Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Districtele industriale se confrunta cu provocarea globalizarii si a crizei economice

economie





Districtele industriale se confrunta cu provocarea globalizarii si a crizei economice




Prin district industriale se intelege    un sistem local caracterizat de prezenta unui productiei primare efectuate de catre un grup de companii independente foarte mici, specializate in diferite segmente ale aceleiasi industrii. Acest model de organizare permite dezvoltarea de sinergii care au ca rezultat intr-un mod mai eficient de productie decat daca ar aparea intr-o singura mare unitate. In Italia, recunoasterea legala a statutului de 'district industrial', a fost consacrat de legea 317, 1991 (de actiune pentru inovare si dezvoltare a intreprinderilor mici), in conformitate cu aceste dispozitii, districtele sunt definite ca zonele cu un grad ridicat de concentrare a locala a intreprinderile mici, in spe 949d32j cial cu referire la relatia dintre prezenta intreprinderilor si a populatiei si productia de specializare a unitatilor de productie in cauza.

Termenul de district industrial a fost inventat de Alfred Marshall, in a doua jumatate a secolulului al XIX-lea, cu referire la zonele textile engleze Lancashire si Yorkshire. Apoi Marshall, a dat urmatoarea definitie A districtului industrial : o entitate socio-economica care consta dintr-un set de intreprinderi, de obicei, facand parte din acelasi sector industrial, situat intr-o zona circumscrisa, in care exista colaborare, dar si concurenta . Conceptul de sector industrial pentru o lunga perioada de timp a gasit teren fertil in analiza economica, deoarece cercetarea sa concentrat asupra cauzelor, care afecteaza industria de localizare, mai degraba decat pe geneza diferitelor modele de dezvoltare.

In Italia, schema districtului industrial a fost utilizata pentru a explica modelul tipic de dezvoltare economica nationala, caracterizat aparent paradoxal, de o structura industriala care are, in acelasi timp, anumite caracteristici de dezvoltare intarziata (ferme subdimensionate, traditionale), precum si o capacitate puternica de afirmare pe pietele mondiale.

Nasterea acestui model are motivTII istorice, printre care lipsa de capital, restrangerea pietei si tehnologie rudimentara.. Italia, cu toate acestea, a reusit sa evindentieze motive de dezvoltare a acestei situatii, concentrandu-se asupra micii intreprinderi , cu remunerarea scazuta si caracter familial, pe capacitatea de inovatie, ale unitatilor integrate in sistem.

Un impuls initial important din punct de vedere sociologic a fost puternica dorinta individuala de a promova economic si social dat de concurenta.

Districul industrial s-a format, pe langa modelul traditional de dezvoltarea polilor industriali marcat de marea industrie din 'triunghiul' Milano-Torino-Genova, in partea de nord-vest a tarii, si cu mentinerea unei parti din sudul Italiei afectate de conditii structurale de inapoiere, pe care cineva a denumito a treia Italie formata din regiunile de Nord-Est si Centru ', caracterizate de, intreprinderi mici care s-au dezvoltat in forme diferite si particulare.

Aici, inainte de a fi generate neintelegeri, as sublinia faptul ca district industrial este mult mai complex decat simpla prevalenta de mici afaceri. Giacomo Becattini, teoreticianul italian al districtului industrial, l-a definit ca ' o entitate socio-teritoriala caracterizata prin prezenta unei comunitati active de oameni si mai multe imtreprinderi geografice si istorice' (1979).

Daca vrem sa analizam in profunzime conceptul de district industrial cum s-a configurat in exeprienta empirica si teoretica de dezvoltare, trebuie sa-l reprezintam ca un sistem local caracterizat prin interactiunea dintre grup uman si o industrie principala constituita de mici intreprinderi independente, specializate in diferite stadii ale aceleiasi ramuri productive Interactiunea consta in faptul ca comunitatea locala influenteaza organizarea productiei prin cultura sa sociala, care este exprimata in modul de atitudine in ceea ce priveste aspectele cheie ale vietii, cum ar fi locul de munca, consumurile, economiile, modurile de viata. Acest lucru creeaza un mediu favorabil cultural investitiei economice, influenteaza relatiile industriale si activitatile din administratia publica. Marea capacitate a persoanelor fizice si a familiilor la munca autonoma in diversele sale forme munca la domiciliu mestesuguri, mici afaceri favorizeaza formarea si raspandirea abilitatilor de organizare, creativitate, pragmatism, abilitate individuala de calificare si de grup.

Organizarea productiei este realizata de catre intreprinderile mici si mijlocii independente i care se ocupa cu faze individuale sau segmente de productie, a facut posibila diviziunea tehnica de procesul general. Companiile sunt legate de forme de cooperare mai mult sau mai putin explicite si sunt avantajate de econimiile externe de localizare si nu de economiile locale.

Aceasta diviziune a muncii permite o mare variabilitate in ceea ce priveste calitatea si cantitatea de care poate beneficia industria principala a districtului care satisface nevoile de elasticitate (aplicatii cantitative) si flexibilitate (schimbare calitativa in procesul de productie). Inteligenta organizativa, capacitatea de a actiona si experimentarea practica, talentul creativ si inventiv, abilitatea artizanala , aptitudinile tehnice si capacitatea de inovare si eficienta confera dinamism si eficienta districtului industrial in intregul sau si reprezinta o forta in competitivitatea internationala. Industria Principala a districtului - impreuna cu industriile complementare, si serviciile ei functionale se arata omniprezenta in mediului local prin oferirea de locuri de munca in aproape toate segmentele de populatie: tineri, adulti si varstnici, barbati si femei. Rezultatul este o societate dominata de figuri locale de mici intreprinzatori si persoane care desfasoara activitati independente, precum si angajati autonomi,legati functionalmente unui sector industrial determinat.

Complexitatea si pluralitatea a componentelor care constituie districtele economice si-au asumat din experienta italiana, o tehnica-valoare juridica, atunci cand a fost necesar sa se ia in considerare ca fiind demne de sprijin public si, prin urmare, de facilitati fiscale si administrative. Pot compara doua interesante reprezentari cartografice ale prezentei districtelor din Italia, facute de catre entitati diverse , concepte care iau in considerare diferiti parametri.

Diapozitive.

Cele mai multe districte , din Italia s-au nascut si au crescut in timpul miracol economic din anii 50 si 60, cand care economia a crescut cu (5-6% pe an). apoi s-au dezvoltat semnificativ in anii70 si 80, cand economia italiana a incetinit cursa in timp districtele au adus prosperitate si dezvoltare in in regiunile de nord-est si centrale de -a lungul coastei Adriatice. In anii 80 si in special in anii 90 dictrictele industriale, au inceput sa prinda radacini, chiar si in partea de sud a tarii.

ultimul recensamant ISTAT (2001) a reliefat 156 districte din care 25,0% in Nord-Vest, 26,9% in Nord-Est, 31,4% in Centru, 16,7% in partea de sud.regiunile cele mai bogate in districte sunt

Lombardia 17,3 %

Marche 17,3 %

Veneto 14,1 %

Toscana 9,6 %

Emilia Romagna 8,3 %

Piemonte 7,7 %

I settori merceologici più rappresentati sono quelli tipici del made in Italy e cioè:


Settore


Tessile e abbigliamento



Meccanica



Beni per la casa



Pelli, cuoio e calzature



Alimentari



Oreficeria / Strumenti musicali



Cartotecnica e poligrafica



Gomma e plastica



Totale Italia




Districte industriale ocupa 25% din muncitorii italiani , cu 27% din PIB si contribuie cu 46.1% din totalul exporturilor. In mai multe sectoare, cota-parte a exporturilor provenite din districte este de peste 50% totalul sectorului, asa cum se arata in tabelul de mai jos

Settore

peso % export dipartimenti

Tessile-abbigliamento


Pelli, cuoio, calzature


Lavorazioni di minerali non metallici (incluse piastrelle)


Legno e prodotti in legno (esclusi i mobili)


Macchine e apparecchi


Metalli e prodotti in metallo



(datele din tabele sunt ISTAT de la recensamantul din 2001 raportate de catre A. Ricciardi, cit.)

Nella loro storia ormai pluridecennale i distretti industriali hanno dovuto affrontare parecchie situazioni congiunturali negative, alle quali hanno di volta in volta risposto in modo diverso.

La crisi energetica degli anni Settanta è stata superata senza grosse difficoltà, grazie alla loro adattabilità alle oscillazioni quantitative e alle variazioni qualitative della domanda. In questo periodo l'aumento dei costi delle materie prime, l'inasprimento delle vertenze sindacali, l'aumento dei tassi d'interesse e il dilagare dell'inflazione penalizzò in modo particolare le grandi imprese. Le piccole e medie imprese invece furono favorite dalla flessibilità organizzativa soprattutto in materia di lavoro e dalla minore dipendenza verso il sistema creditizio. Fu questo il periodo in cui i distretti industriali trovarono uno sbocco importante nell'esportazione.

La capacità dei distretti industriali di attraversare indenni e addirittura rafforzarsi in questa fase di recessione generalizzata, è stata forse valutata con eccessivo ottimismo come una prerogativa estensibile anche ad altre situazioni di crisi. Le difficoltà invece arrivano verso la fine del millennio con l'affermarsi sempre più deciso della globalizzazione economica che si realizza con l'affacciarsi sui mercati occidentali dei nuovi produttori dei paesi emergenti, caratterizzati da bassissimi costi del lavoro.

Questa volta la crisi viene sentita in pieno con una forte perdita di competitività, specie sui mercati esteri. La difesa viene da un riposizionamento qualitativo della produzione, puntando su articoli ad alto valore aggiunto tipici del made in Italy. Lo spostamento su produzioni di più alto livello però è sostenuto soprattutto dalla valorizzazione della fantasia creativa e dell'italian style, e molto meno da innovazioni di processo. Le piccole e medie aziende hanno poche risorse da dedicare alla ricerca e spesso scarsa sensibilità per la sua importanza, né le istituzioni pubbliche offrono valide alternative in tale senso. Un altro freno all'innovazione tecnologica viene paradossalmente dal successo dei distretti che genera un forte assorbimento di manodopera nelle imprese, spesso a carattere familiare, che ne sono le cellule elementari. Soprattutto nel Nord-Est d'Italia si assiste a un notevole calo della scolarizzazione dei giovani che, prima di completare gli studi e di intraprendere quelli post-secondari, sono attirati dalla facilità di entrare nel mondo del lavoro e di avere un reddito proprio. Ciò provoca un impoverimento del capitale umano che si riflette anche sulle capacità di innovazione.

Altra azione abbastanza comune per le aziende, non solo distrettuali, colpite dai bassi costi della manodopera nei paesi emergenti, è stata quella di delocalizzare la produzione o alcune fasi di essa all'estero, alla ricerca di risparmi sui costi del lavoro. Questo però contraddice uno degli elementi costitutivi del distretto industriale e cioè il suo stretto legame col territorio e la comunità che vi è insediata. Alla lunga quindi ciò provocherebbe la disgregazione dei distretti e, con effetto più immediato, la possibile perdita delle provvidenze governative e regionali previste per sostenere i distretti e la loro funzione economica.











Principles of Economics, 1919

A. Marzano, Introducere, in 'Experienta italiana industriale districte,' Cercetare din cadrul Ministerului de activitati productive si de Institutul pentru Promovarea Industriala, 2002.

A. Bagnasco, tre Italie. Problema de dezvoltare teritoriala italiana, Il Mulino, Bologna, 1977

citez din F. Sforzi - F. Lorenzini, industriale cartiere, in 'Experienta italiana industriale districte', cit., PP. 22 sgg. Seguo l'analisi e cito da F. Sforzi - F. Lorenzini, I distretti industriali, in "L'esperienza italiana dei distretti industriali", cit., pp. 22 sgg.

A. Ricciardi, IMM-urile districtelor industriale : noi modele de organizare, in 'Il Sole 24 Ore - Ghid practic pentru a Basel 2', iulie / august 2007, pp.. 70 sgg. A. Ricciardi, Pmi dei distretti industriali: nuovi modelli organizzativi, in "Il Sole 24 Ore - Guida pratica a Basilea 2", luglio/agosto 2007, pp. 70 sgg.

"Primo piano", n. 11, nov.-dic. 2007, p. 6.


Document Info


Accesari: 1753
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )