direcTii esenTiale pentru orice itreprindere

(descompunerea Du Pont): profitabilitate, management al

activelor si grad de īndatorare (levier financiar), ne permite o analiza


aprofundata a factorilor de influenTa care acTioneaza asupra RF si, i

ultima instanTa, asupra valorii afacerii. in alta ordine de idei, descompunerea

rentabilitaTii financiare are ca scop compararea indicatorilor

rezultaTi din descompunere cu cei ai sectorului si, respectiv, ai

concurenTilor. O prima modalitate de descompunere este urmatoarea:

CP

AT

AT

CA

CA

PN

Rex , unde:

CA

PN = indicator de rentabilitate de tip 1 (numit si rentabilitate

comerciala sau rata marjei nete), aratad profitul generat de

fiecare leu vazari si fiind specific fiecarei industrii si sector economic.

Dimensionarea preTurilor produselor/serviciilor este o problema

cruciala pentru orice afacere. Profiturile firmei pot rezulta fie dintr-un

volum mare de vazari la un preT scazut, fie dintr-un volum redus al

vazarilor corelat cu preTuri ridicate. Cu toate acestea, vazarile, oric穰

de mari ar fi, nu sunt generatoare de valoare pentru proprietarii afacerii

daca nu aduc si profit. PreTul produselor/serviciilor firmei trebuie

astfel dimensionat, ic穰 sa asigure at穰 profitabilitatea pe produs, c穰

si stabilitatea pe termen lung a vazarilor. Rentabilitatea comerciala

trebuie analizata i contextul mix-ului de marketing i firma, fiind o

expresie a nivelului concurenTei sectoriale si a succesului pe o anumita

piaTa al unui produs sau al unei firme. Devine extrem de important

pentru o itreprindere sa lucreze cu o marja neta c穰 mai mare, aceasta

fiind un tampon i riscul de afacere. Odata cu deteriorarea condiTiilor

mediului de afaceri, marja ridicata asigura rezerva care sa susTina

ajustarea preTurilor sau cresterea costurilor resurselor utilizate.

O marja ridicata, cu un trend crescator, poate fi asociata cu o

serie de elemente pozitive, singulare sau conjugate, dintre care pot fi

menTionate: a) controlul costurilor si o putere ridicata de negociere cu

furnizorii; b) putere mare de negociere cu clienTii (frecvent it稷nita i

situaTii de monopol sau oligopol); c) efectul pozitiv al economiilor de

scara de care se poate beneficia i anumite sectoare; d) eliminarea

unor activitaTi/produse neprofitabile; e) controlul lanTului de distribuTie

etc. Cresterea ratei marjei nete poate avea si o cauza mai puTin

sanatoasa, cum ar fi, de pilda, reducerea cheltuielilor de cercetaredezvoltare

i domenii cu o rata ialta a schimbarilor (telecomunicaTii,

calculatoare, comerT electronic etc.), ceea ce poate periclita viabilitatea


pe termen lung a firmei i favoarea cresterii profiturilor imediate.

Capacitatea de inovare si de dezvoltare a firmei i perioada previzionata

va fi i mod cert afectata de un control excesiv si neselectiv al

costurilor i direcTii cum ar fi dezvoltarea resurselor umane, cercetare

sau marketing.

AT

CA = indicator de rentabilitate de tip 2, numit si indicator al

managementului activelor, exprimad viteza de rotaTie a activelor

totale i cifra de afaceri (vazarile generate de fiecare leu active

totale) si aratad astfel eficienTa utilizarii activelor. Indicatorul este

specific fiecarei industrii si sector economic, existad sectoare "capital

intensive", care necesita un volum mare de active pentru a putea

funcTiona si a genera vazari (minerit, metalurgie, cai ferate, transport

aerian etc.) si, totodata, sectoare care necesita un volum redus de

active pentru a funcTiona si a genera vazari (comerT, servicii,

producTia de software, consultanTa etc.). Daca industriile de primul tip

au i general rate mai scazute de rotaTie a activelor, celelalte

iregistreaza valori mai mari. O companie dintr-o industrie capitalintensiva

poate beneficia de efectul economiilor de scara, obTinad

marje ridicate, dar o parte semnificativa din numerarul generat va

trebui dirijat spre investiTii noi de capital si pentru menTinerea celor

existente, pentru a putea susTine vazarile viitoare.

Analiza poate fi extinsa prin studiul rotaTiei diverselor elemente

de activ, i special a stocurilor. Intensificarea rotaTiei stocurilor

implica mai puTine active necesare pentru realizarea unui leu vazari.

Un management performant al stocurilor poate susTine cresterea RF a

firmei, fiind astfel unul din determinanTii valorii acesteia.

CP

AT = este un indicator de risc de tip 1 al structurii financiare al

firmei ce exprima gradul de idatorare al acesteia (denumit si levier

financiar sau pārghie financiara). Cresterea acestui indicator mareste

rentabilitatea financiara i condiTiile cresterii gradului de idatorare.

Capitalul 絈prumutat poate susTine extinderea activitaTii firmei prin

lansarea de produse noi sau penetrarea unor pieTe noi, implementarea

unor programe investiTionale, inclusiv achiziTii ale altor afaceri pentru

o integrare orizontala sau verticala.


Pe de alta parte, costul capitalului 絈prumutat afecteaza profitul

net al firmei, scazad astfel rata marjei nete. Totodata, i cazul unei

proporTii mai mari a datoriilor i capital, exista i general itre investitori

percepTia unui risc mai ridicat dec穰 i cazul itreprinderilor

neidatorate sau cu leviere scazute.

Analiza comparativa a evoluTiei RF si a levierului financiar

permite evaluatorului sa iTeleaga contribuTia modificarii structurii

financiare la variaTia rentabilitaTii financiare.

Descoperim astfel ca determinanTi ai valorii firmei rata marjei

profitului net, rotaTia activelor si levierul financiar. Premisele maximizarii

valorii unei afaceri se itrunesc i condiTiile i care fiecare din

acesti trei indicatori au valori ridicate, la extremele superioare ale

sectorului economic al firmei. Daca urmarim o analiza si mai aprofundata

a rentabilitaTii financiare, descompunerea se poate extinde,

rezultad urmatoarea relaTie:

CP

AT

AT

CA

CA

EBE

EBE

PB

PB

PN

Rex , unde:

PB

PN

= indicator de rentabilitate de tip 1 ce arata impactul impozitelor

asupra profitului;

EBE

PB

= indicator de rentabilitate de tip 1 ce arata impactul

cheltuielilor financiare si fiscale asupra profitului;

CA

EBE = indicator de rentabilitate de tip 1 ce exprima rentabilitatea

activitaTii de exploatare, masurad eficienTa acesteia si aratad sanatatea

"operaTionala" a firmei.

3. Rata rentabilitaTii costurilor =

Cheltuieli totale

PN

4. Rentabilitatea capitalului social =

Capital social

PN

5. Rata rentabilitaTii brute a capitalurilor de exploatare =

Capitaluri de exploatare

EBE


Capitalul de exploatare este compus din Capitaluri proprii si

Datorii de exploatare (datorii exigibile pe termen scurt). Arata

rentabilitatea bruta a capitalurilor de exploatare.


Datorii financiare totale

CAF este un indicator de rentabilitate de tip 2

care exprima marja teoretica de care dispune īntreprinderea pentru a

se īndatora.

7. Politica de autofinanTare poate fi apreciata prin analiza

evoluTiei urmatorilor trei indicatori de rentabilitate de tip 2:

7.1. Rata de autofinanTare a imobilizarilor corporale:

Aceasta rata masoara partea finanTarii proprii i investiTiile corporale

ale perioadei.

7.2. Rata de autofinanTare a investiTiilor corporale si financiare.

AutofinanTarea

Imobilizari corporale si financiare achiziTionate

x 100

Masoara gradul de acoperire si investiTiile directe (corporale) si

indirecte (participaTii) din finanTarea proprie.

7.3. Rata de autofinanTare a nevoilor globale de finanTare.

Nevoia de finanTare globala este data de totalitatea investiTiilor

i imobilizari corporale si financiare si nevoile legate de activitatea de

exploatare (variaTia CLN) si de activitaTile de finanTare (rambursarea

datoriilor). AutofinanTarea este o marime absoluta de rentabilitate sau

de miscare care consta i ansamblul resurselor interne obTinute din

activitatea desfasurata care rama la dispoziTia itreprinderii, dupa

remunerarea aporturilor de capital externe, obTinadu-se dupa

scaderea dividendelor distribuite din Capacitatea de autofinanTare

(CAF). Cum legislaTia Romaiei permite achitarea unei cote de

participare la profit catre salariaTii itreprinderii din profitul net, este

just ca si aceasta marime sa se deduca din CAF pentru a determina

AF. O politica de amortizare accelerata (permisa prin Noul Cod Fiscal

AutofinanTarea

Nevoi globale de finanTare

x 100

AutofinanTarea

Imobilizari corporale achiziTionate

x 100


pentru anumite imobilizari corporale) reduce profitul net, dar

amelioreaza autofinanTarea prin decalarea impozitului pe profit.

AF = CAF - Dividende distribuite - Participarea salariaTilor la profit

Indicatorii de activitate (de rotaTie sau de gestiune) masoara

viteza de transformare a activelor i lichiditaTi si viteza de reinoire a

datoriilor, reprezentad semnale importante privind activitatea

itreprinderii evaluate. Indicatorii de gestiune sunt de doua tipuri

principale: 1) viteza de rotaTie (sau numarul de rotaTii) a unui

element de activ/pasiv; 2) durata īn zile a rotaTiei unui element de

activ/pasiv. Cei din primul tip sunt calculaTi ca raport itre fluxul de

rotaTie al perioadei (marime absoluta de rentabilitate care poate fi cifra

de afaceri, veniturile totale, veniturile financiare, veniturile din

exploatare etc.) si elementul de activ/pasiv al carui numar sau viteza

de rotaTie se calculeaza. Ei fac astfel parte din categoria indicatorilor

de rentabilitate de tipul 2:

Viteza de rotaTie = Numarul de rotaTii =

Elementul de activ sau pasiv

Fluxul de rotatie al perioadei

Numarul de rotaTii este deci un numar de ori, care masoara

viteza de rotaTie a elementului de activ sau de pasiv. Se mai numeste si

RotaTia elementului de activ/pasiv (rotaTia stocurilor, creanTelor,

furnizorilor etc.).

Fluxul de rotaTie al perioadei pentru rotaTia stocurilor poate fi

costul de producTie al perioadei, pentru stocurile de produse finite si

de producTie i curs sau, respectiv, costul cu materiile prime, materialele,

consumabilele al perioadei, pentru stocurile de materii prime,

materiale etc.

Pentru creanTe, fluxul de rotaTie al perioadei este Cifra de afaceri.

Pentru furnizori, fluxul de rotaTie al perioadei este dat de

volumul cheltuielilor cu serviciile si achiziTiile de la terTi.

Pentru simplificarea si standardizarea calculelor si pentru a

facilita comparaTia cu indicatorii sectoriali si, respectiv, ai altor

itreprinderi comparabile, mulTi evaluatori calculeaza rotaTiile i

funcTie de cifra de afaceri. Acest flux reprezinta o informaTie mai

accesibila dec穰 fluxurile de rotaTie menTionate mai sus.

Totodata, se poate lucra cu marimile medii ale elementelor de

activ/pasiv sau cu marimile de la sf穩situl perioadei considerate.


Pentru coerenTa, indicatorii se vor construi identic pentru toate firmele

comparate.

Indicatorii de gestiune de tipul al doilea se calculeaza prin

raportarea elementului de activ/pasiv la fluxul de rotaTie al perioadei,

iar raportul se imulTeste cu numarul de zile al perioadei. Din acest

punct de vedere, ei ar putea fi icadraTi i categoria indicatorilor de

risc de tipul 2. Practic, isa, cum Durata unei rotaTii (i zile) a unui

element de activ/pasiv este o alta metoda de exprimare a vitezei de

rotaTie si pentru a respecta principiul unitaTii de raTiune, vom prezenta

acesti indicatori 絈preuna.

Durata unei rotaTii = Nr. zile al perioadei

Fluxul de rotatie al perioadei

Elementul de activ sau pasiv


sau Durata unei rotaTii =

Pentru o luna se lucreaza cu 30 de zile, pentru trei luni cu 90 de

zile, pentru un an cu 360 sau 365 etc. Nu exista isa o standardizare

unanim acceptata i privinTa numarului de zile dintr-un an care sa fie

prins i calcule. Unii analisti adopta o perioada de 360 de zile, i timp

ce alTii opteaza pentru 365 de zile.

Pe baza principiilor prezentate mai sus, se pot calcula viteza de

rotaTie si durata rotaTiei exprimata īn zile pentru orice element de

activ/pasiv, raportat la orice tip de flux de rotaTie al perioadei

analizate.

Este necesar si i cazul diagnosticului financiar-contabil ca,

alaturi de examinarea mediului intern, sa se aprecieze si influenTele

mediului exterior itreprinderii si, 絈preuna cu constatarile facute i

timpul efectuarii acestui diagnostic, sa se stabileasca concluziile adecvate

sub forma punctelor forte, a punctelor slabe, oportunitaTilor si

riscurilor, asa cum sunt prezentate schematic i tabelul care urmeaza:

MEDIUL INTERN MEDIUL EXTERN

Puncte forte (favorabile) datorate:

evoluTiei activitaTii generale, cu

indicarea:

- ritmurilor;

- cauzelor interne;

OportunitaTi: sunt cele favorabile

oferite de piaTa, de conjunctura

economica interna si externa,

facilitaTi fiscale etc.

Numar de zile al perioadei

Numar de rotaTii


MEDIUL INTERN MEDIUL EXTERN

- evoluTiei activitaTilor;

evoluTiei rezultatelor economice:

analizarea cu precizie a principalelor

costuri;

evoluTiei eficacitaTii: volumul,

calitatea, costul factorilor de producTie

(salarii, investiTii);

evoluTiei repartizarii rezultatului

economic: creditori, acTionari,

autofinanTare;

evoluTiei rentabilitaTii economice si a

rentabilitaTii financiare;

evoluTiei lichiditaTii īntreprinderii:

situaTia trezoreriei, cauze, sensul relaTiei

rentabilitate-lichiditate;

evoluTiei nevoilor si resurselor de

finanTare durabile: investiTii industriale

si financiare, variaTia NFR, resursele

externe.

Puncte slabe: nefavorabile, cu indicarea

evoluTiilor negative de la punctele

forte.

Riscuri: sunt inversul celor

prevazute ca oportunitaTi.

Faza de diagnostic (indiferent despre care diagnostic este

vorba) este cruciala pentru o itreprindere, deoarece ajuta la rezolvarea

unor cerinTe necesare i evaluare:

a) definirea problemelor;

b) identificarea principalelor cauze;

c) identificarea altor relaTii semnificative;

d) identificarea c穃pului spaTial si relaTional al problemei;

e) analiza aspectelor prospective ale problemei;

f) analiza potenTialului tehnic, uman si financiar al itreprinderii;

g) coerenTa principalelor elemente identificate cu elementele

proiectului itreprinderii.

Amploarea analizei-diagnosticului depinde si de factori cum ar fi:

a) natura cererii;

b) contextul intervenTiei.

Punctele-cheie ale unei analize-diagnostic (indiferent de tipul

de diagnostic) sunt urmatoarele:


1) centrarea pe elemente esenTiale (consultantul nu se pierde i

amanunte);

2) gasirea si analiza disfuncTionalitaTilor;

3) analiza punctelor tari si slabe ale itreprinderii;

4) analiza tendinTelor de evoluTie i care se iscrie problema

examinata;

5) analiza si clarificarea lanTurilor de cauzalitate, a relaTiilor cauza-

efect;

6) anticiparea evoluTiilor susceptibile de a aparea i sistem, consecinTele

si schimbarile avute i vedere.

Rolul diagnosticului ,indiferent de domeniul la care se refera,

este multiplu si vizeaza cu prioritate sa ajute managerii itreprinderii

sa se distanTeze i raport cu datele aprioric cunoscute si sa treaca la o

faza de elaborare de soluTii inovatoare, care sa 絈bunataTeasca situaTia

itreprinderii.

Dupa faza de diagnostic, trebuie reTinute soluTiile usor de

implementat. La sf穩situl fazei se elaboreaza un raport de diagnostic,

care prezinta principalele elemente cantitative si calitative

identificate.

in cadrul diagnosticului financiar-contabil mai poate fi continuata

analiza pentru a determina:

1) riscul de afacere (cu ajutorul pragului de rentabilitate al

vazarilor; efectul de levier de exploatare sau operaTional);

2) riscul financiar (cu ajutorul efectului de levier financiar);

3) riscul de faliment (global) al firmei (cu ajutorul levierului

global si al metodelor bazate pe scoruri).

Aspecte interesante legate de analiza riscului de faliment

(global) al firmei dezvaluie metodele bazate pe scoruri. Acestea

metode folosesc combinaTii lineare de diversi indicatori, cu un nivel

important de semnificaTie pentru precizarea incapacitaTii de plata a

obligaTiilor angajate. Indicatorilor li se ataseaza coeficienTi diferiTi de

ponderare, i funcTie de importanTa fiecaruia, estimata prin prelucrari

statistice pe esantioane de firme cu probleme financiare si firme -

martor, fara dificultaTi financiare. ObservaTiile istorice se produc de

regula pe intervale lungi de timp, ce pot depasi uneori chiar 15 ani.

Obiectul analizei 精 constituie identificarea combinaTiei lineare optime

de indicatori care sa asigure diferenTierea pe cele doua segmente de

firme.


Pe baza distribuTiei rezultate i urma aplicarii funcTiei scor la

diverse itreprinderi, acestea pot fi clasificate cu o probabilitate

acceptabila sub aspectul riscului de faliment i perioada urmatoare.

Calculul scorului Z pentru o anumita itreprindere se face cu o funcTie

Z, de forma:

Z c I c I c I cnIn , unde:

In = indicatorii selectaTi i urma observaTiilor;

cn = coeficienTii de ponderare a indicatorilor.

MenTionam ca exista o serie de modele internaTionale cunoscute

si utilizate de funcTii scor, itre care menTionam modelul Altman,

modelul Conan & Holder, modelul Centralei BilanTurilor din Banca

Centrala a FranTei etc. Aceste modele vor fi prezentate i partea finala

a acestei parTi a lucrarii. Totodata, exista si specialisti romai care au

realizat modele similare cu cele straine enumerate anterior, dar

adaptate la specificul economiei romaesti, cum ar fi modelele lui Ion

Anghel, Paul Ivoniciu sau Gheorghe Bailesteanu, la care ne vom referi

sintetic i continuare.

Modelul Ion Anghel

Un instrument autohton care se poate dovedi mai util i previzionarea

falimentului companiilor romānesti dec穰 diverse funcTii scor

straine este funcTia scor "A", dezvoltata de dr. ec. Ion Anghel i Teza

sa de doctorat privind Analiza discriminanta si previziunea falimentului,

susTinuta la Academia de Studii Economice, Bucuresti. Construirea

modelului s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale

perioadei (1994-1998) ale unui esantion de 276 de itreprinderi,

distribuite i 12 ramuri din economia romaeasca. Avad i vedere ca

volumul activelor din esantion (1998) a fost de peste 23 de mii de

miliarde lei, iar numarul de salariaTi (1998) era de peste 175 de mii de

persoane, putem considera acest esantion ca reprezentativ pentru

economia naTionala. Analiza capacitaTii de predicTie apriorice a

funcTiei a evidenTiat o rata de succes de 97%, ceea ce confirma rata

ridicata a succesului predicTiei funcTiei A.

A 6,3718X 5,3932X 5,1427X 0,0105X


Cifra de afaceri

Datorii

;X

Active

Datorii

;X

Active

Cash Flow

;X

Venituri

Profit net

X


Daca A < 0 - suntem i situaTia iminenta a falimentului firmei;

Daca 0 > A > 2,05 - suntem itr-o situaTie de incertitudine, ce

poate impune o analiza suplimentara;

Daca A > 2,05 - riscul de faliment este improbabil, starea firmei

fiind buna.

Modelul Paul Ivoniciu

Un alt instrument autohton de previzionare a falimentului

companiilor romānesti, este funcTia scor "I", elaborata de economistul

Paul Ivoniciu. Construirea modelului s-a fundamentat pe analiza

datelor financiare ale perioadei pentru un esantion de peste 50 de

itreprinderi, distribuite i diverse ramuri din economia romaeasca:

I 0,333R 5,555R 0,0333R 0,71429R 1,333R 4R

ATC

FRC

;R6

DTS

Creante D

;R5

DT

CAF

;R4

Creante

VTI

;R3

VTI

CAF

;R2

ATC

VTI

R1



unde:

VTI = venituri totale icasate si icasabile;

ATC = active totale corectate, din care s-au dedus cheltuielile

iregistrate i avans;

CAF = capacitatea de autofinanTare;

CreanTe = creanTe corectate i funcTie de probabilitatea de

icasare si cursul valutar (la cele i valuta);

DT = datorii totale corectate i funcTie de dobazi si penalitaTi

necontabilizate si i funcTie de cursul valutar (la cele i valuta);

D = disponibilitaTi si titluri de plasament, corectate i funcTie de

lichiditate, cotaTii bursiere, curs valutar (la cele i valuta);

DTS = datorii pe termen scurt;

FRC= fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor

iregistrate i avans si deducerea cheltuielilor iregistrate i avans.

Interpretarea rezultatelor se face astfel:

Daca I < 0 - suntem i situaTia iminenta a falimentului firmei;

Daca 0 < I < 1,5 - risc ridicat de faliment, cu probabilitate de

faliment itre (64-81)%;

Daca 1,5 < I < 3 - suntem itr-o situaTie de incertitudine, ce

poate impune o analiza suplimentara, cu probabilitate de faliment itre



Daca 3 < I < 4,5 - risc ridicat de faliment, cu probabilitate de

faliment itre (29-46)%;

Daca 4,5 < I < 6 - risc mic de faliment, cu probabilitate de

faliment itre (12-29)%;

Daca I > 6 - riscul de faliment este improbabil, starea firmei

fiind buna, cu probabilitate de faliment itre (0-12)%.

Modelul Gheorghe Bailesteanu

Un alt instrument autohton de previzionare a falimentului

companiilor romānesti, este funcTia scor "B", elaborata de dr. ec.

Gheorghe Bailesteanu.

B = 0.444 G + 0,909 G + 0,0526 G + 0,0333 G

C

P

;G

Creante

CA

;G

RC ChF

PN A

;G

PC

AC

G



, unde:

AC = active curente;

PC = pasive curente;

PN = profit net;

A = amortizare;

RC = ratele de rambursat la credite;

ChF = cheltuieli financiare;

CA = cifra de afaceri;

P = profit;

C = costuri.

Si i cazul acestei metode, interpretarea rezultatului se face astfel:

Daca B < 0,5 - suntem i situaTia iminenta a falimentului firmei;

Daca 0,5 < B < 1,1 - risc ridicat de faliment, zona limitata;

Daca 1,1 < B < 2 - suntem itr-o situaTie de incertitudine, zona

intermediara;

Daca B > 2 - riscul de faliment este improbabil, starea firmei

fiind buna, zona favorabila.

in opinia profesorului universitar doctor Alexandru Gheorghiu

diagnosticul global al firmei se poate realiza utilizad urmatoarele

metode:

ManaTe Daniel, Op. cit., pag. 249-252.

Gheorghiu Alexandru, Analiza economico-financiara la nivel microeconomic,

Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag. 290-302.


1. SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats);

2. Roland Berger;

3. A.G. (Alexandru Gheorghiu);

4. CEMATT;

5. Histograma;

6. Scoring (metoda scorurilor).

1. Modelul SWOT, care semnifica puncte tari, puncte slabe, oportunitaTi

si riscuri, este conceput sub forma prezentata i tabelul 4.1.

Exemplificarea din tabelul menTionat poate fi dezvoltata punad

i evidenTa specificul firmei. Din motive de spaTiu sunt prezentate

numai doua componente: resurse si relaTii, dar i mod normal se

completeaza si cu celelalte trei componente. De asemenea, se poate

introduce un sistem de punctaj (de obicei de la 1 la 5), pentru a putea

fixa i final o nota medie. Pentru a aprecia c穰 mai corect, este util a

opera si cu coeficienTi de importanTa si i consecinTa se determina nota

medie ca o medie ponderata dupa relaTia:



I x / x

n

x 1

i

i care:

x , x , xi = parametrii luaTi i considerare, cu nota respectiva;

i = coeficientul de importanTa pe fiecare parametru (sau numarul

de puncte acordat pe fiecare parametru, dupa o anumita scara);

I = nota medie sau punctajul mediu pe firma, care permite

caracterizarea medie a situaTiei firmei.

Tabelul 4.1

Nr.

crt. Componenta Puncte tari Puncte slabe

OportunitaTi

(condiTii

favorabile)

Riscuri

(condiTii

nefavorabile)

1. Resurse:

- umane

Asigurarea cu

personal calificat

pentru producTie

Pondere foarte

redusa a

economistilor

Se pot

recruta tineri

bine pregatiTi

Nivel redus al

salariilor

- mijloace

fixe

Grad ridicat de

dotare cu utilaje

moderne

Grad redus de

utilizare a

utilajelor


TendinTa de

crestere a

cererii pe

piaTa

Accentuarea

concurenTei


Tabelul 4.1 (continuare)

- active

circulante

PosibilitaTi bune

de aprovizionare

Stocuri mari de

produse finite

Idem Scaderea

puterii de

cumparare

- financiare Pondere ridicata a

capitalului propriu


Nivel scazut al

lichiditaTii

PosibilitaTi

de export

Blocaj

financiar,

inflaTie,

dobazi

ridicate

2. RelaTii:

- interne

Buna organizare a

producTiei

DeficienTe i

managementul

desfacerii

O mai buna

organizare

prin

introducerea

unui sistem

informatic

integrat

Competitori

mai bine

organizaTi

- concurenTa in mare masura

producTia este

competitiva

Segmente de

producTie

ramase i urma

Prin activitaTi

de cercetaredezvoltare

pot fi

asimilate noi

produse

Apar multe

firme

particulare

flexibile

- ecologice Sunt rezolvate

majoritatea

problemelor de

poluare

Nerezolvarea

problemelor

legate de

poluare si

valorificarea

deseurilor

Utilizarea

unor fonduri

puse la

dispoziTie de

organisme

internaTionale

InsuficienTa

surselor

pentru

investiTii i

depoluare

2. Modelul Roland Berger este prezentat i tabelul 4.2, pe

exemplul unei firme din ramura construcTiilor de masini. in acest

model, utilizat de firma de consultanTa R.B., componentele sunt:

produse, concurenTa, distribuTie, producTie, financiar si management.

Pe fiecare dintre aceste componente s-au stabilit "criterii" prin care se

fac detalieri pentru a surprinde aspectele esenTiale. in continuare se fac

caracterizari sub forma de itrebari care permit aprecieri printr-un

sistem de punctaj cu note de la 1 (cea mai slaba) la 5 (cea mai buna).


Tabelul 4.2

Apreciere

Criterii Caracterizare


Masurile

principale

necesare

Produse

Calitate/Fiabilitate

Nivel

tehnologic

Gama de

produse

PotenTial

inovativ

Sprijin

extern

Top-level i

segmentele-Tinta?

Top-level i

segmentele-Tinta?

Suficiente sinergii

itre grupele de

produse?

Decalajul

tehnologic poate

fi depasit?

Au fost stabilite

cooperari?

X

X

X

X

X

Realizarea

planurilor de

investiTii i

masini

Continuarea

activitaTilor

curente, inclusiv

a cooperarii

internaTionale

Divizarea

societaTii i doua

unitaTi

independente

ConcurenTa

SituaTia

pieTei

TendinTe

de crestere

Structura

concurenTei

Competitivitate

SituaTia

economica pe

pieTele de

desfacere?



Cresteri pe termen

lung peste/sub

medie?

Nise atractive sau

competiTie directa

acerba?

Marime comparativa

cu concurenTii?

X

X

X

X

DistribuTie

ClienTi

principali

Structura

clienTilor

Know-how

Canale de

distribuTie

Service

Exista ica sau au

fost pierduTi?

Foarte puTini sau

mulTi?

Exista suficient

personal calificat?

Exista canale

externe de distribuTie

eficiente?

Nivelul de service

cerut poate fi

asigurat?

X

X

X

X

X

Marirea

vazarilor

pentru a asigura

o baza de clienTi

Training si

personal

suplimentar

paa la top

management

Marirea

numarului de

distribuitori

Crearea unei

reTele naTionale

de asociaTi


Tabelul 4.2 (continuare)

ProducTie

Amplasamente

Organizare

Infrastructura

Utilaje

Capacitatea

utilizata

Concentrare sau

絈prastiere?

P

ermite un flux de

producTie

eficient?

Moderna, necesita

itreTinere

minima?

Sigure si

eficiente?

Dimensiune

adecvata

activitaTii

viitoare?

X

X

X

X

X

imbunataTirea

limitata a

structurii

Realizarea programului

de investiTii;

i caz de

schimbare se impune

extinderea

activitaTii

Financiar

Vazari

Profit

Active

Capital

Datorii

bancare

Au scazut cu

peste 20% din


A fost atins pragul

de profitabilitate?

Total active

inferior cifrei de

afaceri?

Peste 50% din

active?

Mai puTin de 50%

din cifra de

afaceri?

X

X X

X

X

Management

Comercial

DistribuTie

Cercetaredezvoltare

ProducTie

Poate asigura

restructurarea

fara sprijin

extern?

Poate asigura

restructurarea

fara sprijin

extern?

Poate asigura

restructurarea

fara sprijin

extern?

Poate asigura

restructurarea

fara sprijin

extern?

X X

X

X

Sprijin extern

necesar

Punctaj total/mediu 4 5 14 4 1 Medie 2,8

Categorisire: neviabil economic fara cooperare internaTionala; se recomanda divizarea

societaTii comerciale

Sistem de notare: 1 - nu itruneste deloc criteriile; 5 - itruneste foarte bine criteriile


Dupa aprecieri urmeaza masurile principale considerate necesare

pentru remediere. Aceste masuri servesc ca fundamentare i planurile pe

termen scurt si i strategia financiara a firmei (pe termen mediu si lung).

in final se stabileste o nota medie, avad i vedere ca au fost

notate 28 de criterii, deci:


(4 l) (5 2) (l4 3) (4 4) (l 5)


Nota medie este sub 3, ceea ce reflecta un echilibru fragil. Firma

este caracterizata ca neviabila economic fara cooperare internaTionala

si se recomanda divizarea acesteia pentru a-i creste eficienTa.

3. Modelul Alexandru Gheorghiu (A.G.) este prezentat i

tabelul 4.3.

Tabelul 4.3


Tabelul 4.3 (continuare)


Tabelul 4.3 (continuare)


Tabelul 4.3 (continuare)


Tabelul 4.3 (continuare)

Modelul Alexandru Gheorghiu (A.G.) are urmatoarea divizare a

componentelor cu coeficienTi de importanTa:

financiar 0,18

piaTa si concurenTa 0,14

cercetare-dezvoltare 0,14

produse 0,14

management 0,14

producTie 0,10

comercial 0,10

personal 0,06

Total 1,00

Ca si i alte modele, componenta financiara are coeficientul de

importanTa cel mai ridicat. Cele opt componente sunt divizate i

continuare pe criterii care sa puna i evidenTa cele mai importante

aspecte ale componentei, respective.

Sistemul de notare este diferit faTa de alte modele, i sensul ca se

dau noua note, pe laga cele cinci note (de la 1 la 5) dadu-se si note

care marcheaza jumatatea intervalului (1,5; 2,5; 3,5 s.a.m.d.). Un

asemenea sistem de notare deriva din obiectivul fundamental al firmei,

adica masurarea competitivitaTii pe plan naTional (nota maxima 4), dar

si internaTional (nota maxima 5).


Pentru o Tara ca Romaia, comerTul internaTional si competitivitatea

pe piaTa externa sunt indispensabile asigurarii eficienTei economice

si progresului naTional.

in cazul firmei analizate s-au dat note de 4,5 atunci cad aceasta

a avut rezultate competitive la scara internaTionala, respectiv, 30% din

vazari s-au efectuat pe pieTe externe vestice.

Nota medie generala (3,96) a rezultat din calculul unei medii

ponderate astfel:



(2x3) (10x3,5) (30x4) (8x4,5) (1x5)


Raportarea s-a facut la numarul total de criterii notate (51).

Concluzia generala la care s-a ajuns, avad i vedere sistemul de

notare, este ca agentul economic este viabil i condiTii de competiTie

interna si internaTionala. Aceasta se datoreaza itr-o masura

importanta compartimentului de cercetare-dezvoltare, care, prin

capacitatea sa inovativa, a determinat o restructurare radicala a gamei

de produse, i acord cu cerinTele pieTei interne si externe.

4. Modelul CEMATT (Centrul de Management si Transfer

Tehnologic). Modelul este publicat i cartea Analiza diagnostic a

societaTilor comerciale īn tranziTie, Editura Tehnica, 1994, aparuta sub

coordonarea lui C. MereuTa. Nivelul sintezei globale se prezinta i

tabelul 4.4 astfel:

Tabelul 4.4

Clasificare cu

5 stele

Calificativul

Strategia de restructurare

recomandata

1 stea Faliment mascat

2 stele SituaTie critica

3 stele Echilibru dificil

4 stele Adaptare satisfacatoare

5 stele Viabilitate i medii

Elementele componente, numite DAD (direcTii de analizadiagnostic),

ale diagnosticului global au fost stabilite i numar de sase

si s-au fixat coeficienTi de ponderare astfel:

1) financiar 0,21

2) marketing 0,17

3) tehnologic 0,15

4) calitate 0,17


5) management 0,15

6) resurse umane 0,15

Total 1,00

Diagnosticul financiar a fost 絈parTit i zece subdiviziuni:

■ ponderea capitalului 絈prumutat i raport cu cifra de afaceri;

■ evoluTia fondului de rulment;

■ rentabilitatea activitaTii;

■ rentabilitatea financiara;

■ productivitatea capitalului investit;

■ evoluTia idatorarii nete;

■ remunerarea factorului munca;

■ rata autonomiei financiare;

■ lichiditatea patrimoniala;

■ viteza de rotaTie a stocurilor de producTie.

Fiecare dintre elementele DAD se descompune pentru o analiza

aprofundata. Sistemul de notare este de 1 la 5 si se stabilesc note

medii pe fiecare componenta. Media generala de apreciere a firmei si

de clasificare rezulta dintr-o medie ponderata cu coeficienTi de

importanTa a tuturor mediilor obTinute pe fiecare dintre cele sase

componente DAD.

5. Modelul sub forma de histograma. in tabelul 4.5 vom prezenta

o histograma parTiala, adica numai cu referire la potenTialul financiar, dar

i acelasi mod se poate prezenta pentru toate componentele.

Tabelul 4.5

Stari

Indicatori S


S


S


S


Ki

1. Indicatori de stare

1. Lichiditate generala Foarte mica Mica


Mare Foarte

mare


2. Lichiditate

intermediara

Foarte mica Mica


Mare Foarte

mare


3. TendinTa lichiditaTii la

vedere

Scade brusc


Scade

lent

MenTinere/

crestere

usoara

Crestere 3


Tabelul 4.5 (continuare)

II. Indicatori de gestiune

1. Viteza de rotaTie a

stocurilor

Foarte mica Mica


Mare Foarte

mare


2. Viteza de rotaTie a

creanTelor

Foarte mica Mica Mare


Foarte

mare


3. Viteza de rotaTie a

furnizorilor

Foarte mica Mica Mare


Foarte

mare


4. TendinTa indicatorilor

de valorificare a

resurselor

Scade brusc Scade

lent


MenTinere/

crestere

usoara

Crestere 2

Coloanele de la S la S reflecta o gradare a evaluarii starilor pe

patru trepte. in coloanele i care s-au iscris anumiTi coeficienTi,

acestia au fost stabiliTi fie faTa de o stare normala, fie faTa de un

coeficient prestabilit. De exemplu, la lichiditatea generala, coeficientul

normal este itre 1,8 si 2; un coeficient de 0,45 semnifica lichiditate

mica. La viteza de rotaTie a stocurilor, 0,50 reprezinta jumatate din

viteza normala, care pentru firma data putea fi, de exemplu, de 10

rotaTii (s-au realizat numai 5 rotaTii).

Coeficientul mediu a fost stabilit ca o medie ponderata Tinad

cont de gradul de importanTa (Ki). Coeficientul mediu obTinut, de 0,53,

indica o situaTie de echilibru dificil i care se afla firma (itre S si S

6. Metoda scorurilor (scoring) a fost si este utilizata i special

de catre investitori si creditori ai firmelor, pentru a stabili riscul la care

se expun. FuncTia-scor se bazeaza pe o combinare lineara a unui grup

de indicatori semnificativi, fiecare avad un coeficient de pondere

stabilit pe baza statistica.

Aplicarea metodei presupune observarea pe o perioada mare (de

exemplu, 15 ani) a unui ansamblu de firme format din doua grupe

distincte: una cu dificultaTi financiare si alta cu o activitate normala.

Pentru fiecare dintre cele doua grupe se determina cea mai buna

combinaTie lineara de rate, care sa permita diferenTierea grupelor.

DistribuTia diferitelor scoruri permite clasificarea itreprinderilor

din punctul de vedere al sanataTii financiare. Scorul Z atribuit fiecarei

firme se determina cu ajutorul funcTiei:

Z = a x + a x + a x + ... + anxn, i care:

x = ratele implicate i analiza;


a = coeficienTii de ponderare.

in teoria si practica economica internaTionala au fost elaborate o

serie de modele. Dintre cele mai cunoscute sunt: modelul Altman,

modelul Conan si Holder, modelul Centralei BilanTurilor a Bancii

FranTei etc.

a) FuncTia Z, stabilita de Altman, are urmatoarea formula:

Z = 3,3x + 1,0x + 0,6x + 1,4x + 1,2x , i care:

x = rezultatul curent iaintea impozitarii/activ total;

x = cifra de afaceri/activ total;

x = capitalizare bursiera/絈prumuturi;

x = profitul reinvestit/activ total;

x = activ circulant/activ total.

b) Modelul Conan si Holder pentru itreprinderile industriale se

exprima prin funcTia Z = 0,24x + 0,22x + 0,16x - 87x - 10x , i care:

x = rezultatul brut al exploatarii/datorii;

x = capital permanent/activ total;

x = valori realizabile si disponibile/activ total;

x = cheltuieli financiare/cifra de afaceri;

x = cheltuieli cu personalul/cifra de afaceri.

Riscul de faliment depinde de valoarea scorului. Se disting trei

zone:

■ zona nefavorabila - pentru Z < 4;

■ zona de incertitudine - pentru Z < 9;

■ zona favorabila - pentru Z > 9.

Pe aceasta baza s-a stabilit probabilitatea falimentului i funcTie

de valoarea scorului:

Scor Z Probabilitatea falimentului

Negativ > 80%

0 - 1,5 75 - 80% Zona cu risc mare de faliment


4 - 8,5 50 - 70% Zona de incertitudine



13 15% Zona cu risc redus (favorabila)


c) FuncTia scor stabilita de Centrala BilanTurilor a Bancii

FranTei cuprinde o baterie de opt note cu coeficienTi de ponderare,

astfel:


Z = - l,255x - 2,003x - 0,824x + 5,22lx - 0,689x - l,164x

+ 0,706x + l,408x

i care indicatorii (ratele) si coeficienTii de ponderare stabiliTi pe

baza statistica sunt prezentaTi i tabelul 4.6:

Tabelul 4.6

Numar

rata Denumirea ratei RelaTia de calcul

Coeficient

de

ponderare

R1 Rata cheltuielilor financiare Cheltuieli financiare/EBE - 1,255

R2 Rata de acoperire a capitalului

investit

Capital permanent/Capital

investit


R3 Rata capacitaTii de rambursare a

datoriilor

Capacitatea de

autofinanTare/Datorii


R4 Rata marjei brute de exploatare RBE/CA + 5,221

R5 Durata medie a creditului furnizori (Sold mediu

furnizori/Cumparari de

marfa) x T


R6 Rata de crestere a valorii adaugate (VA - VA )/Va

R7 Durata medie a creditului clienTi Sold mediu clienTi/Vazari

x T


R8 Rata investiTiilor fizice InvestiTii/VA + 1,408

in funcTie de valoarea lui Z se disting trei zone:

■ o zona nefavorabila: Z < - 0,25;

■ o zona de incertitudine: - 0,25 < Z < 0,125;

■ o zona favorabila: Z > 0,125.

Metoda scorurilor completeaza metodele clasice ale analizei

riscului de faliment, fiind o metoda preponderent predictiva. intruc穰

reprezinta metode determinate i alte economii, cu alte caracteristici si

nivel de dezvoltare, predicTiile pe baza funcTiilor scor menTionate mai

sus trebuie privite cu prudenTa si completate cu analiza indicatorilor de

solvabilitate pe termen scurt si lung, cu studiul pragului de

rentabilitate si al efectelor de levier operaTional, financiar si global.

in icheiere, facem observaTia ca i Tara noastra, i perioada

actuala, nu sunt itrunite condiTiile pentru aplicarea metodei scorurilor

cu coeficienTi de ponderare fixaTi i alte Tari, care exprima situaTia

specifica Tarilor respective. Credem ca este mai indicat sa se utilizeze


modelele romaesti la care am facut referire mai iainte, pentru ca Tin

mai bine seama de caracteristicile economiei si firmelor autohtone.

4.2. Sinteza diagnosticelor

Sinteza diagnosticelor are ca scop prezentarea concluziilor

modalitaTii de manifestare a funcTiilor caracteristice activitaTilor itreprinderii

evaluate, rezultate din diagnosticele acestora.

Sinteza diagnosticelor descrie sub o forma tabelara expunerea

criteriilor de apreciere a concluziilor datorate mediului exterior itreprinderii

(oportunitaTi si riscuri) si mediului intern al acesteia (puncte

forte si puncte slabe).

Sinteza diagnosticelor serveste ca baza pentru proiectarea evoluTiilor

viitoare ale itreprinderii si pentru efectuarea unei analize pertinente.

Orice evaluare de itreprindere presupune realizarea unor lucrari

ce pot fi grupate, at穰 dupa importanTa lor, c穰 si dupa ordinea lor

cronologica de realizare, īn doua etape: 1) diagnosticul pentru

evaluare; 2) evaluarea propriu-zisa.

Necesitatea diagnosticarii activitaTii prezente si trecute a itreprinderii

capata o importanTa de prim ordin din punct de vedere al

strategiei de integrare i realitaTile economice contemporane.

Accelerarea construcTiei europene largeste noTiunea de piaTa interna

si, paralel, itareste necesitatea cresterii externe. OperaTiunile sunt cunoscute:

dezvoltarea itreprinderilor strategice sau construirea unei reTele de

alianTe care leaga capitalurile, venind mai apoi sa le cimenteze.

Cunoasterea partenerilor, dar si a concurenTei necesita efectuarea

unui diagnostic asupra posibilitaTilor prezenTei acestora pe o piaTa din

ce i ce mai dinamica si mai complexa.

Aceasta cunoastere a partenerilor, i cazul cesiunii totale sau

parTiale a capitalului unei itreprinderi, le situeaza interesele i direcTii

diferite: daca una din parTi subliniaza potenTialul strategic al itreprinderii,

cealalta parte icearca sistematic sa scoata i evidenTa

slabiciunile si insuficienTele acesteia.

De aceea, solicitarea de catre una sau ambele parTi a competenTelor

expertului evaluator de itreprinderi face ca acesta, pe baza

unui diagnostic obiectiv, sa efectueze evaluarea si sa propuna, cel mai

adesea, o sinteza a intereselor contradictorii si o baza de referinTa i

jurul careia parTile interesate sa ajunga la o tranzacTie echitabila.


in demersul itreprins de expertul evaluator de itreprinderi,

sinteza diagnosticelor 靖 orienteaza etapa urmatoare, a evaluarii

propriu-zise (stabilirea ipotezelor de evaluare, alegerea metodelor,

metodele reTinute, scara valorilor determinate prezentate i raportul

final). in continuare, prezentam un model de sinteza a diagnosticelor

i viziunea CECCAR.

Diagnosticele sunt grupate pe funcTiile itreprinderii, iar i

interiorul acestora sunt iscrise criteriile care au stat la baza efectuarii

diagnosticului respectiv si parametrii estimarii. De pilda, diagnosticul

administrarii sau managementului itreprinderii poate fi efectuat

avad i vedere:

criteriile: 1) organizarea activitaTilor īntreprinderii; 2) conducerea

īntreprinderii; 3) gestiunea (administrarea) resurselor umane;

parametrii luaTi i considerare, care sunt cele patru caracteristici

comune tuturor diagnosticelor: puncte forte, puncte slabe,

oportunitaTi si riscuri.

Pentru estimarea criteriului diagnosticat se acorda fiecarui criteriu

un calificativ de la 1 la 5.

Intervalul de masurare reprezinta, de regula, distanTa dintre un

calificativ de inadaptare totala (sau aproape totala) la cerinTele

actuale ale economiei de piaTa (un punct) si un calificativ de

satisfacere totala a unor cerinTe de nivel ridicat (cinci puncte).

Pentru motivarea acordarii calificativului fiecarui criteriu, se face,

i cadrul sintezei, o scurta descriere a parametrului avut īn vedere; pe

c穰 posibil, descrierea trebuie sa aiba un pronunTat caracter faptic.

Pentru fiecare parametru se stabileste si un grad de importanTa,

caruia 靖 corespunde un coeficient de importanTa (Ki),asa cum

sunt prezentate i tabelul 4.7:

Tabelul 4.7

Grad de importanTa

al calificativului

ConsecinTele neīndeplinirii

calificativului

Valoarea Ki

Foarte important Extrem de grave la nivelul

itregii itreprinderi


Major Grave, isa numai la nivelul

unor compartimente


Secundar Efecte izolate 1

Cartea expertului evaluator, Op. cit., pag. 97-100.


in forma tabelara ceruta de norma, pe linii se iscriu diagnosticele

si criteriile componente, iar pe coloane se iscriu cei patru parametri

luaTi i considerare (puncte forte, puncte slabe, oportunitaTi si riscuri),

cu o scurta descriere a criteriului icadrat i coloana respectiva si cu

iscrierea calificativului estimat (de la 1 la 5), asa cum s-a aratat mai

iainte.

Īn finalul tabelului se īnscriu:

a) suma criteriilor;

b) suma calificativelor acordate criteriului, respectiv, i cadrul

celor patru parametri (convenTional, consideram:

x = puncte forte; x = puncte slabe; x = oportunitaTi; x = riscuri);

c) se procedeaza apoi la ponderarea sumei calificativelor cu

suma criteriilor, adica:


a

x


a

x2

etc.;

d) se face media simpla a calificativelor ponderate i cadrul celor

patru parametri:


a

x


n 1



e) se acorda criteriul de importanTa fiecarui parametru si se face

media ponderata a acestora:




n


n 1

n n

x

x XK

f) se face media simpla a mediilor


d e

, rezultatul fiind

comentat i funcTie de poziTia i care se va afla i cadrul scarii de

estimare a punctajului de la 1 (inadaptarea itreprinderii la condiTiile

de piaTa) la 5 (satisfacerea de catre itreprindere a condiTiilor de piaTa).

Rolul sintezei diagnosticelor este major i efectuarea operaTiilor

necesare evaluarii si, i mod deosebit, i corectarea valorilor contabile


la valorile de piaTa, i scopul determinarii celor doua importante mase

de date,, respectiv, activul net contabil corijat si rata de actualizare

utilizata i metodele de evaluare bazate pe venit.

4.3. Elaborarea bilanTului economic

Valoarea contabila a unei īntreprinderi se regaseste, i totul

sau i parte, i noTiunea de activ net, iTeles ca diferenTa itre ceea ce

ea poseda (elementele de activ) si ceea ce ea datoreaza (pasivul

exigibil).

Regulile contabile de iregistrare (costul istoric) si sinteza lor,

bilanTul contabil, nu permit iTelegerea corecta a realitaTii economice

si financiare a itreprinderii, iar valoarea neta contabila nu reflecta

dec穰 imperfect valoarea economica reala.

Sinteza diagnosticelor releva manifestarea reala a funcTiilor

itreprinderii si evidenTiaza realitatea lor economica si financiara.

Expertul evaluator de itreprinderi, Tinad seama de aceasta

realitate, va pune de acord - extracontabil - aceasta realitate cu

realitatea (istorica) a bilanTului contabil, corijad corespunzator

elementele de activ, de pasiv si ale contului de profit si pierdere cu

efectele + ale acestor ajustari. in final, va elabora un bilanT si un cont

de profit si pierdere economice, care vor oferi masa de date necesara

aplicarii metodelor de evaluare.

inainte de a proceda la analiza si corectarea, pe baza diagnosticelor

respective, a elementelor ce compun patrimoniul itreprinderii

de evaluat, se va proceda la o sortare a acestora, 絈parTindu-le i

elemente necesare exploatarii si elemente care nu sunt necesare

exploatarii. Pentru efectuarea corecTiilor la situaTiile financiare, trebuie

respectate prevederile GN6 Standard InternaTional de Practica

īn Evaluarea Īntreprinderii. in continuare, prezentam o varianta

simplificata a procesului de elaborare a bilanTului economic, dupa

modelul CECCAR, invocat i lucrarea de faTa, model care nu cuprinde

dec穰 o parte din multiplele ajustari, corecTii ce se fac i aceasta

activitate, conform standardului de profil precizat anterior.

GN 6 - Standard InternaTional de Practica īn Evaluarea Īntreprinderii

(revizuit i 2005) i Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,

2005, ANEVAR-IROVAL, format electronic (CD), Bucuresti, 2006, pag. 217-222.


Se considera a fi necesare exploatarii acele elemente care:

participa la obTinerea rezultatului exploatarii;

asigura continuitatea exploatarii;

se evalueaza la valoarea de piaTa, mai puTin uzura sau deprecierea

lor.

Se considera a fi nenecesare exploatarii acele elemente care:

nu participa la obTinerea rezultatului exploatarii;

pot fi vadute fara a afecta exploatarea;

se evalueaza la valoarea realizabila neta;

constituie pentru itreprindere si eventualul cumparator o

trezorerie latenta, dar disponibila.

Corijarea elementelor nenecesare exploatarii:

Imobilizari necorporale de o anumita factura, care nu itrunesc

cerinTele prevazute de standardele de profil (cum sunt cheltuieli de

constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare etc.);

Imobilizari corporale nefolosite i activitatea de exploatare

(cum ar fi unele terenuri sau mijloace fixe);

Trezorerie mascata (stocuri excedentare, nevandabile);

Alte active neutilizate i activitatea de exploatare (cheltuieli

iregistrate i avans, alte active considerate nonvalori etc.);

Cheltuieli cumulate pentru provizioane (daca sunt sub sau

supraevaluate).

DiferenTele itre valoarea contabila si valoarea de piaTa sau alte

valori adecvate la care se evalueaza aceste elemente vor influenTa

soldul contabil (prin operaTii extracontabile) al contului de rezultat net.

Corijarea elementelor necesare exploatarii:

Imobilizari necorporale, dupa caz, cu valoarea de piaTa sau

alte valori adecvate, dupa caz (mai puTin uzura sau prin metode de

rentabilitate sau combinate);

Imobilizari corporale: substituirea valorii contabile nete cu

valoarea de piaTa sau alte valori adecvate (mai puTin amortizarea

cumulata);

Imobilizari financiare: substituirea valorii contabile a titlurilor

de participare cu valoarea estimata pentru un titlu, Tinad seama de

valoarea contabila a capitalului propriu al societaTii emitente sau de cursul

bursei pentru cele cotate;

Stocuri: cu valoare de piaTa, valoarea realizabila sau alte valori

adecvate, dupa caz;


CreanTe clienTi: i principiu, cu valoarea reala contabila

actualizata;

InvestiTii financiare pe termen scurt: i general dupa

aceleasi reguli ca si imobilizarile financiare;

Datorii: la valoarea de piaTa sau alte valori adecvate; daca nu

exista provizioane pentru riscuri si cheltuieli aferente dobazilor si

penalizarilor cuvenite creditorilor, se va calcula corespunzator

valoarea acestora; sumele datorate asociaTilor nu pot fi considerate

capitaluri proprii;

Examinarea conturilor din afara bilanTului (angajamente

primite sau date si alte conturi din afara bilanTului) si reintegrarea

corespunzatoare i contul de rezultate, dupa caz.

DiferenTele dintre valorile contabile si valorile corijate vor fi

reintegrate corespunzator - tot extracontabil - i bilanT si i contul de

rezultat net.

in baza acestor operaTii de ajustare se va proceda la elaborarea:

bilanTului economic;

contului de rezultat net economic.

Aceste doua elemente de sinteza economica vor constitui baza

determinarii:

activului net corijat;

ratelor de actualizare sau capitalizare;

indicatorilor utilizaTi īn abordarea prin piaTa.

Exemplificare dupa un model al CECCAR:

FOAIE DE LUCRU

S.C. ALFA S.A. DOSAR 7 COD REF. D.1.

itocmit: 06.11.2xxx

Corijarea valorilor contabile;

Document utilizat = bilanT contabil;

Scop: elaborarea bilanTului economic;

Lucrari efectuate:

Exemplul a fost preluat din lucrarea Cartea expertului evaluator,

Editura CECCAR, Bucuresti, 2003, pag. 103-109, cu precizarea ca s-a utilizat

ca unitate monetara RON-ul.


Elemente patrimoniale

ACTIV Necesare

exploatarii

Nenecesare (din

afara) exploatarii

IMOBILIZĂRI

Valoarea de ilocuire neta 7.696 lei

Necorporale

- cheltuieli de cercetare 119 lei

Corporale

- hala neutilizata, complet amortizata

nr.inv. abc

- neutilizate 1.300 lei

nr.inv. xyz

nr.inv. zdy

Valoare de ilocuire neta 7.577 lei

Minus activele nenecesare 1.300 lei

Valoare corijata neta 6.277 lei

Minus valoare contabila neta 4.818 lei

DiferenTe evaluare 1.459 lei

Elemente patrimoniale

STOCURI Necesare

exploatarii

Nenecesare (din

afara) exploatarii

Valoarea de ilocuire neta 1.300 lei

Depreciate reversibil -205 lei

Greu vandabile -580 lei

Valoare corijata neta 515 lei

Valoare contabila neta 1.285 lei

DiferenTe evaluare -770 lei

CLIENłI

Valoarea actuala neta 20.326 lei

- clienTi incerTi -850 lei


Valoare corijata neta 19.476 lei

Valoare contabila 20.326 lei

DiferenTe evaluare -850 lei

ALTE CREANłE 41 lei

CHELTUIELI iN AVANS 364 lei

405 lei

Elemente patrimoniale

PASIV Necesare

exploatarii

Nenecesare (din

afara) exploatarii

DATORII

FURNIZORI

Valoare contabila 7.306 lei

Penalizari 800 lei

Valoare corijata 8.106 lei

DiferenTa evaluare 800 lei

Elemente patrimoniale

Necesare

exploatarii

Nenecesare (din

afara) exploatarii

ALTE DATORII

Valoare contabila 10.540 lei

Dobazi si penalizari 1.060 lei

Valoare corijata 11.600 lei

DiferenTe evaluare 1.060 lei


ComponenTa diferenTelor de evaluare

Imobilizari 1.459 lei

Stocuri -770 lei

ClienTi -850 lei

Alte creanTe si cheltuieli i avans care sunt

nenecesare (i afara) exploatarii -405 lei

Total diferenTe evaluare: -566 lei

Afectarea profitului

Valoarea contabila a profitului 1.117 lei

Minus penalizari latente = 800 + 1.060 -1.860 lei

Valoare corijata a profitului (care a devenit

pierdere):

-743 lei

Denumiri si metode de determinare a activului net corijat

Valoarea matematica = Activul total 26.323 lei

Valoarea intrinseca = ANC 1.706 lei

sau

Valoarea patrimoniala propriu-zisa

sau

SituaTia neta patrimoniala

Activul net corijat se determina prin:

METODA SUBSTRACTIVĂ

Valoarea matematica = 26.323 lei

Minus datoriile = -24.617 lei

ANC = 1.706 lei

METODA ADITIVĂ

Capitalurile contabile proprii si soldurile influenTelor

evaluarii:

4.132 lei

Minus profitul transformat i pierdere -1.117 lei

Plus pierderea -743 lei

Plus diferenTele negative de evaluare -566 lei

ANC 1.706 lei


BILANł CONTABIL

lei

ACTIV PASIV

ACTIVE IMOBILIZATE 4.818 DATORII

iMPRUMUTURI PE

TERMEN LUNG


FURNIZORI 7.306

ACTIVE CIRCULANTE ALTE DATORII 10.540

ALTE OBLIGAłII 1.615

STOCURI 1.285 CREDITE PE TERMEN

SCURT 2.063

CLIENłI 20.326 DATORII TOTALE 22.757

ALTE CREANłE 364 CAPITAL SOCIAL 500

REZERVE 188

DISPONIBIL 55 REZULTAT REPORTAT 2.327

CHELTUIELI iN AVANS 41 PROFIT (PIERDERE) 1.117

CAPITALURI PROPRII 4.132

TOTAL ACTIV 26.889 TOTAL PASIV 26.889

BILANł ECONOMIC

lei

ACTIV PASIV

ACTIVE

IMOBILIZATE

6.277 DATORII

iMPRUMUTURI PE

TERMEN LUNG 1.233

FURNIZORI 8.106

ACTIVE CIRCULANTE ALTE DATORII 11.600

ALTE OBLIGAłII 1.615

STOCURI


CREDITE PE TERMEN

SCURT 2.063

CLIENłI 19.476 DATORII TOTALE 24.617

DISPONIBIL 55 CAPITAL SOCIAL 500

REZERVE 188

REZULTAT REPORTAT 2.327

PROFIT (PIERDERE) -743

DIFERENłE EVALUARE



CAPITALURI PROPRII 1.706

TOTAL ACTIV 26.323 TOTAL PASIV 26.323

ACTIV NET CORIJAT

ACTIV = 26.323 lei

DATORII = 24.617 lei

AC corijat (ACTIV - DATORII) = 1.706 lei






Document Info


Accesari: 10525
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )